Speta Legea 10/2001. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.240/
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții, domiciliați în G- și Primăria municipiului G, cu sediul în G-, împotriva sentinței civile nr.401 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2008 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantele I și au formulat în contradictoriu cu Primarul mun. G contestație împotriva dispoziției 2021/SR/2005 emisă în temeiul legii 10/2001, solicitând anularea acesteia în sensul de a se restitui în natură întreg imobilul situat în G,-, iar în contradictoriu cu Primăria G și cu pârâții, au solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare 22875/17.06.1997, 22873/17.06.1997, 24139/20.06.1997, 24121/14.07.1997 și a actelor adiționale încheiate la data de 13.10.2004.
În motivare, au arătat că prin decizie s-a restituit parțial în natură imobilul, fără a se identifica suprafața ce se restituie, nu s-au comunicat planul de situație și protocolul de predare-primire și nici contractul de închiriere, dispoziția nu este motivată, soluția este incorectă întrucât deși s-a comunicat la data de 1707.2001 că imobilul este în evidența contabilă a Consiliului local, nu s-a restituit în natură întreg imobilul.
Referitor la capătul de cerere privind anularea contractelor de vânzare cumpărare, s-a arătat că potrivit art. 20 al 4 ind. 1 din legea 10/2001, sub sancțiunea nulității absolute erau interzise înstrăinările având ca obiect imobile notificate, arătând că solicită constatarea nulității absolute pentru frauda la lege și că s-a vândut un bun litigios( f 133).
S-a mai arătat că dispoziția nu cuprinde nici o modalitate de reparațiune pentru partea din imobil ce nu s-a restituit în natură, iar mențiunea referitoare la emiterea unei noi dispoziții nu este legală.
La dosar au fost depuse înscrisuri: dispoziția (f 11-12), raport( f 14-15), adresele 32001-09/17.07.2007( f 18), certificat de deces și de moștenitor( f 19-21), notificare( f 71-72), contracte de vânzare cumpărare (f 40-47), contract de închiriere( f 50-53), alte înscrisuri(f 82-94), schiță( f 166).
Pârâta Primăria a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât dispoziția este legală și temeinică. A arătat că, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea contractelor de vânzare cumpărare acesta este tardiv, întrucât potrivit legii 10/2001, aceasta putea fi cerută într-un termen expres prevăzut. A mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că dispoziția este emisă de primar, nu de primărie. Pe fondul cauzei, a arătat că la data când s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare nu exista o cerere de restituire în natură a imobilelor, ci se ceruse despăgubiri pentru imobil, iar cererea a fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada proprietății, ambele părți fiind de bună credință la încheierea actelor.
Pârâții, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția tardivității capătului de cerere privind anularea contractelor de vânzare cumpărare, termenul până la care se putea solicita acest lucru a expirat din 01.07.2003. Pe fondul cauzei, au solicitat să se constate că sunt cumpărători de bună credință.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr.401 din 24 martie 2008 respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului
A respins cererea de repunere în discuție a prescripției dreptului la acțiune, respectiv a cererii privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare.
A admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.22873/17 iunie 1997 și a actului adițional nr.1 din 13 octombrie 2004 încheiat între Primăria municipiului G și pârâții și, nr.22875 din 17 iunie 1997 și a actului adițional nr.1 din 13 octombrie 2004 încheiat între Primăria municipiului G și pârâta, nr.24139 din 20 iunie 1997 și a actului adițional nr.1 din 13 octombrie 2004 încheiat între Primăria municipiului G și pârâții și, nr. 24141 din 14 iulie 1997 și a actului adițional nr.1 din 13 octombrie 2004 încheiat între Primăria municipiului G și pârâții și.
A modificat Dispoziția nr.2021/SR din 22 august 2005 emisă de Primarul municipiului G și a dispus restituirea în natură reclamanților a imobilului situat în G str. -. - nr.157, compus din 873,31. teren și construcțiile existente pe acest teren.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Prin încheierea din 5 decembrie 2006, instanța a admis cererea de repunere în termen pentru formularea cererii de constatare a nulității absolute, astfel că încheierea este obligatorie potrivit dispozițiilor art.268 alin.3 cod pr. civilă și nu mai poate fi repusă în discuție excepția.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, reține că, deși dispoziția este emisă de primar, nu este greșită nici citarea în cauză a Primăriei, cu atât mai mult cu cât pârâta însăși întreține această confuzie între drepturile și obligațiile pe care le-ar avea diferitele instituții (oraș, ca unitate administrativ - teritorială, primar, primărie, consiliul local).
Referitor la capătul de cerere privind anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995, Tribunalul, reține că analiza acestuia pornește de la acțiunea dedusă judecății, astfel cum reclamanții, în baza principiului disponibilității au înțeles să o formuleze. Acțiunea are ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr22875/17.06.1997, 22873/17.06.1997, 24139/20.06.1997, 24121/14.07.1997 și a actelor adiționale încheiate la data de 13.10.2004, întrucât vânzările s-au făcut prin frauda la lege, anterior soluționării cererii de restituire formulată de autorul reclamantelor în baza legii 112/1995. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe frauda la lege( f 133 dosar).
Instanța reține că legea 10/2001 prevede o procedură specială pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile preluate abuziv, dar care nu exclude aplicarea dreptului comun în materia nulității sau a altor prevederi din legi speciale. Textul menționează că, indiferent de cauza de nulitate acțiunea se prescrie în termen de 1 an. Însă, în baza liberului acces la instanța și în aplicarea art. 6 din CEDO, Tribunalul consideră că reclamantul are deschisă calea dreptului comun și a altor legi speciale pentru valorificarea dreptului său, cauzele de nulitate fiind raportate la textul de lege invocat.
În cauză, este evident că autoritatea locală a manifestat o atitudine de natură să-i prejudicieze pe reclamanți. Astfel, deși autorul acestora a formulat o cerere de restituire a imobilului în baza legii 112/1995, fără a aștepta soluționarea cererii, în perioada 17.06.-14.07.1995 înstrăinează parte din imobil prin vânzare. Cererea de restituire se soluționează abia prin hotărârea 309/03.11.1997( f 304). Mai mult, la o dată ulterioară, în 17.07.2001, reclamantelor li se comunică faptul că imobilul se află în evidența contabilă a Consiliului local. În mod evident, actele au fost încheiate prin frauda la lege. Dovadă în acest sens o constituie și încheierea actelor adiționale după apariția legii 10/2001, când înstrăinarea imobilelor notificate era clar prohibită prin art. 20.
Referitor la invocarea bunei credințe a pârâților, instanța reține că în doctrină se vorbește despre cazul unui subdobânditor de bună credință și cu titlu oneros al unui imobil, ca excepție de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a actului inițial, însă, în cauză se solicită chiar anularea actului inițial, contractul de vânzare cumpărare, prin urmare nu se aplică acea teorie a terțului dobânditor de bună credință. Nu se pot aplica prin similitudine dispoziții materiale ale legii 10/2001 în ceea ce privește buna/ reaua credință la întocmirea unui act.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel, pârâții, și, și pârâtul Primarul municipiului
Pârâții persoane fizice, în dezvoltarea motivelor de apel, consideră hotărârea apelată nelegală și că nu corespunde dispozițiilor Legii nr.10/2001, modificată și completată prin Legea nr.247/2005 pentru următoarele considerente;
Cu privire la cererea prin care reclamantele solicită constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare, arată că instanța motivează " de-a valma, făcând vorbire fie de anulare, fie de constatare nulitate fără a preciza practic ce înseamnă fiecare în parte".
Că instanța, reține în motivare că reclamantele și-ar fi întemeiat acțiunea, respectiv capătul de cerere vizat pe frauda la lege, ceea ce excede cadrul procesual legal constituit.
Mai invocă apelanții că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.45 alin.2 și 5 potrivit cărora prin derogare de la dreptul comun indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
Că textul legii este clar în sensul că termenul de prescripție este unul derogator de la dreptul comun, ceea ce înseamnă că nu li se poate aplica acestui termen instituțiile repunerii în termen, a întreruperii sau a suspendării termenului de prescripție.
De asemenea mai arată apelanții că invocarea fraudei la lege specifică dreptului comun în materia nulității nu are ce căuta în aplicarea Legii nr.10/2001, care în momentul când voiește să se rețină o anumită situație de fapt sau de drept, o spune direct, așa cum arată despre buna credință, în dispozițiile art.46 alin.2 din lege.
Pe fondul cererii solicită să se constate că momentul formulării cererii de către autorul reclamantelor, la Legea nr.112/1995, acesta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru un număr de 3 imobile din G, printre care și imobilul din litigiu.
Nu poate fi reținută motivarea instanței că s-ar fi vândut apartamentele foștilor chiriași înainte de a se pronunța o hotărâre la Legea nr.112/1995, pentru că așa cum rezultă din hotărârea nr.242 din 15 noiembrie 1996 pronunțată de Consiliul Local G - Comisia pentru aplicare Legii nr.112/1995, prin aceasta se acorda despăgubiri pentru imobilul în litigiu și ulterior pronunțării acestei hotărâri începând cu luna iunie 1997 au fost înstrăinate foștilor chiriași, apartamentele ocupate.
Apelantul Primarul municipiului G, consideră hotărârea apelată nelegală în esență, pentru următoarele considerente;
- Anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 trebuia solicitată într-un termen special, până la 1 iulie 2003 - termen de decădere, iar solicitarea reclamantelor de anulare a contractelor, a fost înaintată instanței, în anul 2006.
Imobilul din litigiu fiind înstrăinat cu bună credință, nu mai poate fi restituit în natură.
Conform art.46 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Constatând nulitatea contractelor de vânzare cumpărare, instanța a apreciat în mod greșit că în speță a avut loc o legală investire a instanței cu analiza valabilității acestor acte juridice, sesizarea instanței la 9 mai 2006 fiind făcută cu depășirea termenului de prescripție extinctive și cu încălcarea normei legale.
Prin întâmpinare, intimatele contestatoare au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, pentru următoarele motive;
Cererea de repunere în termen a fost soluționată corect, avându-se în vedere că li s-au comunicat date eronate cu privire la situația juridică a imobilului.
Unitatea deținătoare avea obligația legală prevăzută de art.27 din Legea nr.10/2001, să comunice toate datele privind imobilul solicitat, anexând copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate.
Pe fondul cauzei, arată că toate contractele de vânzare cumpărare au fost încheiate în perioada în care cererea formulată în temeiul Legii nr.112/1995 era în curs de soluționare, astfel că în perioada 19 iulie 1996 - 3 noiembrie 1997 imobilul era indisponibilizat de la vânzare.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, constată ambele apeluri nefondate, pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, republicată, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii.
Legea nr.10/2001, a intrat în vigoare la data de 14 februarie 2001, iar termenul a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni prin nr.OUG109/2001 și respectiv nr.OUG145/2001 și s-a împlinit la data de 14 august 2002.
Este adevărat că legiuitorul a prevăzut acest termen pentru a asigura stabilitatea și securitatea raporturilor juridice, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele negative ca urmare a conduitei unui proprietar nediligent.
Astfel, reclamanții, mai exact proprietarii ce solicită retrocedarea în baza legilor reparatorii, au obligația ca înlăuntrul acestui termen să-și stabilească conduita, să-și exercite drepturile procesuale și să respecte condițiile impuse de legiuitor sub aspectul termenului stabilit pentru promovarea unor acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor de vânzare cumpărare.
Problema ce se ridică este dacă fără a avea cunoștință de existența vreunui act de înstrăinare, pentru a evita aplicarea sancțiunii prescrierii dreptului la acțiune, să formuleze acțiune în constatarea nulității, ceea ce ar constitui un abuz de drept.
In speța de față, reclamanții au solicitat relații cu privire la situația juridică a imobilului și prin adresa nr.32003 din 17 iulie 2001 (fila 18 dosar fond) Primăria municipiului G, le răspunde cu privire la imobilul situat în G str. -. - nr.157 " că este înregistrat în evidențele contabile ale Consiliului local, cu nr. de inventar 10967, proprietar fiind și a trecut în proprietatea statului cu Decretul nr.92/1950, poziția 192 ".
Chiar dacă nu se poate reține că impunerea de legiuitor a unui termen de prescripție nu îngrădește dreptul de acces la justiție, în cazul reclamantelor, constată că instanța de fond corect a admis cererea și a dispus repunerea în termenul de a formula cerere de constatare a nulității actelor de înstrăinare.
Având în vedere cele expuse mai sus, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantele nu se fac vinovate de neformularea acțiunii sau că au avut o atitudine pasivă cu privire la cererea de retrocedare, pasivitate ce trebuie sancționată conform art.45 alin.5 din lege.
Cu privire la fondul cauzei, reține că imobilul a fost înstrăinat cu încălcarea dispozițiilor art.9 și 14 din Legea nr.112/1995.
Nu se poate reține susținerea apelanților persoane fizice că imobilul a fost înstrăinat după ce prin Hotărârea nr.242 din 15 noiembrie 1996 Comisiei locale, se hotărăște acordarea de despăgubiri și astfel, vânzarea este validă în condițiile în care procedura administrativă nu se finalizase. Ulterior s-a pronunțat Comisia Județeană, prin hotărârea nr.3409 din 3 noiembrie 1997, hotărâre ce a fost atacată în instanță de autorul reclamantelor.
Pârâții nu s-au apărat sub aspectul încheierii sau nu a contractelor de vânzare cumpărare, cu credința că au cumpărat de la adevăratul proprietar sau că au depus minime diligențe să se informeze cu privire la titlul statului, la validitatea sa, cu atât mai mult cu cât procedura de soluționare a cererii conform Legii nr.112/1995 nu era finalizată.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond și nulitatea actelor adiționale prin care în anul 2004 s-au înstrăinat suprafețe de teren, contrar dispozițiilor art.26 din Legea nr.112/1995 și art.21 alin.5 din legea nr.10/2001.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.296 cod pr. civilă, va respinge ca nefondate apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții, și, domiciliați în G str. -. - nr.157 și primăria municipiului G, cu sediul în G-, împotriva sentinței civile nr.401 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /25.11.2008
Tehn.
12 ex./27.11.2008
fond -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Valentina Gabriela Baciu
