Speta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantele - contestatoare ). și ). împotriva sentinței civile nr. 234/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMARIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, - SA, G, și intimatul - chemat în garanție G.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații, G, reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/25.08.2009 și intimații MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMARIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, reprezentați de consilier juridic, cu delegație la dosar și intimatul și intimații, reprezentați de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/2.11.2009, lipsind apelantele - contestatoare ). și )., intimații - SA, și intimatul - chemat în garanție G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 26.10.2009, intimații, G, au depus întâmpinare în 2 exemplare, care nu a fost comunicată; de asemenea, se arată că la data de 02.11.2009 apărătorul apelantelor - contestatoare a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinările depuse și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, deoarece este în imposibilitate de prezentare, întrucât susține interesele unei părți la Tribunalul Botoșani într-o cauză penală, însoțită de înscrisuri în dovedirea celor arătate.
Reprezentantul intimaților, G, arată că se opune cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelantelor - contestatoare, întrucât acesta avea posibilitatea asigurării substituirii.
Reprezentantul intimaților MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMARIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B se opune cererii de amânare formulată de apărătorul apelantelor - contestatoare.
Intimatul personal formulează concluzii de respingere a cererii de amânare formulată de apărătorul apelantelor - contestatoare.
Curtea deliberând, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul apelantelor - contestatoare, având în vedere că acesta putea să-și asigure substituirea, cunoscând că pentru termenul de judecată de astăzi urma să se deplaseze la Tribunalul Botoșani. Totodată, constată că întâmpinarea formulată în cauză a fost depusă cu mai mult de 5 zile înainte de termenul de judecată de astăzi și avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acesteia.
Se prezintă intimații, reprezentați de avocat, care depune împuternicire avocațială.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel, urmând să amâne pronunțarea pentru a da posibilitate apelantelor - contestatoare să depună concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților, G, solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 234/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, ca neîntemeiat. Continuând, arată că pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, în mod corect instanța fondului a admis excepția prescripției dreptului la acțiune. Mai arată că și în privința capătului de cerere referitor la revendicare, instanța fondului a admis în mod corect excepția autorității de lucru judecat. Precizează că obiectul acțiunilor este identic, cauza cererii de chemare în judecată este identică și există identitate de părți, pe capătul de cerere privind revendicarea. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul personal formulează concluzii de respingere a cererii de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 234/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, ca nefondată și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților, solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 234/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, ca nefondat și arătând că hotărârea atacată este temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMARIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 234/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, ca nefondat.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, față de dispozițiile art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 10.11.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 182A
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantele - contestatoare ). și ). împotriva sentinței civile nr. 234/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMARIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, - SA, G, și intimatul - chemat în garanție G.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 10.11.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a IV-a Civilă sub nr-, contestatoarele ). și ). au formulat în contradictoriu cu intimații Municipiul B Prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului B, - Istoric SA, G, G -, Primăria Municipiului B, temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, contestație împotriva Dispoziției nr.9528/13.02.2008, emisă de Primarul General al Municipiului B, prin care s-a respins notificarea nr. 902/2001, formulată de acestea, privind restituirea în natură a întregului imobil situat în B,-, format din construcție Corp A ( 1+M) și Corp B (1) și teren în suprafață totală de 425 mp, precum și a Dispoziției nr. 9527/13.02.2008, prin care se restituie doar o parte din imobil, cu excepția apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995 și se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru patru apartamente.
S-a solicitat să fie obligat Primarul General al Municipiului B să restituie, în natură și în proprietatea contestatoarelor, întregul imobil situat în B,-, format din construcție Corp A (l+M) și Corp B (l) și teren în suprafață totală de 425mp.
În temeiul art. 5, art. 475 alin. 2, art. 948 și urm, art. 968.civil, principiilor de drept fraus omnia corrumpit și nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a:
- Contractului de vânzare cumpărare nr. 811/1997, încheiat între și Bprin - Istoric SA, prin care s-a vândut. 1, situat în B, sector 3,-, parter Corp B, în suprafață utilă de 44,49mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 20,55mp;
- Contractului de vânzare cumpărare nr. 647/1997, încheiat între, căsătorit cu și B prin - Istoric SA prin care s-a vândut. 2, situat în B, sector 3,-, parter + etaj 1, în suprafață utilă de 104, 19mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 37,54mp;
- Contractului de vânzare cumpărare nr. 683/1997, încheiat între G și B prin - Istoric SA, prin care s-a vândut. 3, situat în B, sector 3,-, etaj 1, în suprafață utilă de 111,72 mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 40,25mp;
- Contractului de vânzare cumpărare nr. 356/1997, încheiat între G - și B prin - Istoric SA, prin care s-a vândut. 4, situat în B, sector 3,-, parter Corp B, în suprafață utilă de 44,49mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 21,52mp; pentru cauză nelicită, contrară legii, bunelor moravuri, având în vedere că atât vânzătorul a vândut cât și cumpărătorii au cumpărat apartamentele proprietatea contestatoarelor cunoscând că acestea nu sunt proprietatea vânzătorului, în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea și în orice caz, pe riscul cumpărătorului.
