Speta Legea 10/2001. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/
Ședința publică din 03 octombrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Costea Monica
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil (trimis de ÎCCJ spre rejudecare) promovat de apelanta reclamantă - domiciliată în C,-,. 2, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 3295/20.12.2006, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr. 2467/2004, în contradictoriu cu pârâtul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001".
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, în temeiul dispozițiilor art. 260(1) din Codul d e procedură civilă, a dispus amânarea cauzei la data de 01 octombrie 2008 și, respectiv, la data de 03 octombrie 2008, pentru când a soluționat astfel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrata sub nr. 2467/2004 pe rolul Tribunalului Tulcea contestatoarea a investit instanța, în contradictoriu cu Primăria Municipiului T, solicitând anularea dispoziției nr. 3501/20.07.2004 emisă de parată.
In motivare, reclamanta a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 391/23.02.1935, tatăl său a dobândit terenul în suprafață de 315 situat lângă Cimitirul.
În anii 1938-1939 Armata Română a ocupat zona, a împrejmuit terenul cu sarma ghimpată, interzicând astfel accesul pe teren.
Ulterior, terenul a fost ocupat de artileria germană și folosit pe toată perioada până la terminarea războiului, după care, până în anul 1957 fost folosit de către ruși.
În mod greșit a fost respinsă notificarea cu motivarea că imobilul nu a fost preluat abuziv.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
Prin sentința civila nr. 3295/20.12.2006 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată contestația, reținând, în esență, că reclamanta nu a făcut nici o referire la situația imobilului după anul 1957 și nici dacă a încercat să-l recupereze după ce armata sovietica s-a retras.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a arătat în criticile formulate ca in mod greșit s-a reținut ca nu a făcut dovada preluării terenului de către parata deși, in perioada 1938-1958, a fost folosit de armata iar in prezent este proprietatea Primăriei.
Curtea de Apel Constanta, prin decizia nr. 153/C/02.05.2007, apreciind că reclamanta a făcut dovada calității de persoana îndreptățită, a admis apelul și desființat hotărârea atacată trimițând cauza pentru rejudecare instanței de fond.
A reținut instanța de apel ca, din probele administrate, rezulta ca, in prezent, terenul este folosit de si se afla in patrimoniul Municipiului iar o parte este proprietatea lui G, conform Hotărârii nr. 970/2003 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate.
Prin decizia nr. 8235/06.12.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva acestei decizii și, casând hotărârea atacată, a trimis cauza spre rejudecare Curții de APEL CONSTANȚA.
S-a reținut ca dispozițiile art. 297 Cod procedură civila nu sunt aplicabile din moment ce instanța de fond a constatat ca reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, dar că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, soluționând astfel cauza pe fond.
S-a stabilit ca reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului iar instanța de apel trebuie sa stabilească, prin probele ce le va administra, regimul juridic al terenului precum si daca, acesta a făcut obiectul vreunei exproprieri.
Analizând legalitatea sentinței apelate din prisma criticilor formulate Curtea apreciază întemeiat apelul pentru următoarele considerente:
In conformitate cu dispozițiile deciziei de casare si ale art. 315 Cod procedură civila, in apel, s-au încuviințat probe pentru stabilirea regimului juridic al terenului,modalitatea in care imobilul in litigiu a trecut in proprietatea statului precum si titlurile actualilor deținători.
Reclamanta s-a adresat, în temeiul Legii nr. 10/2001, Primăriei T, solicitând prin notificarea formulată restituirea în natura a terenului, în suprafață de 315 situat lângă Cimitirul.
In anul 1935, autorul reclamantei, a dobândit cu actul de vânzare cumpărare transcris sub nr. 938 terenul în suprafața de 315. iar prin certificatul de moștenitor, reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor a vânzătorilor.
Din înscrisurile depuse la dosar și din depozițiile martorilor (filele 44-45 fond) rezulta că, până în anul 1957, terenul a fost ocupat de tabere militare, reclamanta și familia ei fiind lipsiți de proprietatea acestui teren.
După terminarea războiului imobilul nu a mai revenit in posesia reclamantei ci, a fost preluat de stat, in prezent fiind in patrimoniul Primăriei
Astfel, în adeverința nr. 736/2003 emisa de Primăria T (fila 7 fond) se menționează că terenul solicitat a fost expropriat prin decret prezidențial, însă, la dosar nu a fost depus actul de preluare deși instanțele i-au pus in vedere piritei sa depună acest înscris.
Prin decizia nr. 326/1970 a fost transmisa, in folosul unității județene cooperatiste, o suprafață mai mare de teren iar prin decizia nr. 283/1986 a fost transmisa în folosința Cooperativei suprafața de 1320 situata pe strada -. Intre unitățile cooperatiste respectiv, T, T, Meșteșugărească "-" T, "" Tai ntervenit un partaj voluntar având ca obiect terenul deținut în folosință.
Niciuna din aceste decizii nu menționează expres ca terenul în litigiu a făcut obiectul vreuneia din ele dar in raportul de expertiza se releva faptul ca o parte din teren împreună cu construcțiile de pe el aparțin Cooperativei
Obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 îl constituie masurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de către orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor.
Legiuitorul a avut in vedere acele preluări de imobile care au avut ca rezultat deposedarea foștilor proprietari in timpul regimului comunist, fie in baza unei legislații caracterizate ca fiind abuziva datorita absentei oricăror despăgubiri echitabile si care încălca flagrant dreptul de proprietate, fie in baza unor acte administrative emise in afara oricărui temei legal.
noțiunea de "imobile preluate in mod abuziv" legea circumscrie sferei sale de aplicare toate modurile de preluare a imobilelor de către stat, precizând în art. 2 alin.1 Legea nr. 10/2001 ca reprezintă abuz atât preluările cu titlu, cât si cele fără titlu cu condiția ca preluarea sa se fi făcut în perioada 6 martie 1945-22decembrie1989.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevăd în Cap.1 pct.1 lit.e că, în cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Așa cum rezulta din actele sus menționate, imobilul in litigiu se regăsește, în prezent, în patrimoniul Primăriei T iar parata nu a depus nici o dovada prin care sa răstoarne prezumția instituita prin Normele metodologice astfel încât instanța apreciază ca bunul a cărui restituire se solicita face obiectul Legii nr. 10/2001 fiind preluat in mod abuziv in proprietatea statului.
Potrivit art.10 alin. 3 din Legea nr.10/2001 "se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile".
Art.10.4 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 prevede ca, se restituie in natura persoanei îndreptățite, terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile, textul enumerând exemplificativ: garaje, chioșcuri și alte asemenea.
Pot fi considerate construcții demontabile, construcțiile cu sau fără fundație care sunt realizate din materiale supuse dezmembrării.
In cauza, din raportul de expertiza efectuat la judecata cauzei in fond (137) rezulta ca pe teren este amplasata o construcție, expertul menționând ca aceasta constituie o baraca metalica demontabila. . tot expertul descrie imobilul ca având trei pereți din zidărie - aspect ce rezulta si din planșele foto anexate expertizei - si al patrulea metalic.
Ori, zidăria nu poate fi considerata ca material ce poate fi dezmembrat astfel ca, imobilul ce ocupa terenul solicitat nu are caracterul de construcție ușoară sau demontabila așa cum prevăd atât art.10alin.3 din Legea nr. 10/2001 cit si art. 10 pct.4 din norme.
Totodată, din schița anexă la raportul de expertiza (fila 122 fond) se retine ca suprafețele neocupate de construcții sunt S1 de 33,88 dar care este ocupat de strada, respectiv -, - de 23,92 mp și S5 de 67,49 mp.
In raport de faptul ca, terenul solicitat este ocupat în proporție majoritară de construcție, cu caracter definitiv, iar suprafețele libere sunt mici și fără utilitate, Curtea apreciază ca restituirea in natura a terenului nu este posibila, în cauza, fiind aplicabile dispozițiile art. 26 alin.1 din Legea nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, Curtea va admite apelul și admițând acțiunea va anula dispoziția contestată, în sensul că va fi obligată pârâta să acorde reclamantei, în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale de restituire, dacă măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil (trimis de ÎCCJ spre rejudecare) promovat de apelanta reclamantă, domiciliată în C,-,. 2, județ C, împotriva sentinței civile nr. 3295/20.12.2006, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr. 2467/2004, în contradictoriu cu pârâtul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001".
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite contestația și anulează dispoziția nr. 3501 din 20 iulie 2004, emisă de Primarul Municipiului
Obligă pârâta ca prin dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite (reclamantei) în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de către reclamantă.
Obligă pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
- - - - - -
Red.hot.jud.fond Șt.
Red.hot.jud.apel (primul ciclu procesual): jud. (jud.)
Red./tehnored.jud.apel (al doilea ciclu procesual): jud. (jud.)
Gref.AB/6 ex./24.11.2008
Emis 2 com.
azi, 24.11.2008
Președinte:Costea MonicaJudecători:Costea Monica, Daniela Petrovici
