Speta Legea 10/2001. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 222
Ședința publică de la 23 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii civile formulate de reclamantul, cu domiciliul în C,., -. 1,. 5, jud. D, împotriva pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sect. 5,-, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sect. 1,--11, ROMÂNIA, în urma casării deciziei civile nr. 970 din 18 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 829/civ/2003 prin decizia civilă nr. 6805 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul, asistat de avocat, avocat, reprezentând pârâta ROMÂNIA, și consilier juridic (), reprezentând pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, lipsind pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru reclamant, a arătat că imobilul nu mai poate fi restituit, în această situație obligația acordării măsurilor reparatorii aparține și Statului Român, dat fiind faptul că unitatea privatizată a vândut terenul în litigiu societății ROMÂNIA, cu contract perfect legal. A considerat că stabilirea măsurilor reparatorii se face de către instanță, conform deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B - Secțiile Unite privind prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005. A pus concluzii de admitere a acțiunii și acordarea despăgubirilor pentru imobilul construcție și teren, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru pârâta ROMÂNIA, a solicitat admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a societății pe care o reprezintă, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu a fost încheiat înainte de apariția Legii 10/2001. A solicitat respingerea acțiunii față de ROMÂNIA
Consilier juridic, pentru STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a solicitat respingerea acțiunii față de Statul Român, ca fiind persoană fără calitate procesuală.
Avocat, pentru reclamant, a considerat că Statul Român trebuie obligat la plata despăgubirilor, alături de AVAS.
Avocat, pentru pârâta ROMÂNIA, a lăsat la aprecierea instanței excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
La data de 3 ianuarie 2002, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC România B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în temeiul Legii nr.10/2001, să-i restituie în natură imobilul situat în C,--27.
În subsidiar, să fie obligată pârâta să prezinte o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, sub forma unor despăgubiri bănești.
Tribunalul Dolj - Secția civilă, prin sentința nr.430 din 31 octombrie 2002, respins acțiunea formulată de reclamantul, ce nefondată.
Instanța de fond a reținut, că terenul în litigiu a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1550/2000 prin care SC SA C i-a transmis dreptul de proprietate pârâtei SC România SA.
În aceste condiții, pârâta SC România SA nu are calitatea de persoană juridică deținătoare a imobilului, în sensul dispozițiilor art.20 și art.21 din Legea nr.10/2001.
Apelul declarat de reclamantul împotriva hotărârii menționate a fost admis prin decizia nr.150 din 20 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
S-a anulat sentința și s-a dispus rejudecarea cauzei pentru efectuarea unei expertize tehnice de identificare și evaluare a imobilului.
S-a reținut că pârâta SC România este dobânditoare, deoarece legea nu definește această calitate în funcție de modul de dobândire al imobilului.
Că această modalitate prezintă importanță numai pentru restituirea în natură sau prin echivalent.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea suprafeței de teren în litigiu și evaluare.
Curtea de Apel Craiova -secția civilă, prin decizia nr.970 din 18 decembrie 2006, respins acțiunea formulată de reclamantul, reținută pe fond, spre rejudecare, în urma anulării sentinței nr.430 din 31 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Dolj - secția civilă.
Instanța de apel a reținut că pârâta SC România SA nu este "unitatea deținătoare" și nici "persoana juridică" deținătoare, astfel că notificarea adresată acesteia de restituire în natură a suprafeței de teren, este nefondată.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de casare prev.de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și anume:
- în rejudecare expertiza a stabilit fără putință de tăgadă că pârâta SC România SA ocupă un alt teren, decât cel care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.
- considerentele deciziei sunt greu de înțeles, confuzie, incomplete și contradictorii.
Sub acest aspect, recurentul a susținut că în pofida faptului că instanța era ținută de considerentele proprii deciziei de anulare a hotărârii primei instanțe în ce privește calitatea de "unitate deținătoare" și persoană juridică deținătoare ajunge la concluzia contrară a pârâtei SC România SA, nu-i sunt aplicabile aceste sintagme.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin decizia nr.6805 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.970 din 18.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut că, după anularea sentinței instanța de apel era obligată era obligată să soluționeze cauza în cadrul celor stabilite prin propria decizie de anulare, în sensul că problemele de drept dezlegate erau obligatorii pentru aceasta.
Neprocedând în acest mod, curtea a pronunțat o hotărâre nelegală, susceptibilă a fi încadrată în cazul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În rejudecare s-a dispus la cererea reclamantului efectuarea a două expertize - specialitatea: topo efectuată în cauză de către expert tehnic și pentru evaluarea proprietății imobilului raport întocmit de către expert, cu privire la care nu s-au formulat obiecțiuni, părțile achiesând la acestea.