Contestatoarele au arătat că în temeiul art. 480 și urm. civil revendică apartamentele nr. 1, 2, 3 și 4, din-, sector 3, B, solicitând instanței să compare titlurile părților, adică contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1739/21.01.1925 și transcris sub nr. 1025/21.01.1925, la Grefa Tribunalului Ilfov, Secția notariat aparținând acestora, în calitate de moștenitoare ale autorilor lor, cu titlurile pârâților, contractile de vânzare-cumpărare nr.811/1997, nr.647/1997, nr. 683/1997, nr. 356/1997, care nu provin de la adevăratul autor cu obligarea pârâților, și, G și G - să le lase în deplinătate proprietate și posesie apartamentele proprietatea contestatoarelor. S-a mai arătat că apartamentele au fost vândute pentru prețul de circa 10.000 lei (100.000.000 lei ROL).
În fapt, s-a arătat că prin notificarea nr. 902/2001, formulată de acestea, au solicitat restituirea în natură a întregului imobil situat în B,-, sector 3, format din construcție Corp A (1+M) și Corp B (1) și teren în suprafață totală de 425 mp, care a fost dobândit de tatăl lor, cunoscut și sub numele de, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1739/21.01.1925 și transcris sub nr. 1025/21.01.1925, la Grefa Tribunalului Ilfov, Secția Notariat.
Au făcut dovada de persoane îndreptățite în sensul art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, prin certificatul de moștenitor nr.81/15.09.1997, BNP.
Au precizat că tatăl lor, a decedat la data de 12.05.1947.
Imobilul a fost naționalizat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, în anul 1959 când s-a dispus completarea listelor anexe la decret în baza Hotărârii Consiliului de Miniștrii al nr. 563/12.05.1959, la poziția nr. 908 figurând ca proprietar, mama lor.
, cunoscută și sub numele de, era angajată la Academia de Artă, în funcția de conferențiar universitar, deținând această funcție pe perioada 01.02.1949-01.10.1966, ulterior fiind pensionată.
Trecerea în proprietatea statului s-a tăcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. II din Decretul nr. 92/1950, astfel cum a fost el modificat și completat prin Decretul nr. 524/1955 privind naționalizarea unor imobile, prin care se preciza că nu intră în prevederile Decretului nr. 92/1950 și nu pot fi naționalizate imobilele clădite proprietatea muncitorilor, a pensionarilor proveniți din muncitori, a funcționarilor, micilor meseriași, intelectualilor profesioniști și a celorlalți pensionari, provenite din muncă și dispozițiile art. 12 din Constituția României din anul 1952, care garanta dreptul la proprietate personală.
De aceea, arată contestatoarele, trecerea în proprietatea statului s-a tăcut în mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. II din chiar Decretul nr. 92/1952 și de Constituția pe atunci în vigoare.
S-a mai arătat că statul a preluat fără titlu valabil acest imobil, iar acesta nu putea fi vândut în baza Legii nr. 112/1995, având în vedere că nu tăcea parte din categoria locuințelor trecute în proprietatea statului cu titlu și s-a invocat dispozițiile HG NR. 20 din 17 ianuarie 1996.
S-a mai arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 136/02.05.1996 și depusă la Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 a 3 B, contestatoarea, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobil, pe o cerere tip, pe care însă a precizat olograf că din punctul său de vedere aplicarea Decretului nr. 92/1950 a fost incorectă, pentru că defuncta sa mamă care a moștenit imobilul a fost cadru universitar, iar pe versou1 cererii a precizat că a formulat cerere de despăgubire având în vedere că nu avea încă aprobată reluarea cetățeniei române pierdută în anul 1984 și a solicitat să se țină seama de faptul că imobilul a fost luat fără respectarea art. 2 din decret.
Vânzarea acestor apartamente, de către stat, în anul 1997, din imobil, cumpărătorilor, și, G și G -, sa tăcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale act. 1 din Legea nr. 112/1995 și cu rea credință înainte de soluționarea cererii formulată în baza Legii nr.112/1995 de, prin care era încunoștințat că nu este corect preluat imobilul.
Se mai susține că din conținutul contractelor de vânzare cumpărare se poate constata că nu figurează niciunde calitatea de titular al dreptului de proprietate ca aparținând statului. Nu se amintește nicăieri măcar faptul că statul ar înstrăina aceste apartamente pe care le-ar fi deținut în baza Decretului nr. 92/1950, adică în baza unui titlu.
S-a arătat că singura mențiune este cu referire la RO nr. 632/1996, prin care se prevede că locuințele încadrate ca bunuri culturale comune se pot vinde cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Reclamanții au mai învederat că pârâții în calitate de cumpărătorii nu au făcut minime diligențe pentru a afla situația juridică reală și legală a imobilului și au acceptat să cumpere cu bună știință de la un neproprietar, fără a cere statului să-și exhibe titlul său. În orice caz, încheie;ea contractelor s-a făcut cu complicitatea cumpărătorilor și pe riscul acestora, constituind un caz tipic de nulitate absolută în virtutea cunoscutului adagio clasic frauda corupe totul.
Având în vedere puterea probatorie insuficientă a înscrisurilor cât și principiul relativității actelor juridice consacrat de art. 973.civil, potrivit căruia efectele se produc numai între părți și nu față de terți, instanța nu poate aprecia că aceste acte sunt opozabile erga om, iar potrivit art. 5.civil "Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri".
Se mai arată că nu pot fi reținute ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, pentru că se referă la împrejurarea că se acordă despăgubiri pentru imobilele înstrăinate fostului chiriaș cu respectarea operațiunilor de vânzare-cumpărare conform Legii nr. 112/1995, ceea ce nu este cazul.
B credință a vânzătorului cât și a cumpărătorului nu poate fi reținută pentru motivele expuse anterior.
Comparând în baza art. 480.civil în cadrul acțiunii în revendicare - titlurile părților, se poate constata că titlul contestatoarelor reclamante este mai caracterizat decât al pârâților persoane fizice, care în calitate de chiriași au cumpărat, pe riscul lor, de la un neproprietar, imobilul care nu aparținea vânzătorului.
S-a mai arătat că, anterior formulării prezentei cereri prin Sentința civilă nr. 1203/19.10.1999, pronunțată în dosarul nr. 2437/1999, de Tribunalul București, Secția a III a Civilă, reclamantele au formulat o acțiune prin care au revendicat întregul imobil din-, sector 3, în contradictoriu cu pârâtele, mai puțin primele două. Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, iar apelul prin decizia civilă nr. 55A/28.01.2000, pronunțată în dosarul nr. 7767/1999 de - Secția a III a Civilă, a fost respins ca nemotivat.
Prin Decizia civilă nr. 206/30.01.2006, dosar nr-, Secția a IV a Civilă, a respins acțiunea în revendicare formulată doar împotriva pârâților și, în fond ca inadmisibilă, în apel ca neîntemeiată, iar în recurs, ca autoritate de lucru judecat, cu opinie separată.
Așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului la cazul Broniowski Polonia, Lungoci România sunt admisibile limitări, ingerințe sub forma unor proceduri prealabile obligatorii din partea statului care beneficiază de o anumită marjă de apreciere, însă acestea nu pot restrânge accesul la o instanță, în sensul art. 6 din Convenție.
Chiar și accesul la o instanță pentru a auzi declarându-se acțiunea inadmisibilă, prin jocul legii nu satisface imperativele art. 6 pct. 1 din convenție.
Ca urmare, instanțele de mai sus au transformat dreptul de proprietate al contestatoarelor-reclamante într-un drept teoretic, iluzoriu și lipsit de esență, cu ignorarea drepturilor legale și constituționale.
Au depus întâmpinări la dosarul cauzei pârâții, G și -, aceștia solicitând respingerea acțiunii introduse de rec1amante. În ceea ce privește capătul 1 de cerere al acțiunii introduse de reclamante, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice. Pe capătul 2 de cerere, au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât a operat termenul special de prescripție de 1 an, reglementat de art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificată. În privința capătului 3 de cerere au invocat excepția autorității de lucru judecat, față de dosarul nr.7767/1999 în care s-a pronunțat decizia civilă nr.55A/28.01.2000 a Curții de Apel București. În ceea ce privește fondul cauzei, au arătat că, contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate se solicită, sunt încheiate cu respectarea riguroasă a Legii nr.112/1995. Totodată, s-a arătat și că acțiunea în revendicare apare ca inadmisibilă în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001, care este o normă specială ce se aplică în materia expres stabilită, fiind derogatorie de la normele generale.
La termenul de judecată din data de 18.06.2008, contestatoarele au formulat în temeiul art.57 pr.civ. cerere de intervenție forțată a pârâților: -, și.
La data de 20.10.2008 contestatoarele au formulat cerere precizatoare și completatoare prin care au indicat valoarea apartamentelor:
- Conform contract de vânzare cumpărare nr. 811 /1997, încheiat între și B prin - Istoric SA, prin care s-a vândut. 1, situat în B, sector 3,-, parter Corp B, în suprafață utilă de 44,49 mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 20,55 mp pentru prețul de 623,7 lei;
- Conform contract de vânzare cumpărare nr. 647/1997, încheiat între, căsătorit cu și B prin - Istoric SA prin care s-a vândut. 2, situat în B, sector 3,-, parter + etaj 1, în suprafață utilă de 104, 19mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 37,54 mp pentru prețul de 1824,18 lei;
- Conform contract de vânzare cumpărare nr. 683/1997, încheiat între G și 8 prin - Istoric SA, prin care s-a vândut. 3, situat în B, sector 3,-, etaj 1, în suprafață utilă de 111,72 mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 40,25mp pentru prețul de 2263,91 lei;
- Conform contract de vânzare cumpărare nr. 356/1997, încheiat între G - și B prin - Istoric SA, prin care s-a vândut. 4, situat în B, sector 3,-, parter Corp B, în suprafață utilă de 44,49mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 21,52 mp pentru pretul de 706,57 lei;
Au solicitat instanței să oblige pârâta Municipiul B prin Primar General să indice apartamentele care se restituie în baza Dispoziției nr. 9527/13.02.2008, suprafața acestora, deținătorii lor actuali, precum și titlul acestora.
La termenul de judecată din data de 22.10.2008 pârâții și au depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numitului G -. Au fost invocate excepția disjungerii, excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 civ. în baza comparării de titluri, excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr.5574/18.06.2002, definitivă și irevocabilă, a Judecătoriei Sectorului 3
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 17.12.2008, Tribunalul, deliberând asupra excepțiilor invocate, a respins cererile de disjungere și de suspendare ca neîntemeiate, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și, ca nefondată. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare. A admis excepția autorității de lucru judecat pentru acțiunea în revendicare.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Cererea de judecată care face obiectul cauzei de față are 3 capete de cerere, respectiv contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001, nulitate a contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 și revendicare, cu privire la care Tribunalul apreciază că se impune soluționarea în cadrul aceluiași dosar întrucât între acestea există raporturi de accesorialitate; mai mult, disjungerea acestora ar impune subsecvent, prin prisma accesorialității, suspendarea "în cascada" a acestora, ceea ce ar duce la prelungirea excesiva a litigiului - ca atare, astfel că a respins cererile de disjungere și de suspendare ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și pe capătul 1 al cererii (contestație în baza Legii nr. 10/2001), Tribunalul a constatat din analiza cererii de chemare în judecată că s-a precizat în mod expres de către reclamanți (fila 2 alin. 1 din cerere ca) pe acest capăt înțeleg să se judece cu Municipiul B prin Primarul General, iar nu și cu pârâții persoane fizice (care au fost chemați în judecată pe celelalte 2 capete de cerere), ca atare excepția fiind nefondată.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare (capătul 2 al cererii), Tribunalul a avut în vedere prev. art. 45 alin (5) din Legea nr. 10/2001, conform cărora: Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, termenul de un an fiind prelungit succesiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001 pana la data de 14.08.2002.
Or, în cauză, cererea de constatare a nulității a fost formulată la data de 11.03.2008, cu depășirea termenului menționat anterior, astfel încât Tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
acestei soluții, Tribunalul nu a mai luat în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta - Istoric (acesta fiind chemat în judecată pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare ).
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a capătului 3 de cerere privind acțiunea în revendicare, Tribunalul a constatat că prin sentința civ. nr. 1203/19.10.1999 (filele 139 și urm. dosar) a fost soluționată în mod definitiv și irevocabil acțiunea în revendicare formulată de reclamantele din cauza de față în contradictoriu cu pârâții, și din cauza de față în sensul respingerii acesteia (faptul că - nu a fost parte în acel proces fiind fără relevanță, întrucât aceasta are aceeași situație juridică ca și soțul acesteia, parte în proces; pe de altă parte, pârâții au fost chemați în judecată în această cauză pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute), iar prin decizia civilă nr. 026/30.01.2006 (filele 142 și urm. dosar) s-a reținut autoritatea de lucru judecat a sentinței menționate anterior în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de revendicare, astfel încât acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat.
Ca atare, Tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat pentru acțiunea în revendicare și, subsecvent acestei soluții, nu a mai luat în discuție excepția inadmisibilității invocată pe același capăt de cerere.
Prin sentinta civilă nr. 234 din 18.02.2009 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ a respins ca prescrisă cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.647/1997, 811/1997, 683/1997, 356/1997, a respins acțiunea în revendicare ca urmare a existenței autorității de lucru judecat, a respins ca neîntemeiată contestația, a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție, a obligat reclamantele la plata către pârâții, G și - a sumei de 2600 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că, întrucât prin încheierea din 17.12.2008 au fost admise excepțiile prescripției și autorității de lucru judecat, cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.647/1997, 811/1997, 683/1997, 356/1997 s-a respins ca prescrisă, și ca urmare a existenței autorității de lucru judecat, acțiunea în revendicare.
În ceea ce privește contestația întemeiată pe dispozițiile art.26 alin.3 din Legii 10/2001 prin care se solicită restituirea în natură a întregului imobil situat în B,-, format din construcție Corp A (1+M) și Corp B (1) și teren în suprafață totală de 425 mp, tribunalul a reținut că
Astfel prin dispoziția nr. 9527/13.02.2008, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în B,-, format din construcție Corp A ( 1+M) și Corp B (1) cu excepția apartamentelor vândute în temeiul Legii 112/1995, respectiv apartamentul 2 situat parter + etaj 1 vândut prin contractului de vânzare cumpărare nr. 647/1997, în suprafață utilă de 104, 19mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 37,54mp; apartamentul nr.1 situat la parter Corp B vândut prin contractului de vânzare cumpărare nr. 811/1997 în suprafață utilă de 44,49 mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 20,55mp; apartamentul 3 situat la.1 vândut prin contractului de vânzare cumpărare nr. 683/1997, în suprafață utilă de 111,72 mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 40,25 mp și apartamentul 1 situat la parter vândut prin contractului de vânzare cumpărare nr. 356/1997, în suprafață utilă de 60,15 mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 21,52mp. Deasemena s-a dispus restituirea suprafeței de teren de 315,14.
Prin dispoziția nr. 9587/13.02.2008, s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentelor vândute împreună cu terenul aferent și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Având în vedere că cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare cumpărare menționate mai sus a fost respinsă ca prescrisă, tribunalul a constatat că prin menținerea valabilității acestor acte juridice pârâta Municipiul B nu mai deține în patrimoniu respectivele apartamente împreună cu terenul aferent astfel că nu are cum să dispună de aceste bunuri prin restituirea în natură.
În aceste condiții în mod legal a procedat pârâta care făcând aplicarea art.26 alin. 1 din Legea 10/2001 a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constatând imposibilitatea restituirii în natură.
Tribunalul a mai reținut, cu referire la cererea precizatoare, că nu trebuie omise dispozițiile art.26 alin.3 din Legea 10/2001 cu privire la termenul în care pot fi aduse critici dispozițiilor emise în aplicarea Legii 10/2001, respectiv 30 de zile de la comunicare.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația formulată și în consecință, a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție.
Împotriva sentin ț ei men ț ionate anterior au declarat apel reclamantele, solicitând în temeiul art. 297 proc.civ. desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea apelului s-a arătat că netemeinic și nelegal, instanța de fond a admis prin încheierea din data de 03.12.2008, excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția puterii de lucru judecat, având în vedere următoarele considerente:
Pe capătul de cerere privind nulitatea contractelor nr. 811/1997, 647/1997, 683/1997, 356/1997 și 820/02.11.2007 având în vedere că temeiul de drept invocat de contestatoare nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 ci pe dispozițiile art. 5, art. 948 și urm, art. 968.civil, principiilor de drept fraus omnia corrumpit și nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet, admiterea acestei excepții are avea ca efect îngrădirea accesului liber la justiție, recunoscut prin art. 21 din Constituție și a dreptului la un proces echitabil, art. 6 din CEDO.
Pe cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 820/02.11.2007, aferent pârâților și instanța de fond a omis cu desăvârșire să se pronunțe. Prin Contractul de vânzare cumpărare nr. 820/02.11.2007, autentificat de NP, s-a vândut pârâților de către G. 1, corp B, parter, situat în B, sector 3,-, parter Corp B, în suprafață utilă de 44,49mp, cu cota de teren aferentă în suprafață de 21,52 mp în temeiul art. 1295 si urm. civil și nu în temeiul Legii nr. 112/1996 și în nici un caz nu se poate pune problema prescripției având în vedere cauza de nulitate absolută invocată. De reținut sunt și dispozițiile art. 129 alin. 5.proc.civ. care reglementează rolul activ al judecătorului care trebuie să propună părților administrarea de probe pentru lămurirea cauzei și aflarea adevărului, chiar în ipoteza în care părțile se împotrivesc.
Înscrisurile aflate în acest moment în dosar nu pot conduce la o soluție temeinica și legală, având în vedere că este necesara administrarea de probe care să dea posibilitatea contestatoarelor să dovedească netemeinicia și nelegalitatea.
Deși contestatoarele au solicitat introducerea în calitate de pârâți a lui -, și, având în vedere că nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 134.proc.civ. sens în care se aplicau dispozițiile art. 135.proc.civ. în sensul că era în termenul de introducere în judecata a altor persoane, instanța nelegal și netemeinic, califica cererea ca intervenție forțată.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, instanța de fond a admis-o nelegal și netemeinic, deoarece pentru a exista lucru judecat se cere a fi întrunită tripla identitate de elemente (art. 1201.civil): identitate de obiect (eadem res), identitate de cauză (eadem causa) si identitate de părți (eadem conditio personarum), iar tripla identitate de elemente nu este întrunită. Primul element al puterii de lucru judecat-identitate de obiect-reclamă ca a doua acțiune să aibă același obiect, adică aceeași pretenție juridică, prin obiectul acțiunii înțelegându-se aici atât dreptul dedus judecății, cât și obiectul său material.
În ceea ce prive ște hotărârile invocate de către pârâți, sentința civilă nr. 1203/19.10.1999, TB, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civila nr. 55A/28.01.2000, și decizia civilă nr. 206/30.01.2006 raportată tot la sentința civilă nr. 1203/19.10.1999, obiectul a fost următorul: nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în B, sector 3,-, compus din teren și construcție; obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie întreg imobilul și nu doar patru apartamente; anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate prin fraudarea legii.
Obiectul prezentei acțiuni este diferit: contestație împotriva dispozițiilor nr. 9528/13.02.2008, emisă de Primarul General al Municipiului B, prin care s-a respins notificarea nr. 902/2001, formulată de subsemnatele, privind restituirea în natură a întregului imobil situat în B,-, format din construcție Corp A (1+M) și Corp B (1) și teren în suprafață totală de 425 mp, precum și a Dispoziției nr. 9527/13.02.2008, prin care se restituie doar o parte din imobil, cu excepția apartamentelor vândute în baza Legii nr. 112/1995 și se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru patru apartamente; obligarea Municipiului B prin Primarul General să indice apartamentele care se restituie în baza dispoziției nr. 9527/13.02.2008; constatarea nulității absolute a contractelor nr. 811/1997, nr. 647/1997, nr. 683/1997, nr. 356/1997 și nr. 820/02.11.2007; revendicarea prin comparare de titluri a apartamentelor (în număr de patru) nr. 1, parter,. 2, parter+etaj 1,. 3 etaj 1,. 1 corp B, parter. Nu sunt trei capete de cerere așa cum pretinde instanța de fond, ci patru (cele enumerate mai sus), iar pe capătul de cerere privind obligarea MB să indice apartamentele care se restituie, instanța de fond a omis să se pronunțe.
