Speta Legea 10/2001. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 216/A/2008
Ședința publică din 17 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.84 din 21 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect plângere în baza Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul apelant, asistat de av. din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, care o reprezintă și pe reclamanta apelantă, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebată fiind reprezentanta apelanților, aceasta învederează instanței că nu s-a expropriat construcția numai terenul și pe diferența de teren de 565 mp sunt construcții, neputând fi restituită în natură.
Nefiind alte chestiuni prealabile, cereri, excepții și nici alte probe de administrat, instanța în urma deliberării, în temeiul art.150 proc. civ. închide faza probatorie, constată prezentul apel în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Reprezentanta apelanților reclamanți susține apelul așa cum este formulat, solicită admiterea lui, schimbarea hotărârii instanței de fond prin admiterea acțiunii, arătând că terenul proprietatea reclamanților, în suprafață de 565 mp, înscris în CF 12503 C, cu nr. top. 15989 trecut în proprietate de stat în mod abuziv prin expropriere și se încadrează în prevederile Legii nr.10/2001 art.2 lit. în prezent fiind ocupat de construcții, iar apelanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent. Mai arată că reclamanților până în prezent nu li s-au acordat despăgubiri și anexa la care face referire prima instanță nu a fost depusă la dosar și nu a fost comunicată vreodată apelanților.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 84 din 21.02.2008 a Tribunalului Cluj, fost respinsă plângerea formulată de reclamanții și pentru anularea dispoziției nr. 10343/28.11.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-
În considerentele acestei sentințe, tribunalul reținut că, prin dispoziția atacată, a fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 565. situat în mun. C-N,-, înscris inițial în CF nr. 12503 C cu nr. topo. l5089, motivat de faptul că terenul revendicat a fost inclus pe anexa nr. 39 privind acordarea de despăgubiri, în baza legilor fondului funciar, iar suprafața de 255. a fost restituită reclamanților prin Ordinul nr. 145/01.03.2001 al Prefectului jud.
Într-adevăr, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse n CF nr. 12503 C, imobilul cu nr. top 15089 fost inițial proprietatea numitei. Ca urmare a încheierii contractului e vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7658 din 26 octombrie 1981, construcția a devenit proprietatea reclamanților și, iar terenul a trecut în întregime în proprietatea Statului Român și administrarea operativă a C, în temeiul art. 3O din Legea nr. 58/1974.
Ulterior, în baza Decretelor de expropriere nr. 41/1984, 61/1985, 48/1985 imobilul cu nr. top 15089 fost dezmembrat astfel: - nr. top 15089/1 în suprafața de 183 mp reînscris în favoarea vechilor proprietari, respectiv în proprietatea Statului Român - nr. top 15089/2 în suprafața de 820 mp, transcris în CF nr. 92935 în favoarea Statului Român.
Prin Ordinul Prefectului Județului C nr. 145/01.03.2001, s-a atribuit în proprietatea reclamanților și suprafața de 255 mp teren, situat în municipiul C-N- înscris în CF nr. 92935 nr. top 24388, 24389, 24390.
În ce privește diferența de teren, ocupată de construcții, reclamanții au fost incluși in Anexa nr. 39 în vederea acordării de despăgubiri.
Din anexa la Decretul de expropriere nr.41/1984, a reieșit faptul că de la reclamanți nu s-a preluat teren, ci doar o construcție cu suprafața utilă de 15 mp și împrejmuiri, bunuri care însă nu au fost solicitate prin notificarea formulata conform Legii nr.10/2001.
Terenul revendicat de reclamanți trecând în proprietatea Statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, face obiectul de reglementare al art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, sens în care, pentru o parte din terenul preluat, s-a emis ordin al prefectului, în temeiul aceluiași act normativ.
Constatând că pentru un imobil nu pot coexista două regimuri juridice, unul întemeiat pe dispozițiile legii fondului funciar și un altul prin care să se acorde măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și având în vedere dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora nu intră sub incidența acestei legi terenurile ale căror regim juridic este reglementat prin dispozițiile legilor în materia fondului funciar, în temeiul dispozițiilor art. 26 din actul normativ menționat, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel reclamanții, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii plângerii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului lor, reclamanții învederează că, la data cumpărării imobilului din Cf 12503 C, terenul a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, doar o porțiune din acesta fiind atribuită în folosință pe durata construcției reclamanților, iar, ulterior, a fost expropriat, reclamanților restituindu-li-se în proprietate doar suprafața de 255 mp, pentru diferența de 565 mp rămasă în proprietatea statului, ocupată de construcții, neprimind nici un fel de despăgubiri, anexa la care face referire pârâtul nefiind văzută de nimeni, acesta fiind motivul pentru care au și formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii prin echivalent, încadrându-se în disp. art. 2 lit. h privind obiectul de reglementare al acestei legi, fiind vorba de un imobil preluate de stat cu titlu valabil.
Pârâtul intimat, prin întâmpinare, solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că apelanții au fost incluși în anexa 39 în vederea acordării de despăgubiri în baza Legii nr. 18/1991, pe același teren, așa cum corect reținut prima instanță, nu pot coexista două regimuri juridice, iar exproprierea ulterioară aplicării art.30 din Legea nr. 58/1974 nu este de natură să justifice acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 292 alin. 1 și 295 alin.1 Cod proc. civ. curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, în sensul că reclamanții au cumpărat parcela cu nr. top inițial 15089 teren în suprafață de 279 stjp. cu construcție de la fosta proprietară tabulară de sub B 4 din Cf 12503 C, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat Județean C sub nr. 7658/26.10.1981, intabulându-și dreptul de proprietate asupra construcției sub B 9, 10 și dreptul de folosință asupra terenului aferent acesteia sub B 7, 8, terenul trecând în proprietatea Statului Român în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, statul intabulându-și dreptul de proprietate sub B 5 (6-7 dosar tribunal).
Ulterior, terenul fost dezlipit în două parcele, parcela cu nr. top nou 15089/1 teren în suprafață de 183 mp cu construcție, reînscriindu-se în vechea carte funciară, în favoarea reclamanților, iar parcela cu nr. top nou 15089/2 în suprafață de 820 mp fiind transcrisă în CF 92935 C, nou deschisă, în favoarea Statului Român.
Pe o porțiune din acest teren, conform recunoașterii tuturor părților, au fost edificate construcții.
Tocmai de aceea, prin Ordinul nr. 145/1.03.2001 al Prefectului jud. C, emis în baza disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, reclamanților li s-a atribuit în proprietate doar o suprafață de 255 mp din suprafața de 820 mp transcrisă în favoarea Statului Român în CF nou, rămânând o diferență de suprafață de 565 mp, nerestituită în natură.
Cu privire la această diferență, în măsura în care terenul nu era ocupat de construcții, trebuia emis un ordin al prefectului pentru atribuire în proprietate în favoarea reclamanților.
Fiind vorba de teren ocupat de construcții, s- pus problema regimului juridic al acestuia, în condițiile în care, în chiar cartea funciară, acesta apare preluat de Statul Român de două ori, a doua oară prin expropriere.
Este adevărat că, în măsura în care legea în vigoare la data cumpărării imobilului de către reclamanți ar fi permis dobândirea de către aceștia a dreptului de proprietate asupra terenurilor prin acte juridice, exproprierea s-ar fi realizat de la aceștia.
Oricum, față de cuprinsul nerectificat al cărții funciare și, în cele din urmă, necontestat de nici una dintre părți, este vorba de un teren intravilan preluat de stat prin expropriere, ocupat de construcții, pentru care nu au fost achitate nici un fel de despăgubiri la data preluării abuzive.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 18/1991 republicată, persoanele fizice ale cărorterenuri agricoleau fost trecute în proprietatea statului prin efectul unor acte normative de expropriere pot cere reconstituirea dreptului de proprietate. Terenul în litigiu, însă, nu este unul agricol, fiind situat înintravilan și ocupat de construcții, prin urmare, se încadrează în disp. art. 2 lit. i și 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, conform art. 8 alin. 1 din aceeași lege, neintrând sub incidența ei doar terenurile obiect al legilor fondului funciar situate înextravilanul localităților, agricole sau forestiere.
În condițiile în care terenul constituie obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, nu s- făcut dovada că pentru acesta au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul vreunui alt act normativ de reparație, anexa 39 la care face referire pârâtul, reținută de prima instanță, nefiind depusă la dosar nici măcar în apel, plângerea reclamanților este fondată, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod proc. civ. apelul acestora va fi admis așa cum a fost formulat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. pârâtul, în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la 14 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 84 din 21 febr.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă, în sensul că admite plângerea formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr.10343/28.11.2007, emisă de pârâtul intimat Primarul municipiului C- și, în consecință:
Anulează dispoziția nr.10343/28.11.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-.
Stabilește dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent,în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 565 mp teren, din parcela cu nr. top. 15089, din CF 12503
Obligă pârâtul la 300 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/24.09.2008
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu
