Speta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 8 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - contestator R UNIT CU - împotriva sentinței civile nr. 834/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul - contestator R UNIT CU -, reprezentat de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 18/08.12.2009 și intimata REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, reprezentată de consilier juridic, care depune în ședință publică delegație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata a depus la data de 11.11.2009 întâmpinare în două exemplare, care a fost comunicată apelantului - contestator.
Părțile prezente, prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantului - contestator R UNIT CU - solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 834/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, schimbarea în tot a hotărârii apelate, admiterea contestației formulate și să dispună retrocedarea în natură a imobilului apartament nr.1, subsol-parter-etaj și garaj, situat în B, str. - nr. 15, sector 1.
De asemenea, arată că prin procesul - verbal nr. 20285/13.07.1942 al Tribunalului Ilfov, Secția notariat au fost autentificate Actul fundațional, și și.
Totodată, invocă dispozițiile art.66 din Legea nr. 24/1924 și arată că atât Actul fundațional, cât și Statutul Fundației se circumscriu dispozițiilor acestui text de lege.
Precizează că în acest mod Fundația a devenit titulara dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului a cărui retrocedare s-a solicitat, transferul dreptului de proprietate operând în mod valabil.
Mai arată că prin Decretul - lege din 1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu s-a prevăzut că "bunurile preluate de stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate în prezent în patrimoniul Statului, cu excepția moșiilor, se restituie în starea lor actuală Bisericii Române Unite cu ", fapt ce confirmă și consolidează titlul reclamantului, în calitate de persoană îndreptățită la retrocedare.
Totodată, arată că prin dispozițiile exprese ale art.16 din Statutul Fundației s-a prevăzut că "dacă din orice motiv neprevăzut Fundația nu ar mai putea exista patrimoniul ei va trece integral și exclusiv autorităților ierarhice ale Bisericii Română Unită din Vechiul Regat, care-l va întrebuința numai în scop religios, conform intenției fondatoarei". Astfel, susține că fosta proprietară a lăsat întregul patrimoniu Fundației Bisericii Romane Unite cu, -, în acest mod fiind probată calitatea procesuală activă a reclamantului.
Mai arată că o dovadă în plus a calității de persoană îndreptățită o reprezintă și faptul că prin Decretul nr. 92/1950 imobilul în discuție a fost naționalizat de la, care își rezervase uzufructul pe toată durata vieții.
Precizează că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, imobilul în discuție aflându-se în patrimoniul său atunci când preluarea s-a făcut în contradicție cu normele legale. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței civile nr. 834/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, ca temeinice și legale. susține că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Precizează că art.16 din Statutul Fundației nu a mai produs efecte juridice, întrucât în anul 1948 organizația cultului greco-catolic a fost desființată, potrivit Decretului nr. 358/1948.
Având cuvântul în replică, reprezentantul apelantului - contestator R UNIT CU - arată că la data edictării Decretului nr. 358/1948 era în vigoare Constituția României, astfel încât decretul de desființare a cultului religios contravenea atât prevederilor constituționale în vigoare la acea dată, cât și legii naționale organice și susține că entitatea religioasă nu a încetat niciodată să existe.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de apel.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 15.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 225A
Ședința publică de la 15 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - contestator R UNIT CU - împotriva sentinței civile nr. 834/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.12.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberand asupra apelului de, constata urmatoarele:
La data de 09.01.2009 s-a înregistrat pe rolul acestui Tribunal contestația formulată de către contestatorul Român Unit cu, de B, de A I și Făgăraș împotriva Dispoziției nr. 9542/09.12.2008 emisă de pârâtul.
În motivarea acestei contestații sau susținut următoarele;
deciziei a reținut în esență că solicitantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi persoane îndreptățite, în sensul art. 1 al. 1 și art. 4 al. 3 din OUG 94/2000 motivat de faptul că nu s-a prezentat în titlul de proprietate al imobilului solicitat, nu s-a făcut dovada stingerii împrumutului ipotecar și istoricul de rol fiscal pe numele contestatorului.
