Speta Legea 10/2001. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 231
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți -, domiciliată în B, sector 1,-,. 1,. 2, cu domiciliul în B, sector 1,- și domiciliată în B, sector 6,-,. 221,. 16 împotriva sentinței civile nr. 396 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Comunei, cu sediul în Comuna, jud. O, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanții reclamanți -, și și intimata pârâtă Primăria Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de intimata pârâtă prin întâmpinare, după care;
Instanța, constatând că la două termene consecutive martorul încuviințat apelanților reclamanți, prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2009 nu s-a prezentat, dispune decăderea din această probă.
Luându-se act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimata pârâtă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului O l t, reclamanții -, și, au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei, prin Primar, formulând contestație împotriva dispoziției nr.1451/16.10.2008, emisă de Primarul Comunei, Județul
Au solicitat anularea dispoziției și obligarea Primăriei să acorde despăgubiri în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru construcția compusă din 3 camere, hol, bucătărie și trei camere pentru personalul de serviciu, magazie, pătul și hambar, proprietatea autorului.
Au solicitat de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul a fost preluat fără titlu și că din avizarea Comisiei Județene din 13.06.1946 prin care s-a menționat expres faptul că se lasă proprietarului, ca expropriabil, 50 ha. teren arabil, situat în comuna, a rezultat că acesta mai posedă și conacul, imobil preluat de asemenea de către stat, fără nici un titlu.
S-a motivat că prin Hotărârea nr. 10101/28.08.2002 emisă de Comisia Județeană O de aplicare a Legii fondului funciar s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor autorului pentru suprafața de 41 ha. teren, astfel încât, notificarea s-a restrâns numai cu privire la imobilul casă de locuit ce a fost demolat și pentru care se impune acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.10/2001.
S-au depus la dosar copie de pe dispoziția nr. 1451/2008 din care a rezultat că imobilele solicitate nu au fost preluate abuziv, respectiv nu s-a făcut dovada acestui fapt, precum și certificatele de moștenitor nr. 38/1998, 99/1996 și 59/1996, din care a rezultat calitatea de moștenitori a reclamanților.
Instanța a solicitat Primăriei Comunei relații cu privire la proprietarii care au deținut conacul după anul 1946, data demolării acestuia, și cine figura ca proprietar în momentul demolării conacului revendicat de reclamanți.
Prin adresa nr. 1153/2009, Primăria Comunei a comunicat faptul că nu se află în posesia unor relații cu privire la persoanele care au deținut ca proprietari conacul după anul 1946, respectiv cu privire la data demolării acestuia.
Prin sentința civilă nr.306 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de reclamanții -, și,împotriva dispoziției nr.1451/16.10.2008, emisă de Primarul Comunei.
S-a reținut că autorul reclamanților a posedat suprafața de 50 ha. teren arabil situat în comuna, județul O, în care a fost cuprins și conacul, precum și suprafața de 10 ha. vândută de proprietar, conform procesului - verbal din 13.06.1946, prin care s-au stabilit pagubele suferite de autor.
Că, din procesul - verbal rezultă că această construcție a fost lăsată proprietarului și nu există alte dovezi din care să rezulte preluarea abuzivă de către stat a imobilului, nefăcându-se nici dovada circulației juridice după această dată, cu atât mai mult cu cât, din același proces - verbal rezultă că imobilul a fost vândut de proprietar.
Deși, instanța a pus în vedere reclamanților să depună la dosar actele doveditoare ale dreptului lor de proprietate pentru imobilul pentru care se solicită despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001 și dovezi din care să rezulte data demolării acestuia sau a preluării de către stat, reclamanții au depus numai certificatul prin care autorul a deținut în anul 1922 o casă cu trei camere, sală pe care se află o, baie, pivniță, o casă cu 4 camere pentru țesătorie, un grajd din bârne, un grajd pentru animale și alte construcții și bunuri mobile.
Instanța de fond a concluzionat că cererea pentru acordarea despăgubirilor nu se încadrează în dispozițiile Legii nr.10/2001, atâta timp cât nu există dovezi referitoare la preluarea imobilului de către stat, precum și a demolării acestuia.
Împotriva sentinței, în termen legal au declarat apel reclamanții -, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu, încadrându-se în dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr.10/2001 și-n atare situație, în mod nelegal cererea prin care reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, a fost respinsă.
Au arătat că prima instanță a interpretat materialul probator existent la dosar în defavoarea proprietarilor, încălcând dispozițiile art. 6 și 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile din Constituția României referitoare la dreptul de proprietate, cât și prevederile Legii nr.10/2001.
Au subliniat faptul că în baza legilor fondului funciar li s-a restituit suprafața de 50 ha. teren, teren ce fusese preluat abuziv și pe care s-a aflat construit conacul ce a format obiectul Legii nr.10/2001.
a fot preluat în mod abuziv de către stat, iar acest aspect rezultă cu prisosință din răspunsul cu nr.356/26 iulie 1996 al Consiliului Local, în care se arată că nu există act juridic prin care să se ateste că locuința în discuție a fost trecută în proprietatea statului.
