Speta Legea 10/2001. Decizia 233/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 233/A/2008
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean președintele secției
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 56 din 13 februarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr- privind și pe pârâții PRIMARUL COMUNEI și COMUNA, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul apelantului, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 11, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 26 iunie 2008, s-a depus la dosar prin registratura instanței, din partea intimatei Primăria Comunei, întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul apelantului.
Reprezentantul apelantului arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se dispune restituirea în natură în favoarea reclamantului, alături de imobilele construcții și teren în suprafață de 1429 mp și a suprafeței de 40.270 mp din terenul înscris în CF nr.703, cu obligarea reclamantului să mențină afectațiunea terenului restituit pe care există amenajări de utilități subterane, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține că prin cererea introductivă înregistrată la data de 1 martie 2007 cu nr. -/2007, pe rolul Tribunalului Bistrița N, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Comuna, anularea parțială a dispoziției nr. 2 din 19 ianuarie 2007, eliberată de Primarul comunei, în ceea ce privește art. 3 din această dispoziție și, pe cale de consecință, restituirea în natură a imobilelor înscrise în cartea funciară nr. 38 și transcrise în cf nr. 703, cu nr.top. 219, 220, 222, 223, 225, 226 și 227.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 4 alin. 23, art. 9, art. 16 din Legea nr. 10/2001 și art. 274.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 56/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva Dispoziției nr. 2/2007 emisă de Primarul comunei în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Comuna, reprezentată prin primar și în consecință s-a dispus anularea parțială a dispoziției atacate nr. 2/2007 în ceea ce privește art. 3; s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a următoarelor bunuri imobile - construcții și teren în suprafață de 1.429.: construcție (C1 și ) compusă din: magazii, dormitor, cabinet medical, sală de tratament, baie, coridor, casa scării și teren de sub construcție în suprafață totală de 751.; construcție (C4/1) constând în birouri și teren de sub construcție în suprafață de 221.; construcție (C5/1) compusă din sală de mese și teren de sub construcție în suprafață de 192.; construcție () constând în atelier și teren de sub construcție în suprafață de 84.; construcție () constând în grădiniță și teren de sub construcție în suprafață de 127.p; construcție () reprezentând fost cabinet pentru raze (în prezent clădire în conservare) și teren de sub construcție în suprafață de 54. cu obligarea reclamantului de a menține afectațiunea imobilelor (construcție și teren) C1, C4/1, C5/1, pe o perioadă de până la 5 ani de la data restituirii bunurilor.
S-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale (titlul VII din Legea nr. 247/2005) pentru terenul în suprafață totală de 46.288. din cartea funciară nr. 703 topografici 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225, 226, 227, număr cadastral 160;
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor restituite în natură, conform schiței expertului și a tabelului de mișcare parcelară, cu următoarele corective la rubrica "situația viitoare în CF - nr. topografic, parcelă, suprafață, cultură":
în topograficii noi 219/1, 220/1, 221/1, 222/1, 223/1, 224/1, 225/1, 226/1 și 227/1 se înscrie suprafața de 751. și construcția compusă din magazii, dormitor, cabinet medical, sală de tratament, baie, coridor, casa scării (C1 și );
în topograficii noi 219/2, 220/2, 221/2, 222/2, 223/2, 224/2, 225/2, 226/2 și 227/2 se înscrie suprafața de 221. și construcția C4/1 reprezentând birouri;
în topograficii noi 219/3, 220/3, 221/3, 222/3, 223/3, 224/3, 225/3, 226/3 și 227/3 se înscrie suprafața de 192. și construcția C5/1 reprezentând sală de mese;
în topograficii noi 219/4, 220/4, 221/4, 222/4, 223/4, 224/4, 225/4, 226/4 și 227/4 se înscrie suprafața de 84. și construcția constând în atelier;
în topograficii noi 219/5, 220/5, 221/5, 222/5, 223/5, 224/5, 225/5, 226/5 și 227/5 se înscrie suprafața de 127. și construcția reprezentând grădiniță;
în topograficii noi 219/6, 220/6, 221/6, 222/6, 223/6, 224/6, 225/6, 226/6 și 227/6 se înscrie suprafața de 54. și construcția reprezentând clădire, restul terenului în suprafață reală măsurată de 46.288. înscriindu-se pe vechiul proprietar de carte funciară Statul Român în topograficii noi 219/7, 220/7, 221/7, 222/7, 223/7, 224/7, 225/7, 226/7 și 227/7.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut prin dispoziția nr. 2/2007 emisă de Primarul comunei s-a constatat preluarea de Statul Român prin expropriere a imobilelor înscrise în cartea funciară nr. 38, transcrise în cartea funciară nr. 703 topografice 219, 220, 222, 223, 224, 225, 226 și 227, ocupate de Spitalul TBC și s-a respins cererea reclamantului de acordare de despăgubiri bănești pe considerentul că documentele prezentate în dovedirea calității de moștenitor sunt neconcludente și contradictorii.
Imobilele a căror restituire s-a solicitat de reclamant prin notificarea înregistrată inițial la Instituția Prefectului B-N sub nr. 3165/27.04.2001 și nr. 3166/27.04.2001 și redirecționate spre competentă soluționare Comunei, se identifică în cartea funciară nr. 703 topografice 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225, 226 și 227 (fiind transcrise din cartea funciară nr. 38 ) și au constituit proprietatea tabulară a defunctului (), decedat la 8.11.1955, preluată de statul român prin expropriere, care și-a înscris dreptul în evidențele de carte funciară în anul 1962.
Așa cum rezultă din actul tradus în limba română preluarea s-a realizat în anul 1949.
În privința actului normativ în baza căruia s-a realizat preluarea, nu există o certitudine, din referatul întocmit de fostul Comitetul executiv al Sfatului popular al Raionului B rezultând că trecerea bunurilor în proprietatea statului s-a realizat fie în baza Legii nr. 187/1945, fie a Decretului nr. 83/1949.
Indiferent de actul normativ care a stat la baza exproprierii, preluarea bunurilor proprietate a defunctului a fost abuzivă și s-a situat în perioada de referință 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile legii speciale reparatorii, Legea nr. 10/2001, republicată, aspect reținut de altfel și de Primarul comunei în art. 1 al dispoziției atacate și necontestat de reclamant.
Din cuprinsul actului scris în limba maghiară, intitulat "declarație de transferare", tradus în limba română, întocmit la data de 4 septembrie 1955, rezultă fără îndoială faptul că prin acest înscris numitul a dispus pentru cazul morții sale de bunurile sale în favoarea menajerei sale, pe care a instituit-o astfel legatar universal al tuturor bunurilor sale: pământ, bani, hârtii de valoare.
Atâta timp cât dispunătorul menționează că lasă partea sa de despăgubire menajerei, deoarece este cardiac, boală care îi poate provoca oricând moartea și "în felul acesta rezultatele despăgubirii ar putea să nu îl mai găsească în viață", actul încheiat reprezintă un veritabil testament olograf, scris, semnat și datat de testator.
Din cuprinsul raportului de expertiză grafoscopică nr. 004/23.12.2006 rezultă că scrisul și semnătura caligrafiate pe înscrisul intitulat "declarație de transferare" au fost executate de numitul, astfel că în lipsa unei probe contrare, care revenea pârâților, lucrarea de expertiză se prezumă că exprimă adevărul.
La data de 9 august 1966, numita dispune de întreaga sa avere mobilă și imobilă, care se va găsi în patrimoniul său la momentul morții sale în favoarea reclamantului, instituindu-l legatar universal prin testamentul autentificat sub nr. 530/9 august 1966.
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 107/1999 se certifică faptul că defuncta a avut calitatea de moștenitor testamentar al defunctului, iar reclamantul este moștenitorul testamentar al defunctei.