S-a susținut că această decizie este nelegală și netemeinică pentru următoarele:
Prin procesul - verbal nr. 20285/13.07.1942 al Tribunalului Ilfov - Secția Notariat au fost autentificate Actul fundațional, Statutul și și.
Patrimoniul fundației a fost constituit, între altele și de imobilul situat în B, str. - nr. 15 ( cu strada -) al cărui proprietar
exclusiv era la acea dată, întemeietoarea Fundației astfel cum rezultă chiar din preambulul Actului fundațional.
Același imobil este consacrat ca făcând parte din patrimoniul de art. 3 alin. 1 din Statutul și.
Actul fundațional cât și Statutul Fundației se circumscriu dispozițiilor Legii nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociațiuni și ).
Toate cele arătate mai sus atesta fără putință de tăgadă ca la data autentificării actului fundațional, a statutelor și a inventarului și bunurile care au fost constituite ca patrimoniu al Fundației au devenit proprietatea acesteia, fără nici o altă formalitate, operând în acest fel transferul dreptului de proprietate de la fondator către Fundație.
Prin actul constitutiv al Fundației și, statutul și inventarul acesteia, petentul Român Unit cu, a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra imobilului a cărui restituire a solicitat-o fiind proprietar începând cu data autentificării, respectiv 13.07.1942.
În aceste condiții, să se constate că bunul nu putea să fie naționalizat decât de la adevăratul proprietar și nicidecum de la care la data preluării abuzive de către stat avea un drept de uzufruct asupra imobilului, consacrat de însuși statutul Fundației, astfel cum a arătat în precedent.
Dovada calității de persoană îndreptățită la restituire o constituie statutul Fundației art. 16.
Sunt lipsite de relevanță împrejurările potrivit cărora imobilul nu a fost înregistrat cu rol fiscal de către la autoritățile competente și că nu s-a făcut dovada stingerii împrumutului ipotecar menționat în Statutul Fundației.
La data de 01.02.2009 s-a depus întâmpinare de către pârât, solicitându-se respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând în esență lipsa titlului de proprietate al contestatorului, imobilul fiind preluat prin decizia 92/1950 de la, acesta nefiind evidențiat nici cel puțin în istoricul de rol fiscal al imobilului.
Prin sentinta civila nr. 834/15.06.2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a III-a Civila contestatia a fost respinsa ca nefondata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
"Prin Decizia nr. 952/2008, contestată în prezenta cauză, pârâtul a respins cererea contestatorului de retrocedare a imobilului în litigiu, această decizie fiind dată cf. sentinței civile nr. 1203/2008, și în aplicarea art. 2 al. 1 din OUG 94/2000.
Motivul respingerii a fost acela că solicitantul nu îndeplinește condițiile legale privind calitatea de persoană îndreptățită, nedovedind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Această soluție, Tribunalul apreciază că este fondată, probele administrate, inclusiv actele referitoare la Fundația, nu sunt de natură a justifica dobândirea dreptului de proprietate de către contestator și de altfel, acesta este singurul argument invocat în sprijinul acestei ipoteze.
Mai mult chiar, o dovadă a faptului că imobilul nu a intrat în patrimoniul reclamantului, este însuși faptul naționalizării sale prin Decretul 92/1950 pe numele proprietarei, în anul 1948 ca urmare a Decretului 35/1948, acea dispoziție din Statutul Fundației de care se prevalează reclamantul, devenind caducă.
0r, ca urmare a acestei împrejurări, nu se mai poate susține că reclamantul ar fi dobândit în patrimoniul său un drept de proprietate valabil care să-i confere îndreptățirea de a pretinde restituirea către el a imobilului în litigiu în temeiul dispozițiilor legale invocate.
