Speta Legea 10/2001.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DEDCIZIA CIVILĂ NR. 58/
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelanta pârâtă, reprezentată prin lichidator judiciar G, cu sediul în C, str. -. -, nr. 6, județ și apelanta intervenientă, cu sediul în oraș,-, județ C - împotriva sentinței civile nr. 721/C din 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliate în I,-, -. B,. 5, județ I, domiciliată în I,-, - 19,.4,. 12, județ I, și, domiciliați în I,-, -. C,.2, județ I, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 19.02.2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 2.08.2001, reclamanții, -, - și - au chemat în judecată pârâta "" Nord, solicitând anularea dispoziției nr. 306/10.07.2001 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să restituie în natură reclamanților imobilul situat în localitatea,- (fostă - nr. 8), județul C, conform dispozițiilor art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că se legitimează ca moștenitori ai defunctului - - fostul proprietar al " I" - calitate în care, după apariția Legii nr. 10/2001, au notificat unitatea deținătoare "" Nord, solicitând restituirea imobilului.
În cauză, " " a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei, solicitând respingerea contestației, motivat de faptul că este beneficiara unui contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, ce are ca obiect " I".
Prin sentința civilă nr. 720/13.11.2001, Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins acțiunea principală ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală.
Apelul declarat de reclamanți a fost anulat prin decizia civilă nr. 45/C din 19 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, iar prin decizia civilă nr. 1946/2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a casat această decizie, apelul fiind trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
După casarea cu trimitere, cauza s-a reînregistrat sub nr. R 1139/C/2003 pe rolul Curții de Apel Constanța, iar prin decizia civilă nr. 182/C/27.02.2004 apelul a fost respins ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 10240 din 8 decembrie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia civilă nr. 182/C/27.02.2004 a Curții de Apel Constanța și a trimis apelul spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de recurs a reținut că pentru soluționarea excepției de fond ce viza calitatea reclamanților de proprietari ai imobilului " I", se impunea valorificarea întregului material probator administrat în cauză, nu numai pe calea dreptului comun, ci și în temeiul Legii nr. 10/2001.
S-a mai reținut că instanței de trimitere îi revine obligația de a se pronunța în contextul prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, după care va aborda, după caz, fondul pricinii.
După casarea cu trimitere, prin decizia civilă nr. 160 din 15 septembrie 2006 Curtea de Apel Constantaa admis apelul civil declarat de apelanții reclamanți, a constatat că reclamanții se legitimează ca persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001, să solicite măsurile reparatorii pentru imobilul din,- - " I", și a desființat sentința civilă apelată cu consecința trimiterii cauzei Tribunalului Constanța, pentru soluționarea pe fond a contestației.
S-a reținut în motivarea deciziei că imobilul-construcție " I", situat în localitatea,-, naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și menționat în anexă fond "Sfatul Popular Regional D la nr. 118, pe numele: Moștenitori ", a fost proprietatea dl., fiul foștilor proprietari ai imobilului - - și. Conform declarațiilor de notorietate dl. a mai fost cunoscut și sub numele de, toate aceste înscrisuri fiind dovezi care atestă, în virtutea art. 221din Legea nr. 10/2001 că imobilul a fost preluat abuziv de la autorul reclamanților. Ca persoane îndreptățite, moștenitori ai autorului lor, reclamanții au calitate procesuală activă în cererea de restituire a imobilului.
Reținând, în același timp, că fondul cererii nu a fost dezlegat, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă cauza a fost retrimisă tribunalului pentru soluționarea în fond a cererii.
Recursurile declarate împotriva acestei decizii de pârâta SC Sa și intervenienta SC SRL au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 1087 din 7 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 721 din 10 iunie 2008 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesual pasive a intervenientei, a admis acțiunea formulată de reclamanții, și și a anulat Decizia nr. 306/10.07.2001 emisă de pârâta SC SA.
A obligat pârâta SC SA să restituie reclamantelor imobilul construcție situat în,- cu strada -, jud. C, compus din două corpuri - corpul cu spații de cazare compus din 18 camere la parter și 3 camere la mansardă și corpul cu destinație de bufet - restaurant, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. și a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta SC SA, ca nefondată.
Pârâta și intervenienta au fost obligate către reclamante la plata sumei de 6000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu, fiind preluat abuziv din proprietatea autorilor reclamanților, trebuie restituit în virtutea art. 1 și art. 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reținut că intervenienta SC SRL nu-și poate apăra dreptul de folosință dobândit asupra imobilului printr-un contract de leasing câtă vreme cererea de restituire a imobilului datează încă din 1995, odată cu aplicarea Legii nr. 112/1995 și, în orice caz, intervenienta nu mai poate păstra vreun drept asupra bunului câtă vreme nu s-a făcut dovada că a intervenit o prelungire a contractului de leasing, expirat în condițiile art. 10 din contract. S-a conchis, în aceste condiții, că imobilul poate fi restituit în natură către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta SC SA și intervenienta SC SRL, ambele criticând sentința pentru omisiunea instanței de fond de a analiza întregul material probator din care rezultă raporturile juridice dintre părți și legitimarea procesuală a reclamantelor.
Susțin apelantele că instanța avea obligația, conform deciziei pronunțate în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție, să cerceteze în amănunt fondul cauzei, situație în care ar fi constatat că testamentul autentificat sub nr. 4921/1929 determină concluzia că reclamantele nu se legitimează ca succesoare ale străbunicilor lor, - și. Aceasta rezultă din faptul că, prin testament, - a lăsat soției sale o serie de bunuri, dar din nu este menționată printre aceste bunuri, ceea ce înseamnă că străbunica reclamantelor nu a moștenit și acest bun.
Se susține, de asemenea, că în registrul cadastral din anii 1932-1938 nu putea să figureze - întrucât acesta decedase în anul 1929 și că această situație neclară persistă până în anul 1950, când imobilul a fost preluat în proprietatea statului.
Arată apelantele că nici autorizația de construcție și nici testamentul nu reprezintă titluri de proprietate și că există contradicții între cel pe care reclamantele l-au indicat ca fiind autorul lor, respectiv tatăl acestora, și pretinsul proprietar al imobilului.
Se mai susține că Decizia nr. 306/2001 emisă de SRL este legală câtă vreme reclamantele nu au făcut dovada calității lor atât în privința titlului de proprietate al autorului lor, cât și în considerarea calității de succesori legali sau testamentari ai autorului și câtă vreme actele doveditoare ale dreptului de proprietate nu au fost depuse până la data soluționării notificării, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Susțin că proprietatea imobilului în litigiu aparținea lui, divorțat, care a figurat în foaia matricolă din anul 1942 și pe numele căruia imobilul a fost naționalizat în 1950, iar nu lui -, așa cum au pretins reclamantele în notificare. Există neconcordanțe și cu privire la moștenitorul, fiul lui -, datele de naștere ale părinților acestuia fiind diferite în actul de naștere pentru uz oficial depus la dosar față de datele arătate de reclamante. Precizează că imobilul a aparținut lui, iar nu lui, moștenitorul lui - și pentru că prin testament s-a stabilit că cei trei copii ai lui -, respectiv, și trebuie să vândă din și să împartă în mod egal prețul, fapt care prezumă că imobilul a fost vândut lui.
În apelul declarat, intervenienta SC SRL arată și că și-a justificat calitatea procesuală în baza contractului de locație de gestiune și apoi în baza contractului de leasing imobiliar încheiat cu proprietara imobilului, SC SA, și arată că a efectuat lucrări de investiții, reparații capitale și lucrări de întreținere, această societate îndeplinindu-și obligațiile asumate prin contract pentru desfășurarea activității de exploatare turistică.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate de pârâtă și de intervenientă, instanța constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Criticile pârâtei SC SA și ale intervenientei SC SRL se referă, în esență, la calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la restituire, susținându-se că nu poate fi justificată o asemenea calitate în lipsa dovezilor referitoare la calitatea reclamantelor de moștenitoare ale persoanei care figura ca proprietar în actul de naționalizare și în lipsa dovezilor care să ateste că cel pe care reclamantele l-au indicat ca fiind autorul lor era și proprietarul imobilului la data preluării lui de către Stat.
Problema calității reclamantelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul I, sub toate aspectele invocate de apelantele SC Sa și SC SRL, au fost dezlegate, cu putere de lucru judecat, prin decizia irevocabilă nr. 1087 din 7 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, prin această decizie s-a stabilit că naționalizarea imobilului din- din patrimoniul moștenitorilor familiei naște, în raport de dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, o prezumție de proprietate în favoarea moștenitorilor familiei. S-a explicat în considerente că imobilul " I" a fost construit în baza autorizației eliberată în anul 1927 de Ministerul Sănătății și Sociale la cererea d-lui -, fiul lui, căsătorit cu și s-a arătat că, la decesul proprietarului, Iaf ost transmisă prin testament celor trei copii ai defunctului -, respectiv lui (cunoscut și sub prenumele de ), () și (căsătorită ulterior cu ). S-a arătat de asemenea că reclamantele sunt nepoatele, căsătorită, și că în această calitate și în temeiul notificării formulate conform Legii nr. 10/2001, reclamantele au calitatea de unice succesoare ale străbunicului lor, - și ale unchiului lor, calitate care fundamentează calitatea de persoane îndreptățite la restituire și implicit calitatea procesuală activă în procedura Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, dezlegarea dată prin decizia irevocabilă nr. 1087/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție chestiunilor referitoare la persoana care a deținut calitatea de proprietar al imobilului la data edificării lui și apoi la data naționalizării, precum și celor referitoare la calitatea de moștenitoare ale reclamantelor și implicit la calitatea acestora de persoane îndreptățite la obținerea de măsuri reparatorii în conformitate cu Legea nr. 10/2001, fiind dată cu puterea lucrului judecat, împiedică în virtutea art. 166 Cod procedură civilă o nouă judecată asupra acelorași chestiuni, pentru că principiul puterii lucrului judecat, rezultând din art. 1201 cod civil împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată în acel proces sau printr-un alt proces.
Constatând astfel că sub aspectul calității reclamantelor de persoane îndreptățite apelantele nu aduc în discuție date noi, diferite de cele reținute cu autoritate de lucru judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție și că tribunalul a reținut corect în temeiul art. 312 Cod procedură civilă efectele asupra cauzei ale acestei decizii irevocabile, apelurile pârâtei SC SA și al intervenientei SC SRL sunt nefondate și ele vor fi respinse ca atare.
Cu privire la motivul de apel referitor la respectarea de către intervenientă a contractelor de locație a gestiunii și de leasing imobiliar încheiate cu SC SA și la efectuarea de către această societate a unor lucrări de investiții, reparații capitale și lucrări de întreținere curentă, instanța constată că aceste apărări nu pot determina pronunțarea unei alte soluții în cauză decât aceea de restituire în natură a bunului, pe de o parte pentru că nici contractul de leasing imobiliar și nici investițiile pe care intervenienta le-ar fi făcut la imobil nu conferă acesteia vreun drept de proprietate care să poată fi opus reclamantelor și, pe de altă parte, pentru că așa cum corect s-a reținut de tribunal contractul de leasing imobiliar a expirat, în condițiile prevăzute în contract, prin ajungerea la termen, iar investițiile aduse imobilului nu pot fi opuse reclamantelor în procedura de restituire câtă vreme un eventual drept de retenție a bunului până la restituirea c/val. investițiilor nu a fost stabilit, printr-o procedură potrivnică reclamantelor.
În consecință, constatând că nici unul dintre motivele de apel nu pot duce la reformarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă apelurile vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la cererea intimatelor reclamante, instanța va obliga apelantele la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, dovedit cu chitanța nr. 1/2009 și nr. 7/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanta pârâtă, reprezentată prin lichidator judiciar G, cu sediul în C, str. -. -, nr. 6, județ și apelanta intervenientă, cu sediul în oraș,-, județ C - împotriva sentinței civile nr. 721/C din 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliate în I,-, -. B,. 5, județ I, domiciliată în I,-, - 19,.4,. 12, județ I, și, domiciliați în I,-, -. C,.2, județ
Obligă apelanții către intimații reclamanți la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.02.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red./Tehnored.dec.jud./27.05.2009
Tehnored.disp.gref./28.05.2009
Emis 7 com./29.05.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Răzvan Anghel
