Speta Legea 10/2001. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 22/A/2010

Ședința publică din 3 februarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Traian Dârjan

JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor

- - -președinte al Secției civile

--- -

GREFIER:

- -

S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții, -. G, -. G ( al defunctei ), ( al defunctei ), și respectiv de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI împotriva sentinței civile nr. 1359 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S, COPIILOR și, având ca obiect legea nr. 10/2001.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2010, iar apoi pentru aceleași motive, s-a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 2010.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.1359 din 12 iunie 2009 Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții, jr. G, jr. împotriva pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S, COPIILOR Z și a chematului în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII și în consecință, au fost obligați pârâții ca în limita competențelor pe care le au potrivit legii, să le plătească reclamanților despăgubiri în sumă de 46.580 lei cu titlu de chirie pentru perioada cuprinsă între anii 2004-2009 inclusiv.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că actuala cerere formulată de reclamanți împotriva pârâților privind obligarea lor la plata despăgubirilor pentru folosirea imobilului situat în Z,-, înscris în CF nr.1747 Z, nr.top 723/a compus din casă, curte și grădină în suprafață de 7625 mp, a fost disjunsă din dosarul nr-.

La început, reclamanții au solicitat câte 1.500 euro lunar, începând cu data de 24.01.2003 și până la data de 7 mai 2004, și câte 2.500 euro lunar începând cu data de 8 mai 2004 și până la predarea efectivă a imobilului. Ulterior, reclamanții și-au precizat pretențiile, solicitând despăgubiri începând cu data de 1.01.1990 și până la predarea efectivă a imobilului.

Pârâtul Inspectoratul Școlar județean S, la data de 8.03.2007 a fost de acord să le plătească reclamanților suma de 2255,26 lei lunar pentru clădire și o altă sumă pentru teren. Asupra poziției inițiale exprimate prin întâmpinare, pârâții au revenit, arătând că despăgubirile calculate inițial aveau ca temei legal legea specială de restituire, pe când în speță calcularea despăgubirilor se întemeiază pe dispozițiile Codului civil.

Prima instanță a apreciat că poziția reclamanților nu poate fi primită, având în vedere că în cazul Legii nr.10/2001 stabilirea despăgubirilor se face în baza HG nr.1886/2006, pe când în cazul acțiunilor de drept comun temeiul legal al despăgubirilor îl reprezintă art.998 și urm.civ.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că imobilul înscris în CF nr.1747 Z, nr.top 723/a este compus din casă, curte și teren în suprafață de 7625 mp, iar pârâții au ocupat integral construcția și suprafața de 5324 mp teren.

Printr-un alt raport de expertiză, s-a stabilit că folosul de tras pentru clădire, calculat în perioada anilor 1990-2009 este de 155.040 lei, iar pentru terenul ocupat în aceeași perioadă de timp, este de 17.896 lei.

În ceea ce privește durata pentru care pot fi acordate despăgubiri reclamanților, prima instanță a reținut că acestea nu pot fi acordate din anul 1990, deoarece imobilul a fost preluat abuziv, iar restabilirea situației anterioare de carte funciară s-a dispus definitiv și irevocabil abia prin decizia nr. 3415 din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ținând cont și de prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958, prima instanță le-a acordat reclamanților despăgubiri în sumă de 46.580 lei, pentru perioada 2004-2009.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și.

În apelul declarat de reclamanții G, G, jr. solicitând modificarea ei în baza art.296 pr.civ.în sensul obligării pârâților Inspectoratul Școlar al județului S și Palatul Copiilor în solidar, la plata despăgubirilor solicitate în sumă de 14.755 lei lunar pentru perioada 1 ianuarie 1990 până la zi și în continuare până la predarea efectivă a imobilului către reclamanți, pentru lipsirea de folosință a imobilului, majorând astfel atât despăgubirile totale acordate prin sentință, cât și perioada pentru care au fost acordate, inclusiv a cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului, reclamanții-apelanți au susținut că având în vedere valoarea pretențiilor deduse judecății de peste 100.000 lei, raportat la prevederile art.2821alin. (1) pr.civ. sentința atacată este supusă apelului și recursului.

Prezenta cauză a constituit inițial un capăt de cerere al acțiunii din dos.nr- al Tribunalului Sălaj având ca obiect revendicare imobiliară și despăgubiri pentru perioada 1 ianuarie 1990 și până la predarea efectivă către reclamanți a imobilului revendicat, capătul de cerere privind despăgubirile fiind accesoriu capătului principal de cerere.

Reclamanții-apelanți au susținut că sentința apelată este nelegală sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, a perioadei pentru care au fost stabilite și a aplicării Decretului nr.167/1958.

Ei au formulat acțiunea împotriva Inspectoratului Școlar al județului S și a Palatului Copiilor Z, iar nu împotriva Ministerului Educației și Cercetării care a fost chemat în garanție de către pârâtul Inspectoratul Școlar al județului S, care ulterior a renunțat la cererea de chemare în garanție, dar nu se știe ce a dispus instanța, deoarece nu a făcut nicio referire la ea.

Obligarea pârâților la plata unor despăgubiri în limita competențelor pe care le au potrivit legii, reprezintă o prevedere ce poate face inoperabilă hotărârea atacată, deoarece nu se poate ști la ce anume competențe face referire instanța de fond.

Prima instanță nu s-a pronunțat în niciun fel asupra despăgubirilor solicitate de reclamanți de la pronunțarea hotărârii și până la predarea efectivă a imobilului în proprietatea reclamanților.

Reclamanții au susținut că sentința atacată este nelegală și sub aspectul neaplicării dispozițiilor art.208 alin. (1) pr.civ. cu privire la raportul de expertiză efectuat de expertul, care nu a citat părțile la fața locului.

Prin întâmpinarea din 8 martie 2007, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului S, a fost de acord ca despăgubirile pentru clădirea veche să fie de 2.55,26 lei, iar pentru terenul de 5000 mp câte 2,5 lei/mp, ceea ce înseamnă 14.755,26 lei lunar.

Cu toate acestea, prima instanță a înlăturat recunoașterile pârâtului Inspectoratul Școlar al județului S și a luat în considerare expertiza efectuată de expertul, care nu i-a convocat pe reclamanți la fața locului, expertiza nu determină despăgubirile cuvenite pentru lipsa de folosință a construcțiilor și a terenului.

Dispozițiile Decretului nr.167/1958 nu sunt aplicabile în speță, dar chiar dacă ar fi aplicabil art.3 din acest act normativ, despăgubirile trebuiau acordate începând cu data de 23 ianuarie 2003 iar nu din ianuarie 2004, deoarece acțiunea a fost introdusă la data de 23 ianuarie 2006.

În apelul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și, s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.

În motivarea apelului, s-a susținut că reclamanții nu au dreptul la plata unor despăgubiri cu titlu de chirie pentru perioada anterioară predării în deplină posesie și proprietate a imobilului înscris în CF nr.1747 Z, nr.top 723/

Soluția instanței de fond este în contradicție cu motivarea acesteia, atunci când susține că rectificarea înscrierii în CF a făcut posibilă dovedirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului. Rezultă că rectificarea cărții funciare nu reprezintă un act în temeiul căruia imobilul în litigiu este proprietatea reclamanților, ci doar un mijloc de probă.

În condițiile în care chiar instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.581/03.04.2009 pronunțată în dos.nr- de Tribunalul Sălaj din care s-a disjuns prezentul dosar, pârâții au fost obligați să le predea reclamanților în deplină posesie și proprietate imobilul înscris în CF nr.1747 Z, nr.top 723/a, reiese că obligarea la plata de despăgubiri anterior predării imobilului, este neîntemeiată.

Ministerul Educației, Cercetării și nu a recurat sentința civilă nr.581/2009. A fost instituit un drept de retenție asupra imobilului până la plata integrală a sumei datorate de către reclamanți.

Obligarea la plata chiriei din anul 2004 pentru un imobil cu privire la care s-a făcut dovada dreptului de proprietate în cadrul unei acțiuni în revendicare în anul 2009, imobil care trebuie predat reclamanților în momentul plății integrale a sumei datorate de aceștia, nu este legală.

Până la data de 3.04.2009, imobilul nu a fost proprietatea reclamanților, astfel că ei nu se pot prevala de existența unui drept care în anul 2004 nu exista.

Întrucât prin sentința civilă nr.581/2009 s-a instituit un drept de retenție asupra imobilului în favoarea pârâților, predarea lui către reclamanți este condiționată de plata sumei reprezentând contravaloarea construcțiilor și a îmbunătățirilor.

Pârâtul Inspectoratul Școlar județean S prin întâmpinare depusă la dosar 15-17, a solicitat respingerea apelului reclamanților ca nefondat.

Reclamanții prin întâmpinare depusă la dosar 30-33, au solicitat respingerea apelului declarat de Ministerul Educației, Cercetării și.

Pârâtul Palatul Copiilor Z prin întâmpinare depusă la dosar 46-47, a solicitat respingerea apelului reclamanților.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele.

În cauză s-a efectuat raportul de expertiză judiciară contabilă de către expertul 40-49, având ca obiective stabilirea folosului de tras pe care l-ar fi putut obține reclamanții dacă ar fi intrat în posesia imobilului situat în Z,-, înscris în.1747 Z, nr.top 723/

Această expertiză a necesitat o cercetare la fața locului. În raportul de expertiză contabilă, expertul a consemnat că "pentru stabilirea folosului de tras, m-am deplasat la fața locului, apreciind."

Potrivit art.208 alin. (1) pr.civ. dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, ca dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea, iar dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.

În speță, expertul nu i-a citat pe reclamanți la fața locului și nu a anexat dovada de primire a cărții poștale recomandate privind citarea părților pentru expertiză. În acest fel, reclamanții nu au avut posibilitatea să îi dea expertului lămuririle necesare și să îi ceară să facă toate constatările legate de obiectivele fixate pentru expertiză.

Efectuarea raportului de expertiză judiciară cu încălcarea dispozițiilor art.208 alin. (1) pr.civ. referitoare la citare, atrage nulitatea lui relativă, nulitate care poate fi invocată de partea interesată până în momentul în care se pun concluziile pe fondul cauzei.

Reclamanții au invocat neregularitatea citării lor cu ocazia efectuării expertizei, înainte de a pune concluzii în fond, 76 dos.tribunal.

În dosarul nr.252/2006 al Tribunalului Sălaj, 40, la data de 13.02.2006, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Saf ormulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației și Cercetării, aflată la fila 5 din dos.nr-.

La data de 11.04.2007, același pârât Inspectoratul Școlar Județean Sad epus o cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației și Cercetării, 33 din dos.nr-, din care s-a disjuns actuala acțiune.

Soluționând cauza, tribunalul nu s-a pronunțat pe fond cu privire la cererea de chemare în garanție și nici nu a luat act de renunțarea la judecata ei.

Cu toate că reclamanții prin cererea de chemare în judecată 3-4 dos.nr-, nu l-au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, iar la termenul din 29 mai 2009 reprezentantul reclamanților a învederat instanței că pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Sar enunțat la cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și, tribunalul în loc să ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în garanție, a constatat că prin încheierea din 16 aprilie 2007 dată în dos.nr-, s-ar fi luat act de renunțarea pârâtului la judecata cererii de chemare în garanție a, ceea ce nu corespunde realității, fiindcă atunci a dispus în această privință doar atât: "se va cita Ministerul Educației și Cercetării în calitate de pârât".

Așa fiind, la termenul din 29 mai 2009, tribunalul a constatat din oficiu că Ministerul Educației, Cercetării și ar avea calitate de pârât și l-a citat în această calitate pentru termenul următor din 12 iunie 2009, când s-a judecat acțiunea, iar prin sentința civilă nr.1359/12.06.2009 l-a obligat și pe Ministerul Educației Cercetării și, alături de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului S și Palatul Copiilor Z, ca "în limita competențelor pe care le au potrivit legii, să le plătească reclamanților despăgubiri în sumă de 46.580 lei cu titlu de chirie pentru perioada cuprinsă între anii 2004-2009 inclusiv".

Procedând în acest mod, tribunalul a încălcat principiul disponibilității, în temeiul căruia reclamantul este cel care stabilește limitele cererii sale de chemare în judecată, respectiv persoanele fizice sau juridice pe care înțelege să le cheme în judecată, instanța neavând dreptul ca din oficiu să transforme calitatea procesuală pasivă a chematului în garanție, în aceea de pârât.

O altă critică adusă de reclamanți sentinței apelate, este aceea că deși prin acțiune au solicitat instanței să dispună obligarea în solidar a celor doi pârâți Inspectoratul Școlar al Județului S și Palatul Copiilor Z (nu și a numitului Ministerul Educației, Cercetării și ) la plata despăgubirilor și în viitor, până la predarea efectivă a imobilului, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

Verificând susținerile reclamanților, curtea constată că într-adevăr, prin acțiunea lor inițială, reclamanții i-au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului S și Palatul Copiilor Z, solicitând obligarea lor în solidar la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință imobilului, începând cu data de 24 ianuarie 2003 și până la predarea efectivă a imobilului către reclamanți.

Prin sentința apelată, tribunalul i-a obligat pe pârâți ca în limita competențelor pe care le au potrivit legii, să le plătească reclamanților despăgubiri în sumă de 46.580 lei cu titlu de chirie pentru perioada cuprinsă între anii 2004-2009, inclusiv. Pentru viitor, tribunalul nu s-a pronunțat nici în sensul admiterii, dar nici al respingerii acestui capăt de cerere.

Conform art.129 alin. (6) pr.civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Aceasta înseamnă că instanța nu poate depăși limitele învestirii sale, dar totodată nici nu poate lăsa nesoluționate capetele de cerere cu privire la care a fost sesizată, evitând judecarea lor.

Având în vedere aceste carențe de ordin procedural ale sentinței atacate, ce fac imposibilă cercetarea cauzei pe fond, în baza art.297 alin. (1) și (3) pr.civ. se vor admite apelurile reclamanților și pârâtului împotriva sentinței tribunalului, care va fi anulată și se va trimite cauza spre rejudecare, cu respectarea dispozițiilor procedurale și de drept material, la aceeași instanță, Tribunalul Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamanții G, -, jr., G, și jr. precum și de numitul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI B împotriva sentinței civile nr.1359 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Sălaj.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - --- - - -

Red.DT: 4.02.2010

Dact.CA: 5.02.2010 - 13 ex.

Jud.fond.

Președinte:Traian Dârjan
Judecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Cluj