În consecință, măsura dispusă prin decizia atacată, apare ca fiind corectă, astfel că va fi respinsă contestația îndreptată împotriva acesteia, ca neîntemeiată."
Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea, invocand urmatoarele:
"Prin procesul-verbal nr. 20285/13.07.1942 al Tribunalului Ilfov - Secția Notariat, au fost autentificate Actul fundațional, și și.
În conformitate cu art. 3 alin. 1 din și patrimoniul fundației a fost constituit, între altele, și de imobilul situat în B, str. - nr.15 al cărui proprietar exclusiv era la acea dată, întemeietoarea Fundației astfel cum rezultă chiar din preambulul Actului fundațional.
În fine, pct. 7 din art. 3 din Actul fundațional consacră dreptul de a culege fructele (veniturile) rezultate din exploatarea bunurilor pentru care a operat transferul dreptului de proprietate, până la încetarea ei din viață, dar și dreptul Consiliului Superior de Administrație de a vinde din patrimoniul Fundației orice avere imobilă sau orice fond pentru aducerea la îndeplinire a scopului urmărit de întemeietoarea Fundației.
Așa fiind, atât Actul fundațional cât și Statutul Fundației se circumscriu dispozițiilor Legii nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociațiuni și ) al cărei art. 66 definește fundația ("fondatiunea") ca fiind "actul prin care o persoana fizică sau juridică constituie un patrimoniu distinct și autonom de patrimoniul sau propriu, și-l destina, în genere, în mod permanent realizării unui scop ideal, de interes obștesc".
Este lesne de observat, în aceste condiții, că patrimoniul fundației astfel constituite, cu îndeplinirea normelor legale de la acea vreme, cuprindea, fără putință de tăgadă, imobilul mai-sus menționat.
Fundația a devenit în acest mod titulara dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului a cărui retrocedare s-a solicitat, transferul dreptului de proprietate operând în mod valabil, fără a mai fi necesară o altă formalitate.
De altfel, prin Decretul-lege nr. 126/24.04.1990 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 54 din 25.04.1990 privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu (greco-catolica) la art.2 s-a prevăzut ca "Bunurile preluate de către stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate în prezent în patrimoniul statului, cu excepția moșiilor, se restituie, în starea lor actuală, Bisericii Române Unite cu (greco-catolică)".
Având în vedere că imediat după instaurarea regimului comunist Unită cu a fost victima unui proces de desființare (finalizat cu edicatarea dispozițiilor din Decretului nr. 358/1948) și odată cu au fost "desființate" și fundațiile pendinte de aceasta, este evident că Decretul-lege nr. 126/24.04.1990 nu face altceva decât să confirme și să consolideze titlul reclamantului, în calitate de persoană îndreptățită la retrocedare.
În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantului, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motivând superficial împrejurarea potrivit căreia acestuia nu i s-a transmis niciodată dreptul de proprietate.
onorată C să constate că prin dispozițiile exprese ale art. 16 din Statutul Fundației s-a prevăzut că "dacă din orice motiv neprevăzut nu ar mai putea exista patrimoniul ei va trece integral și exclusiv autorităților ierarhice ale Biserici -Unita din vechiul Regat, care-l va întrebuința numai în scop religios, conform intenției fondatoarei".
În aceste condiții, prin voința clară, liberă și neechivocă a proprietarului imobilului, s-a prevăzut în mod expres soarta juridică a acestuia în ipoteza în care activitatea proprietarului va înceta sau acesta va fi desființat din "motive neprevăzute".
Statutul Fundației consacră, practic, în acest mod, o dispoziție testamentară a fostei proprietare care a lăsat întregul patrimoniu Fundației Bisericii Romane Unită din Vechiul Regat, astăzi îndeobste cunoscută sub denumirea de unita cu, -, reprezentată în capitală și pe teritoriul vechiului Regat de R Unit (cu ) de B - conform Statutului său intern în conformitate cu prevederile Legii cultelor.