S-a formulat întâmpinare de către AVAS, solicitând respingerea acțiunii, întrucât posibilitatea și competența de a dispune restituirea în natură a oricărui imobil revendicat în baza legii nr.10/2001 revine exclusiv societății deținătoare, aceasta este singurul proprietar al imobilului iar nu AVAS care administrează acțiunile în numele statului.
De asemenea, AVAS nu a fost notificată de către reclamant, care nu a respectat în acest caz prevederile Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinarea formulată de România SA, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale a reclamantului, întrucât nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită. S-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a România SA, întrucât pârâta nu are calitate de unitate deținătoare, nefiindu-i incidente dispozițiile art.21 din legea nr.10/2001, și implicit nu are nici calitatea de entitate investită cu soluționarea notificării. Totodată, despăgubirile nu pot fi acordate de către pârâtă, întrucât acestea sunt acordate pe baza deciziilor emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe fondul cauzei, a solicitat de asemenea respingerea acțiunii din considerentele expuse și cu atât mai mult cu cât nu s-a putut stabili cu exactitate amplasamentul terenului.
S-au depus la dosar: împuternicire avocat, notificarea nr.999/N/2001, certificat calitate moștenitor nr.9/2003, copii decizii, oferte de preț, de la diverse agenții imobiliare, fișa imobilului, schițe, proces verbal din 6.02.1985, onorariu avocat.
Acțiunea este întemeiată.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice D, aceasta este întemeiată urmând a fi admisă.
Statul Român prin MFP - conform Legii 10/2001 poate avea calitatea de pârâtă numai în situația expres și limitativ prevăzută de art.28 alin.3 din lege și anume; " în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Finanțelor Publice"
Prin urmare, numai în această situație expres prevăzută de lege, Statul Român poate avea calitatea procesuală pasivă.
În speță, această dispoziție legală nu este incidentă, întrucât unitatea la care face referire norma de drept este identificată.
În ceea ce privește SC România SRL acțiunea va fi respinsă față de aceasta.
Imobilul teren și construcție ce a aparținut autorilor reclamantului, a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în temeiul Decretului nr.423/1983 (proces verbal încheiat la 6.09.1984).
Construcția nu mai există în prezent, iar prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.1550/2000, BNP, SC SA C, i-a transmis dreptul de proprietate cumpărătoarei SC România SA B, asupra unei suprafețe de teren de 3811,13 mp. în care este inclus și terenul în litigiu. Dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat în cartea funciară, în favoarea pârâtei cumpărătoare, conform Legii nr.7/1996.
Vânzătoarea SC SA a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat pârâtei, prin constituirea acestuia în baza Legii nr.15/1990, fiindu-i emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate conform HG 834/1992.
În aceste condiții, pârâta nu are calitatea de " persoană juridică deținătoare a imobilului", în sensul strict și special reglementat de dispozițiile art.20 și 21 din Legea nr.7/1996, sens care presupune, cu necesitate, existența unei obligații legale de restituire ce incumbă subiectului de drept respectiv.
Între cele 2 societăți a intervenit un act juridic cu titlu particular, contractul de vânzare cumpărare cu nr.1590/29.11.2000 în baza căruia SC România SRL are calitatea de subdobânditor al imobilului. În privința titlului său de proprietate nu s-a făcut dovada constatării nulității astfel încât, acesta este un titlu valabil, ce-și produce efecte juridice ca atare.
Prin urmare, SC România SA nu are calitate de unitate deținătoare a imobilului notificat, în sensul expres reglementat de lege. Dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001 nu sunt incidente în speță - la momentul apariției legii - imobilul nefiind deținut de o astfel de societate prevăzută de textul de lege.
Excepția lipsei calității de persoană juridică deținătoare specifică Legii nr.10/2001 nu trebuie confundată cu excepția lipsei calității procesuală pasivă, invocată de pârâtă prin întâmpinare, întrucât calitatea procesuală pasivă, de a sta în judecată ca pârâtă, are persoana juridică notificată, persoană care poate avea sau nu calitatea de deținător al imobilului în sensul legii.
Așadar, față de cele arătate se consideră că în urma notificării adresată pârâtei SC România SRL, față de cele expuse aceasta are calitate procesuală pasivă chiar dacă notificarea a fost greșit îndreptată, iar excepția invocată va fi respinsă.
Însă, pentru cele reținute de către instanță și anume că această pârâtă nu are calitate de unitate sau persoană juridică deținătoare în sensul legii, acțiunea va fi respinsă față de aceasta, neputând fi obligată la restituirea imobilului sau să facă ofertă de restituire prin echivalent.
Față de cele expuse - restituirea imobilului în natură, în prezent în condițiile arătate nu este posibilă.
Oricum chiar reclamantul prin apărător arată în încheierea din 3.03.2008 că înțelege să fie citată în cauză această pârâtă ca și Statul Român, de altfel numai pentru opozabilitate, întrucât această societate cu capital privat a încheiat anterior anului 2001 un contract perfect valabil astfel încât nu se mai poate solicita restituirea în natură a terenului.
Pe fond, însă acțiunea este întemeiată.
Reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 din legea nr.10/2001.
Așa cum s-a arătat mai sus imobilul compus din casă cu 6 camere, sală, hol, bucătărie, anexe și terenul în suprafață de 1650 mp. a fost preluat prin Decretul nr.423/11 noiembrie 1983 de la autorul reclamantului. În acest sens procesul verbal din 6 sept.1984, acte stare civilă,fișa imobilului, act vânzare încheiat în 1945, testament, tabel cu imobilele ce se expropriază fila 131 dosar nr.829/civ/2003, proces verbal de evaluare nr.70/2.07.1984 - acte din care reiese că suprafața de teren expropriată este de 1650 mp.
Faptul că reclamantul a îndreptat greșit notificarea, nu atrage pierderea dreptului la despăgubiri a acestuia, cu atât mai mult cu cât la fila 28 din dosarul de apel, în rejudecare este depusă notificarea adresată APAPS (actualul AVAS) înregistrată sub nr.999/N/14.08.2001, în termen legal în condițiile art.22 din Legea nr.10/2001, cu privire la terenul și casa de locuit cu anexe.
Potrivit art.26 alin.1 coroborat cu art.29 alin.1-3 din Legea nr.10/2001 - pentru imobilele evidențiate în patrimoniul societății comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, aceste dispoziții aplicându-se și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
În această situație, având în vedere ambele dispoziții legale interpretate în mod unitar - art.26 alin.1 și art.29 alin.3 din Legea nr.10/2001 - instituția publică ce efectuează privatizarea - în speța dată este AVAS-ul care potrivit legii are calitate procesuală pasivă.
Art.29 în alin.3 prevede expres, că dispozițiile art.26 alin.1 se aplică în mod corespunzător și anume: în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată prin dispoziție motivată, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, sau să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii.
Potrivit Legii nr.10/2001 - AVAS nu are competența de a acorda despăgubiri bănești și nici competența legală de a acorda bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale sau titluri de valoare nominală, neavând suport legal în acest sens.
Ca urmare a modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin legea nr.247/2005, AVAS nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea acordării măsurilor reparatorii.
În sensul arătat, este și decizia nr.437/22 ianuarie 2007 pronunțată de ÎCCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală.
Se reține că acțiunea a fost promovată în 4 ianuarie 2002, iar potrivit deciziei nr.52 din 4.06.2007 pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite - prevederile cuprinse în art.16 și urm. din Legea nr.247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestația în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
Chiar dacă în cauză nu s-a emis dispoziție de către unitatea notificată, aceasta echivalează cu un refuz, un răspuns tacit negativ la soluționarea notificării - aspect contestat în instanță de către reclamant anterior apariției legii nr.247/2005.
Față de această situație, instanța va avea în vedere la pronunțarea soluției cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent stabilit prin cele două expertize efectuate în apel, față de care nu au existat obiecțiuni.
Imobilul a fost evaluat la suma de 2.352.144,4 lei.
Raportat la cele de mai sus, instanța reține că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și ca atare are calitate procesuală activă în cauză și oricum SC România SRL, față de soluția pronunțată nu mai justifică vreun interes în invocarea unei astfel de excepții de fond, care în mod corect nu poate fi soluționată decât odată cu pronunțarea asupra fondului cauzei.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în C,., -. 1,. 5, jud. D, împotriva pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sect. 5,-, ROMÂNIA cu sediul în B sector 2-.
Se va admite acțiunea reclamantului față de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B,cu sediul în B sector 1,--11.
AVAS B va fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în C,-, evaluat la suma de 2.352.144,4 lei.
AVAS B va fi obligată, conform art. 274 Cod pr. civilă, către reclamant la plata sumei de 2103,40 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în C,., -. 1,. 5, jud. D, împotriva pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sect. 5,-, ROMÂNIA A, cu sediul în B sector 2-.
Admite acțiunea reclamantului față de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B sector 1,--11.
Obligă pârâta AVAS B să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în C,-, evaluat la suma de 2.352.144,4 lei.
Obligă pârâta AVAS B către reclamant la plata sumei de 2103,40 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.6 ex
08.07.2008
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tania Țăpurin