Apelanții reclamanți au mai arătat că, față de faptul că nu există act de preluare legală a proprietății autorului lor și ținând cont și de înscrisul denumit "avizarea comisiei județene din 13.06.1946",prin care se menționează expres că se lasă proprietarului ca neexpropriabil 50 ha. de teren arabil în care se cuprinde și conacul, rezultă în mod evident faptul că acest imobil a fost preluat de stat fără nici un titlu.
Apelul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare corectă a materialului probator administrat în cauză și implicit, o aplicare corectă a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr.10/2001, dispoziții pe care reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr.10/2001, în sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii, sau ale administrației de stat.
În speță, nu-și găsesc incidența dispozițiile legale citate, întrucât cu materialul probator administrat în cauză nu s-a făcut dovada faptului că imobilul denumit "" solicitat de apelanții reclamanți prin notificarea înregistrată sub nr.121/2001 la Biroul Executorului Judecătoresc, a fost preluat abuziv de către stat.
Actele depuse la prima instanță de către reclamanți, demonstrează că imobilul fostă proprietate a autorului lor a rămas în proprietatea acestuia împreună cu suprafața de 50 ha. teren neexpropriabil, teren din care făcea parte și o suprafață de 10 ha. ce a fost vândută de către proprietar.
În acest sens, este înscrisul ce emană de la Direcția Județeană Oa A rhivelor Statului ( fila 46 dosar fond ) și înscrisul denumit "avizarea comisiei județene" din 13 iunie 1946 ( fila 47 dosar fond ), din care rezultă de necontestat că din suprafața totală deținută de către autorul, a fost expropriată numai suprafața de 160 ha., diferența de 50 ha. rămânând ca suprafață neexpropriată în proprietatea autorului.
Rezultă de asemenea că, imobilul - - construit pe terenul rămas neexpropriat a rămas în posesia autorului, fără ca acest imobil să formeze obiect al exproprierii.
În condițiile în care imobilul a rămas în posesia autorului, reclamanții trebuiau să facă dovezi cu privire la circulația juridică a acestuia, respectiv preluarea lui de către stat.
Răspunsul Consiliului Local înregistrat sub nr.356/26 iulie 1996 invocat de apelanți în cuprinsul motivelor de apel, nu constituie o dovadă în sensul susținerilor formulate de aceștia, în sensul că imobilul trecut abuziv în proprietatea statului.
Dimpotrivă, acest act vine să consolideze argumentele susținute de prima instanță, împărtășite și de C, în sensul că nu există dovezi care să ateste că locuința în litigiu a fost trecută în proprietatea statului.
La dosarul instanței de fond nu s-au depus înscrisuri și nici nu s-au administrat alte probatorii, din care să rezulte situația juridică a imobilului după data de 13 iunie 1946, respectiv dacă imobilul a rămas în posesia proprietarului sau a fost înstrăinat, după cum nu s-au administrat probatorii din care să rezulte dacă imobilul a fost demolat și de către cine.
Susținerile formulate prin acțiune de către reclamanți, completate cu apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare, conduc la concluzia că imobilul a fost demolat, deoarece în prezent acesta nu mai există.
Întrucât la prima instanță nu au fost lămurite aspectele legate de data demolării conacului, persoana sau persoanele care au efectuat această operațiune, cât și cei care îl dețineau în momentul demolării, în calea de atac a apelului instanța de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 2 Cod pr. civilă, a dispus completarea probatoriilor și administrarea probei testimoniale, încuviințând audierea unui martor pentru apelanții reclamanți.
La termenul din 17 iunie 2009, Curtea a pus în vedere apărătorului apelanților reclamanți să prezinte un martor care să cunoască situația imobilului ce a format obiectul notificării, respectiv data demolării acestuia, cine anume l-a demolat și cine-l deținea la acel moment.
Deși s-au mai acordat două termene de judecată, apelanții reclamanți nu s-au prezentat cu martorul încuviințat, situație în care în conformitate cu dispozițiile art. 170 alin. 3 Cod pr. civilă, instanța a dispus decăderea din probă a apelanților reclamanți.
Față de probatoriul existent la dosar, Curtea constată că în speță nu s-a făcut dovada preluării abuzive a conacului ce a format obiectul notificării în baza Legii nr.10/2001 formulată de apelanții reclamanți, de la autorul acestora.
În aceste condiții dispoziția nr.1451/16 octombrie 2008 emisă de Primarul comunei, Județul O, în baza Legii nr.10/2001 și implicit sentința instanței de fond, prin care s-a menținut această dispoziție, sunt legale și temeinicie.
Susținerile apelanților bazate pe încălcarea dispozițiilor art.6 și 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și cele ale Constituției României și ale Legii nr.10/2001, sunt nefondate, deoarece în cauza dedusă judecății instanța de fond și ulterior instanța de apel, au respectat drepturile părților implicate în proces, dându-le posibilitatea să-și formuleze toate apărările și să-și demonstreze susținerile, prin încuviințarea tuturor probelor considerate pertinente și utile pentru soluționarea în mod legal a litigiului.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod pr. civilă, apelul declarat de reclamanți este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți -, și, împotriva sentinței civile nr. 396 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Comunei, Județul
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./6 ex.
08.10.2009
Jud.fond
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