În acest mod este probată calitatea procesuală activă a reclamantului apelant, fiind lipsită de relevanță neînregistrarea cu rol fiscal la autoritățile competente întrucât nu rolul fiscal probează calitatea de proprietar, ci titlul pe care acesta își fundamentează pretențiile și cu care înțelege să se legitimeze.
Nu în ultimul rând, o dovadă în plus a calității de persoană îndreptățită o reprezintă și faptul că prin Decretul nr. 92/1950 imobilul în discuție a fost naționalizat de la, întemeietoarea Fundației, care își rezervase uzufructul pe toată durata vieții.
Astfel fiind, instanța fondului a apreciat eronat în sensul că o dovadă a lipsei calității de persoană îndreptățită la restituire o reprezintă naționalizarea pe numele numitei.
Este evident că măsura a vizat-o pe aceasta întrucât era uzufructuara imobilului, în timp ce nuda proprietate aparținea fundației constituite și nu întrucât era proprietara imobilului a cărui retrocedare se solicită.
Cu alte cuvinte, prin decretul de naționalizare patrimoniul Fundației a fost lichidat, iar entitatea constituita pe baza lui și-a încetat activitatea, aflându-se în imposibilitatea evidentă de a mai efectua activități specifice scopului constituirii.
În aceste condiții, nu pot fi primite nici argumentele instanței în sensul că dispozițiile statutului au devenitcaduceîn condițiile în care cultul religios fusese desființat anterior, atâta vreme cât măsura desființării acestuia a fost una abuzivă și nelegală (prin urmare, cultul nu a încetat niciodată să ființeze), iar actul normativ din anul 1990 confirmă practic aceste aspecte prin abrogarea Decretului nr. 358/1948.
onorata C să observe că la data edictării Decretului nr. 358/1948 (01.12.2008) era în vigoare Constituția Populare România publicată în Monitorul Oficial nr. 87 bis din 13 aprilie 1948, data intrării ei în vigoare, care la art. 27 prevedea în mod imperativ ca "Libertatea conștiinței și libertatea religioasă sunt garantate de Stat; cultele religioase sunt libere să se organizeze și pot funcționa liber. ", iar legea organică (Codul civil) prevedea în art. 481 că nimeni nu poate fi obligat a-și ceda proprietatea, excepție făcând cazurile de utilitate publică când se acordau despăgubiri, ceea ce nu s-a realizat.
Prin urmare, decretul de desființare a cultului religios contravenea atât prevederilor constituționale în vigoare la acea dată cât și legii naționale organice, o dovadă în plus că entitatea religioasă nu a încetat niciodată să existe.
Este lesne de observat că judecătorul fondului s-a aflat în eroare atunci când a statuat cu privire la caducitatea dispozițiilor statutare, atâta vreme cât cultul religios nu și-a încetat niciodată activitatea (măsurile "legale" de la acea vreme fiind abuzive și în neconcordanță cu legislația națională și internațională iar, ulterior, au fost infirmate prin Decretul-lege din 1990) iar transferul proprietății s-a realizat în condiții perfect valabile, reglementate de dispozițiile expres ale statutului Fundației.
O altă interpretare (astfel cum a procedat prima instanță) ar duce la concluzia potrivit căreia desființarea cultului religios s-a realizat în condiții de legalitate, recunoscându-se, practic, ca valabile, măsurile abuzive și tiranice ale regimului comunist.
Așa fiind, reclamantul a făcut pe deplin dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, imobilul în discuție aflându-se în patrimoniul său atunci când preluarea s-a făcut în contradicție cu normele legale.
Având în vedere cele ce preced, rugăm onorata C să admită apelul declarat și, schimbând în tot hotărârea apelată, să admită contestația formulată și să dispună retrocedarea în natură a imobilului apartament nr. 1, subsol-parter-etaj și garaj, situat în B, str. - nr. 15, sector 1."
Analizand lucrarile dosarului, curtea constata urmatoarele:
Prin decizia nr. 952/9.12.2008 emisa in cadrul procedurii reglementate de OUG 94/2000, intimata a respins cererea de retrocedare a imobilului formulata de R Unit cu, -catolic, retinand ca "solicitantul nu indeplineste conditiile prevazute de lege privind calitatea de persoana indreptatita la retrocedarea imobilului, nefiind depuse la dosar titlul de proprietate pentru imobilul solicitat, dovada detinerii imobilului revendicat, tinand cont ca din Statutul Fundatiei si nu rezulta dreptul de proprietate in favoarea ui, iar in Decretul nr. 92/1950 imobilul figureaza nationalizat de, dovada stingerii imprumutului ipotecar, mentionat in Statutul Fundatiei, istoric de rol fiscal din care sa rezulte ca imobilul in cauza a fost inregistrat pe numele institutiei ui".
Prin actul fundational autentificat sub nr. 20285/13.07.1942 numita a infiintat fundatia si, avand ca scop ajutoararea si dezvoltarea Comunitatii -Unita/-a/ din Vechiul Regat, fondatoarea fundatiei aratand ca doreste ca din patrimoniul constituit Fundatiei sa se implineasca, in masura posibilului, nevoile de pastoratie, crearea de institutii de pietate, cladiri de biserici pentru -unita, excludiv din Vechiul Regat, si alte opere in acelasi sens.
Printre bunurile constituite ca patrimoniu al Fundatiei a existat si imobilul din B,-, fondatoarea rezervandu-si dreptul de uzufruct viager.
Acelasi mentiuni privind scopul fundatiei si patrimoniul acesteia se regasesc si in statutul fundatiei, autentificat sub acelasi numar.
Totodata, in art. 16 din statut s-a mentionat ca, in cazul in care, din orice motiv neprevazut, Fundatia nu va mai putea exista ca persoana juridica si va trebui dizolvata, patrimoniul acesteia va trece integral si exclusiv autoritatilor ierarhice ale bisericii -Unita din Vechiul Regat, care il va intrebuinta numai in scop religios, conform intentiei fondatoarei.
De asemenea, in structura organelor de conducere ale fundatiei intrau in mod obligatoriu, potrivit clauzelor actelor constitutive, trei membrii ai clerului bisericii Romane-Unite, iar ceilalti membri puteau fi doar persoane apartinand cultului mentionat.
In decretul 358 din 2.12.1948 pentru stabilirea situatiei de drept a fostului cult greco-catolic s-a stabilit ca "in urma revenirii comunitatilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox R si in conformitate cu art. 13 din decretul nr. 177 din 1948, organizatiile centrale si statutare ale acestui cult ca:, Episcopiile, capitulurile, organele, congregatiunile, protopopiatele, manastirile, fundatiunile, asociatiunile, cum si orice alte institutii si organizatiuni, sub orice denumire, inceteaza de a mai exista"(art. 1), iar "averea mobila si imobila apartinand organizatiilor si institutiilor aratate la art. 1 din prezentul decret, cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, revine Statului R, care o va lua in primire imediat.".
de scopul si structura fundatiei, mentionate in actele constitutive, este evident ca Fundatia si facea parte din fundatiunile avute in vedere de art. 1 din Decretul 358/2.12.1948, care a fost desfiintata ca urmare a acestui decret si, prin urmare, ale carei bunuri au fost preluate in conditiile prevazute de art. 2 din acelasi decret.
Imobilul in litigiu a fost inscris si in listele anexe ale Decretului 92/1950 ca fiind preluat in temeiul acestui decret de la. Insa, efect al aplicarii decretului 92/1950 nu putea fi decat nationalizarea dreptului de uzufruct viager pe care si-l rezervase asupra imobilului in litigiu, intrucat la intrarea in vigoare a Decretului 92/1950 nuda proprietate asupra imobilului nu mai era in patrimoniul sus-numitei, ca efect al constituirii acesteia ca patrimoniu al Fundatiei. Totodata, nuda proprietate nu mai apartinea Fundatiei intrucat aceasta fusese desfiintata, iar bunurile ce apartinusera acesteia si, deci, si nuda proprietate asupra imobilului in litigiu, trecusera in patrimoniul statului ca efect al dispozitiilor art. 2 din Decretul nr. 358/1948.
Sustinerea potrivit careia actul de preluare a proprietatii asupra imobilului este Decretul 92/1950 nu poate fi primita. Astfel, este evident ca nuda proprietate a fost constituita patrimoniu al fundatiei si nu s-a facut nici o dovada ca, anterior intrarii in vigoare a Decretului 358/1948 imobilul ar fi revenit, in vreun mod, in patrimoniul numitei. Or, atat timp cat la intrarea in vigoare a Decretului 358/1948, imobilul era in patrimoniul Fundatiei, efect al desfiintarii fundatiei prin art. 1, el a intrat in patrimoniul statului ca efect al art. 2 din decretul mentionat si nu mai putea fi, ulterior, nationalizat de la. Ceea ce s-a nationalizat de la a fost cel mult dreptul de uzufruct viager pe care aceasta si-l pastrase asupra imobilului.
Ca atare, potrivit dispozitiilor legale de la momentul preluarii (art. 1 din Decretul 358/1948), Fundatia era considerata ca facand parte din structurile cultului greco-catolic si a urmat soarta legala a acestuia.
Potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990 "Bunurile preluate de catre stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate in prezent in patrimoniul statului, cu exceptia mosiilor, se restituie, in starea lor actuala, Bisericii Romane Unite cu (greco-catolica).
Totodata, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 94/2000 "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul-lege nr. 126/1990, "Ca urmare a abrogarii Decretului nr. 358/1948, Unita cu (greco-catolica) este recunoscuta oficial.
Din adresa nr. 1510/22.10.2008 emisa de Unita cu, -a rezulta ca pentru Vechiul Regat autoritatea ierarhic superioara este R Unit cu, - de
Ca atare, R Unit cu, - de B este structura ce reprezinta -a in Vechiul Regat, asa incat in mod gresit intimata a sustinut ca ar fi trebuit sa faca dovada ca a fost proprietar al imobilului, dreptul asupra imobilului trebuind sa fie analizat in raport cu cultul greco-catolic, iar nu cu o structura din componenta acestui cult.
Stingerea imprumutului ipotecar nu are nici o importanta in ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra imobilului si, respectiv, dreptul la restituire.
Imprejurarea ca titular al rolului fiscal al imobilului ar fi figurat sau nu vreodata cultul greco-catolic sau structura acestuia - nu are nici o relevanta, intrucat rolul fiscal nu face nici o dovada cu privire la proprietate.
In consecinta, de cele retinute, curtea constata ca in mod gresit prin decizia 952/9.12.2008 emisa de intimata a fost respinsa cererea de retrocedare a imobilului formulata de apelant si in mod gresit prima instanta a respins contestatia formulata impotriva deciziei sus-mentionate.
Ca atare, curtea va admite apelul si, schimband in tot sentinta apelata, va admite contestatia si, anuland decizia 952/9.12.2008 emisa de RA - APPS, va dispune restituirea catre reclamanta a imobilului - apartament nr. 1 compus din subsol, parter, etaj si garaj, situat in B,-, sect. 1.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul - contestator R UNIT CU -, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 834/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, cu sediul în B,- - 8, sector 1.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite contestația.
Anulează dispozitia nr. 952/9.12.2008 emisă de RA- APPS.
Dispune restituirea către reclamant a imobilului apartament nr. 1, subsol, parter, etaj și garaj situat în B,-, sect. 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.MS
.red.
4 ex./20.01.2010
Jud Fond Secția a IV-a Civilă
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