Al doilea element al puterii de lucru judecat, - identitatea de cauză - se referă la faptul că a doua cerere trebuie să aibă același fundament juridic. Analizând comparativ prezenta acțiune din punct de vedere al obiectului cauzei cu cele soluționate prin hotărârile indicate de pârâți, rezultă în mod cert că temeiul juridic este diferit, în prezenta cauză fiind întemeiat pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, art. 5, art. 948 și urm, art. 968.civil, principiilor de drept fraus omnia corrumpit și nemo dat quod non habet sau nemo plus turis ad alium transferre potest, quam ipse habet, art. 480 și urm. civil, art. 20, art. 44, 136 din Constituție României, precum și pe dispozițiile art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește a treia cerință, identitatea de părți, nu este îndeplinită, în prezentul litigiu, având calitatea de părți și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, PRIMARIA MUNICIPIULUI B, -, care în litigiile anterioare nu au avut nici o calitate procesuală.
Rezultă astfel că nu se poate retine existenta triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două acțiuni pentru a se putea considera întemeiată excepția puterii de lucru judecat, între acțiuni existând diferență în privința părților, cauzei și obiectului.
Instanța de fond netemeinic și nelegal apreciază că nu au formulat decât cerere de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 820/02.11.2007, aferent pârâților și. În contradictoriu cu aceștia au formulat și acțiune în revendicare, motivate în fapt și drept prin cererea de introducere în cauză a acestora în calitate de pârâți, la termenul din data de 18.06.2008, dar instanța de fond a omis să se pronunțe.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, formulate de pârâți, instanța de fond nu s-a pronunțat de loc.
Nelegal și netemeinic, apreciază instanța de fond, ca cererea completatoare de la termenul din data de 03.12.2008, cu privire la temeiul de drept cu privire la acțiunea în revendicare, întemeiată și pe dispozițiile art. 20, art. 44 și art. 136 din Constituția României, precum și pe dispozițiile art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuia formulată în termenul de 30 de zile. Instanța încalcă dispozițiile art. 134.proc.civ. prin care este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii, iar cererea nu se socotește modificată în sensul art. 132.proc.civ. Având în vedere dispozițiile privitoare la cererea de chemare în judecată, art. 112 proc.civ. indiferent care este fundamental juridic al acesteia (cauza), se aplica dispozițiile cap. III din Codul d e procedură civilă-Judecata. Mai mult, toate termenele din 09.04.2008, 21.05.2008, 18.06.2008, 24.09.2008, 22.10.2008 s-au amânat, iar termenul din data de 03.12.2008, este în sensul art. 134.proc.civ. prima zi de înfățișare, fiind întrunite cumulativ cele două cerințe: părțile să fie legal citate și să poată pune concluzii.
Instanța de fond cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5.proc.civ. nu indica care sunt motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au respins toate cererile contestatoarelor de probatorii și pentru care s-au admis cele două excepții. Așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului la cazul Broniowski Polonia, Lungoci România sunt admisibile limitări, ingerințe sub forma unor proceduri prealabile obligatorii din partea statului care beneficiază de o anumită marjă de apreciere, însă acestea nu pot restrânge accesul la o instanță, în sensul art. 6 din Convenție. Chiar și accesul la o instanță pentru a auzi declarându-se acțiunea prescrisa, sau cu autoritate de lucru judecat, prin jocul legii nu satisface imperativele art. 6 pct. 1 din convenție. Ca urmare, instanța de fond a transformat dreptul de proprietate al contestatoarelor-reclamante într-un drept teoretic, iluzoriu și lipsit de esență, cu ignorarea drepturilor legale și constituționale. Cu privire la motivele de fapt și de drept avute în vedere la motivarea acțiunii introductive, astfel cum a fost precizată și completată, instanța de fond nu s-a pronunțat de loc și nu a arătat de ce au fost excluse dispozițiile legale.
Având în vedere încălcarea tuturor dispozițiilor legale indicate mai sus, devin incidente dispozițiile art. 105 alin.2 proc.civ. prin neobservarea formelor legale, nulitate expres prevăzută de lege, având în vedere vătămarea adusă contestatoarelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat fondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce prive ș te excepția prescrierii dreptului la acțiunea de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.647/1997, 811/1997, 683/1997, 356/1997 solu ț ionată prin încheierea din 17.12.2008 hotărârea primei instan țe este legală ș i temeinică, având în vedere că potrivit art. 45 alin (5) din Legea nr. 10/2001, "prin derogare de la dreptul comun,indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi", termenul de un an fiind prelungit succesiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001 pana la data de 14.08.2002. Ac ț iunea la care se referă textul legii este cea legată de constatarea nulită ț ii contractelor având ca obiect imobile care fac obiectul Legii nr.10/2001.
