Speta Legea 10/2001. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.229
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de pârâta COMUNA -prin primar- comuna, Cod poștal -, Județ D și pârâta PRIMĂRIA COMUNEI -prin primar- cu sediul în-, Cod poștal -, Județ D,împotriva sentinței civile nr.682 pronunțată la 12 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B,-,. 84,. 2,. 24, sector 5, Cod poștal - și, domiciliată în B,-, sector 1, Cod poștal - și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-,. 106,. B,. 38, sector 5, cod -la Cabinetul de Avocatură șiși pârâta PREFECTURA JUDEȚULUI D -prin prefect- cu sediul în Târgoviște, nr. 1, Cod poștal -, Județ
Apelul este scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă Comuna reprezentată de secretar, apelanta pârâtă Primăria reprezentată de consilier juridic, intimatele-reclamante și reprezentate de avocat din cadrul Baroului B, lipsind intimata-pârâtă Prefectura Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având cuvântul pe rând, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu, pune în discuție un motiv de nulitate de ordine publică și anume soluționarea cauzei pe fond în lipsa unei părți care nu a fost citată, respectiv Primăria - prin primar.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele reclamante, declară că este de acord cu motivul de nulitate de ordine publică, arătând că acestea au chemat în judecată și această pârâtă, însă instanța de fond le-a pus în vedere să se judece în contradictoriu numai cu Primăria, reclamantele nefăcând nicio renunțare expresă cu privire la pârâta Primăria.
Totodată, menționează că reclamantele au interesul de a se soluționa cauza pe fond.
Secretar, având cuvântul pentru Primăria, referitor la nulitatea de ordine publică invocată de instanță, arată că este de acord cu admiterea acesteia.
Cu privire la apelul formulat, arată că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece bunurile care au fost preluate abuziv au aparținut orașului, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, iar în ceea ce privește terenurile deținute de pe teritoriul comunei, arată că acestea au fost reconstituite conform Legii 18/1991 moștenitorilor legali, respectiv intimatelor reclamante în cauză.
Consilier juridic, având cuvântul pentru Primăria, solicită admiterea motivului de nulitate de ordine publică.
Cu privire la apelul incident, arată că din actele depuse la dosar, rezultă că Primăria nu este unitatea deținătoare în înțelesul art.21 din Legea 10/2001, imobilele solicitate nefiind situate pe raza orașului, ci pe raza Primăriei și folosite de fostul CAP.
Totodată, arată că Primăria a reconstituit reclamantelor și le-a pus în posesie pe terenul de 40 ha pentru care acestea au făcut cerere, așa cum rezultă din actele depuse la dosar.
Solicită admiterea apelului incident așa cum a fost formulat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele reclamante, solicită admiterea motivului de nulitate de ordine publică invocat de instanță.
Referitor la apelul declarat de Primăria, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, având în vedere că din probele administrate în cauză, inclusiv concluziile raportului de expertiză, rezultă că reclamantele sunt persoane îndreptățite potrivit Legii 10/2001 la plata despăgubirilor pentru terenul ce a făcut obiectul preluării abuzive, respectiv 1 ha pe raza comunei și 6556 mp pe raza orașului.
Cu privire la construcțiile ce au existat pe terenul în litigiu, arată că nu au mai solicitat despăgubiri, deoarece reclamantele nu au găsit nici un act doveditor pentru evaluarea acestora.
În ceea ce privește apelul incident, solicită de asemenea, respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că terenurile reconstituite de Primăria, nu sunt aceleași cu cele pentru care reclamantele solicită despăgubiri în prezenta cauză.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantele și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria, Primăria și Prefectura Județului D, obligarea acestora de a emite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare terenului și construcțiilor ce au aparținut autorului lor, situate în Gară.
Motivând cererea, reclamantele au arătat că, prin notificarea nr.69/05.11.2001 transmisă Prefecturii D, au solicitat restituirea prin echivalent a imobilelor preluate abuziv autorului lor, situate pe raza comunei, sat -, iar prefectura a înaintat notificarea spre soluționare Primăriei comunei, care a emis adresa nr.442/28.07.2006, de respingere a cererii, cu motivarea că bunurile au figurat pe raza orașului, cu toate că imobilele se aflau și se găsesc pe raza comunei.
S-a mai arătat că, la 05.09.2006, reclamantele au cerut explicații Prefecturii D, care, prin răspunsul nr.7498/14.09.2006, le-a comunicat că este criticabilă dispoziția Primăriei, deoarece nu s-a analizat fondul notificării.
