Speta Legea 10/2001. Decizia 2454/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2454/R/2009
Ședința publică din:12.11.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Adrea Chiș Ana Ionescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.186 din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți SC - SRL C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, STATUL ROMÂN CONSILIUL LOCAL C, având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul reclamant, asistat de avocat, lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a înregistrat, la data de 11.11.2009, de către reprezentantul intimatei SC - SRL C, avocat, o cerere prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind temeinică și legală a deciziei civile nr. 185/A/25.05.2009.
Reprezentanta recurentului depune la dosar un set de acte, respectiv, adeverința medicală nr. 6625, copia unui proces verbal de preluare nr. 9278/6.09.1984, proces verbal de evaluare încheiat la data de 18.07.1984, copia unei notificări emisă către Primăria municipiului C, contract de închiriere nr. 1706/14.01.1999, autorizația de construire nr. 467/10.04.2001, copia unei dovezi de luare în folosință referitoare la lucrările de construire, proces verbal referitor la starea de fapt a imobilului din C,-, copia cărții funciare nr. 132 C, și copia sentinței civile nr. 390/17.04.2003 pronunțată de Tribunalul Cluj.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2, 304 pct. 3, 137 alin. 1. pr. civ. pune în discuția reprezentantei recurentului, excepția invocată la termenul anterior ca motiv de recurs de ordine publică referitoare la competența în primă instanță, raportat la calificarea juridică a acțiunii, respectiv dacă, solicitându-se constatarea caducității unei dispoziții emise de primar și restituirea în natură a unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, cauza este de competența în primă instanță a judecătoriei sau a tribunalului, în funcție de aceasta, competența asupra soluționării căilor de atac.
Reprezentanta recurentului este de acord cu admiterea excepției invocate și solicită, în principal, admiterea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la tribunal, în subsidiar, susține motivele de recurs redactate în scris.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.13.642/08.12.2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta " " în interesul pârâților Primarul Municipiului C-N și Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, fiind respinsă și pe fond acțiunea civilă formulată de reclamantul - împotriva pârâților Primarul municipiului C-N și Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, având ca obiect constatarea preluării abuzive, fără titlu, a cotei de parte din dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în C-N,-, înscris în nr. 132 C-N, constatarea caducității Dispoziției nr. 1853/19.04.2002 de respingere a notificării nr. 2314 din 09.05.2001, emisă de Primarul municipiului C-N și restituirea în natură a imobilului care a făcut obiectul notificării și a dispoziției mai sus amintite, respectiv cota de parte din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C-N,- și înscris în nr. 132 C-N, cu consecința admiterii cererii de intervenție accesorie formulata de " " în interesul pârâților.
A fost obligat reclamantul să-i plătească expertului din cadrul Biroului local de Expertize Judiciare Tehnice și contabile de pe lângă Tribunalul Cluj, suma de 715 lei, cu titlu de onorar expert, reprezentând costul suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar la 13.10.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în cadrul dosarului nr-, s-a încuviințat, la cererea reclamantului o expertiză tehnică judiciară de către expertul, care a fost completată, în urma formulării obiecțiunilor reclamantului și pârâtului Primarul municipiului C-N, la data de 23.01.2007 și la 20.02.2007.
Prin sentința civilă nr. 266/04.04.2007 Tribunalul Cluj, și-a declinat competența de soluționare a acțiunii și a cererii de intervenție accesorie în favoarea Judecătoriei Cluj -
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Cluj -N la data de 16.04.2007, sub. nr. nou, respectiv numărul prezentului dosar, adică -.
În cadrul acestui dosar, s-a încuviințat la cererea reclamantului și s-a efectuat de către expertul o nouă expertiză tehnică judiciară completată, în urma obiecțiunilor reclamantului, intervenientei și pârâtului Statul R prin Consiliul local al municipiului C-N, la data de 10.01.2008 și un supliment de expertiză la 13.10.2008, la cererea reclamantului.
După depunerea expertizei, completării și suplimentului la expertiză, efectuate de expertul, părțile nu au mai solicitat efectuarea unei noi expertize.
La termenul din 10.03.2008 și la termenul din 05.05.2008, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la Dispoziția nr. 1853/2002 emisă de Primarul municipiului C-N, excepție care a fost pusă în discuția părților, după care la termenul din 05.05.2008, instanța a unit-o cu fondul.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției.
Intervenienta și pârâtul Statul R au solicitat admiterea excepției.
Din copia xerox a nr. 132 C-N, certificată pentru conformitate rezultă următoarele:
Până la data de 05.02.2001, în nr. 132 C-N, sub, nr.top 22, fost înscris imobilul casă de piatră, cu 1 local mare pentru restaurant, 4 camere, 1 bucătărie, dependințe și curte în-, ulterior- și în prezent-, în suprafață de 170 stj.
p.La 20.04.1950, cu nr. 1357, s-a înscris, sub B4, dreptul de proprietate asupra parte din imobilul precizat mai sus, în favoarea numitei, născută (bunica reclamantului), cu titlu de cumpărare.
La data de 13.02.1990, cu nr. 40. în baza Deciziei nr. 287/1984 a Consiliului Popular al județului C - Comitetul Executiv - data în baza Certificatului de moștenitor, eliberat de notariatul de Stat al județului C, nr.1217/1982, dosar nr. 976/1982, asupra parte din imobilul de sub, porțiunea de proprietate de sub B4 a lui, prin dreptul extrafunciar a lui, s-a întabulat dreptul de proprietate, în baza prevederilor Decretului nr.223/1974, în favoarea Statului R, în administrarea operativă a C, de sub B 8 și B 9.
La data de 28.07.2000, cu nr. 11582, asupra cotei de parte din imobilul de sub, s-a intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de cumpărare, în favoarea intervenientei "- " C, sub.
La data de 05.02.2001, cu nr. 1810. în baza dovezii de luare în folosință, emisă de Consiliul local C, asupra terenului de sub, s-a înscris noua construcție, după radierea vechiului înscris, în favoarea proprietarilor de sub B 8 și B 21, la 22. Noua construcție care s-a înscris consta în: Hotel restaurant, La subsol: 3 încăperi, La parter: sala restaurant, bar de zi, spălător, bucătărie, 2 holuri, 3 grupuri sanitare, recepție hotel, cameră bagaje, spălătorie, călcătorie, vestiar, birouri, La etaj: 13 camere-hotel, 13 băi, 12 sasuri, 2 casa scări; La mansardă: 13 camere hotel, 13 băi, 12 sasuri, 1 apartament de 2 camere, baie, hol, oficiu, coridor, 2 casa scării, acces pod.
La 14.07.2004, cu nr. 13461, în baza dovezii de luare în folosință nr. 326 din 09.07.2004, emisă de Municipiul C-N, asupra imobilului de sub, s-a înscris noua construcție, în favoarea proprietarilor de sub B 8 si B 21, la 26, adică la construcția înscrisă s-a adăugat "mansardare imobil, realizată în volumul șarpantei cu zidărie din cărămidă la exterior și compartimentată interior cu rigips, compusă din: II: 6 apartamente cu 1 camera, 1 baie, 1 hol; 1 apartament cu 2 camere, 1 baie, hol; oficiu, coridor, hol - casa scării și s-a menționat că, întreaga construcție are regim de monument istoric.
Reclamantul a notificat, prin executorul judecătoresc, Consiliul local al municipiului C-N la data de 09.05.2001, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a cotei de parte din imobilul situat în C-N,-.
Prin Dispoziția nr. 1853/19.04.2002 emisă de Primarul municipiului C-N, s-a respins cererea reclamantului de restituire în natură a cotei de parte din imobilul situat în C-N,-, înscris în nr.132, cu nr. top. 22, cu mențiunea că urmează să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum la care se va ține seama de despăgubirile încasate, actualizate, de către instituțiile abilitate, în condițiile legii.
Prin dispoziția cu nr. de mai sus, s-a constatat că o cotă de parte din imobil a trecut în proprietatea Statului R, prin aplicarea Decretului nr.223/1974, Decizia nr. 287/20.08.1984 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului C, de la antecesorul reclamantului, cu plata unor despăgubiri în sumă de 40 000 lei.
În motivarea deciziei de respingere s-a reținut că imobilul a fost transformat prin reamenajare și supraetajare, de la o construcție inițială cu parter, azi fiind o construcție în regim de, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, restituirea în natură nefiind posibilă.
Prin sentința civilă nr. 390/17.04.2003, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 6267/2002, s-a admis plângerea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții și intervenienta din prezenta cauză și s-a dispus anularea Dispoziției nr. 1853/19.04.2002 emisă de Primarul municipiului C-N, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a cotei de parte din terenul, subsolul și parterul construcției înscrisă în nr.132 C-N, nr. top. 22, situat în C-N,-.
Prin Decizia civilă nr. 185/03.11.2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 4161/2003 s-au admis apelurile declarate de pârâtul Municipiul C-N și intervenienta din prezenta cauză și s-a dispus schimbarea în tot a sentinței civile nr. 390/17.04.2003, în sensul că s-a respins plângerea formulată de reclamantul din prezenta cauză, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 1853/19.04.2002.
Decizia civilă nr. 185/03.11.2003 a Curții de Apel Cluja devenit irevocabilă, prin Decizia nr. 3195/21.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 11694/2004, prin respingerea recursului formulat de reclamant.
În concluziile expertizei tehnice judiciare efectuată și completată de expertul s-a arătat că la ora actuală, imobilul situat în C-N,- (fosta strada - - și apoi strada -. - -), înscris în nr. 132, nr. top. 22, este constituit dintr-o construcție cu regim de înălțime, cu destinația de hotel - restaurant.
Prin lucrările de extindere și supraetajare executate, s-au realizat corpuri de clădire neseparabile și nepartajabile prin funcțiunea, destinația și activitatea existentă (hotel restaurant cu toate anexele necesare funcționării). Suprafața construită desfășurată inițială preluată de stat = 183, 6 mp. iar suprafața construită desfășurată actuală, aferentă părții preluate de stat = 999 mp. Podul nu poate fi luat în calcul ca suprafață separată, față de suprafața utilă sau construită a unei clădiri. Suprafața podului, conform STAS 4908-85 este inclusă implicit în suprafața de calcul a unei construcții, fiind socotit ca spațiu nelocuibil, podul nu se consideră etaj, cu excepția mansardelor. La subsolul clădirii a existat o groapă (grota) neamenajată, nefuncțională, din cauza colmatării cu pământ, în proporție de 80%, care a fost curățată de actualii proprietari și amenajată la starea și funcționalitatea actuală.
Cele 2 etape de edificare a construcției s-au desfășurat, prima conform autorizației de construire nr. 1343/25.07.2000 pentru consolidarea, compartimentarea parterului existent și supraetajare și mansardare, iar a doua etapă, conform autorizației de construire nr. 467/10.04.2001, pentru mansardarea podului existent, astfel că mansarda inițială devine etajul 2, iar podul existent, mansardă. În concluzie și în etapa a 2-a s-a adăugat volum pe verticală construcției existente, rezultată din etapa I-
În ceea ce privește obiecțiunea formulată de pârâtul Statul R prin Consiliul local al municipiului C-N, privind creșterea plusulul de valoare pe întreg imobilul, aferent părții deținute de acesta, procentul este de 444 %, calculat corect de Primăria municipiului C-
În concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate și completate de expertul și ale suplimentului la această expertiză s-a arătat că imobilul în litigiu este situat pe-, în municipiul C-N și a fost înscris în nr. 232 C-N, cu nr. top. 22, sub denumirea de casă de piatră cu un local mare pentru restaurant, 4 camere, 1 bucătărie, dependințe și curte cu terenul de 179 stj.p., a fost în regim de, și dată în folosință în anul 1880. În prezent acest imobil este de tipul +Et.1+Et.2+ Construcția adăpostește în principal următoarele funcțiuni:
- restaurant cu anexele specifice funcțiunii de bar, situate la subsol și parter;
- recepția hotelului, grupuri sanitare, vestiare, birou și centrală termică, situate la parter;
- camere de hotel și oficiu la cele 2 etaje și mansardă.
Față de forma inițială a imobilului, de la data preluării de către Stat, au fost adăugate pe orizontală și pe verticală noi corpuri (s-a extins parterul și s-au mai construit 2 nivele și o mansardă). Aceste extinderi au respectat cele 2 autorizații de construire. desfășurată inițială a imobilului este de 550 mp. iar aria desfășurată actuală este de 1578,3 mp.
legal edificate împreună cu construcția inițială, așa cum se prezintă în momentul de față, formează un hotel+restaurant.
Lucrările de extindere au respectat întrutotul legislația în materia construcțiilor și s-au executat în conformitate cu certificatul de urbanism nr. 206/09.02.2000, pe baza autorizațiilor de construire nr. 1343/25.07.2000 și nr. 467/10.04.2001 și în conformitate cu expertiza tehnică efectuată de ing., expert autorizat Anterior demarării lucrărilor s-a obținut și avizul Ministerului Culturii, Direcția Monumentelor Istorice, nr. 500 M/13.07.2000. Podul inițial a fost refăcut în întregime, cu modificarea șarpantei.
În urma efectuării acestor lucrări, clădirea veche: subsol, parter și pod inițial s-a transformat într-o clădire +pod nou, dispărând podul inițial. Podul nou s-a refăcut în baza autorizației de construire nr. 467/10.04.2001. Autorizațiile de construire, menționate mai sus se referă la întregul imobil.
Toate lucrările de edificare a imobilului au fost executate de intervenientă, așa cum reiese din dovada de luare în folosință nr. 13/02.02.2001, eliberată de Primăria municipiului C-N, iar prin emiterea autorizațiilor de construire cu nr. de mai sus, s-a manifestat implicit și acordul pentru construire al celuilalt coproprietar, respectiv pârâtul Statul R prin Consiliul local al municipiului C-
La fosta casă de locuit, care are în prezent utilitatea de centrală termică și birouri administrative (corp de clădire, care se află în curtea interioară a imobilului) s-au adus îmbunătățiri față de starea inițială a acestuia, atât ca dispunere de încăperi și destinații, cât și de construire a stâlpilor de rezistență realizați pentru susținerea etajelor superioare.
Prin contractul de închiriere nr. 1706 din 14.01.1999, pârâtul Statul R prin Consiliul local al municipiului C-N, a închiriat intervenientei cota de 50% din imobilul situat în C-N,-, în forma și componența de la data respectivă, pe un termen de 10 ani, respectiv până la 14.01.2009.
După soluționarea prin hotărâre judecătorească irevocabilă a plângerii formulate de reclamant pentru anularea Dispoziției nr. 1853/19.04.2002, emisă de Primarul municipiului C-N au apărut acte normative noi care au modificat Legea nr. 10/2001 sau normele metodologice de aplicare a acesteia, sau care au reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Astfel a apărut Legea nr. 247 din 19.07.2005, publicată în Of. nr. 653/22.07.2005, care a abrogat art. 18, lit. c din Legea nr. 10/2001, a introdus în Legea nr. 10/2001, art. 181, care după republicarea în temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005 în nr. 798/02.09.2005 a devenit art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 247/2005 în Titlul VII reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, iar nr.HG 1095/2005 a aprobat Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin nr.HG 250/2007 publicată în Of. 227/03.04.2007 s-au aplicat Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, nr.HG250/2007 a abrogat HG498/2003, care au aprobat Normele metodologice a Legii nr.10/2001.
În completarea motivării acțiunii introductive, prin notele de ședință depuse la 01.11.2005, reclamantul a susținut că Titlul VII al Legii nr. 247/2005, indică în mod expres cel puțin două cazuri de caducitate a actelor administrative emise în baza Legii nr. 10/2001 și anume cazurile prevăzute de art. 25 și art. 21 din acest titlu și a arătat în continuare că, în speța de față nu a fost adoptată o dispoziție de acordare a despăgubirilor prin echivalent, pentru ca aceasta să poată fi controlată de Comisia Centrala, ci ne aflăm doar în stadiul emiterii unei dispoziții de respingere a restituirii în natură, dispoziție caducă raportat la noile dispoziții ale Legii nr. 10/2001, așa cum o dovedesc și celelalte cazuri de caducitate enumerate mai sus.
În condițiile în care, până în prezent, nu au fost acordate nici măcar despăgubiri prin echivalent pentru cota parte din imobilul situat pe-, la acest moment Primarul municipiului C-N ar trebui să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri prin echivalent. Aceasta poate fi emisă numai în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, însă la această dată, ținând cont de situația de fapt a imobilului, o dispoziție de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent ar fi ilegal. Motivul este că Legea nr. 10/2001 stabilește clar necesitatea restituirii în natură, fiind indicate explicit cazurile în care această restituire în natură nu este posibilă.
Singura cale legală acum este acțiunea în justiție, având petitele indicate în cererea introductivă, nefiind incidente prevederile legale speciale privind atacarea actelor emise pentru acordarea de despăgubiri, acte al căror șir ar fi declanșat de dispoziția primarului de propunere a unor despăgubiri, dispoziție ilegală ab initio raportat la Legea nr. 10/2001.
Pe baza celor reținute mai sus, și ținând cont de prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanța a analizat mai întâi excepția inadmisibilității acțiunii, invocata din oficiu, unită cu fondul.
Reclamantul a parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin depunerea notificării, prin executorul judecătoresc, la data de 09.05.2001, depunerea plângerii împotriva Dispoziției nr. 1853/19.04.2002 și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care i s-a soluționat plângerea.
La data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 247/2005, respectiv la data de 22.07.2005, cererea reclamantului de restituire în natură a cotei de parte din imobilul situat în C-N,-, în baza Legii nr. 10/2001, era soluționată irevocabil, încă de la data de 21.04.2005, data pronunțării Deciziei nr. 3195/2005 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 11694/2004, prin care s-a respins recursul reclamantului împotriva Deciziei civile nr. 185/03.11.2003 a Curții de Apel Cluj. Se reamintește că prin Decizia nr. 185/2003 a Curții de Apel Clujs -a schimbat în tot, sentința civilă nr. 390/2003 a Tribunalului Cluj, în sensul că s-a respins plângerea formulată de reclamant împotriva pârâților și intervenientei, având ca obiect, anularea dispoziției nr. 1853/19.04.2002, emisă de Primarul municipiului C-
Prin urmare, Dispoziția nr. 1853/19.04.2002, prin care s-a respins cererea reclamantului de restituire în natură a cotei de parte din imobilul situat în C-N,-, înscris în nr. 132 C-N, nr. top. 22, și s-a stabilit că față de acesta să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, în cuantum la care se va ține seama de despăgubirile încasate, actualizate, de către instituțiile abilitate, în condițiile legii, a rămas valabilă și a produs efecte înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 și poate produce efecte și după aceasta.
De noile prevederi legale, respectiv de art. 181, introdus în Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, devenit art. 19 al Legii nr. 10/2001, după republicarea acesteia în Of. nr. 798/02.09.2005, au putut și pot beneficia doar persoanele ale căror notificări nu erau soluționate sau persoanele ale căror plângeri împotriva dispozițiilor date de primari, nu erau soluționate irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.
În speță, reclamantul nu mai poate să urmeze din nou procedura de retrocedare prevăzută de Legea nr. 10/2001, deoarece art. 19 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005, se aplică doar pentru viitor, nu retroactivează, în caz contrar s-ar aduce atingere securității raporturilor juridice și dreptului de proprietate al pârâților și intervenientei.
După intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 247/2005, reclamantul putea și poate în continuare să beneficieze de prevederile Titlului VII din această lege, care prevede regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și de prevederile Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care au fost aprobate prin nr.HG 1095/2005, pe baza Dispoziției nr. 1853/19.04.2002, care produce în continuare efecte.
Astfel, în baza motivelor arătate mai sus, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocate din oficiu, și pe cale de consecință a respins acțiunea, ca inadmisibilă și a admis cererea de intervenție, ca întemeiată.
Instanța a respins și pe fond acțiunea reclamantului și prin urmare a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta "- ", în interesul pârâților cu motivarea că, chiar dacă reclamantul ar putea beneficia de noile prevederi legale, respectiv de prevederile art. 181, introdus în Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, devenit art. 19 din Legea nr. 10/2001, prin republicarea acestei legi în Of. nr. 798/02.09.2005, cererea reclamantului nu poate fi admisibilă, deoarece așa cum rezultă din cele două expertize tehnice judiciare efectuate în cauză, nu se încadrează în ipoteza art. 19, alin. 1 sau alin. 2 din aceasta lege. Aceasta, deoarece, la data intrării în vigoare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 (fost art.18 indice 1), construcția din care reclamantul solicită restituirea în natură în cota de parte, nu se încadrează în ipoteza prevederilor de art. 19 alin 1, pentru că, așa cum rezultă din ambele expertize, noile corpuri adăugate pe orizontală sau pe verticală, în raport cu forma inițială au o arie desfășurată care însumează peste 100% din aria desfășurată inițial, iar părțile nu au convenit să partajeze construcția, și nu se încadrează nici în ipoteza art. 19, alin. 2, întrucât corpurile suplimentare care au fost adăugate pe orizontală și pe verticală, în raport cu forma inițială, nu sunt de sine stătătoare.
Astfel, în concluziile expertizei efectuate de expertul s-a arătat că, prin lucrările de extindere și supraetajare executate, s-au realizat corpuri de clădire, neseparabile și nepartajabile prin funcțiunea, destinația și activitatea existentă (hotel-restaurant, cu toate anexele necesare funcționării). În aceleași concluzii, s-a mai arătat că, în ceea ce privește obiecțiunea formulata de pârâtul Statul R prin Consiliul local al municipiului C-N, privind creșterea plusului de valoare pe întreg imobilul, aferent părții deținute de acesta, procentul este de 444%, calculat corect de Primăria municipiului C-
În concluziile expertizei efectuate de expertul, s-a arătat că, corpurile legal edificate, împreună cu construcția inițială, așa cum se prezintă în momentul de față, formează un hotel + restaurant, și că în urma efectuării lucrărilor, clădirea veche: subsol, parter și pod inițial, s-a transformat într-o clădire +pod nou, dispărând podul inițial.
Petitul 1 din acțiune nu se poate admite, deoarece reclamantul nu are interes, din moment ce prin Dispoziția nr. 1853/19.04.2002 s-a stabilit că urmează să i se acorde masuri reparatorii prin echivalent, evident că anterior s-a constatat de organele în drept, faptul că s-a preluat abuziv cota de parte din imobilul precizat mai sus, de la antecesorul său.
Petitul 2 nu se poate admite, deoarece Dispoziția nr. 1853/19.04.2002 ar fi fost caducă, doar dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, notificarea reclamantului nu ar fi fost soluționată sau plângerea reclamantului având ca obiect anularea dispoziției cu nr. de mai sus, nu ar fi fost soluționată irevocabil.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, dispoziția cu nr. de mai sus, care este un act administrativ individual, și care a rămas valabilă în urma exercitării căilor de atac, intrase deja în circuitul civil, produsese deja efecte și produce în continuare și trebuie respectată, în caz contrar se aduce atingere dreptului de proprietate al pârâților și al intervenientei și securității raporturilor juridice civile.
Întrucât acțiunea reclamantului a fost respinsă, iar acesta nu a achitat onorariul de 715 lei expertului, reprezentând contravaloarea suplimentului de expertiza, în baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, a fost obligat reclamantul să plătească acestui expert suma de 715 lei.
Prin decizia civilă nr. 186 din 25 martie 2009 Tribunalului Cluj, a fost admis în parte apelul declarat de reclamantul -, împotriva sentinței civile nr. 13.642/08.12.2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, ce a fost schimbată parțial, în sensul că a fost înlătură dispoziția privind respingerea și pe fond a acțiunii civile formulate de reclamant, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
În considerentele acestei decizii, se reține că cțiunea introductivă înaintată inițial la Tribunalul Cluj sub numărul de dosar 5809/01.08.2005 are ca șiobiectconstatarea preluării abuzive, fără titlu a cotei de parte din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul C-N,-, înscris în nr. 132 C, constatarea caducității Dispoziției nr. 1853/19.04.2002 de respingere a notificării nr. 2314/09.05.2001, emisă de Primarul municipiului C-N, raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost recent modificată și obligarea pârâtului de a restitui în natură imobilul care a făcut obiectul notificării și a dispoziției mai sus amintite.
Motivarea acțiunii are la bază ideea de caducitate a dispoziției, ca fiind lipsită de cauză juridică raportat la prevederile art. 18 și art. 181din Legea nr. 10/2001 modificată, dispoziții mai favorabile, având în vedere faptul că situația de fapt a imobilului a rămas neschimbată în raport cu momentul emiterii dispoziției (cota de parte se află în proprietatea Statului Român).
Astfel, este posibilă intervenția caducității ca și cauză de ineficacitate a unui act juridic care produce efecte numai pentru viitor, fără ca prin aceasta să fie înlăturată o situație juridică ce ar fi putut lua naștere între timp.
Cu alte cuvinte,reclamantul urmărește prin demersul judiciar inițiat, aplicarea legii noi, respectiv a art. 181introdus de pct. 42 al art. I din Titlul I din Legea nr. 247/2005 în ceea ce privește notificarea formulată, în condițiile în care aceasta a fost soluționată prin Dispoziția nr. 1853/19.04.2002, dispoziție cenzurată de către instanțele judecătorești, care au menținut soluția primarului, dispoziții favorabile față de cele incidente la momentul emiterii dispoziției, invocând caducitatea acestui act.
În literatura de specialitate, caducitatea a fost definită ca fiind aceea cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil încheiat de orice efecte datorită intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și care este independentă de voința autorului actului juridic. S-a exemplificat prin situația legatului cuprins într-un testament valabil în cazul în care legatarul predecedează testatorului sau a legatarului care renunță la succesiune sau situația bunului care face obiectul legatului cu titlu particular și care piere.
Având în vedere definiția și exemplele redate anterior, tribunalul consideră că situația apariției unei legi noi, mai favorabile, nu constituie o cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil valabil încheiat de orice efecte.
A raționa altfel, ar însemna înlăturarea principiului tempus regit actum, reținut de către instanța de fond, care presupune aplicarea legii în vigoare la momentul încheierii actului.
Mergând mai departe, dacă s-ar da eficiență dispozițiilor legii noi ar însemna că stabilitatea circuitului juridic civil ar fi grav afectată, aspecte tranșate în mod irevocabil de instanțele judecătorești investite să cenzureze procedura administrativă de soluționare a notificării ar fi răsturnate, lucru inadmisibil.
Este de remarcat faptul că dispoziția în discuție, de respingere a notificării, a fost anulată de către Tribunalul Cluj -N prin sentința civilă nr.390/17.04.2003, pronunțată în dosarul civil nr.6267/2002, dispunându-se restituirea în natură, în favoarea reclamantului a cotei de parte din terenul, subsolul și parterul construcției însă, instanța de apel a schimbat-o în tot, menținând dispoziția emisă de primar prin decizia civilă nr.185/03.11.2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul civil nr.4161/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție menținând soluția dată de instanța de apel prin decizia civilă nr.3195/21.04.2005, pronunțată în dosarul civil nr.11.694/2004.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a aprecit că în mod temeinic și legal a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii promovată însă, este întemeiată critica formulată în apel în ceea ce privește faptul că deși s-a pronunțat prima instanță asupra acestei excepții, a analizat și fondul cauzei, aspect care este reflectat atât de dispozitiv unde s-a menționat pe de o parte, că se admite excepția inadmisibilității acțiunii, cu consecința respingerii acesteia și admiterii cererii de intervenție, iar pe de altă parte, s-a respins și pe fond acțiunea, cât și de considerentele hotărârii care vizează atât excepția, cât și fondul cauzei.
Raportat la această contradicție, tribunalul a admis apelul, a schimbat parțial sentința, în sensul că a înlăturat dispoziția privind respingerea și pe fond a acțiunii civile formulate de reclamant, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Celelalte motive de apel care se referă la fondul cauzei nu au mai fost analizate, acestea fiind lipsite de obiect raportat la menținerea soluției de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, respingerii excepției inadmisibilității acțiunii, admiterii acesteia pe fond și respingerii cererii de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului său, reclamantul reiterează, în esență, motivele invocate în apel, în sensul că greșit fost admisă excepția inadmisibilității cu o motivare ce ține de fondul cauzei și care se fundamentează pe o interpretare eronată a acțiunii introductive de instanță, reclamantul neurmărind înlăturarea aplicării legii în vigoare la momentul emiterii dispoziției contestate.
Pe fond, ca element esențial, este de reținut că situația imobilului este neschimbată raportat la momentul emiterii dispoziției contestate, iar lucrările de consolidare și finisare făcute de intervenientă la subsolul și parterul construcției nu fac ca această parte să fie un imobil nou în raport cu cel preluat de stat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2, art. 304 pct. 3, art. 137 alin. 1. pr. civ. a invocat, ca motiv de recurs de ordine publică, excepția referitoare la competența în primă instanță, raportat la calificarea juridică a acțiunii, respectiv dacă, solicitându-se constatarea caducității unei dispoziții emise de primar și restituirea în natură a unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, cauza este de competența în primă instanță a judecătoriei sau a tribunalului, în funcție de aceasta, competența asupra soluționării căilor de atac.
Reprezentanta recurentului a fost de acord cu admiterea acestei excepții, reprezentanții celorlalte părți nu s-au prezentat pentru pune concluzii cu privire la această excepție, invocată încă la termenul din 22.10.2009, în întâmpinarea depusă de intervenientă făcându-se referiri doar la motivele de recurs ale reclamantului.
Analizând excepția invocată din oficiu, curtea apreciază că aceasta este fondată, chiar raportat la calificarea juridică a acțiunii dată de tribunal, din care rezultă că reclamantul solicită instanței aplicarea legii noi cu privire la cererea sa de restituire în natură imobilului, cu alte cuvinte, ca instanța să se pronunțe pe fond cu privire la cererea sa de restituire în natură, aceasta fiind finalitatea acțiunii, iar, în condițiile în care legea nouă, pe o stare de fapt neschimbată, permite restituirea în natură, constatarea împrejurării că vechea dispoziție primarului, supusă deja cenzurii instanțelor, a devenit caducă datorită unui fapt nou, exterior, independent de voința părților, care este modificarea legii, acțiunea sa fiind, astfel, de competența în primă instanță Secției civile Tribunalului Cluj, raportat la disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, aceasta fiind instanța specializată în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 privind cenzurarea dispozițiilor emise în baza acestei legi la cererea părților (și nu anularea la cererea unor terți), fiind abilitată să se pronunțe pe fond și asupra cererii de restituire în natură, interpretare ce rezultă și din Deciziile nr. VI/2006 și nr. XX/2007 a ÎCCJ, pronunțate în recursul în interesul legii.
În condițiile în care judecătoria în mod greșit a soluționat acțiunea în primă instanță, aceasta fiind de competența tribunalului, care nu și-a verificat competența în calea de atac a apelului, în temeiul art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 3, art. 306 alin. 2, art. 297 alin. 2 și art. 137 alin. 1 Cod proc. civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 186 din 25.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează, rejudecând apelul declarat de reclamant împotriva sent. civ. nr. 13642 din 8.12.2008 a Judecătoriei Cluj N, o anulează și trimite cauza sprecompetentă soluționare în primă instanță Tribunalului Cluj.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
la ÎCCJ, semnează
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
Red. dact. GC
6 x/18.01.2010
Jud. apel:,
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Adrea Chiș Ana Ionescu