În cauză, cererea de constatare a nulității a fost formulată la data de 11.03.2008, cu depășirea termenului menționat anterior.
Argumentul în sensul că nu s-ar fi cerut constatarea nulită ț ii în temeiul art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, ci în baza dispozițiile art. 5, art. 948 și urm, art. 968.civil, principiilor de dreptfraus omnia corrumpitșinemo dat quod non habetsaunemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet, este nefondat, având în vedere că dispozi ț iile art. 45 alin (5) din Legea nr. 10/2001 reprezintă o dispozi ț ie specială, derogatorie de la dreptul comun în sensul prescriptibilită ț ii dreptului de a cere constatarea nulită ț ii contractelor prin care statul a înstrăinat imobilele care fac obiectul acestei legi,indiferent de cauza de nulitate.
Art.45 alin.1-4 prevăd situa țiile în care aceste contracte pot fi anulate, în care sunt incluse ș i cauzele de nulitate de drept comun la care fac trimitere reclaman ț ii.
Această dispozi ț ie legală nu îi îngrăde ș te accesul liber la justiție, recunoscut prin art. 21 din Constituție și a nici dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO, atât timp cât reclamanta a avut la dispozi ț ie un termen în care să- ș i exercite dreptul pe care nu a în ț eles să îl respecte.
Este temeinică ș i solu ț ia primei instan ț e pronun ț ată prin aceea ș i încheiere, în sensul admiterii excep ției puterii de lucru judecat raportat la capătul de cerere privind revendicarea imobilului în contradictoriu cu pârâții, G, având în vedere că, ș a cum corect a re ț inut prima instan ț ă, prin sentința civilă nr. 1203/19.10.1999 (filele 139 și urm. dosar) a fost soluționată în mod definitiv și irevocabil acțiunea în revendicare formulată de reclamantele din cauza de față în contradictoriu cu pârâții, și din cauza de față în sensul respingerii acesteia, iar faptul că - nu a fost parte în acel proces este fără relevanță, întrucât aceasta are aceeași situație juridică ca și soțul acesteia, parte în proces.
Sunt nefondate sus ț inerile apelantelor în sensul că nu ar fi îndeplinite condi ț iile pentru intervenirea puterii lucrului judecat având în vedere că aceste condi ț ii trebuie să existe raportat la capătul de cerere privind revendicarea doar cu privire la acesta re ț inându-se autoritatea de lucru judecat. Or, obiectul litigiului este identic, fiind indiferent dacă în primul litigiu s-a revendicat întregul imobil, iar în prezentul litigiu doar păr ț i din acesta, respectiv apartamentul de ț inut de fiecare dintre pârâ ț ii persoane fizice, reclamantelor fiindu-le opozabilă solu ț ia de respingere a revendicării în integralitate. Cauza este aceea și întemeiată pe art.480 civ. ș i pe titlurile lor de proprietate, celelalte temeiuri de drept invocate fiind aferente celorlalte capete ale ac ț iunii de fa ț
În ceea ce prive ș te păr ț ile, ceea ce este esen ț ial în cazul puterii lucrului judecat este ca reclamantul să fi fost acela și, atât timp cât există identitate de cauză și obiect, ț inând cont că important este că reclamantul a avut la dispozi ț ie, în primul proces, toate mijloacele procedurale de stabilire a cadrului procesului din punctul de vedere al păr ților, al obiectului ș i al cauzei. Astfel, se admite că reclamantului din prima cerere i se poate opune puterea de lucru judecat de pârâtul din a doua cerere, altul decât cel din primul proces, dacă are aceea ș i situa ț ie cu pârâtul ini ț ial. În spe ț ă, aceasta este situa ț ia lui -, so ț ia lui G, care nu a fost pare în primul proces.
Ca atare în cauză sunt îndeplinite condi ț iile art. 1201.civ. privind identitatea de păr ți, cauză ș i obiect.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată cu privire la capătul de cerere privind revendicarea, tribunalul a arătat expres că nu a mai luat-o în discuție, raportat la admiterea excep ț iei puterii lucrului judecat legat de acela ș i capăt de cerere.
În ceea ce prive ș te faptul că prima instan ț ă ar fi omis să se pronun țe cu privire la capătul de cerere privind obligarea Municipiului ș ti să indice apartamentele care se restituie, Curtea l-a constatat nefondat având în vedere că prin ac țiunea formulată la data de 11.03.2008 nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere, iar solicitarea formulată prin "cererea precizatoare ș i completatoare" din data de 21.10.2008 prin care se solicită instan ței și să oblige pârâta Municipiul ș ti să indice apartamentele care se restituie în baza dispozi ț iei nr.9527/13.02.2008, suprafa ț a acestora, de ținătorii actuali precum și titlul acestora, nu reprezintă un capăt suplimentar de cerere, având în vedere pe de o parte faptul că reprezintă un al doilea punct prin care se indică valoarea apartamentelor, în mod evident fiind doar o cerere prin care se încerca lămurirea cadrului procesual, dacă mai sunt și alte apartamente care au fost înstrăinate, această concluzie fiind confirmată și de faptul că nu s-a indicat nici temeiul de drept și nici motivarea în fapt a unui eventual nou capăt de cerere, iar pe de altă parte, printr-o altă precizare din data de 10.02.2009 solicită ca probă cu înscrisuri ca Municipiul ș ti să depună acte privind apartamentele care se restituie în baza dispozi ț iei nr.9527/13.02.2008, suprafa ț a acestora, de ținătorii actuali precum și titlul acestora.
În mod evident ș a cum rezultă din con ț inutul acestei decizii spa ț iile care s-au restituit prin decizia în cauză sunt identificate fiind reprezentate de restul imobilului care a rămas în urma încheierii contractelor prin care s-au înstrăinat apartamentele enumerate în acea dispozi ț ie.
Curtea a constatat fondate motivele de apel prin care se sus ț ine nepronun ț area cu privire la constatarea nulită ț ii contractului de vânzare cumpărare nr. 820/2007 prin care intervenienții forțați ȘI au dobândit o parte din imobil, contract care de altfel nici nu a fost depus la dosar, în dispozitivul sentin ț ei nefiind men ț ionat acest contract la alineatul în care instan ț a s-a pronun ț at cu privire la prescrip ț ia dreptului de a cere constatarea nulită ț ii. Nu se poate considera că fi vorba despre o eroare materială, având în vedere data încheierii acestui contract, faptul că nu se încadrează în situa ția tip a celorlalte contracte care existau la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, dar ș i la împlinirea termenului special de prescrip ț ie prevăzut de această lege.
Ț inând cont că din încheierea de la data de 17.12.2008, prin care prima instan ț ă s-a pronun ț at cu privire la puterea de lucru judecat referitoare la ac ț iunea în revendicare instan ț a a re ț inut că "pârâții au fost chemați în judecată în această cauză pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute", rezultă că instan ț a nu a analizat această excep ție ș i raportat la ac ț iunea în revendicare îndreptată împotriva acestor pârâ ț
Argumentul primei instan ț e în sensul că împotriva pârâților nu s-ar fi formulat ac ț iune în revendicare este eronat, având în vedere că prin cererea de interven ț ie for ț ată din data de 12.06.2008 (163,164), fila a doua, reclamantele au arătat că în țeleg să revendice ș i apartamentul nr.1, corp B, parter, care ar fi făcut obiectul contractului nr.820/2007.
Faptul că în dispozitiv se men ț ionează că a fost respinsă ac țiunea în revendicare formulată ș i împotriva acestor pârâ ț i ca urmare a autorită ț ii de lucru judecat, nu este de natură să acopere această omisiune atât tip cât pentru motivarea acestei solu ț ii s-a trimis la considerentele încheierii din 17.12.2008
Este nefondată sus ț inerea în sensul că "deși contestatoarele au solicitat introducerea în calitate de pârâți a lui -, și, instanța nelegal și netemeinic, califica cererea ca intervenție forțată", având în vedere că potrivit încheierii din 3.12.2008 instan ț a a decis că aceste păr ț i vor avea calitatea de pârâ ț i, deci chiar conform celor arătate de reclaman ț
Cu referire la cererea precizatoare, prima instan ț ă nu a re ț inut raportat la ac ț iunea în revendicare că ar fi trebuit formulată în termenul de 30 de zile, ci cu privire la contestarea dispozi ț iilor emise în temeiul Legii nr.10/2001.
În ceea ce prive ș te încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5.proc.civ. acestea nu se sus ț in prima instan ț ă motivându- ș i deciziile privitoare la două excep ții, dar ș i de ce este neîntemeiată contesta ț ia formulată în temeiul Legii nr.10/2001, cu excep ț ia celor re ținute anterior ș i care vor duce la desfiin ț area în parte a sentin ței.
În consecință, în temeiul art.297 alin.1coroborat cu art.296 raportat la art.295, Curtea va admite apelul, va desființa, în parte, sentința apelată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea cererii de constatare a nulității contractului 820/2007 și a cererii în revendicare formulate împotriva intervenienților forțați ȘI, va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantele - contestatoare).și).ambele cu domiciliul ales în B, nr.242,. 72B,. A,. 7,.26, sector 4 împotriva sentinței civile nr. 234/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiMUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERALcu sediul în B,-, sector 5,PRIMARIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERALcu sediul în B,-, sector 5,CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUIcu sediul în B,-, sector 5,- SAcu sediul în B, sector 3,-,. B,.1,.1, sector 3, domiciliat în B str. B,-,.1, sector 3, domiciliat în B,-,.2, sector 3, domiciliată în B,-,.2, sector 3, domiciliat în B,-,.3, sector 3, domiciliată în P, str. - -, -. C,.17, jud. A, domiciliată în B,-,.1, corp B, sector 3 și domiciliat în B,-,.1, corp B, sector 3 și intimatul - chemat în garanțieGdomiciliat B,-,.4, sector 3.
Desființează în parte sentința apelată și trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea cererii de constatare a nulității contractului 820/2007 și a cererii în revendicare formulate împotriva intervenienților forțați ȘI.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. MP; Tehnored. AP/MP; 16 ex./10.12.2009; - Secția a IV-a civilă, judecător fond:
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
