Speta Legea 10/2001. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.21/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Roxana Trif- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Cristina Năpar
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate decontestatoarea și de intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARîmpotriva sentinței civile nr.442 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 8 octombrie 2007 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 19 februarie 2008 și apoi la 26 februarie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 442/S/08.10.2007 Tribunalul Brașova admis în parte, astfel cum a fost ulterior precizată, contestația formulată în temeiul Legii nr.10/2001, de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Municipiul B prin Primar, și și, în consecință, a constatat nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr.3450/13.09.2006, emisă de intimatul Municipiul B prin reprezentantul său legal, respectiv, în ceea ce privește modalitatea de restituire a suprafeței de 3.5918,10 mp, din imobilul cu destinația de teren, în suprafață totală de 23.242,41 mp, înscris în nr.15897 B, sub nr. top 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1. A obligat pe intimatul Municipiul B să emită, prin reprezentantul său legal, o nouă Dispoziție, în condițiile reglementate de Legea nr.10/2001, prin care să restituie în natură contestatoarei, sub forma instituirii în favoarea acesteia a unui drept special de folosință, și intimaților, și suprafața de 3.5918,10 mp din imobilul cu destinația de teren, în suprafață totală de 23.342,41 mp, înscris în nr.15897 B, sub nr. top 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1. A dezmembrat imobilul cu destinația de teren, în suprafață totală de 23.342,41 mp, înscris în nr.15897 B, sub nr. top 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1 în trei loturi cu numere topografice noi, după cum urmează: lotul I cu nr. top nou 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/1, în suprafață de 19.750,60 mp, lotul II, cu nr. top nou 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/2, în suprafață de 2.925,81 și lotul III cu nr. top nou 8782/1/b/2/5/2/1/1/1/1/1/1/3, în suprafață de 666 mp și l-a obligat pe intimatul Municipiul B, reprezentat legal de Primar, să restituie contestatoarei și intimaților, și suprafețele de teren aferente loturilor II și III, în modalitatea mai sus menționată. A menținut restul prevederilor dispoziției contestate și a respins restul pretențiilor formulate de contestatoare.
Prima instanță a reținut în esență că, dispoziția nr. 340/13.07.2006 emisă de Municipiul B prin Primar este nulă absolut parțial prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, care instituie principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor ce formează obiectul de reglementare al acestui act normativ.
Din materialul probator administrat a rezultat că o suprafață de 3600 mp teren, din întreg imobilul solicitat de contestatoare, este teren liber motiv pentru care acesta se poate restitui în natură, urmând ca numai pentru restul terenului să se acorde despăgubiri. De asemenea a reținut că această porțiune de teren, ce se poate restitui în natură, va fi restituită către toți moștenitorii și nu numai către contestatoare, având în vedere principiul enunțat mai sus, indiferent de opțiunea celorlalți comoștenitori, care au optat pentru despăgubiri.
Având în vedere că apelanta contestatoare este cetățean, pentru aceasta s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 184/2002, acordându-i-se un drept de folosință special. Prima instanță a respins solicitarea contestatoarei de întabulare în evidențele de carte funciară, prin hotărâre judecătorească, pe considerentul că art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 prevede o procedură specială de înscriere în cartea funciară a dispozițiilor de restituire.
În ceea ce privește apărările intimatei Municipiul B prin Primar acestea au fost înlăturate o parte din perspectiva aceluiași principiu al prevalenței restituirii în natură, iar celelalte din perspectiva faptului că este irelevantă din punct de vedere al restituirii susținerea că nu există posibilitatea ulterioară de construire pe acest teren, iar criticile referitoare la expertiza efectuată s-au făcut cu depășirea termenului legal, după rămânerea în pronunța a instanței, prin concluziile scrise, în condițiile în care anterior s-a declarat că nu există obiecțiuni la expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoare și intimatul Municipiul B prin primar.
În apelul declarat de contestatoare se critică sentința sub două aspecte. Primul se referă la restituirea în natură a unei părți din imobil către toți moștenitorii, în condițiile în care numai apelanta a solicitat această modalitate de restituire, ceilalți moștenitori optând pentru despăgubiri, iar suprafața de teren identificată ca liberă de către expert reprezintă exact cota parte care i-ar reveni din întregul imobil, în calitate de moștenitoare.
Al doilea motiv de apel se referă la acordarea dreptului de folosință special, în condițiile în care contestatoare susține că are încă cetățenia română, urmând să facă dovada în acest sens.
În apelul declarat de intimată, după ce se prezintă un istoric al emiterii deciziei, se critică sentința sub aspectul identificării suprafeței de teren ce ar putea fi restituite în natură, arătându-se că expertul nu a ajuns la o concluzie fermă cu privire la neafectarea acestuia de alte detalii de sistematizare, în afara clădirilor. De asemenea se arată că, potrivit planului urbanistic general, pe acel teren nu se pot ridica noi construcții, ceea ce face ca restituirea în natură să fie inutilă. Cu privire la faptul că obiecțiunile la raportul de expertiză au fost făcute numai odată cu concluziile scrise intimata susține că acestea reprezintă și ele un mijloc de apărare, prin care se dezvoltă apărările formulate în cursul procesului.