Faptul că în cuprinsul acestui act se menționează necesitatea obținerii unui certificat de moștenitor suplimentar pentru ca reclamantul să-și poată valorifica ulterior orice drept patrimonial, nu justifică soluția adoptată de pârâtul Primarul comunei, aceea a constatării împrejurării că documentele prezentate nu fac dovada calității de moștenitor a reclamantului.
Aceasta întrucât este unanim admis că certificatul de moștenitor nu constituie în sine un act translativ de proprietate de la defunct la succesor, transmisiunea realizându-se fie direct în virtutea legii, fie ca în situația de speță în virtutea testamentului, certificatul nefăcând altceva decât să ateste acest lucru.
Certificatul de calitate de moștenitor reprezintă un mijloc de dovadă a calității de moștenitor până la anularea sa prin hotărâre judecătorească.
Ca atare, atâta timp cât acest act nu a fost anulat prin hotărâre definitivă și irevocabilă, el constituie dovada deplină a calității de moștenitor al reclamantului.
În lipsa unei hotărâri judecătorești de admitere a unei acțiuni în anularea certificatului de calitate de moștenitor, în temeiul art. 88 alin. 1 fraza a II-a din Legea nr. 36/1995, acesta face dovada deplină a calității de moștenitor.
În masa succesorală a defunctului intră nu numai bunurile care se găseau în patrimoniul său la momentul morții, ci și acelea care urmează să intre în patrimoniul acestuia, ca efect al aplicării legilor speciale de retrocedare.
De altfel, calitatea de moștenitor al reclamantului a fost reținută irevocabil prin Hotărârea nr. 236/2000 a Comisiei județene B-N de aplicare a Legii nr. 112/1995, prin sentința civilă nr. 503 din 29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia nr. 366/R/12.12.2007 a Tribunalului Bistrița -N, precum și de Comisia locală, al cărei președinte este Primarul comunei, emitent al dispoziției atacate în prezentul dosar, care a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantului asupra unor terenuri agricole și forestiere, în calitate de moștenitor al defuncților () și și a emis titlurile de proprietate nr. 27.260/6.12.1996, nr. 27.318/22.04.1997, nr. 550.862/2.10.2003 și nr. 73.489/2.02.1999.
Ca atare, din ansamblul actelor mai sus menționate, rezultă calitatea reclamantului de moștenitor testamentar al defunctei, decedată la 26 noiembrie 1979, care la rândul său a fost moștenitoarea testamentară a proprietarului tabular deposedat abuziv.
În aceste condiții, în temeiul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamantul este îndreptățit la restituirea bunurilor preluate de la proprietarul tabular, înscrise în cartea funciară nr. 38, transcrise ulterior în cartea funciară nr. 703.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză coroborat cu poziția exprimată prin întâmpinare, în prezent imobilele sunt ocupate de Spitalul Preventiv TBC și alte imobile ca: birouri, grădiniță, aflându-se în domeniul public al Comunei, conform Hotărârii Consiliului local nr. 21/30.09.1999, a Hotărârii nr. 905/22 august 2002 și a protocolului încheiat la 10 martie 2003.
Din cuprinsul certificatului de atestare a edificării locuinței nr. 1725/13.06.2007 emis de Primăria comunei, necontestat sub aspectul conținutului și din schița întocmită de expertul desemnat în cauză, rezultă că au fost preluate de la proprietarul tabular construcțiile, cu următoarele destinații actuale, nelocalizate în cartea funciară (cu excepția castelului de piatră), construcții care ocupă suprafața totală de 1429.: (C1 și ) compus din magazii, dormitor, cabinet medical, sală de tratament, baie, coridor, casa scării, care ocupă o suprafață totală de 751. (365. sub construcția C1 și 386. sub construcția ); birouri (C4/1), care ocupă suprafața de 221.; sală de mese (C5/1), care ocupă suprafața de 192.; atelier (), care ocupă suprafața de 84.; grădiniță (), care se întinde pe suprafața de 127.p și clădire în conservare (), care anterior a servit ca și cabinet pentru raze, aflată pe suprafața de 54.
Restul imobilelor identificate de expert sub C2, C3, C4/2, C5/2, C6, C7/2, C8, C9, au fost edificate după deposedare, acestea nefiind preluate de la fostul proprietar tabular.
Totodată, pentru construcția C7/1, care a constituit casa argaților, precum și pentru terenul de sub construcție în suprafață de 680. reclamantul a fost despăgubit în temeiul Legii nr. 112/1995, conform Hotărârii nr. 236/2000, despăgubirea fiind achitată cu ordinul de plată nr. 30/2001, astfel că aceste imobile nu constituie obiect al prezentei cauze, ele nefiind solicitate în temeiul legii speciale reparatorii.
Restituirea în natură este principiul care se aplică cu prioritate conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. În acest sens, dispozițiile art. 11 alin. 1 ale legii speciale reparatorii, consacră ideea restituirii în natură a construcțiilor nedemolate, în cazul în care acestea nu au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale.
Art. 16 al legii reglementează posibilitatea restituirii în natură și a imobilelor afectate activităților de sănătate, învățământ, ocupate de unități sanitare, de instituții de învățământ (ca grădinițe), prevăzute în anexa 2 lit. a pct. 1 și 2.
În temeiul acestor dispoziții legale, văzând că imobilele construcții care au constituit proprietatea defunctului nu sunt demolate și nu au fost înstrăinate, se constată că acestea împreună cu terenul pe care se află pot fi restituite în natură reclamantului.
Chiar dacă, așa cum relevă expertul constructor, parterul construcției denumită (C1 și ) face parte din construcția veche preluată de la proprietarul tabular, iar etajul (compus din dormitoare, cabinet medical, sală de tratament, baie, coridor, casa scării) reprezintă o construcție relativ nouă, construcția (parter și etaj) fiind un corp comun, restituirea imobilului se impune a se realiza în natură, datorită faptului că aria desfășurată a construcției noi este de doar 10%, astfel că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001, republicată nu sunt aplicabile.
Eventualele îmbunătățiri aduse imobilelor restituite, sub condiția dovedirii lor, pot constitui obiect al unei înțelegeri amiabile sau a unei acțiuni judecătorești.
Ținând seama de prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, care instituie în sarcina persoanei în favoarea căreia se restituire imobilele obligația de a menține afectațiunea acestora pe o perioadă de până la 5 ani, dacă acestea sunt necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de învățământ, sănătate, și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, se impune instituirea în sarcina reclamantul a obligației de a menține afectațiunea următoarelor imobile (construcții și teren) restituite în natură: C1, C4/1, C5/1, pe o perioadă de până la 5 ani începând cu data restituirii bunurilor.
S-a observat că aceste imobile au destinația magazii, dormitor, cabinet medical, sală de tratament, baie, coridor, casa scării (C1 și ), birouri (C4/1), sală de mese (C5/1), atelier () și grădiniță (), fiind afectate exclusiv și nemijlocit activităților de învățământ, de sănătate, fiind necesare și utilizate de Spitalul TBC, respectiv de grădinița din localitate.
Nu se impune instituirea acestei obligații în privința imobilului (construcție și teren), care în prezent, așa cum a relevat expertul, este o clădire în conservare, nemaiavând destinația inițială de cabinet pentru raze, întrucât lipsește condiția esențială cerută de art. 16 alin. 1 din legea specială reparatorie, aceea ca imobilul să fie afectat exclusiv și nemijlocit activităților de învățământ, sănătate.
Celelalte construcții, edificate după momentul deposedării vor rămâne în proprietatea statului, în privința acestora nefiind formulate pretenții de către reclamant.
În ceea ce privește diferența de teren de 46.288. dintre suprafața totală real măsurată de 48.397. preluată de la fostul proprietar tabular, cea pentru care s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 de 680. (necontestată de vreuna dintre părți), care nu s-a solicitat spre restituire și cea restituită în natură (aflată sub construcțiile C1, C4/1, C5/1, ) de 1.429. identificată în cartea funciară nr. 703 topografici 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225, 226 și 227, cu număr cadastral 160, este ocupată în parte de construcțiile edificate după deposedare, deci de construcții noi, respectiv de amenajări de utilitate publică ca drum, alee. Totodată, pe această suprafață există și amenajări subterane ca: conducte de alimentare cu apă, de încălzire, de canalizare, așa cum rezultă din schița întocmită în cauză de expert.
În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, care interzic restituirea în natură a unor asemenea suprafețe.
Din configurația terenului rezultă că pentru normala exploatare a construcțiilor rămase pe statul român sunt necesare căi de acces, ce constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se crea anumite porțiuni libere.
Este imposibilă crearea unor porțiuni de teren fără să fie afectate căile de acces sau amenajările subterane, astfel că în baza dispozițiilor prohibitive ale art. 11 alin. 3 din legea specială reparatorie și având în vedere opțiunea reclamantului pentru acordare de despăgubiri, pentru suprafața de teren de 46.288. se impune a se propune în favoarea reclamantului acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale (titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Cuantumul acestora se va stabili de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, singura entitate care dispune de evaluatori autorizați în vederea stabilirii valorii imobilului conform standardelor internaționale de evaluare.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea în parte în sensul de a se dispune restituirea în natură inclusiv a suprafeței de 40.270 mp teren identificat cu nr.top. 219, 220, 222, 223, 224, 225, 226 și 227 în CF 703, cu obligarea reclamantului de a menține afectațiunea terenului pe care există amenajări de utilități subterane; să se propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale, pentru terenul în suprafață de 6.018 mp din parcela identificată mai sus; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului conform schiței și tabelului de mișcare parcelară, varianta I din anexa la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul.
Apelantul precizează că prezentul apel are ca obiect exclusiv suprafața de teren cu privire la care s-a dispus restituirea în natură prin sentința atacată, existând o diferență de 46.288 mp teren, cu privire la care prima instanță a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, or, sub acest aspect sentința este netemeinică și nelegală.
În principal se arată că din configurația terenului și din poziționarea construcțiilor rezultă că toate amenajările și utilitățile (drumurile, aleile, conductele subterane) deservesc atât construcțiile rămase în proprietatea statului, edificate după deposedare, cât și cele restituite în natură. Prin urmare, aceste utilități sunt necesare exploatării celor două fonduri și refuzul de restituire în natură a întregii suprafețe de teren creează o situație în care reclamantul nu va putea utiliza în bune condiții construcțiile restituite.
Varianta nr. I, propusă de expert prin completarea la expertiză ( 150-154 dosar) corespunde cel mai bine situației faptice și prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001. În această variantă întreaga suprafață de teren liberă de construcții se restituie reclamantei, care astfel își va putea asigura accesul la propriile construcții.
Trebuie observat de altfel că, alin. 3 al art. 11 din Legea nr. 10/2001 exclude de la restituire terenul afectat servituților legale și amenajărilor de utilitate publică, or, în cazul terenului în litigiu amenajările existente nu sunt publice, ele deservesc doar construcțiile aflate pe acest teren. Atât reclamantul cât și Comuna, ca proprietari ai construcțiilor au interesul de a menține afectațiunea terenului traversat de conducte, în acest sens reclamantul depunând la dosar o declarație pe propria răspundere prin care se obligă să mențină afectațiunea terenului.
Comuna, în calitate de intimată, și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 septembrie 2008 ( 16-17 dosar), solicitând respingerea apelului și păstrarea sentinței pronunțate de Tribunalul Bistrița -N în primă instanță. Se arată că în imobilele construite pe terenul în litigiu, funcționează o instituție de ocrotire a minorilor și o școală generală, astfel că buna desfășurare a activității acestor instituții obligă la păstrarea în proprietate a terenului aferent și a celui afectat de utilități subterane.
Verificând hotărârea atacată în limitele devoluțiunii stabilite prin declarația de apel, conform dispozițiilor art. 295 alin. 1.proc.civ. curtea apreciază că apelul reclamantului este nefondat.
În urma unei temeinice analize și sinteze a tuturor probelor administrate în această cauză, prima instanță a stabilit cu certitudine faptul că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, fiind moștenitor al defunctului (), decedat la data de 08.11.1955, proprietarul tabular al corpului funciar evidențiat în CF 703, reprezentând construcții și teren preluate de Statul Român prin expropriere.
Totodată, s-a stabilit faptul că în prezent imobilele construcții sunt ocupate de Spitalul Preventiv TBC, de o grădiniță și alte birouri, toate aflate în domeniul public al Comunei. Construcțiile care au aparținut defunctului proprietar nu au fost demolate și nu au fost înstrăinate de stat, astfel că din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001 apare posibilă restituirea acestora, împreună cu terenul pe care se află.
Prima instanță reține în considerentele hotărârii date faptul că ulterior deposedării proprietarului tabular prin expropriere statul a edificat asupra terenului construcții noi, identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară, în privința cărora de altfel reclamantul nu a formulat pretenții de restituire.
Cu privire la imobilul teren, obiect al notificării, se stabilește cu precizie faptul că există o suprafață de 680 mp teren, pentru care au fost acordate despăgubiri reclamantului în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel că nu s-a pretins restituirea; că există o suprafață de 1.429 mp teren aflată sub construcțiile edificate de autorul reclamantului și rămâne o diferență de 46.288 mp teren, din totalul real de 48.397 mp, ocupată în parte de construcțiile care au fost edificate de stat după deposedare, respectiv de amenajări de utilitate publică, precum drumuri și alei și de amenajări subterane, identificate prin expertiză, și anume: conducte de alimentare cu apă, de încălzire, de canalizare.
În limitele acestei diferențe de teren, de 46.288 mp, apelantul solicită schimbarea sentinței pronunțată de tribunal în primă instanță, în sensul de a se dispune restituirea în natură și nu acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri potrivit Legii nr. 247/2005.
În drept, legiuitorul reglementează situația juridică a imobilelor expropriate prin art. 11 din Lega nr. 10/2001 republicată.
Potrivit dispozițiilor alin. 1 al textului normativ evocat, imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate, se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit dispozițiilor alin. 3 al art. 11n cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pe care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-e în echivalent.În alin. 4 se stipulează că în ipoteza în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Curtea observă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11, raportat la art. 10 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 10/2001, care are valoarea unei norme de principiu în situația tuturor imobilelor preluate abuziv, indiferent de forma preluării.
Astfel, în urma unei identificări cu exactitate a terenului în litigiu, a destinației actuale a acestuia și a subfeței, prima instanță a respins cererea reclamantului de restituire în natură cu privire la suprafața de teren afectată de căile de acces (alei, trotuare), precum și de amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaz, conducte de canalizare).
Legea interzice în mod explicit restituirea terenului afectat de căi de acces, de existența și utilizarea unei amenajări subterane, în cazul în care se constată astfel de situații restituirea fiind limitată numai la suprafețe de teren libere sau, după caz la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane, fără a distinge după cum aceste amenajări subterane deservesc în exclusivitate construcțiilor edificate de stat după preluarea abuzivă sau nu, fiind suficientă existența lor pentru a se refuza în mod legal restituirea în natură.
În cauză, contrar celor afirmate de apelant, amenajările identificate de către instanța de fond sunt de utilitate publică, ale localității urbane, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind vorba de dotări tehnico-edilitare subterane și căi de comunicație (alei, trotuare), aferente unor instituții prin care se exercită un serviciu public (spital, grădiniță și altele asemenea).
În consecință, în mod corect prima instanță a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de 46.288 mp teren.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 296.proc.civ. instanța va respinge ca nefondat apelul și va păstra în tot hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 56 din 13 februarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.
5 ex.
Jud.primă instanță:
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
