Speta Legea 10/2001. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 227
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 22 2009 privind judecarea apelurilor formulate de reclamantul domiciliat în comuna sat, nr. 324, G și pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP G - Tg J,-, G împotriva sentinței civile nr. 219 din data de 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților, prin apărători să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi 29 2009.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Gorj la 4 martir 2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G desființarea deciziei nr. 27/01.01.2008 și obligarea la restituirea în natură a terenului rămas liber, situat în Tg-J,-, județul
În motivarea contestației s-a invocat că a fost formulată notificare în baza Legii nr.10/2001, însă Dispoziția nr. 27/2008 emisă în soluționarea notificării este nelegală sub două aspecte, respectiv pentru nerespectarea de către pârâtă a principiului înscris în Legea nr.10/2001 potrivit căruia pe cât este posibil, bunurile se restituie în natură și numai dacă nu este posibilă restituirea în natură se acordă despăgubiri în echivalent, ori în speță terenul nu este ocupat în întregime de pârâtă; un alt doilea motiv de nelegalitate se referă la redactarea art. 2 din decizie prin care se stabilește câtimea despăgubirilor.
Prin precizarea aflată la fila 58 dosarului, contestatorul a solicitat să se constate și calitatea sa de persoană îndreptățită la despăgubiri și în ceea ce privește clădirea demolată, și în acest sens a invocat că DGFP Gas tabilit că Primăria Tg-J este competentă să soluționeze notificarea cu privire la clădirea demolată, deși Primăria nu este unitate deținătoare, iar bunul principal este terenul, clădirea fiind un accesoriu.
S-a depus la dosar copia deciziei nr. 27/2008 contestată, întâmpinare de către pârâtă prin care a invocat netemeinicia acțiunii și ulterior lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru clădirea demolată, copia raportului de evaluarea a proprietății imobiliare, situate în-, copia notificării adresată de către Primăriei Municipiului Tg-J, copiile declarațiilor date pe propria răspundere sub consecința art. 292 Cod penal de către, autentificate de notarul public, copia notificării înaintate către DGFP G, copia certificatului de deces al autoarei, copia certificat de naștere a lui, copia certificatului de căsătorie încheiat de și, copia Decretului nr. 180/1996 și a tabelului anexă, copia certificatului de moștenitor de calitate din 19 decembrie 1994, copia adresei Primăriei Municipiului Tg-J din 22.05.2001 către, copia BI a reclamantului, copia actului intitulat descrierea imobilului, însoțit de schiță și proces verbal de 25 aprilie 1950, copia adresei Primăriei Municipiului Tg-J din 27.03.2006 către DGFP G conform căreia este înaintată notificarea nr. 104/E/2004 acesteia din urmă, copia adresei din 22.07.2004 a Primăriei Municipiului Tg-J, copia adresei nr. 20259/02.10.2002 a DGFP G, copia unui memoriu adresat de reclamant conducerii DGFP G, copia sentinței nr. 13/015.01.2007 a Tribunalului Gorj.
Ulterior pârâta a depus decizia nr. 193/10.09.2008 potrivit căreia se revocă decizia nr. 27/01.02.2008 întrucât au fost descoperite înscrisuri de natură să creeze suspiciuni cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a lui, fiind depusă la dosar copia plângerii penale formulată de pârâtă împotriva acestuia.
În raport de noua decizie pârâta a solicitat să se constate că dosarul a rămas fără obiect (fila 237). S-a mai depus al dosar copia sentinței penale 790/31.08.2006 a Curții de APEL CRAIOVA.
În cauză s-au încuviințat la cererea reclamantului efectuarea rapoartelor de expertiză în materie de construcții și topo.
Tribunalul Gorj prin decizia nr. 219/13 nov. 2008 admis în partea contestația formulate de contestator reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr. 324, județul G în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
A anulat decizia nr. 27/01.02.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Finanțelor Publice G în ceea ce privește stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii.
S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru imobilul teren în suprafață de 650 mp, pe care se află sediul DGFP G, în privința despăgubirilor solicitate pentru construcțiile demolate, intimata procedând corect la înaintarea documentației către Primăria Tg. J, ca instituție competentă să soluționeze notificarea.
S-a constatat nelegalitatea deciziei nr. 27/1.02.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Finanțelor Publice G numai în ce privește stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii, reținându-se că această dispoziție a fost emisă ulterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, în raport de care stabilirea cuantumului despăgubirilor revine Comisiei Centrale de stabilire a despăgubirilor, conform metodologiei cuprinse în titlul VII din Legea nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de apel formulat de reclamant s-a susținut că în mod nejustificat instanța nu a dispus restituirea în natură a suprafeței de 495 mp ce reprezintă curtea sediului DGFP, care nu este afectată de utilități publice, nefiind indispensabilă intimatei pentru desfășurarea activității, în condițiile în care accesul în clădire ar fi asigurat în continuare.
S-a invocat încălcarea prevederilor art. 7, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001 ce instituie principiul restituirii în natură a imobilelor.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat sentința în privința menținerii dispoziției emisă de intimată privind transmiterea documentației și a notificării către Primăria Tg. J, pentru soluționarea notificării pentru construcția demolată, apreciind că există culpa intimatei pentru nesoluționarea solicitării reclamantului pentru această construcție.
În motivele de apel formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G s-a criticat sentința atât în privința respingerii cererii intimatei prin care a solicitat a se constata ca rămasă fără obiect acțiunea, ca urmare a faptului că prin decizia nr. 193/2008, DGFP Gar evocat decizia nr. 27/2008,cât și în privința reținerii calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru reclamantul, în condițiile în care pentru imobilele notificate au formulat notificare și numiții și, invocând aceleași acte doveditoare.
La data de 14 aprilie 2009 intimatul Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Gad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant, ca nefondat, apreciind că întreaga suprafață de teren de 650 mp este ocupată, fiind incidente dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 în privința soluționării notificării pentru construcțiile demolate.
S-a arătat că intimata a revocat decizia nr. 27/2008, cu motivarea că ulterior emiterii deciziei nr.27 /1.02.2008, în cursul litigiului la instanța de fond, intimata a constatat că pentru imobilele revendicate de reclamant au mai formulat notificare și numiții și.
Intimata a depus în apel declarația globală pentru impunerea veniturilor proprietăților clădite și asimilate lor, înregistrată de Circa Financiară Tg. J sub nr. 243/04.03.1950 dată de proprietara, autoarea numiților și, susținându-se în întâmpinare că la rubrica "apartamente închiriate sau date în folosință" la pct. 2 figurează imobilul din-, iar la pct. 3, 4, 11 și 22 clădirea din-, Tg. J cu destinația de locuință, la data naționalizării din 195o, era închiriată, chiriaș fiind
S-a invocat totodată și procesul verbal încheiat în data de 20.04.1950 cu prilejul naționalizării imobilului din-, între chiriașii și OG delegatul Comitetului provizoriu, depunându-se la dosar și acest înscris.
Intimata a arătat, de asemenea, că verificând matricola 2 "impozit pe clădiri" din perioada 1933 - 1937, figura cu poziție de rol pentru clădire și terenul aferent pe-, solicitându-se a se constata că autoarea apelantului reclamant nu figurează ca proprietar sau plătitor de impozit pe clădiri în nici o evidență de la Arhivele Statului.
În ședința publică de la 14 aprilie 2009 apelantul reclamant prin apărător a solicitat completarea probatoriului cu efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate, apreciind că expertiza efectuată în dosarul de fond nu a stabilit în mod corect suprafața de teren ce poate fi restituită în natură.
Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, având ca obiective individualizarea concretă a situației terenului în litigiu, stabilindu-se în ce măsură este teren liber, precum și situația accesului la teren, cu întocmirea unei schițe anexă.
La data de 6 iulie 2009 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, precum și nota scrisă întocmită de către expertul asistent, încuviințat la solicitarea reclamantului.
În ședința publică din 22 sept. 2009 reprezentantul intimatului pârât Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Gad epus obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând că în mod greșit expertul asistent a menționat că accesul auto către rampa coborâre auto la subsol se poate face prin partea de est a întregului imobil, desființând scara intrării pe această latură.
Instanța a respins ca nefondate aceste obiecțiuni apreciind că expertul numit de instanță a răspuns obiectivelor încuviințate.
Apelurile declarate de reclamant și pârât sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel formulate de părți, se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Legea nr. 10/2001 reprezintă un act normativ cu caracter reparator în raport de care sunt îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, persoanele fizice sau juridice ce au avut calitatea de proprietari asupra imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 dec. 1989.
Prin decizia nr. 27/1.02.2008 emisă de intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP G, în baza notificării formulate de reclamantul s-a decis acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 650 mp, pe care se află sediul DGFP G, respectiv despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 în cuantum de 236.400lei, înaintarea documentației către Comisia centrală pentru acordarea despăgubirilor în temeiul art. 16 din Legea nr. 247/2005, precum și transmiterea documentației privind clădirea demolată către Primăria Tg. J, ca instituție competentă să soluționeze notificarea.
Instanța a fost legal investită cu soluționarea acțiunii formulată de reclamant prin care s-a solicitat anularea acestei decizii, în sensul de a se dispune restituirea în natură a terenului în litigiu și a se acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru clădirea demolată, depunerea ulterioară a unei alte decizii emisă de intimată prin care aceasta a revocat decizia contestată, neputând influența cadrul juridic determinat de reclamant prin formularea acțiunii, în privința anulării decizii nr. 27/2008, în condițiile în care pârâta nu a investit instanța cu soluționarea vreunei cereri reconvenționale în acest sens, în prezenta cauză.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut întemeiat că în propria acțiune formulată de reclamant, privind anularea deciziei nr. 27/2008, prin care i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, nu poate fi contestată de către intimată calitatea de persoană îndreptățită, dat fiind faptul că pârâta nu a formulat o cerere privind constatarea nulității acestei decizii pentru lipsa acestei calități a reclamantului.
De altfel, actele depuse la dosar respectiv, anexa Decretului nr. 92/1950, procesele verbale încheiate în data de 20.04.1950 cu ocazia naționalizării imobilului în litigiu, cât și adresa nr. 13158/22 mai 2001, emisă de Primăria Mun. Tg. J, (filele 46 - 50 dosar fond) evidențiază că la poziția nr. 37 din anexa decretului figurează, respectiv autoarea reclamantului, cu imobil complet situat în Tg. J- (actualul -), iar la poziția nr. 69 figurează. cu imobil complet situat în Tg. J str. - nr. 53, imobile ce au fost demolate, pentru realizarea unor investiții de utilitate publică, fiind radiate din evidențele fiscale și scăzute din patrimoniul Direcției Servicii Comunale.
Împrejurarea invocată de intimată privind depunerea, ulterior emiterii deciziei contestate, a unor notificări formulate de terțe persoane, pentru același imobil solicitat de reclamant, nu justifică solicitarea pârâtei de a se constata ca rămasă fără obiect propria decizie emisă reclamantului la data de 1.02.2008, cu atât mai mult cu cât instanța nu a fost învestită legal, de către pârâtă, cu o cerere în anularea acestei decizii.
Înscrisurile depuse de intimată în apel, respectiv schițele proiect pentru lărgirea și alinierea str. 14. Și -. - pe anul 1936, precum și matricola 1933 - 1937, matricola 1942 - 1951 și matricola nr. 2 (impozitul pe clădiri - comuna Tg. J str. -. - nr. 2), declarația globală pentru impunerea veniturilor proprietarilor pe anul 1950(filele 33 - 41 dosar apel), prin conținutul lor, nu sunt de natură a contesta calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevă ute de lege pentru imobilul în litigiu ce a aparținut autoarei sale, naționalizat în baza Decretului 92/1950, fiind nefondate aceste critici din apelul declarat de pârâtă.
Criticile formulate de reclamant privind omisiunea instanței de a soluționa și capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru construcția demolată și cele privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.32 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, în situația imobilelor construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ - teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al Municipiului
Tribunalul a reținut corect ca fiind legală decizia nr. 27/2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP G, în privința art. 1 în care s-a menționat că se va transmite documentația privind clădirea demolată către Primăria Tg. J ca instituție competentă să soluționeze modificarea, făcându-se corect aplicarea dispozițiilor art. 32 din lege.
Sentința tribunalului este legală și temeinică și în privința constatării legalității dispoziției contestate, pentru imposibilitatea restituirii în natură a terenului solicitat de reclamant.
Principiul restituirii în natură a unui imobil preluat abuziv este regula de bază după care funcționează sistemul reparator instituit de Legea nr. 10/2001 conform art. 7 din acest act normativ, astfel încât, ori de câte ori este posibilă restituirea în natură a imobilului, acesta va fi atribuit persoanelor îndreptățite.
În sensul Legii nr. 10/2001, pentru a se reține că un teren este liber nu este suficient ca acesta să nu fie ocupat de construcții, în art. 11 alin. 3 din legea nr. 10/2001 prevăzându-se că "în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent."
În pct. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007 se explică accepțiunea sintagmei " amenajări de utilitate publică", prevăzându-se expres că se au în vedere acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.) dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Așadar, nu se poate restitui în natură orice teren pe care nu se află construcții și care este afectat unei amenajări publice, chiar dacă noile construcții nu ocupă în întregime terenurile ce au fost preluate abuziv, în condițiile în care pentru normala lor exploatare sunt necesare căi de acces, astfel încât nu este posibil a se crea anumite porțiuni libere. Suprafețele așa zis libere nu pot fi separate sau dislocate din ansamblul edilitar, fiind totodată afectate unei utilități publice în sensul dispozițiilor legale menționate anterior, nefiind necesar ca fiecare metru pătrat de teren preluat să fie ocupat efectiv de o anumită investiție, întrucât retrocedarea suprafețelor de teren rămase libere de construcții ar provoca nu numai o schimbare ambientală a cartierelor respective, dar ar afecta și funcționalitatea clădirilor construite pe teren, prin înlăturarea căilor de acces din jurul acestora, fapt ce ar contraveni intereselor generale ale societății.
De altfel, finalitatea aplicării Legii nr. 10/2001 precum și a oricărui act normativ, nu poate consta în ruperea justului echilibru dintre interesele individuale ale proprietarilor deposedați abuziv și interesele generale ale societății, ci în asigurarea unor concordanțe între acestea, prin acordarea măsurilor reparatorii reglementate prin lege.
Expertiza tehnică efectuată în apel d e către expertul a evidențiat că terenul în litigiu în suprafață de 650. este compus din terenul ocupat de construcția Direcției Generale a Finanțelor Publice G pe suprafața de 155. de trotuarul și rampa coborâre auto la subsol pe suprafața de 97. și terenul pe care se află și copertina parcare auto pe o suprafață de 398.
Această suprafață de teren pe care nu se află construcții este necesară funcționării clădirii existente, neputând fi restituită în natură reclamantului, astfel cum a reținut și tribunalul, nefiind încălcate prevederileart.7,9 și 10 din Legea nr.10/2001, invocate în apel.
Se constată, astfel, că în cadrul procedurii administrative de soluționare a notificării reclamantului, dispoziția contestată este legală prin acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 650 mp pe care se află sediul DGFP G, respectiv a despăgubirilor cuvenite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv conform titlului VII din Legea nr.247/2005.
Față de considerentele expuse, în baza art. 296 cod pr.civ. se vor respinge ca nefondate apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de reclamantul domiciliat în comuna sat, nr. 324, G și pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP G - Tg J,-, G împotriva sentinței civile nr. 219 din data de 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
2 ex/21.10.2009
Tehnored.
Jud. fond.
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica
