Speta Legea 10/2001. Decizia 235/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr.235
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data 24 septembrie 2009 privind judecarea apelurilor declarate de reclamanta Mari și intervenienții în nume propriu, și, toți cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat, C, str.- nr.5, -omarta,.A,.8, de apelantul pârât SC C, cu sediul în C,-, județul D, de intervenienții în nume propriu, domiciliat C, cartier,.21-25,.18 și, domiciliată în C, cartier lui,.39 B,.1,.16 și de apelanții pârâți și -, ambii domiciliați în C,- (52), împotriva sentinței civile nr.292 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, domiciliată în comuna, județul D, SC -, cu sediul în C,- și, domiciliat în C,- și intimatul chemat în garanție SC -, cu sediul în C,-, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 septembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 01 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
La data de 10 iunie 2005, reclamanta Mari a formulat contestație împotriva deciziei nr. 7/10 mai 2005 emisă de SC C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții SC C, și -, să se dispună anularea deciziei amintite, prin care s-a respins de către societatea pârâtă, în calitate de unitate deținătoare, cererea privind restituirea în natură terenului situat în C,- (fostă-).
În motivare, arată că prin notificarea nr.753/N/2001 a solicitat Primăriei Municipiului restituirea în natură a terenului situat în C,-, iar această unitate administrativ teritorială a emis dispoziția nr. 6474/28 martie 2005 prin care a înaintat notificarea pârâtei C spre competentă soluționare, întrucât această societate este unitatea deținătoare a imobilului în litigiu.
Susținerile pârâtei, în sensul că pentru terenul în cauză au beneficiat de măsuri reparatorii pârâții și - sunt irelevante, întrucât reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită, conform art. 4 raportat la art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pârâții și -- au formulat întâmpinare prin care au solicitat anularea deciziei nr.7/10 mai 2005 emisă de pârâta, arătând că au obținut despăgubiri numai pentru suprafața de 400. ceea ce reprezintă 1/5 din suprafața totală de 2000. parte ce îi revenea bunicii pârâților de la autorul comun, netulburând dreptul de proprietate al celorlalți moștenitori, diferența de teren putând fi revendicată de fiecare pe cale legală.
La 9 noiembrie 2005 au formulat cerere de intervenție principală interveniențiii, și, arătând că au calitate de persoane îndreptățite privind restituirea în natură a terenului situat în C,- și în această calitate le revine cota legală de 1/5 din întreaga masă succesorală.
Cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu, în raport de dispozițiile art. 49 cod procedură civilă, titularii fiind conceptați cu calitatea de intervenienți în interes propriu.
La 22 noiembrie 2005 pârâta a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, arătând că aceasta nu a făcut identificarea terenului asupra căreia emite pretenții, în sensul individualizării cu vecini și dimensiuni, în condițiile în care suprafața totală deținută de pârâtă a fost solicitată și restituită parțial mai multor persoane îndreptățite.
La data de 18 ianuarie 2006, pârâta SC a formulat cerere de chemare în garanție, motivat de faptul că în baza Nr.HG1658/ 7 octombrie 2004 fost transmisă acestei societăți, din cota deținută de către stat, o parte din imobilul revendicat iar calitatea de "unitate deținătoare" aparține și acestei unități.
În cauză, SRL C formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se respingă contestația în ceea ce privește suprafața de 1121 situată în C,- (în prezent 145) individualizată prin vecinătăți și dimensiuni, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1753/17 iunie 2002 societatea a devenit proprietara acestei suprafețe, terenul fiind cumpărat împreună cu construcțiile existente pe el, fiind delimitat prin gard și stăpânit în mod netulburat de proprietar.
La aceeași dată 6 iulie 2006 formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientul -, solicitând respingerea contestației în ceea ce privește suprafața de 1063,47. situată în C,--139, întrucât prin sentința civilă nr.364/8 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.1364/CIV/2003 a redobândit dreptul de proprietate asupra terenului menționat mai sus.
La data de 1 februarie 2007 pârâții și -- au formulat cerere de intervenție principală, solicitând a fi introduși în cauză și citați în această calitate.
Au arătat că au primit despăgubiri bănești pentru suprafața de 400. în baza titlului executoriu nr.7588/2003 emis la data de 8 februarie 2005 conform sentinței civile nr.279/6 iulie 2004 a Curții de APEL CRAIOVA; că suprafața de teren deținută în proprietate de autorul era de 2508. acordându-li-se despăgubiri numai pentru suprafața de 2000
Cererea a fost soluționată în sensul respingerii, pentru considerentele înscrise în încheierea de ședință aferentă termenului din 22 mai 2007.
În cauză a mai formulat cerere de intervenție în interes propriu, în calitate de moștenitor al defunctei -, care a depus sentința civilă nr. 556 din 26 ianuarie 2004 a Judecătoriei Craiova și decizia nr.3492 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova.
Prin încheierea de ședință din 27 martie 2007 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de, reținând că nu are legătură cu cererea principală.
La data de 19 aprilie 2007, chematul în garanție COMPLEX C a formulat precizare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
La 11 septembrie 2007 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților Farma și, argumentat de împrejurarea că suplimentul la raportul de expertiză nu a fost contestat de aceștia, apărătorul acestora arătând oral în ședință că suprafețele de teren nu se suprapun, așa încât reiese că intervenienții menționați nu mai au calitate în această cauză.
La 27 septembrie 2007 au formulat cerere de intervenție în interes propriu în cauză, și. Prin care au susținut că împreună cu sunt moștenitori ai numitei C - și li se cuvine o cotă din imobilul în litigiu.
A fost înaintată la dosar de către Primăria Mun. C dispoziția nr. 2581/02 septembrie 2008, prin care a dispus conexarea notificării 72/N/2001, la notificarea reclamantei și a intervenienților,. Prin declarația autentificată sub numărul 2634/26 septembrie 2008, intervenienta a declarat că nu formulează contestație împotriva dispoziției 2581/2008, solicitând prin apărător soluționarea pretențiilor sale în temeiul Legii 10/2001, privind imobilul în cauză, în cadrul prezentului demers judiciar.
Prin sentința civilă nr.292 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Mari, și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâții: SC C, și -. A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, domiciliată în com., jud.
S-a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, .
S-a respins cererea de chemare în garanție a
S-a anulat decizia nr. 7 din 10 mai 2005, emisă de pârâta
S-a constatat că reclamanta Mari și intervenienții în interes propriu, și au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul teren, în suprafață de 2000. identificat în raportul de expertiză întocmit de expert, imobil ce a aparținut autorului, în următoarele cote din valoarea imobilului: reclamantei Mari îi revine cota de 1/5, intervenientei îi revine cota de 1/5, intervenientului îi revine cota de 1/10, intervenientei îi revine cota de 1/10, iar intervenienților și le revine cota de 1/10 fiecare.
S-a luat act că reclamanta Mari și intervenienții, și nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că reclamanta și intervenienții, în calitate de moștenitori ai autorului, au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură terenului în suprafață de 2000. situat în C, str. - nr. 147, fost - nr. 159.
Reclamanta și intervenienții, au formulat o notificare comună, sub nr.753/N/2001 iar intervenienta formulat notificarea înregistrată sub nr. 72/N/2001.
Soluționând notificarea nr. 753/N/2001 Primăria Municipiului emis dispoziția nr. 6474/2005, prin care a înaintat-o spre competentă soluționare către pârâta SC -
S-a mai reținut că prin dispoziția nr. 2581/2 septembrie 2008 fost modificat art. 1 din dispoziția nr.6474/28 martie 2005, în sensul că s-a înaintat spre competentă soluționare către pârâta SC - - ca fiind persoana juridică deținătoare - și notificarea nr.72/N/2001, conexată cu notificarea nr. 753/N/2001, iar prin declarația autentificată sub nr. 2634/26 septembrie 2008, titulara notificării nr. 72/N/2001, respectiv intervenienta arătat că nu înțelege să conteste dispoziția de înaintare, și a solicitat ca pretențiile sale izvorâte în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul notificat, să fie soluționate în cadrul acestui demers judiciar.
Soluționând astfel notificarea cu care a fost investită, pârâta - în calitate de unitate deținătoare - a respins-o motivat de faptul că pentru același imobil s-au acordat măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, către numiții și --. Acest punct de vedere a fost apreciat de tribunal ca fiind greșit față de împrejurarea că autorul a avut cinci moștenitori, colaterali privilegiați de gradul IV, respectiv Șt., Șt., - și pe reclamanta (fostă ) Mari.
Numiții și --, în calitate de moștenitori ai autoarei, colaterală privilegiată de gradul IV lui, au formulat notificare, vizând însă cota legală ce li se cuvenea din totalul de 2000. din terenul în litigiu. Prin sentința civilă nr. 279/6 iulie 2004, definitivă și irevocabilă, pârâtul a fost obligat să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, moștenitorilor direcți ai autoarei, însă numai corespunzător dreptului acestora și cotei ce le revenea, respectiv pentru 400. Astfel fiind, s-a apreciat că pentru diferența de teren
nu se poate refuza dreptul reclamantei și intervenienților mai sus menționați, în calitate de moștenitori ai autorului comun.
Pe baza probatoriului administrat s-a considerat că reclamanta și intervenienții intervenienții, și au dovedit calitatea de proprietar deposedat a autorului lor precum și faptul că sunt moștenitori ai acestuia.
În ceea ce o privește pe intervenienta, s-a reținut că autorul acesteia nu a acceptat succesiunea nu a acceptat succesiunea defunctei -, situație în care nu operează reprezentarea succesorală.
În ceea ce privește întinderea suprafeței de teren deținută de fostul proprietar deposedat, instanța de apel a apreciat că aceasta este de 2000 mp.
În ceea ce privește modalitatea de restituire, observând concluziile raportului de expertiză (necontestat de reclamantă și intervenienții îndreptățiți) s-a reținut că pe terenul în litigiu sunt identificate construcții (sediul administrativ, cameră poartă, construcții anexă), iar terenul este afectat în totalitate de detalii de sistematizare, respectiv construcții, rețele de canalizare, gaze, electrice, ce deservesc pârâta, în desfășurarea obiectului său de activitate.
Ca atare, singura modalitate de restituirea apare ca fiind cea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent.
Cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă, a UI a fost respinsă, avându-se în vedere în principal faptul că prin nr.HG1659/7 octombrie 2004, nu a fost transmis către această parte, dreptul de proprietate asupra vreunei suprafețe de teren, ci doar construcții.
Cererile de intervenție în interes propriu formulate de - și, au fost respinse, având în vedere că din actele și lucrările dosarului de față, suprafața de teren pentru care aceștia justifică dreptul de proprietate nu se suprapune în vreun fel cu cea solicitată de titularii notificărilor, iar dreptul de proprietate astfel afirmat, nu este afectat în nici un fel.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta Mari, intervenieții, și pârâta SC -
La 6 iulie 2009 pârâții și - au formulat cerere de intervenție care în ședința publică din 24 septembrie 2009 fost calificată ca fiind cerere de aderare la apel.
Apelanții Mari, și au criticat sentința sub aspectul modalității de restituire a imobilului. S-a susținut că:
-prevederile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile în speță întrucât imobilul în litigiu nu a fost preluat pe calea exproprierii ci abuziv în temeiul Decretului 92/1950. Astfel fiind în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.9 și 10 din lege;
-în mod greșit tribunalul nu a analizat posibilitatea restituirii în natură a imobilului, restituire care se impune în cauză întrucât titlul de preluare al bunului de către stat nu a fost unul valabil. Potrivit art.2 pct.1 lit.a din Legea nr.10/2001 "prin imobile preluate abuziv se înțelege: imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 ". Art. 6 alin.1 din Legea nr.213/1998 precizează că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, imobilele preluate de stat cu titlu valabil în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, respectiv cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare din momentul preluării. Față de aceste prevederi legale precum și având în vedere principiul restituirii în natură s-a apreciat că singura modalitate de restituire a terenului ce face obiectul litigiului este restituirea în natură. Apelanții au mai precizat că nu s-au primit despăgubiri pentru imobil în momentul preluării și că se impune ca instanța să compare titlul reclamanților și intervenineților cu cel deținut de intimată.
Apelanții și au solicitat de asemenea restituirea în natură a terenului, susținând că este liberă suprafața de 2380 mp. (având destinația actuală de spațiu și parcare); că dispozițiile art.18 din Legea nr.10/2001 care reglementează cazurile când se aplică măsuri reparatorii în echivalent nu sunt aplicabile în speță. Au mai solicitat ca întinderea dreptului să fie raportată la suprafața de 2508 mp. cât a deținut autorul, și nu 2000 mp. cum greșit a reținut instanța de fond. Au precizat că în notificare s-au menționat 2000 mp. însă din actele depuse în dovedirea dreptului de proprietate și din expertiză rezultă că suprafața deținută de autor în punctul respectiv era de 2508 mp.
Apelanta pârâtă SC - a susținut că în mod greșit Tribunalul s-a raportat la suprafața de 2000 mp, întrucât o suprafață de 400 mp, din terenul deținut de autor în acest punct, a făcut obiectul restituirii prin echivalent bănesc către și -. Printr-o altă critică s-a învederat faptul că instanța de fond în mod greșit nu a stabilit valoarea reparațiilor bănești, nici totală nici pentru fiecare moștenitor în parte, și de asemenea nu s-a precizat care este persoana fizică sau juridică obligată să suporte aceste măsuri.
Prin cererea de aderare la apel și - au solicitat să li se recunoască dreptul, fie în natură fie în echivalent, pentru diferența dintre suprafața de 2508 mp deținută de autor și cea de 2000 mp. la care a fost raportată cota lor succesorală de 1/5 în litigiul pe care l-au purtat anterior pe cale separată, soluționat prin decizia nr.252/25 ianuarie 2005 Curții de APEL CRAIOVA (rămasă irevocabilă prin respingerea recursului).
Dintre criticile formulate în apel sunt întemeiate cele formulate de apelanții intervenienți și referitoare la întinderea suprafeței de teren deținută de autor în punctul respectiv și pentru care moștenitorilor li se cuvin măsuri reparatorii.
Sub acest aspect, Curtea constată că o parte din actele doveditoare depuse de moștenitori la dosar, inclusiv actul de preluare abuzivă, atestă o suprafață de 2000 mp. În actul intitulat foaia matricolă 2 este înscrisă suprafața de 2400 mp.
Avându-se în vedere acest act precum și constatările expertului, făcute cu ocazia identificării terenului în raport de toate actele depuse la dosar în acest sens (filele 290-298 din dosarul de fond, volumul I), Curtea apreciază că terenul deținut de autorul părților în C- (anterior-) a fost în suprafață de2480 mp. La această suprafață urmează să fie raportate cotele succesorale stabilite de instanța de fond pentru reclamantă și intervenienții în interes propriu care au dovedit calitatea de moștenitori ai autorului.
Faptul că în notificare moștenitorii fostului proprietar au menționat suprafața de 2000 mp nu duce la concluzia că aceștia au înțeles să solicite măsuri reparatorii numai pentru o parte din terenul pe care autorul lor l-a deținut în punctul respectiv.
Sub aspectul menționat urmează a fi schimbată sentința pronunțată la fond.
Celelalte critici formulate în cauză împotriva sentinței sunt nefondate.
Preluarea terenului în litigiu de la autorul s-a făcut pe calea reglementată prin Decretul nr. 92/1950.
Pentru toate situațiile reglementate în art. 2 din Legea nr. 10/2001 (inclusiv cazurile de preluare ca urmare a aplicării Decretului nr. 92/1950) legiuitorul a statuat că preluarea a fost unaabuzivă.
În cuprinsul legii s-a făcut distincție, în unele situații,prin prisma modalităților de restituire, între preluarea abuzivă cu titlul valabil și preluarea abuzivăfărătitlu valabil. Această distincție nu se impune a fi făcută în cauză.
Astfel cum au susținut și apelanții, în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 (și nu art. 11 din aceeași lege, cum greșit a reținut tribunalul), dispoziții legale în care - sub aspectul modalității de restituire, în natură sau prin echivalent - nu se face distincție între bunurile preluate abuziv dar cu titlu valabil și bunurile preluate abuziv fără titlu valabil. În situația reglementată de art. 10 din Legea nr. 10/2001 prezintă relevanță, sub aspectul modalității de restituire (în natură sau prin echivalent),dacă construcțiile au fost demolate, dacă au fost edificate noi construcții și în ce măsură aceste construcții noi ocupă efectiv și funcțional întreg terenul solicitat spre restituire.
În măsura în care construcția care a existat pe teren nu ar fi fost demolată și nu ar fi fost amplasate noi construcții pe teren, am fi putut fi în situația reglementată de prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 (care se referă la imobilele - terenuri și construcții - preluate abuziv,deținute de regii autonome, societăți comerciale cu capital integral sau parțial de stat), întrucât apelanta pârâtă SC - C este o societate comercială cu capital majoritar de stat. Nu suntem însă într-o asemenea ipoteză.
În ce privește modul în care Decretul nr. 92/1950 a fost aplicat în raport de autorul, acest aspect nu a fost dedus judecății în cauza de față, însă nici nu era relevant, față de conținutul prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 și față de faptul că temeiul juridic al demersului judiciar de față îl constituie prevederile Legii nr. 10/2001.
Dispozițiile art. 9 din aceeași lege, invocate de apelanți, au un caracter de normă de principiu. De la principiul înserat în acest text legal (al restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv), au fost reglementate însă numeroase excepții, printre care și cele ce rezultă din cuprinsul art. 10.
Prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001, de asemenea invocate de apelanți, nu sunt incidente în speță. În acest articol sunt prevăzute unele situații de aplicare a Legii nr. 10/2001 în care restituirea are locnumaipe calea măsurilor reparatorii în echivalent. Enumerarea făcută în acest articol nu este una exclusivă, cum încearcă apelanții să susțină, restituirea pe calea măsurilor reparatorii în echivalent impunându-se și în alte situații reglementate de lege, în funcție de situația de fapt a imobilelor la data aplicării legii.
Prin prisma prevederilor art. 10 din Legea nr.10/2001, Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură.
Observând suplimentul la raportul de expertiză întocmit la fond de expert ing. precum și completarea la raportul de expertiză întocmită în apel d e același expert, se constată că pe terenul care a aparținut autorului a fost edificată o construcție în care funcționează în prezent apelanta pârâtă și intimata SC Energetic - Terenul care este liber de construcții are destinația de spațiu, parcare și este afectat de rețelele de canalizare, termoficare, gaze și apă.
Modul în care sunt amplasate construcțiile (corpul principal și cabina poartă) precum și modul de amplasare al rețelelor de utilități duc la concluzia că cea mai mare parte a terenului în litigiu nu poate fi restituită în natură.
Instanța a administrat probe pentru a verifica dacă este posibilă restituirea în natură parțială a unei suprafețe de teren în partea de vest, respectiv dinspre stradă, față de faptul că deschiderea totală la stradă a terenului deținut de SC -, teren care provine de la autorul, măsoară 28,75. În acest sens s-a solicitat moștenitorilor să depună la dosar acte de la unitățile care au în administrare rețelele de utilități, din care să rezulte dacă este posibilă reamplasarea unora din aceste utilități, pentru a se putea apoi stabili dacă este posibilă restituirea parțială în natură a terenului. Astfel de înscrisuri nu au fost depuse la dosar deși s-au acordat mai multe termene în acest sens. Lucrarea întocmită de SC PROIECT SRL și depusă la dosar de apelanții intervenienți (filele 121-127 apel) nu constituie o probă suficientă în acest sens.
Cât privește apelul declarat de pârâta SC -, acesta se impune a fi respins.
Calculând întinderea dreptului acordat de instanța de fond reclamantei și intervenienților, se constată că s-a acordat cota totală de 4/5, situație în care este indiscutabil că a fost luată în calcul cota de 1/5 pentru care pârâții și - au obținut măsuri reparatorii pe cale separată pentru terenul aflat în litigiu.
În ce privește cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent și titularul obligației de plată acestea sunt aspecte care exced competenței instanței. După adoptarea Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent intră în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru (art.13 din Titlul VII din Legea nr.247/2005). În acest sens notificările și dispozițiile/ deciziile emise de unitățile deținătoare se predau Secretariatului Comisiei, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a dispozițiilor/deciziilor. Comisia va emite o decizie ce reprezintă titlul de despăgubire, pe baza unui raport de evaluare. Decizia astfel adoptată poate fi atacată ulterior în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Cererea de aderare la apel urmează să fie respinsă. În contradictoriu cu moștenitorii și - s-a soluționat un litigiu prin care li s-au acordat măsuri reparatorii pentru cota care li se cuvine din bun după autor. Faptul că întinderea suprafeței de teren la care a fost raportată cota lor este mai mică decât suprafața deținută de autor, constituie un aspect care nu mai poate fi pus în discuție de către pârâții și - întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a dezlegărilor date în litigiul anterior.
În temeiul art. 296 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intervenienții, domiciliat C, cartier,. 21-25,.18 și, domiciliată în C, cartier lui,. 39 B,.1,.16, împotriva sentinței civile nr.292 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că imobilul teren pentru care se cuvin măsuri reparatorii în echivalent este în suprafață de 2480 mp. (în loc de 2000 mp).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelurile declarate de reclamanta Mari și intervenienții în nume propriu, și, toți cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat, C, str.- nr.5, -omarta,.A,.8, de pârâta SC, cu sediul în C,-, județul D și cererea de aderare la apel formulată de pârâții și -, ambii domiciliați în C,- (52), împotriva sentinței civile nr.292 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații intervenienți, domiciliată în comuna, județul D, SC -, cu sediul în C,- și, domiciliat în C,- și intimata chemată în garanție SC -, cu sediul în C,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 octombrie 2009.
Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.11 ex
7.10.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun
