Speta Legea 10/2001. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II/c-apel |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.22/2009-
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Măduța Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Andrea Blidar | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea apelului civil formulat de apelanții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în sediul în O, nr. 1, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambele cu domiciliul în O,-/B, județul B, împotriva sentinței civile nr. 719/C din 25 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 7669/C/2003, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 28 ianuarie 2009, dată la care instanța a rămas în pronunțare asupra apelului de față și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 4 februarie 2009 și 11 februarie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 719/C din 25 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 7669/C/2003, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului Municipiului O, dispunându-se anularea dispoziției nr. 1330/1 septembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului
Pârâtul a fost obligat să emită o dispoziție de restituire în natură pe seama reclamantei pentru suprafața de 1260 mp. din imobilul cu nr. top. 126/2 înscris în CF 26, condiționat de restituirea sumei de 3219,75 lei vechi de către reclamantă, sumă ce urmează să fie reactualizată la data plății cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
S-a respins acțiunea formulată de, ca fiind exercitată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 1330 din 1 septembrie 203 emisă de Primarul Municipiului Oaf ost respinsă cererea de restituire în natură a terenului situat în O-/B cu nr. top. inițial 126 înscris inițial în CF nr. 26.
În referatul de fundamentare s-a reținut în esență că nu a făcut dovada că este persoană îndreptățită, în înțelesul art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că și în ipoteza în care s-ar fi încadrat în categoria persoanelor îndreptățite, conform notei interne nr. -/10 martie 2003 o parte din suprafața fostului nr. top. 126, care este actualmente dezmembrat în mai multe părți, este ocupată de blocuri de locuințe.
Potrivit situației cuprinsă în CF 26, imobilele cu nr. top. 125 și 126 au constituit proprietatea lui în cotă de conform mențiunilor de sub 10-12.
Ulterior prin antecontractul de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat la data de 1 decembrie 1969 proprietarul tabular a înstrăinat proprietatea sa mai sus descrisă reclamantei și defunctului său soț, cumpărătorii intrând de la acea dată în folosința imobilului.
Prin sentința civilă nr. 3580/1999 a Judecătoriei Oradea irevocabilă s-a constatat că reclamanta și defunctul ei soț au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de parte din imobilul înscris în CF 26 nr. top. 125 în natură casă și teren în suprafață de 662 mp. în baza actului provizoriu de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 decembrie 1969, hotărârea ținând loc de contract autentic de vânzare-cumpărare și s-a dezbătut masa succesorală după defunctul.
Această sentință a fost întabulată în CF nr. 26 potrivit mențiunilor de sub 10-11-12.
Mai apoi, cota de din imobilul de sub A1 s-a transmis reclamantei.
Din adresa nr. 12665 din 3 octombrie 1974 emisă de către Consiliul Popular al Județului B numitului, soțul reclamantei, rezultă că prin Decretul nr. 159 din 20 august 1974 le-a fost expropriată suprafața de 1431 mp. din imobilul în litigiu, iar potrivit adresei nr. 17614 din 5 decembrie 2001 RA O, acestora le-au fost acordate despăgubiri în sumă de 3.219,75 lei pentru terenul expropriat.
Conform completării lucrării de expertiză efectuată în cauză de către expertul suprafața neocupată de utilități publice din nr. top. 126/2 este de 1260 mp.
Pornind de la prevederile art. 3 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 10/2001, dispoziția atacată prin care s-a reținut că reclamanta nu face parte din categoria persoanelor îndreptățite, s-a apreciat că este greșită din moment ce ea a dovedit că și-a însușit toate actele și procedurile efectuate de nepoata sa, care a acționat ca și mandatară a celui dintâi iar preluarea imobilului de către Statul Român s-a făcut de la aceasta și soțul ei.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta și soțul ei defunct nu și-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, cea dintâi face parte din categoria persoanelor îndreptățite, deoarece convenția provizorie de vânzare-cumpărare a fost validată de instanță prin sentința civilă nr. 3580/1999 a Judecătoriei Oradea, chiar dacă numai în privința numărului topografic 125 (numărul topografic 126 fiind expropriat) că reclamanta și soțul ei au intrat în posesia imobilului la data perfectării contractului, că acest imobil a fost expropriat de la aceștia și că proprietarii tabulari sau succesorii lui nu au formulat notificări pentru restituirea imobilului în litigiu.
În aceste condiții, având în vedere că reclamanta este persoană îndreptățită în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, că imobilul face parte din categoria imobilelor preluate abuziv potrivit art. 2 alin. 1 din același act normativ, precum și că potrivit expertizei efectuate este liberă suprafața de 1260 mp. din nr. top. 126/2, instanța de fond admițând în parte acțiunea precizată, în consecință anulând dispoziția Primarului Municipiului O nr. 1330 din 1 septembrie 2003.
În temeiul art. 7 alin. 2 coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, Primarul Municipiului Oaf ost obligat să emită dispoziția de restituire în natură pe seama reclamantei pentru suprafața de 1260 mp. din imobilul cu nr. top. 126/2 înscris inițial în CF 26, condiționat de obligația celei din urmă de a restitui suma de 3.219,75 lei vechi, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Primarul Municipiului O și Primăria Municipiului O, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii contestației formulate de către reclamantele și.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantele au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinice, arătând că terenul în cauză nu poate fi restituit în natură, fiind traversat de rețele electrice, rețele termice secundare, rețea apă canal, rețea de monitorizare, cămin de tragere, cămin apometru.
Prin urmare consideră apelanții că terenul este afectat utilității publice și nu poate fi restituit.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate subliniind că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul în litigiu este liber și poate fi restituit în natură, nefiind afectat de vreo utilitate publică.
Analizând apelurile formulate prin prisma criticilor invocate, a materialului probator administrat în cauză, cât și din oficiu în limitele efectului devolutiv, instanța constată că acestea sânt nefondate urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului în speța dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii vizează anularea dispoziției nr. 1330 din 1 septembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului O, prin care s-a respins cererea formulată de către petenta, în baza Legii nr. 10/2001 de restituire în natură a terenului situat în O,-/B, cu nr. top 126/2.
Fără a pune în discuție calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituire aspect ce nu a fost contestat prin motivele de apel, sau încadrarea imobilului în categoria celor vizate de Legea nr.10/2001, instanța se va mărgini la a stabili dacă imobilul poate fi restituit în natură astfel cum s-a solicitat de către reclamante sau dacă acesta este afectat utilității publice, fiind exceptat de la restituirea în natură, cum se susține prin motivele de apel.
Este de principiu că scopul Legii nr.10/2001 a fost acela de a se institui măsuri reparatorii, în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, în principal prin restituirea în natură, și numai în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Principiul restituirii în natură este consacrat prin art. 1 alin 1 din Legii nr.10/2001, republicată, care statuează că imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură.
acestui principiu rezultă și din dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, conforma cărora în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin urmare, în principiu restituirea se dispune în natură și numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză în primă instanță de expert, a fost identificat imobilul în litigiu, expertul arătând că din imobilul cu nr. top. 126/2 este liberă nefiind afectată de vreo utilitate publică suprafața de 1260. p., concluzii pe care le găsim și în raportul de contraexpertiză întocmit în apel d e către experții G, și.
Neputându-se reține astfel nici un motiv pentru care imobilul să nu poată fi restituit în natură, criticile apelantelor fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă apelurile vor fi respinse menținând ca legală și temeinică hotărârea apelată.
Constată că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în sediul în O, nr. 1, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambele cu domiciliul în O,-/B, județul B, împotriva sentinței civile nr. 719/C din 25 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
- judecător fond -
- redactat decizie - judecător -24.02.2009
- dactilografiat grefier - 27.02.2009-6 ex.
- comunicat 27.02.2009-4ex.
- PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
- INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în sediul în O, nr. 1, județul
-
-, ambele cu domiciliul în O,-/B, județul
Președinte:Măduța DoinaJudecători:Măduța Doina, Felicia Toader, Andrea Blidar
