Speta Legea 10/2001. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 205/
Ședința publică din 21 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales în C,- A la.A ", ", împotriva sentinței civile nr. 401 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La al treilea apel nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 401/24.03.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL MUN. C și MUNICIPIUL C, în sensul că pârâtul Primarul Municipiului Caf ost obligat să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 320 mp și construcția compusă din două camere și magazie situat în municipiul C,-, județul
A fost respinsă ca nefondată cererea privind obligarea pârâților la restituirea în natură a cotei de 5/8 din imobilul situat în municipiul C,-, cât și cea privitoare la obligarea pârâților la atribuirea prin compensare a unui alt teren cu caracteristici similare imobilului situat în municipiul C,-.
Pârâții Consiliul Local al Municipiului C, Primarul Municipiului C și Municipiului C reprezentat prin Primar au fost obligați la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1003 lei reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere că prin notificarea înregistrată sub nr. 433/22.10.2001 la BEJ -C, reclamanta a solicitat Primarului Municipiului C restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 320 mp și a locuinței cu trei camere și dependințe, situat în Municipiul C,-.
Această notificare nu a fost soluționată, iar refuzul sau tergiversarea soluționării notificării printr-o "decizie" de către unitatea deținătoare nu poate determina respingerea contestației pe motiv că este prematură sau inadmisibilă, astfel cum s-a statuat constant prin jurisprudența
Autoarea reclamantei, defuncta, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 200 mp situat în Municipiul C,-, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 201/05.04.1951 la Tribunalul Județean
Prin autorizația de construire din 17.08.1951, autoarea reclamantei a fost autorizată să efectueze pe acest teren o locuință compusă din două camere și o sală. Prin Decizia nr. 424/12.09.1989, emisă de către fostul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului C în temeiul Decretului nr.223/1974, s-a preluat contra cost, în proprietatea statului, cota indiviză de 3/8 din dreptul de proprietate deținut de către reclamanta din imobilul-construcție în suprafață totală de 39,53 mp situat în mun. C,-, terenul aferent acestei cote fiind preluat în proprietatea statului fără plată, în temeiul Legii nr. 59/1974. Ulterior, prin Decizia nr.471/16.11.1984 a fostului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului C, emisă în temeiul Decretului nr.223/1974, s- preluat contra cost în proprietatea statului și cota indiviză de 5/8 din dreptul de proprietate deținut de din imobilul- construcție în suprafață totală de 24,70 mp și magazii în suprafață de 12,60 mp, terenul aferent acestei cote, în suprafață de 200 mp din suprafața totală de 320 mp, fiind preluat în proprietatea statului fără plată, în temeiul Legii nr. 59/1974.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 28818/14.07.1997 încheiat în temeiul Legii nr.112/1996 între C și numiții G și li s-a transmis acestora din urmă dreptul de proprietate asupra locuinței compuse din două camere de locuit cu suprafața utilă de 50,05 mp și dependințe, situată în C,-.
Conform certificatului de moștenitor nr.630 emis la data de 16.06.1983 de către notariatul de Stat Județean C, de pe urma defunctului au rămas ca moștenitoare defuncta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/4 din masa succesorală.
S-a stabilit de către instanța de fond că reclamanta a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.
S-a apreciat că, în absența unor dovezi certe în sensul că imobilul litigios ar fi ieșit în mod legal din patrimoniul autorului reclamanților, se prezumă că cel dintâi și-a păstrat calitatea de proprietar până la momentul aplicării decretului de expropriere, exproprierea fiind efectuată pe numele acestuia.
Instanța de fond a constatat că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert, imobilul-teren revendicat de reclamantă este amplasat în mun. C,- și are o suprafață de 305,80 mp, că este ocupat cu construcții și utilități în proprietatea altor persoane și că nu poate fi restituit către reclamanți nici în totalitate și nici parțial.
A fost găsit întemeiat și capătul de cerere având ca obiect constatarea nelegalității trecerii imobilului în proprietatea statului, în sensul că Decretul nr. 223/1974 a fost în mod flagrant contrar Constituției din 1948, astfel că actul normativ lovit de neconstituționalitate nu putea sta decât la baza unei preluări nelegale. Mai mult, naționalizarea imobilului s-a făcut cu încălcarea decretului însuși, preluarea în proprietatea statului nefiind precedată de o plată prealabilă a costului imobilului, deoarece nu s-a demonstrat că sumele precizate drept cost au fost plătite către reclamantă sau către autoarea acesteia.
Instanța de fond a conchis în sensul că în speță s-a dovedit existența unui caz de încălcare a dreptului la respectarea bunurilor, astfel cum acesta este recunoscut prin disp.art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Sub aspectul modalității concrete de acordare a masurilor reparatorii, s-a reținut că un principiu important al legii speciale îl reprezintă, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 10/2001 și art.7 alin.1 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură, măsura având caracter prioritar față de toate celelalte măsuri reglementate prin lege.
În speță, întreg imobilul ce a făcut obiectul notificării reclamantei a fost înstrăinat, iar în această situație s-a constatat că în cauză nu este posibilă restituirea în natură, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.
Întrucât nu s-a dovedit probator că la dispoziția Primarului Municipiului C se găsesc terenuri echivalente cu cel preluat în proprietatea statului autorului reclamantei, s-a constatat că aplicarea măsurii reparatorii a restituirii în natură a unui teren echivalent, nu este posibilă.
Deoarece în cauză s-a demonstrat probator că măsura reparatorie a restituirii în natură reglementată de art.1 și art.7 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabilă, întrucât terenul solicitat nu este liber, instanța de fond a dispus acordarea către reclamantă a despăgubirilor în condițiile reglementate de art.10 din Legea nr. 10/2001, conform cu care "Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, pârâții PRIMARUL MUN. C, MUNICIPIUL C și CONSILIUL LOCAL C, care prin motivația depusă la termenul din 29.06.2009 au arătat că în speță Consiliul Local al mun. C nu are calitate procesuală pasivă în materia Legii nr. 10/2001, nefiind titular al dreptului de proprietate; față de aceste considerente nu s-ar impune obligarea acestui pârât la cheltuieli de judecată.
S-a solicitat să se constate că în speță terenul pretins este în suprafață de 200 mp, în timp ce s-au acordat cu 120 mp în plus.
Apelanții au mai arătat că reclamanta a căzut în pretenții pe capătul de cerere principal privind restituirea în natură și în echivalent fizic, partea urmând a fi obligată la cheltuieli de judecată; că din moment ce a doua cotă din imobil a fost preluată contra cost, instanța de fond trebuia să prevadă și obligația de restituire a valorii actualizate.
În fine, s-a susținut că este irelevantă trimiterea în considerentele sentinței la decizia XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât în speță nu este vorba de restituirea în natură, iar notificarea nu a putut fi soluționată din culpa reclamantei, care nu a prezentat documentația completă.
Analizând criticile de nelegalitate și de netemeinicie invocate, se va reține că apelul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Acțiunea reclamantei a vizat restituirea în natură a terenului în suprafață de 200 mp situat în mun. C,-, jud. C, precum și acordarea în compensare a unor alte bunuri sau servicii echivalente valoric sau de despăgubiri potrivit legii speciale, pentru partea de imobil ( teren și construcție ) ce nu se putea restitui în natură.
În cuprinsul acțiunii s-a arătat că imobilul constituit din teren în suprafață de 320 mp și construcție a aparținut autorilor săi și, fiind dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 201/05.04.1951.
Reclamanta a susținut că a fost preluată de stat doar cota indiviză de 5/8 din imobil, respectiv 200 mp și 2 camere cu magazie, diferența de 3/8 rămânând în proprietatea sa ( 120 mp teren și partea de construcție ce nu a fost preluată de stat ).
Prin urmare, obiectul material al prezentului litigiu l-a constituit, potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil, restituirea în natură a suprafeței de 200 mp și acordarea de măsuri compensatorii pentru cealaltă parte din teren și pentru construcțiile preluate de stat.
Aceste aspecte nu au fost lămurite de către instanța de fond, în măsura în care pronunțarea soluției a vizat respingerea cererii de restituire în natură a cotei de 5/8 din imobil, iar nu doar a suprafeței de 200 mp solicitați conform petitului acțiunii, motiv pentru care, în vederea analizării și a celorlalte critici formulate în apel, se va reține incidența art. 297 alin. 2 teza ultimă cod proc. civilă, cu consecința admiterii apelului declarat de apelanții pârâți, a anulării sentinței atacate și a reținerii cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales în C,- A la.A ", ", împotriva sentinței civile nr. 401 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, anulează sentința apelată și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen la 16 noiembrie 2009, cu citare părți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
14.10.2009
Dact.disp.gref.
9 ex./14.10.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
