Speta Legea 10/2001. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.210/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.146 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în P,-, -.3.C,.A,.6,.12, județul A și, domiciliat în P,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, pentru apelantul-pârât Municipiul P-prin Primar, și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.117 din 08.10.2008, emisă de Baroul A-Cabinet individual, pentru intimații-reclamanți lipsă și.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelantul-pârât Municipiul P-prin Primar, susține oral apelul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației și menținerea dispoziției nr.2055/2007, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și nici faptul că terenul a fost preluat abuziv de către stat, precum nici dovada continuității dreptului de proprietate până la expropriere. Din înscrisurile de la dosar nu rezultă că terenul a fost preluat de la foștii proprietari, respectiv de la autorii reclamanților.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți și, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Intimații-reclamanți au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între și autorii acestora, chitanța din data de 10.04.1070, din care rezultă că autorii intimaților au plătit impozitul aferent acestui imobil. Imobilul a fost preluat abuziv, acesta încadrându-se în dispozițiile art. 2 alin.1 lit.I din Legea nr.10/2001.
Solicită respingerea apelului, ca nefondată, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 13.02.2008, contestatorii și au formulat contestație împotriva dispoziției nr.2055 din 1.03.2007 emisă de Primarul Municipiului P în aplicarea Legii nr.10/2001, solicitând acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în-.
În motivare se arată că autoarea contestatorilor, a fost proprietara terenului în suprafață de 347 mp. situat în P,-, fosta-, teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1957 și care i-a fost preluat în mod abuziv de către stat pentru construirea blocurilor din cartierul -.
S-a arătat, de asemenea, că terenul nu este liber, fiind ocupat de blocul P5, alee carosabilă, zona de siguranță a blocurilor P4 și P5, poșta, motiv pentru care solicită acordarea de despăgubiri bănești.
De asemenea, s-a susținut că în mod greșit s-a respins notificarea cu motivarea că nu au făcut dovada dreptului de proprietate și nici dovada preluării în mod abuziv de către stat a imobilului notificat față de înscrisurile anexate notificării prin care s-au probat atât proprietatea, cât și preluarea abuzivă.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.146 din 23 iunie 2008, admis acțiunea, a anulat dispoziția nr.2055 din 1 martie 2007 și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv ce nu pot fi restituite în natură, pentru imobilul teren de 347 mp. situat în P,-, județul A, actual str.- -, urmând ca dosarul să fie înaintat Comisiei Centrale pentru cuantificarea în plată a despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că autoarea contestatorilor, împreună cu soțul său au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 346 mp. prin contractul autentificat sub nr.122/51/21.01.1957 de la vânzătoarea. La decesul lui au rămas ca moștenitori și ta, iar ulterior, urmare decesului autoarei, moștenitorii acesteia au rămas reclamanții în calitate de nepoți de fiică predecedată.
S-a reținut că potrivit evidențelor depuse la dosar de intimat, imobilul din P,- a figurat în perioada 1955-1957 la numitul în suprafață de 7.500 mp. iar în perioada 1966-1975 la în suprafață de 2.959 mp. pentru perioada intermediară intimatul nedeținând registre.
Instanța a reținut astfel că după încheierea contractului între vânzătoarea și autorii reclamanților, vânzătoarea figura cu o suprafață de teren mai redusă la adresa menționată, ceea ce înseamnă că aceasta a înstrăinat mai multe suprafețe de teren printre care și pe cea în litigiu, din suprafața întreagă de 7.500 mp. pe care o dobândise la rândul său prin moștenire de la soțul, potrivit înscrisului de la fila 29.
Față de această situație, mențiunea din dispoziția contestată prin care se susține că notificatoarea nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat la restituire prin despăgubiri, s-a apreciat a fi neîntemeiată.
În ceea ce privește preluarea terenului în proprietatea statului, tribunalul a constatat că întreaga suprafață este afectată de investiții aprobate, respectiv blocul P5, Poșta, alee carosabilă, zona de siguranță a blocurilor P4 și P5, deci investiții realizate de stat ulterior anului 1970, ceea ce dovedește că după această perioadă și până în prezent terenul s-a aflat la dispoziția unității administrativ teritoriale, stăpânirea în prezent a terenului presupune însă dobândirea de către stat sau unitatea administrativ teritorială, într-una din modalitățile prevăzute de lege, a terenului anterior realizării investițiilor, modalitate care însă nu a fost relevată în cauză.
Pentru aceste considerente, instanța a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001 și a admis contestația anulând dispoziția emisă de primar și constatând îndreptățirea reclamanților la despăgubiri pentru imobilul teren de 346 mp.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal Municipiul P, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
În mod greșit tribunalul a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în condițiile legii speciale, câtă vreme notificatoarea nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate asupra terenului până la data exproprierii, respectiv situația juridică a terenului nu a fost lămurită pentru perioada 1957-1966.
În acest context, trebuia să se aprecieze că nu se poate concluziona că terenul a fost preluat de la foștii proprietari, respectiv de la autorii reclamanților.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, prin chiar referatul privind notificarea nr.819/10779 din 27.07.2001 (fila 44), Comisia pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr.10/2001 a stabilit că notificatoarea este persoană îndreptățită, fiind fosta proprietară a imobilului conform contractului de vânzare-cumpărare din anul 1957, însă s-a reținut că nu prezintă acte privind preluarea în proprietatea statului a terenului, neregăsindu-se în anexele la Decretul de expropriere nr.843 din 25.10.1966 și nici în alt decret de expropriere a terenurilor din zonă.
Așadar, contestatorii au făcut dovada "actelor doveditoare ale dreptului de proprietate", în sensul art.23 din Legea nr.10/2001, cu privire la terenul pentru care au solicitat despăgubiri.
Într-o amplă motivare, tribunalul în mod corect a arătat că potrivit evidențelor înaintate la dosar de către intimat, rezultă că pentru imobilul în litigiu, figurează în perioada 1955-1957 cu terenurile de 7.500 mp. iar pentru perioada 1966-1975 figurează cu suprafața de teren de 2.959 mp. pentru perioada intermediară făcându-se mențiunea de către Primăria Municipiului P, conform înscrisului de la fila 69 din dosar, că nu deține registre.
Instanța a apreciat astfel că după încheierea actului de vânzare-cumpărare între vânzătoarea și autorii reclamanților, vânzătoarea figura cu o suprafață de teren mai mică la adresa menționată, respectiv redusă de la 7.500 mp. la 2.959 mp. situație din care a reținut că din terenul deținut de familia aceasta a înstrăinat unele porțiuni de teren printre care și cea de 346 mp. vândută de, văduvă, deoarece chiar în actul de vânzare-cumpărare de la fila 29 se face mențiunea că terenul vândut este proprietatea vânzătoarei cu titlu de moștenire de la soțul său,.
Raționamentul instanței de fond și concluzia la care aceasta ajunge se bazează așadar pe probatoriile administrate în cauză, inclusiv prezumții, faptul deținerii continue a terenului fiind un fapt material ce poate fi probat prin orice mijloc de probă, fapt corect apreciat ca dovedit și prin proba cu prezumția simplă, prezumția fiind cu privire la continuitatea dreptului de proprietate al notificatoarei, coroborată cu înscrisurile aflate la dosar menționate mai sus.
De altfel, dovada continuității dreptului de proprietate s-a făcut și cu chitanța datată 10.04.1970 prin care contestatorii au dovedit că autorii lor au plătit impozitul aferent imobilului.
Este adevărat că nu s-au depus înscrisuri privind modalitatea de preluare a terenului în proprietatea statului; că terenul a fost însă preluat de către stat este un fapt dovedit prin aceea că terenul este afectat de investiții aprobate - blocuri, alei etc. deci că s-a aflat la dispoziția unității administrativ teritoriale care a realizat investiții ulterior anului 1970, stăpânirea terenului în prezent presupunând dobândirea de către stat sau de către unitatea administrativ teritorială a terenului anterior realizării investițiilor.
Or, stăpânirea în prezent a terenului de către stat, respectiv unitatea administrativ teritorială presupune că acesta a fost preluat de către aceștia din urmă de la autorii contestatorilor, iar inexistența unui decret de expropriere face ca sarcina probei privind modalitatea de preluare să incumbe intimatului, ci nu contestatorilor, câtă vreme aceștia din urmă au dovedit existența dreptului de proprietate al autorilor lor și existența, după anul 1970 a aceluiași teren în patrimoniul statului.
Așadar, s-a făcut dovada unei preluări abuzive de la foștii proprietari de către stat, imobilul regăsindu-se printre cele reglementate de art.1 și art.2 din Legea nr.10/2001.
Față de această situație, în mod corect tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.2 lit.i din lege, temei de drept pe care s-a fondat admiterea contestației formulată de intimați.
În raport de aceste considerente, se apreciază că motivele de apel sunt neîntemeiate astfel că apelul urmează să fie respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.146 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în P,-, -.3.C,.A,.6,.12, județul A și, domiciliat în P,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.10.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./19.11.2008
GM/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
