Speta Legea 10/2001. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 23/
Ședința publică din 25 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la av. din comuna V de M,-, județul M, de pârâta Societate Cooperativă, cu sediul în comuna,-, județul de chemații în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, Direcția Generală a Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin,-, județul M și de intervenienta, domiciliată în Târgu-M,-,. 1, județul M, împotriva deciziei civile nr. 62/A din 1 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 11 februarie 2010, când s-a amânat pronunțarea la data de 18 februarie 2010, iar apoi pe data de azi 25 februarie 2010, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1915 din 12.12.2007, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta de Consum și în consecință a anulat Decizia nr. 251/22 august 2003 emisă de de Consum, a dispus restituirea către reclamanți a imobilului construcție înscris în CF nr. 63 nr. top. 587, a dispus rectificarea înscrierii în CF nr. 63 nr. top. 587, în sensul înscrierii sub acest nr. top. a imobilului construcție descris prin procesul-verbal nr. 158/31 ianuarie 2001 emis de Primăria comunei, a obligat pârâta să înainteze Primăriei notificarea reclamanților privind imobilul teren înscris în CF nr. 63 nr. top. 587, admis în parte acțiunea reconvențională formulată de de Consum în contradictoriu cu reclamanții, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților față de acțiunea reconvențională, a luat act de renunțarea reclamantei reconvenționale la judecarea petitului prin care a solicitat obligarea reclamanților la plata unor despăgubiri în favoarea SC Cons SRL, a obligat reclamanții la plata către reclamanta reconvențională a sumei de 572.751 lei, cu titlu de despăgubiri, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de Consum în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a obligat chematul în garanție la plata către pârâta de Consum la plata sumei de 138.578 lei actualizată cu aplicarea indicelui de inflație la data efectuării plății, cu titlu de contravaloare a imobilului " ", a anulat ca netimbrată cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienții și și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, pârâta SOCIETATE, chemata în garanței Administrația Finanțelor Publice Reghin și intervenientul.
Reclamanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității lor procesuale pasive privind plata investițiilor făcute de pârâtă, respingerea obligației lor la plata investițiilor făcute de intimată și obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata investițiilor făcute de intimată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului au arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile instanței cu privire la respingerea excepției lipsei calității lor procesuale pasive față de acțiunea reconvențională, obligarea lor la plata către intimată a sumei de 572.751 lei, cu titlu de despăgubiri și compensarea cheltuielilor de judecată. Deși instanța a recunoscut că imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu valabil și deși în această situație, conform art. 48 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, obligația de despăgubire revine Statului sau ultimului deținător, totuși i-a obligat pe ei la plata acestor despăgubiri, pe principiul îmbogățirii fără justă cauză. Dacă există o normă specială se aplică prevederile acesteia și nu prevederile dreptului comun cu privire la principiul îmbogățirii fără justă cauză. De altfel, suma stabilită pentru despăgubire este exagerată și cuprinde nu numai investițiile necesare și utile ale construcției. Au obiectat cu privire la disproporțiile mari dintre expertiza inițială și suplimentul la expertiză, dar instanța le-a respins fără motivare. Din cercetarea actelor dosarului rezultă foarte puține înscrisuri care atestă investițiile făcute. Marea majoritate a investițiilor, cum sunt plafonul asfaltat, zidul întărit, gardul metalic, canalizarea, apa etc. nu au fost deloc dovedite, nici cu înscrisuri, nici cu alte probe, că ar fi fost executate de intimată pe cheltuiala ei. În ceea ce privește reconstituirea etajului, de consum a avut doar un proiect și o autorizație de executarea lucrării. În aceste acte nu sunt specificate câte camere sau alte spații sunt autorizate a fi construite, ci doar prevede extindere, amenajare și modernizarea cabanei. Există o prea mare disproporție între suma stabilită ca despăgubiri și valoarea reală a acestor investiții.
Intimata nu a solicitat despăgubiri pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, deci instanța a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut. În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 997 din Codul civil.
Intimata a cerut de la reclamanți o despăgubire de 1.530.000 lei, actualizată cu indicele inflației. Or, dacă această sumă se actualizează cu aceste indici, este clar că nu se ajunge la suma de 572.751 lei.
În calitate de moștenitori ai proprietarului expropriat, nu pot fi obligați la plata contravalorii investițiilor făcute de de Consum, cu atât mai mult cu cât contractul de vânzare-cumpărare prin care această cooperativă a devenit proprietar este lovit de nulitate conform prev. art. 46 alin. 2 din legea nr. 10/2001.
Este surprinzător că instanța a admis cererea de chemare în garanție a Statului Român prin MFP. Reclamanții nu au nici o pretenție pentru despăgubire din partea intimatei, deci cererea de chemare în garanție este inadmisibilă.
Dispoziția instanței privind compensarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, datorită faptului că din cauza opoziției intimatei au ajuns să se judece, deci cheltuielile de judecată au fost pricinuite de aceasta.
În drept, și-au întemeiat cererea de apel pe disp. art. 282 și urm. art. 274 Codul d e Procedură Civilă, prev. Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005.
Pârâta Consum Societate Cooperativă a solicitat, în cadrul cererii de apel formulate, admiterea apelului, modificarea parțială a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii privind restituirea în natură a imobilului Turistică către reclamanți, obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 150.455 lei actualizată la data plății, reprezentând contravaloarea, actualizată la nivelul lunii decembrie 2005, prin expertiză necontestată. În subsidiar, în cazul în care se va menține restituirea în natură a imobilului, suma de 572.751 lei despăgubire la care au fost obligați reclamanții să fie actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății către. În cazul în care instanța va considera că despăgubirea către apelantă trebuie să fie plătită de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, modifică și precizează cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu Statul Român, în sensul că solicită obligarea chematei în garanție și la despăgubiri de 572.751 lei, reactualizată la data achitării despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului a arătat că nu se poate restitui imobilul în natură, întrucât apelantă a investit o sumă foarte mare care depășește valoarea imobilului cumpărat de cooperativă în anul 1970 iar pe de altă parte sunt incidente prev. art. 19 din Legea nr. 10/2001. Din expertizele efectuate în cauză rezultă că au investit în reconstrucția clădirii de 3-4 ori valoarea acesteia la data preluării de la Statul Român.
Suma de 138.578 lei achitată de cooperativă în anul 1970 Statului Român a fost actualizată prin raportul de expertiză tehnică imobiliară la suma de 150.455 lei și a fost acceptată de părțile din litigiu, inclusiv Ministerul Finanțelor Publice, motiv pentru care solicită obligarea Statului Român prin MFP la această sumă.
În drept, au invocat prev. Legii nr. 10/2001.
Chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și DGFP M și Administrația Finanțelor Publice Reghin au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii sub aspectul obligării Statului Român prin MFP către pârâta de Consum la plata sumei de 138.578 lei, actualizată cu aplicarea indicelui de inflație la data efectuării plății, cu titlu de contravaloare a imobilului " ".
În motivarea apelului au arătat că sentința atacată este neîntemeiată în parte deoarece, deși au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin MFP, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție. Invocă disp. art. 3 alin. 1 pct. 48 din HG nr. 386/2007, art. 26 alin. 4 din legea nr. 10/2001, completată și modificată prin Legea nr. 247/2005.
Entitatea care a emis dispoziția este de Consum, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel că nu au calitate procesuală pasivă.
În speță sunt incidente dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Instanța de fond trebuia să analizeze situația și sub acest aspect, în sensul că cererea reclamantei era de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care, printre altele are și atribuțiunea de a cerceta legalitatea, posibilitatea și oportunitatea restituirii în natură a imobilelor revendicate. Reclamanta nu a parcurs procedura administrativă de restituire, motiv pentru care acțiunea reclamanților trebuie respinsă.
Intervenientul a solicitat desființarea sentinței atacate și în fond admiterea cererii sale de intervenție, arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea cererii ca netimbrată.
Prin decizia nr. 62/A din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Tg. Maa dmis apelul reclamanților și în consecință a schimbat în parte sentința atacată, în sensul eliminării obligației de plată stabilite în sarcina reclamanților pentru suma de 572.751 lei, a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata sumei indicate anterior în favoarea Cooperativei de Consum (reclamanta reconvențională), a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul pârâtelor și intervenientului.
Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin Decizia nr. 7359 din 8 iulie 2009, admis recursurile declarate de pârâta - Societate Cooperativă și de chematul în garanție Statul Român prin MFP împotriva sus-citatei decizii, a casat decizia atacată în parte și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. A menținut soluția cu privire la apelul declarat de intervenientul.
S-a reținut în considerentele deciziei că instanța de apel a nesocotit cadrul judecății, admițând apelul reclamanților și schimbând soluția primei instanțe, în sensul obligării Statului Român prin MFP la plata despăgubirilor constând în c/v îmbunătățirilor aduse imobilului. Nesocotind limitele judecății, determinate sub aspectul pretențiilor pârâtei prin cele două cereri (cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție), instanța de apel a dispus obligarea chematului în garanție MFP la plata unor despăgubiri ce făceau însă obiectul cererii reconvenționale și care erau deci îndreptate împotriva reclamanților.
S-a considerat întemeiat recursul pârâtei, în care se critică decizia pentru nemotivare, singurul argument al respingerii apelului fiind unul cu caracter general, referitor la regula restituirii în natură a imobilului. Legea instituie și excepții de la această regulă. Pârâta a invocat o asemenea excepție, cu referire la disp. art. 19 din Legea nr. 10/2001.
S-a arătat că, la reluarea judecății în apel să fie avute în vedere și susținerile din recursul pârâtei, conform cărora restituirii în natură a imobilului i se opun și disp. art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, față de împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat recurentei-pârâte în anul 1970, cu plata corespunzătoare a prețului (conform procesului-verbal din 1970).
Casarea a fost parțială, cu menținerea soluției date apelului intervenientului, având în vedere caracterul procedural sub care a fost soluționată cererea de intervenție a acestuia (anulată ca netimbrată) și faptul că în căile de atac criticile au vizat aspecte de fond.
Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel invocate și a efectului devolutiv al apelului conferit de disp. art. 292-296 Codul d e Procedură Civilă și în limitele casării dispuse prin decizia ÎCCJ, conform art. 315 Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține următoarele:
Nu s-a contestat pe parcursul judecății că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite, că imobilul în litigiu este cel înscris în CF nr. 63, nr. top. 587, că acest imobil a aparținut antecesorului reclamanților, baronul, fiind expropriat de Statul Român în temeiul Legii nr. 187/1945, această preluare fiind una abuzivă, în înțelesul și aplicarea prev. art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 și că în această situație reclamanții au îndreptățirea de a beneficia de măsurile reparatorii instituite de această lege.
Ceea ce a omis a observa însă prima instanță este faptul că imobilul a fost expropriat și a intrat în proprietatea Statului Român. Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1190 din 25 august 1970 (fila 28 dosar de fond) s-a hotărât ca terenul în suprafață de 3.130 mp situat în satul, comuna, jud. M să se transmită pe durată nedeterminată în administrarea județului M, în folosința gratuită a Uniunii Județene a cooperativelor de consum M, iar construcțiile situate pe teren s-au transmis cu plată, din proprietatea statului și administrarea județului M, în proprietatea uniunii județene a cooperativelor de consum
În baza acestei Hotărâri s-a întocmit procesul-verbal de evaluare nr. 43 din 28.11.1970 de către comisia de evaluare din cadrul Consiliului Popular al jud. M, prin care s-a stabilit valoarea clădirii în litigiu la suma de 138.578 lei (fila 12 dosar de fond). Această sumă a fost virată la bugetul de stat de cătrre cumpărătoarea imobilului-construcții, de Consum, prin Dispoziția de plată nr. 123 din 21.12.1970 (fila 13 dosar de fond).
În CF nr. 63, sub nr. top. 569 și 570 s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului în suprafață de 719 mp și respectiv 1050 mp, în cotă de 1/1 și dreptul de proprietate al UJCC M asupra construcțiilor, conform Hot. Cons. De Miniștri nr. 1190/1970, în cotă de 1/1 (fila 10 dosar de fond). Construcția a fost evidențiată în foaia Aac ărții funciare, în baza procesului-verbal întocmit de Primăria comunei (fila 11).
În atare condiții, reclamanții nu pot beneficia de măsura reparatorie a restituirii în natură a imobilului-construcție, aceasta nemaifiind în proprietatea Statului Român, în favoarea căruia a fost înstrăinat imobilul de la antecesorul reclamanților. Actul juridic prin care imobilul-construcție a intrat în proprietatea UJCC M este valabil și în prezent, reclamanții nesolicitând constatarea nulității absolute a acestui act, nici anterior formulării notificării și nici pe parcursul derulării procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Doar în cadrul motivelor de apel s-au mărginit să arate că actul de înstrăinare este lovit de nulitate absolută. Curtea amintește că în apel nu se pot formula cereri noi, or aceasta este o cerere nouă, cu care prima instanță nu a fost investită, fiind inadmisibilă în această fază procesuală. Pe de altă parte, nulitatea absolută nu operează automat, așa cum s-ar înțelege din motivele de apel formulate de reclamanți.
Ținând seama de această situație de fapt și de drept, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 18 lit. c din legea nr. 10/2001, care prevăd că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale. Art. 18.3 din HG nr. 250/2007, prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, completează textul sus-citat cu argumentația că această normă vizează conservarea situației juridice a imobilelor înstrăinate legal, caz în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Față de cele ce preced, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită reținere a stării de fapt și de drept. În speță trebuiau aplicate prev. art. 18 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme imobilul în litigiu a fost legal înstrăinat către UJCC
Ca atare, în baza art. 296 Codul d e Procedură Civilă, Curtea va admite apelurile declarate de pârâta Societate Cooperativă și chemata în garanție Reghin, în numele și pentru DGFP M, respectiv al Statului Român prin MEF și va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că, în baza art. 18 lit. c din legea nr. 10/2001, va constata că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul-construcție înscris în CF nr. 63, nr. top. 587.
Ca o consecință, se va elimina dispoziția privind restituirea în natură către reclamanți a imobilului-construcție sus-menționat și se va respinge acțiunea reconvențională precum și cererea de chemare în garanție. Măsura respingerii se impune întrucât prin respingerea cererii reclamanților de restituire în natură a imobilului-construcție aceste cereri (reconvențională și de chemare în garanție) practic au rămas fără obiect, întrucât nu se mai pune în discuție o eventuală obligație de plată a vreunei sume de bani din partea pârâtei sau a chematului în garanție. Evident că măsurile reparatorii care de care urmează să beneficieze reclamanții vor fi stabilite și acordate conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Ținând seama de cele de mai sus, analizarea celorlalte motive de apel apare superfluă.
Tot ca o consecință a admiterii apelurilor pârâtei și chematului în garanție, Curtea va respinge apelul declarat de reclamanți.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, respectiv anularea deciziei nr. 251/2003 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să înainteze Primăriei notificarea reclamanților privind imobilul teren înscris în CF nr. 63, nr. top. 587. Se va elimina și dispoziția privind compensarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în comuna V de M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1915 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Respinge apelul declarat de intervenientul, împotriva aceleiași hotărâri.
Admite apelurile declarate de pârâta Societate Cooperativă și chemata în garanție Administrația Finanțelor Publice Reghin, în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice M, respectiv al Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sus-menționatei hotărâri.
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că se constată că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul-construcție, înscris în CF nr. 63 nr. top. 587.
dispoziția privind restituirea în natură către reclamanți imobilului construcție sus-menționat.
Respinge acțiunea reconvențională formulată de de Consum în contradictoriu reclamanții.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de de consum în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
red.
tehnored.BI/13ex
-12.04.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
