Speta Legea 10/2001. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE -. 237
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
******
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții, cu domiciliul în S, str. -, nr. 73, județul O, cu domiciliul în Tîrgoviște, str. - -,. 14,. A,. 1,. 6, județul D, cu domiciliul în C,-(48), județul D, cu domiciliul în,-,. 2,.12, județul V, cu domiciliul în B M,-/12, județul M, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, -.5,. 14, județul M, cu domiciliul în C N,-,.5, județul C, cu domiciliul în C N,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 584 de la 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA ORAȘ, cu sediul în B, str. -, nr. 14, județul O, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, reprezentând apelanții reclamanți escu, C, - a, apelantul reclamant personal și asistat de același avocat, lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA ORAȘ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- împrejurarea că cererea de apel este semnată numai de apelantul reclamant;
- depunerea la dosarul cauzei a întâmpinării formulată de intimata pârâtă Primăria oraș B, înregistrată la instanță sub nr. 33144/05.10.2009;
Apelantul reclamant a semnat în ședința publică, în calitatea de procurator pentru ceilalți apelanți reclamanți, motivele de apel.
Avocat reprezentând apelanții reclamanți a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 76/05.10.2009; a învederat că punctul de vedere al primăriei îl cunoaște și nu solicită termen pentru observare. A arătat că toate părțile din proces s-au înțeles, nu există conflicte de interese între acestea cu privire la terenul în litigiu și nu este relevantă împrejurarea că notificarea este formulată de o singură persoană, aceasta fiind mandatată de ceilalți, mandat ce s-a concretizat ulterior și prin procurile depuse la dosar.
Apelantul reclamant a învederat că și contestația adresată tribunalului a fost formulată în nume propriu și în calitate de mandatar, ca si motivele de apel.
S-a procedat la semnarea, în ședința publică, a contestației de către procurator în această calitate.
Avocat a învederat că, reclamanții au solicitat 55 ha teren, hotărârea comisiei județene a fost pentru 50 ha, s-au acceptat 47,6 ha minus intravilanul; diferența s-a solicitat în continuare.
A depus la dosarul cauzei în xerocopie adresa nr. 2522B1/23.06.2006 emisă de Primăria oraș B - Comisia Locală B pentru Restituirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor, releveu plan situație clădiri - 2 teren la care se află atașat înscris intitulat Anexa 1, un certificat, și un alt certificat nr. 2695 din 28 iulie 1994 emis de Filiala Arhivelor Statului Județul
A arătat că în noiembrie 2001 când s-a formulat notificarea, cele două clădiri nu existau fizic și reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 50 ha s-a finalizat ca procedură cu punerea în posesie pe 47,6 ha ulterior notificării, respectiv după intrarea în vigoare a 247/2005.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat reprezentând apelanții reclamanți escu, C, - aap us concluzii de admiterea a apelului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond potrivit motivelor de apel și motivelor de apel detaliate în sensul admiterii acțiunii.
A susținut că, prin dispoziția de respingere emisă de Primăria B, dispoziție obținută prin hotărâre judecătorească, nu se motivează de maniera în care se apără în întâmpinarea depusă pentru acest termen. În dispoziția de respingere se precizează că nu s-a făcut dovada preluării abuzive, iar pentru suprafața de teren solicitată s-a efectuat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul 247/2005, iar întâmpinare se precizează că reclamanții nu au solicitat prin notificarea formulată nicio suprafață de teren ci, numai imobile construcții. A arătat că descrierea imobilului s-a făcut așa cum s-a înțeles la vremea respectivă, pentru teren nu se putea face descriere, s-au depus acte, precizări; prin schițele depuse s-au detaliat și clădirile și terenul. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 584/22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olts -a respins cererea formulată de reclamanții, cu domiciliul în C,-(48), județul D, cu domiciliul în S,-, județul O, cu domiciliul în Târgoviște, str. - -,. 14,. A,. 1,. 6, județul D, - a, cu domiciliul în B M,-/12, județul M, cu domiciliul în DTS,-, -. 5,. 14, județul M, cu domiciliul în C N,-,. 5, județul C, cu domiciliul în C N,-, județul C, C, cu domiciliul în,-,. 2,. 12, județul V, prin procurist, cu domiciliul în C,-(48), județul D în contradictoriu cu pârâta Primăria Oraș B, cu sediul în localitatea B, Județul O, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări de fapt și de drept:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Olt reclamanții, C, - a, au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 363/03.09.2008 emisă de Primăria orașului B solicitând obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind restituirea în natură a terenului intravilan în suprafața de 2,4 ha situat în orașul B, str. -, nr. 14 (fost 22), județul O, obligarea pârâtei să dispună acordarea de despăgubiri pentru cele două imobile clădiri amplasate pe terenul de mai sus, precum și acordarea de despăgubiri pentru partea de teren ocupată de Primăria Oraș B cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au aratat că au depus prin executorul judecătoresc notificarea înregistrată sub nr. 93/N/2001 din 18.11.2001 prin care au precizat și valoarea imobilelor pe care le-a estimat la 1.200.000.000 lei.
S-a precizat că deși s-au formulat mai multe cereri de restituire în natură, Primăria oraș B nu a formulat un răspuns privind admiterea sau respingerea cererilor.
Au făcut dovada dreptului de proprietate pentru cele două clădiri situate în orașul B, str. -, nr. 22, prin actul de donație al lui către, conform procesului verbal nr. 90/13.03.2001.
În dovedirea cererii s-a depus certificatul nr. 2695/28 iulie 1994, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului - Filiala O, procura specială, certificat de moștenitor nr. 73/2007, notificarea nr. 93/N/2001, testament, dispoziția nr. 93/08.11.2001.
Primăria B prin Primar, a solicitat respingerea acțiunii, deoarece s-a dispus prin dispoziția nr. 363/03.09.2008 respingerea notificării, motivat de faptul că pentru suprafața de teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 247/2005, iar pentru construcții, nu se face dovada preluării abuzive de către stat.
S- încuviințat proba cu înscrisuri și expertiză topografică, expertiză efectuată de expert.
Prin notificarea nr. 93/N/2001reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru două case de comerț și locuit înregistrate la numărul matricol nr. 512, 513/1948 din str. -, -. 22 B - O naționalizate în anul 1948 pe care le-a evaluat la suma de 1.250.000.000 lei.
După efectuarea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001 reclamanții s-au adresat instanței de judecată pentru a dispune restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 2,4 ha, situat în orașul B, acordarea de despăgubiri pentru cele două imobile clădiri, amplasate pe teren și acordarea de despăgubiri pentru terenul ocupat de Primăria orașului
În dovedirea acțiunii au depus la dosar actul de donație al lui către conform procesului verbal nr. 90 din 13.03.1921 și actul nr. 854/1950 al Comitetului Provizoriu al B din care rezultă că s-a plătit impozit pentru suprafețele de teren de 3,40 ha și una casă de comerț și locuit, fără a fi individualizate bunurile naționalizate.
Prima instanță a reținut că din această perspectivă înscrisul nr. 145/1950 nu reprezintă în sensul legii act doveditor al dreptului de proprietate, deoarece el atestă o simplă situație de fapt privind plata impozitului, neconstituind titlu de proprietate. Înscrisul prezentat poate fi folosit în măsura în care se întregește cu înscrisuri originale (titlu de proprietate).
S-a concluzionat că reclamanții nu fac dovada preluării abuzive de către stat.
Pe de altă parte, s-a reținut că bunurile nu sunt dobândite de reclamanți în nume propriu, ci în calitate de succesori fără a dovedi aceasta cu certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar în lipsa acestora prin orice probe din care să rezulte acceptarea moștenirii.
În cauză reclamanții au depus numai acte de stare civilă fără a proba că au acceptat succesiunea părinților săi, pentru a dovedi apoi că aceștia au acceptat moștenirea lui .
În ce privește terenul s-a constatat că prin notificarea formulată nu s-a solicitat teren, astfel că din acest punct de vedere, cererea privind atribuirea este nefondată.
Din expertiza efectuată în cauză de expert a rezultat că suprafața solicitată este ocupată de alei, parcări, teren de sport, grădina zoologică, parc, sere, parc auto și chiar dacă, după obiecțiunile formulate de reclamanți, experta arată că anumite suprafețe nu mai au destinația de parc, ci de parcare neamenajată, că în grădina zoologică mai sunt doar 3-4 căprioare, sau cale de acces către sere și parc auto, sau destinație de sere și parc auto, dovedește inconsecvența expertei, totuși acestea fac parte din domeniul public, așa cum rezultă din adresa nr. 1751/22.02.2001 a Instituției Prefectului - Județul O (fila 205), fiind interzisă schimbarea destinației.
Primăria oraș Bad epus planul de încadrare în zonă din care rezultă că aceste suprafețe au aparținut altor persoane, iar reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005 pentru 50 ha, fiind puși în posesie cu suprafața de 47,60 ha la, iar restul de 2,40 ha nu a fost acceptat, solicitându-se punerea în posesie în orașul B, fila 118).
2. Împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamanții au declarat apel în termen și motivat, invocând nelegalitatea și netemeinicia sentinței.
Criticile sunt în esență următoarele:
În mod greșit prima instanță a reținut că dreptul de proprietate al reclamanților este dovedit cu înscrisul nr. 145/1950, act privit de instanță ca nefiind un act doveditor deoarece ar atesta o simplă situație de fapt. Totuși, actul confirmă faptul că proprietarul exista și plătea impozite. Invocă, susținând că este relevant, Certificatul 2695/1994 eliberat de Arhivele Statului, din care rezultă cu certitudine ca Mad eținut în prorietate 2 clădiri și terenul intravilan de 2,40 ha, fiind expropriat prin 83/1949. Susține că Primăria B nu a predat Arhivelor Statului toată arhiva deținută și că aceasta refuzat să depună la dosarul cauzei înscrisurile privind inventarul bunurilor preluate abuziv.
De asemenea, critică hotărârea în ceea ce privește motivarea instanței privind nedovedirea calității de acceptanți ai succesiunii părinților, excepția nefiind ridicată de niciuna din părțile cauzei și nu a fost pusă în dezbaterea acestora. În această privință, arată că au făcut dovada calității de descendenți direcți ai autorului (fiice), precum și aceea de moștenitori acceptanți prin faptul că sunt titularii Notificării adresată potrivit legii.
A treia critică se referă la faptul că în mod greșit s-a apreciat că prin Notificare nu s-ar fi solicitat și teren și arată că la data respectivă imobilul construcție nu mai exista fizic și, în aceste condiții, de vreme ce s-a solicitat o "restituire în natură", este evident că s-a solicitat și terenul aferent acelor clădiri așa cum au fost descrise pentru o bună individualizare a întregului imobil preluat de stat. Mai arată că expertiza, deși încuviințată, a fost total ignorată de instanță și că expertul nu a constatat la fața locului utilitățile publice despre care face vorbire Primăria B, iar terenul a fost trecut cu destinația de PARC în domeniul public, după formularea Notificării.
Solicită pe fond, admiterea contestației, obligarea pârâtei să emită dispoziție de restituire în natură pentru parte din terenul intravilan care este liber și acordarea de despăgubiri pentru terenul pe care se află amplasată clădirea pârâtei și pentru construcțiile demolate, cu cheltuieli de judecată.
Depune la data de 18 iunie 2009 oam otivelor de apel prin care dezvoltă și argumentează suplimentar criticile din cererea de apel și mai arată că prima instanță interpretat și aplicat greșit disp. art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 10/2001. Susține în final că, de vreme ce imobilul a trecut la stat prin efectul naționalizării, nu mai este necesară o altă dovada privind caracterul abuziv al preluării.
S-au depus la dosarul cauzei: în xerocopie adresa nr. 2522B1/23.06.2006 emisă de Primăria oraș B - Comisia Locală B pentru Restituirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor, releveu plan situație clădiri - 2 teren la care se află atașat înscris intitulat Anexa 1, un certificat, și un alt certificat nr. 2695 din 28 iulie 1994 emis de Filiala Arhivelor Statului Județul
La primul termen de judecată fixat, s-a amânat cauza la cererea pârâtei pentru pregătirea apărării și s-a comunicat acesteia a motivelor de apel.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca legală și temeinică. Arată că prin Notificare nu s-a solicitat și teren, expertiza a evidențiat realitatea juridică și faptică, respectiv împrejurarea că terenul în litigiu este afectată de amenajări de utilitate publică. Mai susține că reclamantul nu a dovedit în mod concret că i-au aparținut suprafețele de teren indicate în acțiune, inclusiv expertului care arată clar aspectul lipsei actelor probante ale amplasamentului solicitat. Mai mult, potrivit planului de încadrare în zonă, suprafețele de teren au aparținut altor persoane, pe amplasamentele respective fiind situate mai multe gospodării vechi de sute de ani. De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive, suprafața de teren solicitată fiind reconstituită potrivit legilor fondului funciar. Solicită ca instanța să nu ia în considerare a motivelor de apel, nefiind depusă până la prima zi de înfățișare de la 7 sept. 2009.
Apelanții au depus concluzii scrise, reiterând motivele de apel.
Apelul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul, ca prima instanta, a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, fiind incidente disp. art. 297 alin. 1 texa I Cod procedura civila. De asemenea, hotararea cuprinde motive contradictorii si prin solutia pronuntata, s-a creat reclamantilor in propria contestatie, o situatie juridica mai grea decat cea anterioara retinuta prin Dispozitia atacata, fara a pune in dezbaterea acestora două imprejurari de fapt si de drept esențiale și care au inflențat cursul procesului si fara a le da posibilitatea de a se apara in aceasta privinta in raport cu cerintele art. 6 din CEDO, respectiv neformularea Notificării în privința terenului și nedovedirea calității de beneficiar al Legii 10/2001.
Motivele si argumentele care au stat la baza acestei concluzii, sunt urmatoarele:
- Prin Dispozitia atacata in instanta, emisa ca urmare a solutionarii prin respingere a Notificarii, s-au retinut clar si limpede 2 motive: persoanele care au declansat procedura nu au facut dovadapreluarii abuzivea imobilului in discutie si ca, in ceea ce priveste imobilul teren s-a reconstituit dreptul de proprietate in conditiile Legii 247/2005, deci in conditiile legilor fondului funciar asa cum au fost modificate si completate.
Autoritatea notificata nu a retinut prin Dispozitia emisa, ca titularii Notificarii nu ar indeplini conditiile legale din perspectiva unei calitati procesuale, respectiv aceea debeneficiari in sensul legii a masurilor reparatorii(natura sau echivalent) si nici imprejurarea ca prin Notificare nu s-ar fi solicitat chiar imobilul teren, de vreme ce mentiunea cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate este evident ca se refera la teren.
Mai mult, din declaratiile apelantilor si necontestate de parata, la data Notificarii, cladirile nu mai existau in materialitatea lor.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. din Legea 10/2001 sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, conform art, 4 alin. 2 din acelasi act normativ. De asemenea, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi.
Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi, in conditiile art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001.
Tot legea speciala prevede ca,imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi, potrivit art. 1 alin. 1 din lege.
Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în acest construcții, conform rt. 6 alin. 1 din lege.
În sensul prezentei legi, categoriile de imobile preluate în mod abuziv sunt enumerate in cuprinsul art. 2 alin. 1 lit. a - i din acelasi act normativ.
Or, in cauza, apelantii au aratat ca sunt beneficiarii acestei legi speciale, nu in calitate de proprietari deposedati, ci de mostenitori ai autorului deposedat abuziv, solicitand - dincolo de termenii folositi si de imprejurarea ca s-a formulat notificarea prin utilizarea unui formular tipizat, dar ținând seama de interesul urmărit-, masuri reparatorii si aplicarea Legii 10/2001 in ceea ce-i priveste, deci restituirea in natura a imobilului, respectiv terenului liber si in echivalent a imobilului neconstruit si construit ce nu poate fi restituit in natura, situat in B strada - nr. 22 - cu mentiunea ca a fost nationalizat de la autorul lor.
Ca aceasta a fost vointa juridica reala, care intereseaza sub aspectul calitatii si determinarii continutului Notificarii, o demonstreaza faptul ca s-a indicat adresa imobilului preluat abuziv, faptul ca a fost nationalizat in anul 1948, numere matricole de inregistrare, certificat fiscal emis de Sectia financiara a orasului in anul 1950, acte de stare civila. Or, preluarea de catre stat, s-a facut in toate situatiile, asupra intregului imobil teren construit sau neconstruit, iar nu numai asupra constructiilor.
A considera in procedura judiciara declansata prin contestatie, ca notificarea ar fi vizat numai constructiile care erau de fapt demolate la data notificarii, contrar chiar continutului actului emis de autoritatea sesizata, echivaleaza cu o inrautatire inacceptabila a situatiei reclamantilor in propria cale legala pusa de legiuitor la dispozitie in caz ca sunt nemultumiti de legalitatea si temeinicia actului emis.
De altfel, prima instanta nici nu a pus in discutia partilor aceasta imprejurare, nu le-a dat posibilitatea de a se apara in aceasta privinta, iar motivarea tribunalului privitor la aceasta imprejurare de fapt si de drept reprezinta o preluare necritica, mecanica, necenzurata si neargumentata, rupta din context, a sustinerilor facute de parata la pct. 6 din Raspuns la obiectiuni la expertiza depus la termenul din 13 martie 2009 - fila 200 dosar fond.
- De asemenea, concluziona - fara a pune in dezbaterea partilor, imprejurarea ca acestia nu sunt beneficiari ai legii, nefacand dovada calitatii de mostenitori legali acceptanti, prin certificat de mostenitor sau hotarare judecatoreasca irevocabila - contrar art. 4 alin. 2 si 3 din Legea 10/2001, afecteaza de nelegalitate hotararea pronuntata, iar vatamarea produsa partilor nu poate fi inlaturata decat desfiintarea hotararii pronuntate cu nerespectarea formelor legale ce garanteaza dreptul la aparare si prin reluarea judecatii de la actul de procedura anulat - potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura civila. Aceasta imprejurare de drept era esențiala pentru părți, fiind de natură să garanteze exercitarea efectiva a drepturilor lor și să influențeze soluția procesului.
Atunci când legiuitorul a determinat aria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul acestui act normativ, a ținut seama de împrejurarea că, de cele mai multe ori victimele preluărilor abuzive, nu mai supraviețuiesc la data reparației, stabilindu-se prin textele mai sus aratate, vocația de a succede în drepturile și obligațiile acestora.
Or, repunerea succesibililor în termenul de acceptare a succesiunii, a vizat tocmai situația lipsei - la data deschiderii succesiunii - din patrimoniul defunctului a unor bunuri imobile, de o valoare importantă, aspect care nu i-a motivat pe aceștia să declanșeze dezbaterea succesorală.
Intrucat instanța a stabilit o ipoteza de lucru greșită și nu a făcut cercetări complete în această privință, iar modul de rezolvare a acestei chestiuni a condus la nerezolvarea pe fond a cererii, reluarea judecatii se va face de la prima instanta, nefiind incident cazul de anulare cu retinere prev. in art. 297 alin. 2 teza II Cod procedura civila, ci cel de desfiintare cu trimitere prev. in art. 297 alin. 1 teza I Cod procedura civila.
Faptul ca, in finalul hotararii, instanta reproduce mecanic din concluziile expertizei sau adresele Primariei sau Prefecturii, fara aprecieri proprii, fara o analiza critica raportata la obiectul cererii si la dispozitiile legale speciale aplicabile, trei imprejurari de fapt care sunt si contradictorii, respectiv: terenul in litigiu nu este liber in sensul legii, terenul in litigiu a apartinut de fapt altor persoane (desi, expertul a aratat ca are dubii cu privire la amplasamentul corect) si ca in general, asupra unui teren de 2,40 ha din total 50 ha, s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantilor, dar acestia au refuzat punerea in posesie - nu echivaleaza cu o cercetare a fondului cauzei.
Aceasta concluzie este sustinuta de faptul ca s-a analizat cu prioritate chestiunea legata de lipsa calitatii de beneficiari in sensul legii, din perspectiva nedovedirii acceptarii succesiunii autorilor. In mod paradoxal si inutil, desi s-a retinut aceasta imprejurare, instanta a mai concluzionat si asupra imprejurarilor legate de dovada proprietatii autorului, expediind totodata chestiunea legata de nedovedirea caracterului abuziv al preluarii, prin simpla reafirmare a acestei chestiuni, asa cum este continuta in Dispozitia contestata.
Or, chestiunea legata de proba dreptului de proprietate, nu poate fi rezolvata in conditiile dreptului comun, ci in raport cu dispozitiile cuprinse in legea speciala in aceasta materie, potrivit carora in absența unor probe contrare,existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, conform art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001.
În aplicarea prevederilor alin. 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar, asa cum rezulta din prevederile art. 24 alin. 2 din acelasi act normativ.
Având în vedere dificultatea reală a prezentării unor astfel de acte, dată fiind perioada M de timp care a trecut de la momentul preluării terenurilor de către stat, legiuitorul a derogat de la exigențele impuse cu privire la probațiunea dreptului de proprietate. In concluzie, este important a se cunoaste persoana deposedata si modalitatea de preluare a imobilului, pentru a se stii in care categorie de imobile se incadreaza cel in litigiu, din cele la care se refera art. 2 din Legea 10/2001, modul de aplicare a disp. art. 4, precumși măsura în care se aplică disp. art. 24 din același act normativ.
De asemenea, a solicita partii sa faca dovada directa a preluarii abuzive, este o sarcina nerezonabila si disproportionata, fiind o frana sau o in valorificarea drepturilor de reparatie recunoscute prin legea speciala, avand in vedere ca primaria in acest caz este un mandatar legal, deci un reprezentant al statului, stat care recunoaste preluarile si caracterul abuziv al acestora din vechiul regim.
Astfel, instanta nu a facut nicio cercetare in aceasta privinta, desi erau elemente directe si indirecte ale unei preluari abuzive prin inscrisurile depuse la dosar si nu a solicitat ferm autoritații emitente constituita cu scopul clar și precis de a remedia nedreptațile facute în perioada regimului comunist prin preluari abuzive ale bunurilor aflate în proprietate privata, sa produca orice dovezi in aceasta privinta.
- Nu in ultimul rand, trebuie subliniata si imprejurarea cu privire la cadrul procesual cu privire la parti pe care reclamantii l-au fixat prin cererea de chemare in judecata.
Astfel, acestia au contestat o dispozitie emisa de catre Primarul municipiului B in procedura legii 10/2001 si in conformitatea cu disp. art. 21 alin. 4 din lege, persoana juridica notificata si detinatoare conform art. 22 din acelasi act normative, fiind unitatea administrative-teritoriala. Reclamantii nu au specificat in mod expres paratii, dar fata de obiectul cererii introductive de instanta, este clar cadrul procesual cu privire la acestia.
Or, in mod gresit si cu incalcarea principiului disponibilitatii in procesul civil, nu s-a dispus conceptarea si citarea in cauza si a emitentului actului - Primarul municipiului, neasigurandu-se persoanei un drept real de acces la o instanta, fiind insuficienta citarea primariei.
Astfel, potrivit art.20 alin.1 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele - sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează, autorități ale administrației publice locale.
Aceste autorități ale administrației publice locale, prin care se realizează autonomia locală, sunt potrivit art.23 din Lege: consiliile locale, comunale, orășenești și municipale - ca autorități deliberative și primari - ca autoritățiexecutive.
Art.21 alin.2 și art.62 alin.1 din Lege, recunosc primarului calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, în justiție si in relatiile cu persoanele fizice, iar potrivit legii speciale si in concordanta cu regulile ce se desprind din cea a administratiei locale, primarul ce exercita o functie de autoritate publica - emite dispozitia.
Astfel, primarul impreuna cu aparatul propriu de specialitate al primarului, potrivit art. 61 alin. 3 si 4 din lege, formeaza Primaria - ca structura functionala cu activitate permanenta a municipiului, si aduce la indeplinire hotararile consiliului local, conform art. 77 din acelasi act normativ.
In virtutea unui rol activ minimal, potrivit disp. art. 129 alin. 4 si 5 Cod procedura civila si respecatand totodata principiul disponibilitatii, dispozitiile art. 129 alin. final Cod procedura civila, instanta era tinuta, in masura in care era nelamurita cu privire la persoanele parate chemate in judecata, sa ceara explicatii suplimentare partilor privind aceasta imprejurare de drept si in functie de acestea, dar si de dispozitiile legale ce reglementeaza modul de organizare, activitatea si atributiile autoritatilor statului si din legea speciala, sa le transpuna in cauza.
Neprocedand in acest mod si expediind problema identitatii dintre parata chemata in judecata si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii fara o cercetare atenta, desi reclamantii au inteles sa-l indice prin contestarea actului si pe primar emitent al actului in calitate de reprezentant al unitatii administrativ teritoriale notificata, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala.
Or, instanța nu poate stabili o obligatie în sarcina unei persoane care nu a fost parte în proces, iar reclamantii au interes in a obtine hotarare favorabila la care socotesc ca sunt indreptatiti, opozabila si in contradictoriu cu emitentul actului a carui anulare tind sa o obtina.
Altfel spus, raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între toți titularii dreptului si ai obligatiei corelative, ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. Cum o parte din titularii obligatiei deduse judecății deși a fost chemata în judecată, respectiv Primarul, dar nu a fost citat- instanța Curtii nu putea examina și dispune asupra celor cerute pe fond de reclamanti, pentru motivele aratate in precedent, dar si din aceasta ultima perspectiva.
Acestea sunt considerentele in baza carora, potrivit art. 297 alin. 1 teza I Cod procedura civila, se va admite apelul, se va desfiinta sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiasi instante - Tribunalul O l
În rejudecare, potrivit art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, judecătorul este ținut să exercite un rol activ, fiind în drept să ceară părților explicații, precum și să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere și în întâmpinare. De asemenea, judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, putând ordona administrarea probelor necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc - în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții, cu domiciliul în S, str. -, nr. 73, județul O, cu domiciliul în Tîrgoviște, str. - -,. 14,. A,. 1,. 6, județul D, cu domiciliul în C,-(48), județul D, C, cu domiciliul în,-,. 2,.12, județul V, A, cu domiciliul în B M,-/12, județul M, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, -.5,. 14, județul M, cu domiciliul în C N,-,.5, județul C, cu domiciliul în C N,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 584 de la 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtă PRIMĂRIA ORAȘ B, cu sediul în B, str. -, nr. 14, județul O, având ca obiect legea 10/2001.
Desființează sentința civilă nr. 584 de la 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul O l
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
11 ex/05.11.09
Tehnored.
Jud. fond
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
