Speta Legea 10/2001. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 209/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.136 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Pitești, strada - G, nr.3, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru apelantul-pârât Primarul Municipiului Pitești, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimatului-reclamant.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantul-pârât Primarul Municipiului Pitești, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantul-pârât Primarul Municipiului Pitești, susține oral apelul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, întrucât intimatul-reclamant nu era îndreptățit la despăgubiri atâta timp cât acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, nedepunând la dosar decât un act sub semnătură privată, act ce nu are efect translativ de proprietate, ci numai dă naște unor obligații de a face, adică de a încheia actul în formă autentică.
De asemenea, intimatul-reclamant nu a făcut nici dovada că autorul său a plătit impozit pentru terenul în litigiu.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr.169/07.01.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, contestatorul a formulat contestație împotriva dispoziției nr.6823/28.11.23007 emisă de Primarul municipiului Pitești, solicitând acordarea de despăgubiri bănești sau de orice fel și pentru terenul în suprafață de 208 mp. situat în Pitești, str.- nr.16, județul
În motivarea contestației contestatorul a arătat că, prin dispoziția contestată i s-a respins cererea de acordare de despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 208 mp. cu motivarea că în opinia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu poate fi considerat act de proprietate un înscris sub semnătură privată.
S-a mai arătat de către contestator că acest argument contravine atât dispozițiilor legale speciale aplicabile în speță, cât și dispozițiilor Codului d e procedură civilă și Codului civil în materie de proprietate.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală susținând că reclamantul nu a făcut dovada că are un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu.
Prin sentința civilă nr.136 din 16 iunie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis plângerea formulată de reclamant și a modificat în parte dispoziția nr.6823/2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și pentru teren în suprafață de 208 mp. situat în Pitești,-.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.2169/2002 contestatorul a solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001 despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Pitești str.- nr.16, județul A format din teren în suprafață de 208 mp. și construcții în suprafață de 49,69 mp. în calitate de moștenitor al autorilor și.
Din cuprinsul adeverințelor nr.535/25.05.1994 și respectiv nr.5780/6.06.1997 și a proceselor verbale din 17.10.1973 și 9.10.1974 (filele 32, 43) rezultă că imobilul solicitat prin notificarea mai sus analizată a fost expropriat de la autorul notificatorului prin Decretul nr.181/1974.
Potrivit art.24 din Legea nr.10/2001 în absența unei probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Potrivit alin.2 din același text de lege, în absența unor probe contrare, persoane individualizate în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Așadar, de vreme ce în toate documentele de preluare a imobilului în litigiu se precizează că acesta a fost expropriat de la autorul petentului, instanța, în raport de dispozițiile legale mai sus enunțate și în lipsa unor probe contrare a apreciat că acest imobil a fost deținut de sub nume de proprietar, a admis plângerea și a modificat în parte dispoziția nr.6823/2007 în sensul că a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și pentru terenul în suprafață de 208 mp.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul Municipiului Pitești, criticând-o ca:
Instanța de fond nu a luat în considerare și nu a reținut apărările formulate de apelant, în sensul că intimatul-reclamant nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
Astfel, în conformitate cu pct.23.1, lit.a din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, înscrisurile sub semnătură privată pot constitui dovada dreptului de proprietate, dacă s-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr.221/1950, privitor la împărțeală sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcții și numai dacă se coroborează cu alte înscrisuri.
Potrivit art.2 din Decretul nr.221/1950,împărțirile sau înstrăinările între vii de orice fel a terenurilor cu sau fără construcții nu se pot face decât prin acte autentice și cu autorizarea prealabilă a Sfatului Popular respectiv.
Totodată, potrivit art.4 din același act normativ,împărțelile sau transmisiunile intrând în prevederile decretului de față, făcute prin acte sub semnătură privată, fără autorizarea Sfatului Popular respectiv sunt nule de drept. Nulitatea poate fi invocată oricând de Parchet, Sfatul Popular și de orice parte interesată.
Actul sub semnătură privată nu are efect translativ de proprietate, ci dă naștere doar unei obligații de a face, adică de a încheia în viitor actul în formă autentică.
Prin urmare, din acest punct de vedere, instanța de fond urma să constate netemeinicia probatoriului administrat în cauză de către intimat, în dovedirea pretențiilor sale.
Pe de altă parte, intimatul a susținut faptul că autorul acestuia, a plătit pentru terenul respectiv impozit, aceasta putând duce la dovedirea pretențiilor acestuia.
Instanța de fond nu a reținut că, potrivit certificatului nr.1873/08.01.1998, emis de către Administrația Financiară a Municipiului Pitești, autoarea reclamantului, figurează cu rol numai cu privire la construcții, nu și asupra terenului respectiv, astfel încât, din punct de vedere juridic, acest act nu poate fi luat în considerare în dovedirea pretențiilor intimatului.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, în speță își găsește aplicabilitatea art.24 din Legea nr.10/2001 care statuează că,în absența unei probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Potrivit alin.2 din același text de lege,în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Or, contrar oricăror susțineri ale apelantului, la dosarul de fond există depuse înscrisuri din care reiese că, autorilor reclamantului, și le-au fost expropriate două imobile, teren în suprafață de 208 mp și construcție-49,69 mp. legea prezumând relativ, că întinderea dreptului de proprietate și calitatea de titular al acestui drept sunt dovedite de actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus ori s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În acest sens, Curtea va reține că și-a exprimat consimțământul la exproprierea pentru utilitate publică a imobiluluiproprietatea sasituat în Pitești, str.-, compus din teren în suprafață de 208 mp și construcții de 49,69 mp(conform Declarației din data de 03.12.1973- fila 28 dosar fond), din Procesul-verbal încheiat de L A - Atelierul de Proiectare Pitești la data de 17 octombrie 1973( fila 34 dosar fond) și din Procesul-verbal nr. 40 din data 9 octombrie 1974, reiese că ambele imobile au fost evaluate( la 468lei și respectiv 9043,58 lei) în vederea despăgubirii proprietarilorexpropriațiîn baza Decretului nr.181/1974, la poziția nr. 40 regăsindu-se autorul reclamantului( fila 35 dosar fond), iar la fila 32 se află Adeverința nr. 535/25.05.1993 emisă de RA Pitești, din care rezultă exproprierea celor două imobile de la - poz.41 din anexa la Decret.
Mai mult, la filele 38, 39 ale dosarului de fond apar menționate aceleași imobile, cu aceleași suprafețe, reieșind că imobilul construcție a fost edificat în anul 1955, prin urmare, la acea dată, este evident că autorii reclamantului erau deja și proprietarii terenului pe care s-a construit casa.
Prin urmare, în raport de cele reținute mai sus, nu poate fi primită susținerea singulară a apelantului în sensul că, înscrisul sub semnătură privată, ce ar fi atestat dreptul de proprietate al autorului reclamantului asupra terenului, nu ar avea relevanță sub aspectul dovedirii dreptului său de proprietate, cu atât mai mult cu cât, Certificatul nr.1873/08.01. 1998 emis de DGFP A, la care face trimitere apelantul, se referă la o înscriere din Registrul de rol unic pe anul 1974, ce nu se coroborează cu alte probe, iar calitatea de proprietar nu a fost contestată la data exproprierii, când nu s-au primit nici despăgubiri(potrivit declarației de la 36 dosar fond) ci doar la momentul la care se pune problema unei reparații juste a prejudiciului suferit, în spiritul și litera Legii nr. 10/2001, modificată.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești împotriva sentinței civile nr.136 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.136 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Pitești,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
4 ex./03.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