Examinând cele două apeluri, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că ele sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește apelul contestatoarei.
Prima instanță a reținut corect prevalența principiului restituirii în natură, pe cât posibil a imobilelor ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă din textele art. 1 alin. 1 și 2 și art. 7, ambele texte arătând că restituirea se face de regulă în natură și, numai în măsura în care această formă de restituire nu este posibilă, nici măcar parțial, se va trece la măsurile de restituire prin echivalent prevăzute de lege.
Faptul că numai contestatoare a atacat decizia din acest punct de vedere nu este relevant în cauză știut fiind că actele de administrare făcute de unul dintre coproprietari profită tuturor, iar ceilalți moștenitori, introduși ulterior în cauză au avut o poziție oscilantă încă de la momentul notificării deținătorului terenului, solicitând când restituirea în natură când despăgubiri, iar față de soluția pronunțată de prima instanță nu au manifestat dezacord, ceea ce se traduce prin faptul că nu au atacat sentința criticată prin prezentul apel. De altfel, susținerea că suprafața de teren identificată ca fiind liberă concordă cu cota ideală ce i-ar reveni contestatoarei - apelante din întregul imobil nu poate fi un argument în sprijinul soluției pe care aceasta o dorește atâta timp cât toți beneficiarii dispoziției atacate sunt comoștenitori ai întregii suprafețe de teren, cotele lor ideali regăsindu-se asupra întregului imobil și putând fi individualizate doar după ieșirea din indiviziune.
Referitor la critica vizând acordarea dreptului special de folosință asupra terenului, datorată faptului că apelanta nu este cetățean român, această critică nu a fost susținută cu probe noi, așa cum s-a arătat în chiar cuprinsul apelului. Din actele de la dosar, inclusiv certificatul de moștenitor depus de apelantă, rezultând că aceasta este în prezent cetățean. În lipsa unei dovezi din care să reiasă că și-a redobândit cetățenia română în mod corect prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 184/2002.
În ceea ce privește apelul intimatei Municipiul B prin Primar.
Suprafața de teren liberă de construcții și a cărei restituire în natură s-a dispus de către prima instanță a fost identificată în urma expertizei topografice efectuată în cauză. Susținerea apelantei că această expertiză nu are o concluzie certă este neadevărată. Singurul dubiu pe care și-l exprimă expertul este cu privire la conținutul uni act de, care nu se mai regăsește în arhive, și în urma căruia s-ar părea că s-a realizat una din dezmembrările terenului la momentul la care s-au edificat blocurile de locuințe din zonă. Din punct de vedere al faptului că terenul identificat și dezmembrat este liber de construcții și alte detalii de sistematizare nu există nici un dubiu în cuprinsul expertizei. De altfel nici apelanta - intimată nu susține cu certitudine că sub acest teren s-ar afla conducte sau instalații, ci face o supoziție bazată pe o interpretare logică, cum că ar fi posibil datorită blocurilor aflate în preajmă.
Criticile aduse expertizei sunt neîntemeiate, ele constituind o pledoarie pro domo, fără nici măcar un început de dovadă scrisă. De altfel, la momentul procesual impus de prevederile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv primul termen după depunerea expertizei, intimata nu a avut nici o obiecțiune cu privire la identificarea terenului, obiecțiunile formulate fiind de fapt noi obiective de expertiză, pe care nu le-a susținut la momentul admiterii probei cu expertiza și pe care prima instanță le-a înlăturat motivat, arătând că s-a răspuns la toate obiectivele expertizei stabilite de instanță.
Referitor la dezvoltarea criticilor la raportul de expertiză prin concluziile scrise, în mod corect prima instanță a reținut că după închiderea dezbaterilor, în cuprinsul concluziilor scrise nu se mai pot face alte susțineri decât cele făcute oral.
În fine, faptul că planul urbanistic general prevede că nu se poate construi pe terenul a cărui restituire s-a dispus nu poate constitui un impediment la restituirea în natură a porțiunii de teren, modul de folosire ulterior redobândirii proprietății fiind un fapt ce excede momentului actual.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge ambele apeluri și va păstra sentința atacată.
Pentru aceste motive,
In numele Legii
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de contestatoarea și intimatul Municipiul B prin Primarîmpotriva sentinței civile nr.442/08.10.2007 a Tribunalului Brașov.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. /12.03.2008
Dact. /17.03.2008
- 8 exemplare -
Jud. fond
Președinte:Roxana TrifJudecători:Roxana Trif, Dorina Rizea, Cristina Năpar