Reclamantele au subliniat că, printr-o adresă ulterioară, cu nr. 1652 din 23.04.2007, prefectura le-a comunicat că notificarea a fost soluționată prin dispoziția nr.442/2006, fără a ține seama de răspunsul anterior, iar Primăria Orașului le-a comunicat, prin adresa 10650/09.10.2007, că a retransmis notificarea Primăriei, pentru că bunul nu a intrat în patrimoniul Orașului.
S-a concluzionat că nici până în prezent nu s-a emis vreo decizie/dispoziție motivată de către autoritatea competentă, deși termenul legal în care există obligația de soluționare a notificării a fost de mult depășit.
Consiliul Local a formulat întâmpinare, învederând că nu este unitate deținătoare în înțelesul art.21 din Legea nr.10/2001, imobilele nefiind situate pe raza orașului și neintrând în patrimoniul acestuia, ci aflându-se pe raza comunei, fiind folosite de fostul CAP, așa încât, transmiterea pentru a doua oară a notificării de către primăria acestei localități, demonstrează lipsa de interes în soluționarea notificării.
S-a subliniat că acțiunea îndreptată împotriva titularului întâmpinării nu este temeinică, solicitându-se respingerea ei.
La termenul de judecată din 03.07.2008, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii D, întrucât aceasta nu este entitate deținătoare a bunurilor, iar în ședința publică din 16.10.2008, reclamantele, prin apărător, au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu comuna.
Prin sentința civilă nr.682 pronunțată la 12 martie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația și a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la plata despăgubirilor pentru suprafața de 1 ha și 6556 p, teren situat pe raza comunei, respectiv a orașului, județul D, estimat prin raportul de expertiză la 390.390 lei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că notificarea nr.69/05.11.2001, prin care reclamantele au solicitat restituirea în echivalent a imobilelor teren - 1 ha și construcții (casă și anexe gospodărești), preluate de la autorul, înaintată prefecturii D, a fost transmisă comunei, care a emis dispoziția de respingere nr.449/08.07.2006, pe considerentul că bunurile au figurat în evidențe pe raza Orașului.
S-a mai arătat că, din coroborarea întâmpinării cu înscrisurile de la filele 11-15, cuprinzând corespondența reclamantelor cu instituția prefecturii, rezultă că după o primă respingere a notificării, comuna a transmis a doua oară notificarea Orașului, fără a se pronunța cu privire la îndreptățirea reclamantelor de a primi despăgubiri, refuzând să dea curs notificării, deși potrivit expertizei întocmită în cauză o parte din terenuri se aflau pe raza comunei.
Pe fondul litigiului, s-a reținut că reclamantele sunt succesoarele lui, în calitate de nepoată de fiu ( ) și, în calitate de nepoată de fiică ( ), așa cum rezultă din certificatele de moștenitor de la filele 44-47 și din certificatele de stare civilă de la filele 48-50.
Pe de altă parte, în conformitate cu Decretul nr.83/1949, întreaga avere imobiliară și imobiliară aparținând autorului, a fost preluată la 02.03.1949, potrivit procesului-verbal întocmit de Direcția Agricole de Stat, în cuprinsul acestui înscris fiind reprodus inventarul întregului patrimoniu preluat, împrejurare atestată de certificatele nr. 86401 din 16.04.1991 și nr. 699 din 27.02.1998 emise de Direcția Județeană Da A rhivelor Naționale.
De asemenea, s-a reținut că locuința cu 7 camere și celelalte 6 anexe gospodărești au fost demolate, așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză, pe fostul amplasament fiind, în prezent, edificate locuințe ale persoanelor domiciliate în comuna, iar pe o anumită porțiune a fostei proprietăți (terenul aferent casei, grajdului și șopronului) în prezent sunt edificate blocuri de locuință aparținând Orașului.
instanța că, potrivit constatărilor raportului de expertiză, care s-au întemeiat și pe cadastrală cu planul moșiei expropriate, terenul situat pe raza comunei a fost în suprafață de 1 ha, iar cel din orașul măsoară 6556 mp, fiind estimat la 390.390 lei, iar reclamantele sunt persoane îndreptățite, în sensul art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, la plata despăgubirilor pentru terenul ce a făcut obiectul preluării, considerent pentru care a admis contestația, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Primăria, prin primar, pentru următoarele motive:
Arată apelanta că sentința este nelegală, deoarece bunurile care au fost preluate abuziv au aparținut Orașului, județ D și au intrat în patrimoniul acestei unități administrativ-teritoriale, situație ce rezultă din certificatele nr. 86401 din 16.04.1991 și nr. 699 din 27.02.1998 în care se menționează, foarte clar, că, era situat în Gară, actualmente Oraș, județ
Cu privire la terenurile deținute de pe teritoriul comunei, județ D, apelanta arată că acestea au fost reconstituite conform Legii nr. 18/1991, moștenitorilor legali, și.
Se solicită admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, deoarece Orașul trebuie să plătească, în totalitate, despăgubirile, precum și cheltuielile de judecată.
La data de 4 iunie 2009, Primăria a formulat apel incident împotriva sentinței nr. 682/2009 a Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele motive:
Susține apelanta că instanța de fond, fără a ține cont de ceea ce au solicitat reclamantele și de actele depuse la dosarul cauzei, a decis că acestea sunt îndreptățite la plata despăgubirilor pentru suprafața de 1 ha și 6.556 mp, teren situat pe raza comunei, respectiv a orașului, județ D, estimat prin raportul de expertiză la 390.390 lei.
Apelanta a mai arătat că, potrivit legilor fondului funciar, moștenitorilor defunctului le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren preluată prin Decretul nr. 83/1949, respectiv pentru suprafața de 40 ha a fost emis titlul de proprietate nr. -/14.10.2002 de către Comisia locală de fond funciar, iar pentru suprafața de 10 ha reclamantele au fost puse în posesie de Primăria.
În aceste condiții, apreciază apelanta, având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, terenurile care au făcut obiectul legilor fondului funciar nu mai fac și obiectul Legii nr. 10/2001.
Se mai arată că sentința este nelegală, întrucât instanța a dispus acordarea de către Primăria a despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 6.556 mp, deși terenul a fost restituit în întregime și, mai mult decât atât, reclamantele nu l-au solicitat.
În dezvoltarea motivului de apel, apelanta Primăria arată că în notificarea nr. 69/2001 adresată Prefecturii D, reclamantele fac referire doar la suprafața de 1 ha teren aferent construcțiilor, iar instanța a acordat 1 ha și 6.556 mp, deci mai mult decât s-a solicitat.
Mai mult decât atât, pe data de 9.12.1997, la Primăria a fost depusă cererea nr. 4, în baza căreia a fost constituit dreptul de proprietate pentru, și, pentru suprafața de 40 ha, prin titlul de proprietate nr. -/14.10.2002.
A mai susținut apelanta că în certificatul nr. 86401/1991 se arată că terenul figurează pe raza satului, care aparține de comuna, și nu de Orașul, iar reclamantele, în notificarea adresată Prefecturii D, menționează că imobilele sunt situate pe raza comunei.
Arată apelanta că imobilele nu sunt situate pe raza orașului și nu au intrat în patrimoniul acestuia, iar Consiliul Local nu este unitate deținătoare, în înțelesul art. 21 din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilele sunt situate pe raza comunei și sunt folosite de fostul CAP.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a se constata că Primăria nu este unitate deținătoare, în înțelesul art. 21 din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilele se află pe raza comunei și sunt folosite de CAP, iar pentru suprafața de 40 ha să se constate că reclamantele au fost puse în posesie.
La data de 4 iunie 2009, intimatele și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimatele au arătat că imobilele trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949, fac parte din categoria celor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, chiar dacă aceste acte nu sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul Legii nr. 10/2001, astfel încât, baza legală a restituirii o constituie art. 2 alin, (1) lit. h din Legea nr. 10/2001.
Se mai susține că în jurisprudență se arată că, în cazul refuzului unității deținătoare de a răspunde la notificarea prin care se solicită restituirea prin echivalent a unui imobil, instanța, în aplicarea art. 21-24 din Legea nr. 10/2001, va obliga pe deținător să facă o ofertă de restituire la valoarea stabilită prin expertiză, în lipsa procedurii și a criteriilor la care se referă art. 38-40 din aceeași lege.
Cu privire la valoarea despăgubirilor, intimatele arată că prin raportul de expertiză, la care apelanta nu a făcut obiecțiuni, s-a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 10.000 mp, situat în sat, este de 74.000 EURO, iar cea a terenului situat în localitatea Gară, în suprafață de 6556 mp, este de 17.000 EURO, în total 91.000 EURO, adică 390.390 lei.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea va reține că apelurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
La termenul de judecată din 9 decembrie 2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică, și anume soluționarea cauzei pe fond în lipsa unei părți care nu a fost citată, respectiv Primăria - prin primar.
Instanța de fond, în ședința publică din 16.10.2008, a luat act de susținerea apărătorului reclamantelor în sensul că solicită să se judece cu Comuna - prin primar, potrivit art. 26 din Legea 215/2001 a Administrației Publice Locale, urmând a fi conceptată și citată în cauză, în calitate de pârâtă, doar Comuna - prin primar.
Ulterior acestei ședințe de judecată, instanța de fond nu a mai dispus citarea Primăriei -prin primar, iar sentința a fost pronunțată doar în contradictoriu cu Comuna -prin primar, deși, prin dispozitivul sentinței, s-a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la plata despăgubirilor pentru suprafața de 1 ha și 6556 mp, teren situat pe raza comunei, respectiv orașului, județ
După cum se poate observa, instanța de fond, în ședința publică din 16.10.2008, a dispus scoaterea din cauză a Primăriei -prin primar, deși în Codul d e procedură civilă nu există o asemenea dispoziție legală, mai ales că, reclamantele nu au formulat o cerere prin care să renunțe la judecată față de Primăria -prin primar.
Chiar dacă apărătorul reclamantelor a arătat, în ședința din 16.10.2008, că înțelege să se judece doar cu Comuna -prin primar, aceasta nu echivalează cu o renunțare la judecată a reclamantelor față de Primăria, pârâtă menționată de reclamante în cererea de chemare în judecată.
Mai mult, pentru a exista o renunțare la judecată față de Primăria, apărătorul reclamantelor trebuia să prezinte o procură specială în care să fie menționată manifestarea de voință, clară și fără echivoc, a reclamantelor că înțeleg să renunțe la judecată față de Primăria -prin primar, deci, cu alte cuvinte, renunțarea la judecată trebuia să fie expresă.
Întrucât instanța de fond, în mod greșit, a scos din cauză pârâta, Primăria -prin primar, iar sentința nu s-a pronunțat și în contradictoriu și cu această pârâtă, deși în cauză nu exista o renunțare expresă la judecată față de această pârâtă, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 pr.civilă, respectiv instanța de fond a soluționat cauza în lipsa părții care nu a fost legal citată, motiv pentru care, urmează a se desființa sentința instanței de fond și a se trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va verifica dacă, ulterior emiterii Dispoziției nr. 442/2006 de către Primăria comunei, s-a mai emis vreo dispoziție de către aceasta sau de Primăria orașului.
De asemenea, se vor administra probe pentru a se verifica dacă bunurile solicitate de reclamante prin notificare au fost preluate de Orașul sau de către Comuna și dacă pentru terenurile solicitate s-a reconstituit dreptul
de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991.
Deși în ședința din 16.10.2008 instanța a amânat cauza pentru a face verificări la Primăria referitor la evidențele construcțiilor ce fac obiectul cauzei și care au fost demolate, iar aceste relații au fost depuse, astfel cum rezultă și din nota făcută de apărătorul reclamantelor (filele 89-90) și din procesul-verbal (filele 92-102), instanța de fond nu s-a mai preocupat să efectueze probe cu privire la aceste construcții, mai ales că reclamantele nu au renunțat la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile solicitate prin notificarea nr. 69/2001.
Ca atare, se impune ca instanța de fond să completeze probele și cu privire la construcțiile prevăzute în notificarea mai sus menționată.
De asemenea, instanța de fond urmează a verifica dacă reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii și pentru alte bunuri decât cele prevăzute în notificarea nr. 69/2001, în condițiile în care, prima instanță a obligat cele două pârâte, Primăria și Primăria, la măsuri reparatorii în echivalent pentru 1 ha și 6556 mp, teren situat pe raza Comunei și a Orașului.
Instanța de fond, pe baza probelor ce le va administra, va analiza dacă terenul solicitat prin notificarea nr. 69/2001 a fost reconstituit reclamantelor, astfel cum arată apelanta Primăria, în sensul că întreaga suprafață de teren preluată prin Decretul nr. 83/1949 a fost reconstituită prin titlul de proprietate nr. -/2002, respectiv 40 ha de către Comisia locală de fond funciar, iar pentru suprafața de 10 ha reclamantele au fost puse în posesie de Primăria.
În situația în care se va constata, pe baza probelor administrate, că terenul solicitat prin notificare a fost reconstituit reclamantelor, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere certificatul nr.86401/1991 eliberat de Direcția Generală Arhivelor Statului-Filiala Județului D, instanța de fond va administra și alte probe din care să rezulte unde se află terenul solicitat de reclamante prin notificare.
În baza dispozițiilor art.296 pr.civilă, Curtea va admite apelurile, iar în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 pr.civilă, va desființa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite apelurile formulate de pârâta COMUNA -prin primar- comuna, Cod poștal -, Județ D și pârâta PRIMĂRIA COMUNEI -prin primar- cu sediul în-, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței civile nr.682 pronunțată la 12 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B,-,. 84,. 2,. 24, sector 5, Cod poștal - și, domiciliată în B,-, sector 1, Cod poștal - și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-,. 106,. B,. 38, sector 5, cod -la Cabinetul de Avocatură șiși cu pârâta PREFECTURA JUDEȚULUI D -prin prefect- cu sediul în Târgoviște, nr. 1, Cod poștal -, Județ
Desființează sentința și trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
9 ex/14.12.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu
