Speta Legea 10/2001. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 224
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamantul ( ), cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la." ȘI ASOCIAȚII", cu sediul în B,--313, -b1,. B,.10,. 68, sector 3 și de pârâții PRIMĂRIA COMUNEI -PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna,-, județul D, PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 315 de la 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, având ca obiect restituire imobile în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic reprezentând pe apelanții pârâți PRIMĂRIA COMUNEI -PRIN PRIMAR și PRIMARUL COMUNEI lipsind apelantul reclamant -( ).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat faptul că apelantul reclamant -( ) a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 cod.proc.civ. după care:
Consilier juridic, pentru apelanții pârâți, a arătat că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de apelantul reclamant -( ), conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru apelanții pârâți, a solicitat admiterea apelului formulat de pârâți, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Cu privire la apelul reclamantului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat întrucât nu este posibilă restituirea în natură a terenului solicitat și nici compensarea în natură cu alte terenuri, Primăria nedispunând de rezerve în acest sens.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 29.03.2007, reclamantul()a chemat în judecată pârâțiiPRIMĂRIA COMUNEI - prin PRIMARșiPRIMARUL COMUNEIsolicitând anularea dispoziției nr. 1243/2007 emisă de Primarul comunei, obligarea la restituirea în natură a suprafeței de 5 pogoane teren aferent conacului și a suprafeței de 10 ha teren arabil ce a fost solicitat prin notificarea nr. 1630/N/2001, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 02.05.2007, petentul a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat ca pârâții să trimită spre competentă soluționare Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei notificarea formulată de reclamant, având ca obiect suprafața de 10 ha teren arabil, în raport de dispozițiile art. V Titlul I din Legea nr. 247/2005 și restituirea în natură a suprafeței de 5 pogoane.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Au arătat că la data soluționării notificării erau în vigoare dispozițiile HG nr. 498/2003, iar în rezerva comisiei locale nu mai există nici o suprafață de teren disponibilă. Cum suprafața de 10 ha teren arabil nu a fost solicitată în temeiul lg. nr. 18/1991 nu se poate vorbi de o nesoluționare a acestei solicitări, ci de o lipsă de diligență a petentului care poate reveni cu cerere în baza Lg. 247/2005.
La solicitarea instanței, PRIMĂRIA COMUNEI a înaintat la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii dispoziției contestate.
A fost administrată în cauză proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, fiind depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert
Prin sentința civilă nr.315 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea precizată,
s-a anulat art. 1 pct. 2 din dispoziția nr.1243/2007 emisă de Primarul Comunei.
Au fost obligați pârâții să trimită spre competentă soluționare Comisiei Locale de aplicare Lg. 18/1991 de pe lângă Primăria Com. notificarea formulată de reclamant având ca obiect suprafața de 10 ha teren arabil.
S-au respins capetele de cerere vizând restituirea în natură a suprafeței de 5 pogoane teren aferent conacului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a motivat - cu privire la cererea de restituire în natură a suprafeței de 5 pogoane - teren aferent conacului că restituirea terenului în natură este condiționată de identificarea amplasamentului terenului iar în cauză nu a fost posibilă identificarea terenului cerut.
S-a reținut pe de altă parte că pârâta nu deține alte terenuri spre a fi atribuite în compensare reclamantului, astfel că este corectă propunerea pârâtei de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent în condițiile titlului VII din Lg.247/2005 pentru suprafața de 5 pogoane - din dispoziția atacată.
În privința suprafeței de 10 ha. teren arabil s-a reținut însă că cererea reclamantei a fost respinsă nelegal, întrucât dispozițiile.art. V din titlul I al Legii 247/2005 prevăd că notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, notificări având ca obiect construcții existente situate în extravilanul localităților aparținând exploatărilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcțiile de pe terenurile forestier care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului, precum și cele privitoare la terenurile prevăzute la art.8 alin.1 din Lg.10/2001 - se înaintează, în vederea soluționării, în termen de 60 zile la comisiile locale constituite în baza Legii 18/1991 și Lg.1/2000.
Sub acest aspect s-a concluzionat că se impune admiterea acțiunii, anularea art.1 pct.2 din dispoziție și obligarea pârâților să înainteze Comisiei locale de aplicare a Lg.18/1991 de pe lângă Primăria Comunei spre competentă soluționare notificarea ce are ca obiect terenul arabil de 10 ha.
Cererea reclamantului pentru acordarea cheltuielilor de judecată s-a respins pe de o parte pentru că nu a depus dovada achitării onorariului de expert, iar pe de altă parte pentru că aceste cheltuieli vizau acel capăt al acțiunii ce a fost respins.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți.
Apelantul reclamant a criticat sentința doar în privința respingerii capătului de cerere prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren aferentă construcției, de 5 pogoane.
A arătat că deși instanța a încuviințat înaintarea către pârâtă a unei adrese pentru ca aceasta să comunice în scris dacă deține informații și acte din care să rezulte amplasamentul conacului și a terenului aferent de 5 pogoane, pârâta nu a răspuns acestor solicitări privitoare la regimul juridic al clădirii identificată de expert pe teren.
A mai arătat că deși după efectuarea expertizei a depus la dosar un înscris nou emis de Arhivele Statului, în care se arată cu exactitate vecinătățile terenurilor care au fost expropriate de la autorul său - instanța a respins cererea de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză tehnică - și a cerut ca acest supliment să fie întocmit în faza apelului.
Apelanta pârâtă Primăria Comunei și Primarul Comunei prin motivele de apel au criticat soluția dată în privința terenului de 10 ha. susținând că sentința încalcă prevederile legale în materia fondului funciar - în special cele privitoare la competențele comisiei locale de fond funciar.
Dezvoltând acest motiv apelanții pârâții au arătat că atribuțiile acestor comisii au constat în înregistrarea cererilor depuse de membrii cooperatori, moștenitorii acestora și ale altor categorii de persoane care nu au înscris terenuri în CAP dar le-au fost preluate și după expirarea termenului de depunere a cererilor la întocmirea și ulterior la eliberarea titlurilor de proprietate, pe când atribuțiile Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 privesc imobilele preluate abuziv de stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989, iar reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul extravilan de 10 ha. în termenul prevăzut de Lg.18/1991 și notificarea formulată în baza Lg.10/2001 nu poate suplini lipsa acestei cereri.
Au mai susținut că prevederile art. V din titlul V al Legii 247/2005 nu sunt incidente pentru că pe terenul arabil de 10 ha. solicitat de reclamant nu au existat construcții, terenul nu a aparținut exploatărilor agricole ori forestiere iar notificarea a fost soluționată înainte de intrarea în vigoare a Legii 245/2005 prin dispoziția 70/2003.
Instanța de apel având în vedere caracterul devolutiv al apelului și dispozițiile art.295 pr.civ. precum și cererea apelantului reclamant a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză pentru ca la identificarea terenului expertul să aibă în vedere înscrisul nou depus de reclamant, obținut de la Arhivele Statului și să stabilească situarea în intravilan ori extravilan a terenului în suprafață de 5 pogoane la data preluării și la data notificării.
Apelanții pârâți au depus la dosar anexa 23 cuprinzând persoanele fizice pentru care nu există suprafețe de teren agricol suficient pentru restituirea integrală a proprietății, cărora li se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată - în care la poziția 4 figurează reclamantul cu suprafața de 12 ha. și anexa 46 cu propunerea de validare.
Expertul numit în cauză -, a întocmit și depus completarea la raportul de expertiză tehnică - prin care a concluzionat că în lipsa unor schițe și planuri, nu este posibilă identificarea suprafeței de 5 pogoane întrucât ultimul înscris eliberat de Arhivele Statului se referă la altă suprafață de teren, de 12 ha. și 1.37 ha.
La cererea apelantului reclamant, instanța i-a acordat nu nou termen pentru completarea înscrisurilor necesare identificării terenului în litigiu, dar nu s-au depus alte acte la dosar.
Examinând apelul reclamantului în raport de probele administrate în primă instanță și apel și de dispozițiile Legii 10/2001 aplicabile, se constată că nu sunt motive de schimbare a sentinței pentru motivele invocate de apelant.
Prin dispoziția nr.1243 din 16.02.2007 atacată în prezenta cauză, pârâta a completat o dispoziție anterioară cu nr.241/2006 - prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile titlului VII al Legii 247/2005 reclamantului pentru un imobil compus din 1/3 solicitat prin notificarea nr.1630/N/2001, pârâta motivând că nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilului construcție pentru că nu mai există - prin noua dispoziție propunând acordarea de măsuri reparatorii în aceleași condiții și pentru terenul aferent conacului, în suprafață de 5 pogoane, cu aceeași motivare.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că pe raza comunei nu deține suprafețe libere de teren pentru a avea posibilitatea restituirii în natură ori a compensării cu teren liber a suprafeței de 5 pogoane cerută de reclamant.
În speță, pe baza probatoriului administrat, nu se poate reține o altă stare de fapt decât cea invocată de pârâtă și reținută prin sentință - iar reclamantul nu a depus înscrisuri noi care să probeze că terenul solicitat este liber din punct de vedere fizic și juridic și deci că este posibilă restituirea în natură.
Potrivit art.22 alin.(2) din Legea 10/2001, notificarea (formulată de persoana îndreptățită) pentru restituire în natură a imobilului trebuie să cuprindă elemente de identificare a bunului imobil solicitat.
Deoarece textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilului solicitat sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele din materia acțiunii în revendicare revenind reclamantului potrivit art.1169 civ. sarcina de a proba că a avut în proprietate imobilul și că i-a fost preluat abuziv.
Pe de altă parte, în capitolul V din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 - aprobate prin HG 250/2007 - capitol cuprinzând principiile de soluționare a notificărilor - la litera s-a prevăzut că sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire, revine persoanei care pretinde dreptul în conformitate cu prevederile art.3 alin.(1) lit.a și art.23 din lege.
În speță, reclamantului iar nu pârâtei îi revenea sarcina de a depune înscrisuri care să conțină elementele necesare identificării terenului în suprafață de 5 pogoane - aferent conacului - cu atât mai mult că prin dispoziția ntr.241/2006 - necontestată de către reclamant - prin care i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția conacului s-a reținut că această construcție nu mai există.
Reclamantul în dovedirea proprietății s-a prevalat de actul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul s[u ]n 1926 (fila 26) privitor la cota de 1/3 dintr-un și o suprafață de 5 pogoane - act ce nu cuprinde alte elemente de identificare - decât moșia.
Față de dispoziția nr 241/2006 a pârâtei, prin care s-a stabilit că nu mai există conacul, dar și de concluziile din raportul de expertiză potrivit cărora construcția de pe str.- - cu destinație de dispensar veterinar nu poate fi vechiul datorită arhitecturii și vechimii (fiind construită după 1950), nu se pot reține susținerile reclamantului conform cărora terenul se putea identifica în raport de această construcție.
Nici înscrisul nou depus după efectuarea expertizei - ce se referă la fișa terenurilor de pe trupuri și comune- nu a constituit o probă utilă în identificarea terenului pentru că, așa cum s-a arătat și în completarea raportului de expertiză, actul se referă la alte suprafețe de teren - respectiv la o suprafață de 1,37 ha. și de 12,5331 ha. - ce ar corespunde celei pentru care s-a propus validarea reclamantului pentru acordarea de despăgubiri pentru teren arabil prin anexele 23 și 46 la Legile fondului funciar.
În situația dată, în care nu s-a putut stabili posibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 5 pogoane - este legală soluția de respingere a acestui capăt de cerere și nu se constată temeiuri de admitere a apelului reclamantului.
Este nefondat și apelul pârâților - prima instanță interpretând și aplicând corect dispozițiile art.IV din titlul V al Legii 247/2005 - (fost art. V în forma în vigoare a legii la data notificării)
Aceste dispoziții se referă la notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare privitoare la exploatările agricole, cele forestiere, cu construcții, precum și la terenurile exceptate de art.8 din Lg.10/2001 de la aplicarea acestei legi.
Terenul solicitat de reclamant face obiectul acestei reglementări pentru că a aparținut unei moșii boierești, fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului 83/1949.
Or, art.2 din decret prevedea că trec în proprietatea statului, ca bunuri ale întregului popor, exploatările agricole moșierești care au făcut obiectul exproprierii potrivit Legii nr.187/1945 și fermele model constituire prin efectul aceleiași legi, cu întreg inventarul, mort, clădiri aparținând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află.
Rațiunea noii legi a fost de a da posibilitatea foștilor proprietari să ceară și să obțină restituirea proprietății ori despăgubiri în compensare pentru terenurile care nu fac obiect de reglementare al Legii 10/2001.
Legea 247/2005 a dat în competența comisiilor de fond funciar soluționarea acestor notificări - după cum rezultă cu claritate din textul legal susmenționat.
Reclamantul a cerut terenul de 10 ha. printr-o notificare nesoluționată până la data intrării în vigoare a Legii 247/2005, anexele 23 și 46 fiind întocmite după această dată.
Nu se poate reține că prin dispoziția nr.70/2003 a Primarului Comunei prin care s-a respins restituirea în natură a terenului cerut prin notificarea nr.1631/N/2001 și s-a înaintat dosarul Prefecturii Jud.D pentru stabilirea măsurilor în echivalent - s-a soluționat notificarea reclamantului întrucât această dispoziție a fost anulată ulterior ca nelegală - pentru că nu a stabilit măsurile reparatorii, ceea ce a determinat emiterea ulterioară a dispoziției nr.241/2006 și a dispoziției nr. 1243/2007 - contestată în cauză.
Față de aceste considerente și în baza art.296 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondate, ambele apeluri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul ( ), cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la." ȘI ASOCIAȚII", cu sediul în B,--313, -b1,. B,.10,. 68, sector 3 și de pârâții PRIMĂRIA COMUNEI -PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna,-, județul D, PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 315 de la 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, având ca obiect restituire imobile în baza Legii nr. 10/2001.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
29.09.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/5 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
