Speta Legea 10/2001. Decizia 246/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 246/A/2008
Ședința publică din 1 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul, precum și cel declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B prin primar împotrivasentinței civile nr.43 din 1 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiectplângere în temeiul Legii nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 43 din 1.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N, a fost admisă în parte plângerea formulată de reclamantul împotriva Dispoziției nr. 2649/14.10.2005, emisă de pârâtul Primarul Municipiului B, ce a fost anulată și pârâtul obligat să emită o nouă dispoziție prin care să ofere petentului în compensare suprafața de 1352 mp teren înscris în CF 4358 B, cu nr.top. nou l20/4/2/2/l/4/l/2, conform raportului de expertiză întocmit de expertul și să propună acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de 202 mp teren și casa și anexele din CF 388 B, nr. top. 45, 46 și să înainteze întreaga documentație Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului acestora și emiterii deciziei cu privire la aceste măsuri reparatorii, fiind respinsă cererea pentru restituirea în natură a imobilelor din 388, nr. top. 45,46, teren în suprafața de 1555 mp și casă și anexe gospodărești, precum și cererea de compensare a construcțiilor cu alte bunuri de aceeași natură, iar pârâtul obligat să-i plătească reclamantului suma de 1451 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și onorariu expertize.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul reține că, prin dispoziția contestată, s-a admis în parte cererea de restituire formulată de petentul pentru imobilul casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de l555 mp înscrise în CF 388 B nr.top. 45,46 foste la nr. administrativ 65 str.- - și s-a formulat o propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent constând din despăgubiri acordate în condițiile legii speciale în lipsa unor bunuri și servicii care să fie oferite în compensare. S-a dispus trimiterea notificării și actelor anexe Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului și s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, întrucât construcțiile au fost integral demolate iar terenul a fost ocupat integral de blocurile de locuințe construite în zonă, alei de acces, parcări și un scuar public.
Petentul, este moștenitorul testamentar, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 22 din 27.02.2002, al numitei, decedată la 1.02.2002. Defuncta a fost proprietară a imobilului casă, anexe și teren în suprafață de l555 mp, înscris în CF 388 B nr.top. 45,46 imobil dobândit la rândul său prin moștenire în calitate de soție supraviețuitoare a proprietarului tabular decedat la 7.02.1981.
Acest imobil a fost expropriat prin Decretele de expropriere nr. 63l/l973 poz. 33, nr. 36/1976 poz.10, nr. 168/1977 poz.61. Pentru exproprierile efectuate prin Decretele nr. 168/l977 și 631/1973, antecesoarea petentului a primit despăgubirile calculate la acea vreme de 11.753 lei ROL și 8.889,50 lei ROL, însă, pentru cea afectată prin Decretul nr. 36/1976, nu s-au mai primit despăgubiri.
Situația expusă a fost reținută și de entitatea deținătoare, astfel cum rezultă din Raportul întocmit în vederea soluționării cererii.
Reclamantul a solicitat, atât prin notificarea inițială, cât și ulterior, acordarea unor bunuri în compensare, dar, în principal, restituirea în natură a unor suprafețe din terenul expropriat, care, în opinia sa, nu sunt afectate de detalii de sistematizare, împrejurări ce rezultă din conținutul notificării și a actului de la fila 144 și a procesului verbal de analiză a Comisiei interne desemnate în vederea soluționării cererilor depuse în temeiul 10/2001 din 29.09.2005.
Pentru verificarea susținerilor cu privire la neutilizarea în întregime a terenului expropriat pentru scopul în vederea căruia s-au făcut exproprierile succesive, precum și pentru verificarea existenței în patrimoniul intimatului Municipiul Bau nor bunuri și servicii din domeniul privat care să poată fi oferite în compensare, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice și a unei expertize contabile.
Expertiza tehnică întocmită de expertul și completată de expertul concluzionează că întreaga suprafață de teren fostă proprietatea antecesoarei petentului a fost afectată de detaliile de sistematizare a zonei, prin efectuarea lucrărilor pentru care a fost expropriat, respectiv fiind ocupat prin construire de blocuri de locuințe, alei, parcări, parțial de Școala generală nr. 4 și curtea acesteia și un scuar de interes public, neputând fi restituit în natură, iar construcțiile casă și anexe gospodărești au fost integral demolate.
Față de susținerea intimatului că nu posedă bunuri sau servicii posibil a fi oferite în compensare în condițiile art.l alin.2 din 10/2001, susținere materializată și în procesul verbal întocmit în condițiile art. l alin. 5 din același act normativ, petentul a depus la dosarul cauzei anunțuri de vânzare la licitație publică a unor bunuri proprietatea intimatului, motiv pentru care tribunalul a apreciat că se impune verificarea și administrarea de probe cu privire la existența în patrimoniul intimatului a unor bunuri sau servicii din domeniul privat care să nu fie obiect al unor contracte de concesiune sau închiriere, sens în care a dispus o expertiză contabilă, efectuată de către expertul.
Expertiza contabilă concluzionează că există bunuri în domeniul privat al municipiului B posibil să fie oferite în compensare. Cum, pentru o parte din aceste bunuri, intimatul a făcut dovada existenței unor contracte de concesiune și de vânzare cumpărare, explicând situația lor expertul contabil a făcut precizări, iar petentul și- însușit unele dintre apărările intimatului, iar, prin notele de ședință din l3.06.2006, a solicitat clarificarea prin expertiză tipografică a situației terenurilor situate în B str. -, - și incinta serelor, pe care expertul contabil le-a identificat ca nefiind afectate de contracte de concesiune sau închiriere.
Pentru verificarea situației acestor terenuri, s-a dispus completarea expertizei topografice, pentru a se proceda la identificarea cu date de CF a acestora, la stabilirea suprafețelor și a faptului dacă sunt sau nu libere în sensul legii, completare efectuată de expertul. Potrivit concluziilor expertizei tehnice, imobilul situat în - este înscris în CF 4358 B, nr.top. l20/4/2/2/1/4/l în suprafață de l989 mp, proprietatea Statului Român, pe care este edificat un punct termic dezafectat. Cu privire la acest imobil, s-a propus formarea a două parcele, din care una în suprafață de 637 mp cu nr.top. nou l20/4/2/2/l/4/l/l pe care este edificat punctul termic și o parcelă în suprafață de 1352 mp cu nr.top. nou 120/4/2/2/1/4/2 foste sere dezafectate. Imobilul situat în str.- a fost identificat ca fiind înscris în Cf 2l08 B, nr.top.1856/l, 1855/9, 6622/30/0, 1855/2 și 6622/3l în suprafață de 796 mp proprietatea orașului B, iar cel de-al treilea, situat în incinta serelor, a fost identificat ca fiind înscris în CF l765 B parte din nr.top. 3l52/l, 3l53/l în suprafață de 2274 mp cu proprietari tabulari și.
Cu privire la imobilul din CF 2108 B nr.top. 6622/30/a în suprafață de 920 mp s-a constatat, din actele depuse ulterior expertizei, că este proprietatea Asociației "Club l922" B, dar, din eroare, cu ocazia intabulării acestei asociații, serviciul de carte funciară nu a operat transferul acestei parcele din proprietatea orașului B în cea a respectivei asociații.
Prin obiecțiunile efectuate în cauză, intimatul Municipiul Baa rătat că imobilul de pe str.- nu formează proprietatea sa, împrejurare deja analizată, iar, în ceea ce privește imobilul din incinta serelor, chiar dacă figurează înscris pe proprietari persoane fizice, a fost expropriat anterior, fiind cuprins în domeniul public prin HG nr. 905/2002, iar, din imobilul cu suprafața de 637 mp pe care este edificat punctul termic, suprafața de 394 mp, este cuprinsă în domeniul public prin HCL nr. l52/2004 și face obiectul HCL nr. l7/2005, prin care s-a aprobat amenajarea prin centru de afaceri și expozițional, proiect aflat în dezbatere publică.
Analizând apărările intimatului în raport de probele dosarului, cu privire la posibilitatea de a oferi în compensare petentului vreunul dintre terenurile constatate ca făcând parte din domeniul privat al municipiului și neafectate de contracte de concesiune sau de închiriere, tribunalul a apreciat că imobilele din CF 2l04 B și CF l765 B nu pot fi avute în considerare, deoarece primul este proprietatea altei persoane juridice, iar cel de al doilea face parte din domeniul public, astfel cum rezultă din HG nr. 905/2002, astfel că singurul teren aflat în patrimoniul intimatului și care face parte din domeniul privat este suprafața de l352 mp din CF 4358 B nr.top. l20/4/2/2/l/4/l/2 astfel cum a fost identificat de expert, restul suprafeței de 637 mp pe care este edificat punctul termic făcând parte din domeniul public, așa cum rezultă din Hotărârea Consiliului local nr. 152/2004 și anexele acesteia.
Intimatul, la data adoptării hotărârii respective, a procedat la cuprinderea în domeniul public a punctului termic nr. 14 de pe str. - și a suprafeței de 394 mp, acordându- nr. top. nou l20/4/2/2/l/4/l/l, iar expertul, prin modul în care a propus formarea loturilor, a majorat această suprafață la 637 mp, asigurându-se astfel și funcționalitatea construcției.
In ceea ce privește lotul în suprafață de l352 mp, a format obiectul unui contract de concesiune, dar acest contract nu mai este în vigoare, cum însuși intimatul recunoaște în obiecțiunile depuse, în prezent fiind ocupat de foste sere dezafectate, împrejurare raportat la care el poate fi considerat liber.
Susținerea că întregul imobil din CF 4538 B este cuprins în proiectul de realizare a unui Centru de ing Regional în regiunea Nord-Vest, aprobat prin. HCL nr. l7/2005, astfel că nu poate fi aferent în compensare, nu poate fi primită, deoarece, din conținutul HCL nr.l7/2005 și a actelor anexe, rezultă că obiectul acesteia este aprobarea studiului de fezabilitate aferent proiectului, că acest studiu privea și amenajarea unui centru de afaceri prin reamenajarea și extinderea punctului termic nr. 14 situat în str. -i, iar acest punct termic este cel cuprins în anexa la HCL nr. 152/2002.
Cu privire la acest proiect, s-a eliberat și certificatul de urbanism nr. 787 din 27.04.2005, cu o valabilitate de 12 luni de la data emiterii, iar intimatul nu a depus la dosarul cauzei niciun alt act care să ateste derularea ulterioară a procedurilor în vederea materializării proiectului, respectiv avize de specialitate, autorizație construcție, sau îndeplinirea celorlalte etape și formalități cuprinse în hotărârea respectivă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că terenul în suprafață de l352 mp înscris în CF 4358 B nr. top. nou l20/4/2/2/l/4/l/2 este liber, există în patrimoniul intimatului, face parte din domeniul privat, putând fi oferit în compensare petentului pentru terenul expropriat.
Potrivit art. l alin.3 din Legea nr. 10/200l, în cazul n care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri, acordarea în compensare fiind stabilită de legiuitor ca o obligație a unității deținătoare.
Atât dispozițiile art. l alin. 3, cât și ale art.l0 și 26 alin.l din Legea nr. l0/200l prevăd în cadrul măsurilor reparatorii prin echivalent ca o primă măsură compensarea oferită de entitatea deținătoare cu acordul persoanei îndreptățite și numai în lipsa acesteia propunerea de despăgubiri.
Instanța supremă s-a pronunțat în sensul că instanțele sunt datoare să stabilească prin probe existența în patrimoniul unității deținătoare a unor bunuri care să poate fi oferite în compensare, precum și asupra faptului că instanțele au plenitudine de jurisdicție în analizarea dispozițiilor motivate de respingere a cererilor de restituire în natură consecință a interpretării art. 2 alin. 2 și art. l4 din Legea nr. l0/200l, or, din moment ce instanțele pot dispune ele însele în mod direct restituirea în natură, se impune concluzia că, atunci când se evidențiază prin probe existența bunurilor în patrimoniul deținătorului, care să poate fi oferite în compensare, instanța este îndrituită să se pronunțe în acest sens.
In acest mod, tribunalul, în aplicarea și a art.11 alin.8 din Legea nr. l0/200l, a dat eficiență juridică și finalitate dispozițiilor reparatorii ale legii speciale, dar și a art. din Protocolul nr. l, realizând o reparație efectivă și echitabilă în condițiile art. 6 și 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
În ceea ce privește cererea petentului referitoare la trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unui punct termic, aceasta a fost disjunsă și formează obiectul altui dosar aflat pe rolul instanței de contencios administrativ, astfel că cererea de acordare în compensare pentru construcțiile demolate a unui punct termic nu poate fi primită, intimatul neavând în patrimoniu în domeniul privat astfel de construcții.
Deoarece Consiliul local Baf ost împrocesuat în cauză prin extinderea de acțiune pentru obligarea de a trece din domeniul public în domeniul privat al municipiului a construcției punct termic, și cum acest petit a fost disjuns și înaintat instanței de contencios administrativ, Consiliul local nu și-a mai păstrat calitatea de parte în prezentul dosar, deși, din eroare, în încheierile de ședință a fost menționat, astfel că tribunalul nu s-a mai pronunțat și asupra acestuia.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal apel ambele părți.
Reclamantul nu și-a motivat apelul, iar, ulterior a renunțat la judecarea acestuia, motiv pentru care, în temeiul art. 293 alin. 2 rap. la art. 246. pr. civ, curtea va constata această renunțare.
Pârâtul Primarul mun. B, personal și pentru Municipiului B, a solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că terenul oferit de instanță cu titlu de compensare nu este liber, instanța, în virtutea rolului activ, fiind obligată să pună în vedere pârâtului să completeze probațiunea, în măsura în care aprecia că HCL nr. 17/2005 privind aprobarea studiului de fezabilitate aferent proiectului de realizare a unui Centru de ing Regional NV era insuficientă pentru a dovedi această împrejurare.
Cheltuielile efectuate pentru acest proiect în sumă de 174.456,66 lei rezultă din adresa nr. 23087/3.04.2008 a Direcției economice, Direcției Tehnice și a Serviciului tehnic de investiții din cadrul Primăriei.
Proiectul a demarat încă din anul 2004, între orașele B-M, B, D, cu denumirea "Elaborarea aplicației de Finanțare nerambursabilă prin programul PHARE, componenta de coeziune economică socială - M 2004-2006, pentru proiectul /NV - rețea Regională de Centrul de marketing, Consultanță și ", sens în care a și fost aprobat studiul de fezabilitate prin HCL nr.17/2005.
Ulterior, proiectul a fost aprobat prin HG nr.898/2007, fiind trecut în lista proiectelor de rezervă din cadrul programului PHARE coeziune economică și socială 2004-2006, la baza emiterii acestei hotărâri fiind documentele întocmite în anii 2004-2006, dar și HCL 109/31.05.2007 de aprobare a Planului Urbanistic de Detaliu "Realizare centru de afaceri și pavilion expozițional" pe terenul din CF 4358 B, nr. top 120/4/2/21/4/1, planul urbanistic stabilind condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire.
După emiterea HG nr.898/2007 și a HCL nr. 147/2007, proiectul a fost reactualiza, fiind emise certificatul de urbanism nr.1329/3.07.2007, nr.2385/1.11.2007, precum și o serie de avize. A fost solicitată și emiterea autorizației de construire,însă aceasta este condiționată de avizul și a unui certificat de descărcare de sarcină arheologică.
Toate aceste documente existau la data pronunțării hotărârii primei instanțe și puteau fi depuse la dosar.
Legat de proiect au fost aprobate sume considerabile în bugetul local aprobat prin HCL nr. 26/2008, investițiile fiind trecute în Programul Anual al achizițiilor publice pe anul 2008, această investiție regăsindu-se și în Planul Local de dezvoltare durabilă a mun. B pentru perioada 2005-2015, aprobat prin HCL nr. 71/28.04.2005.
Reclamantul nu a formulat o cerere în sensul ca bunul respectiv să fie inclus pe lista bunurilor ce pot fi oferite în compensare, instanța apreciind greșit că, în virtutea principiului plenitudinii de competență, poate dispune de bunurile unității administrativ teritoriale chiar împotriva voinței acesteia. În acest sens, apelantul a și invocat o decizie a Curții Constituționale, respectiv decizia nr. 871/2007, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG nr.110/2005 privind vânzarea spațiilor cu destinație de cabinete medicale, curtea apreciind că textul înlătură posibilitatea autorităților publice locale de a dispune liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, încălcând, astfel, dreptul unităților administrativ teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate.
Prin compensarea efectuată, tribunalul a operat o expropriere împotriva unității administrativ teritoriale, în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu-l prejudiciază cu nimic pe vechiul proprietar, oferindu-i alternativa de a primi alte măsuri reparatorii prin echivalent, inclusiv despăgubiri bănești în temeiul Titlului nr. VII din Legea nr. 247/2005.
În concluzie, tribunalul a obligat greșit pârâtul să acorde în compensare terenul solicitat de reclamant, interpretând greșit disp. art. 1 alin. 2 și 5, art. 11 alin.8, art. 26 alin. 1 din legea nr. 10/2001 republicată și art. 36 alin. 2 lit. c și alin. 5 din Legea nr. 215/2001, republicată, întrucât art. 11 nu stabilește o ordine de prioritate pentru petenți în alegerea măsurilor reparatorii prin echivalent, Înalta Curte de Casație și Justiție statuând în acest sens că posibilitatea acordată persoanelor îndreptățite de a opta pentru un anumit tip de despăgubiri, expres menționate, nu echivalează cu dreptul de a alege orice bun din patrimoniu deținătorului.
Tribunalul a încălcat dispozițiile art. 11 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 republicată acordând teren în compensare fără a face o evaluare a terenului preluat abuziv de stat și a celui oferit în compensare.
Reclamantul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că probele nu sunt excepții pentru ca instanța să le pună în discuția părților, întrucât, astfel, s-ar antepronunța, iar, în ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză, pârâtul nu a formulat obiecțiuni.
Repararea prejudiciilor în temeiul Legii nr.10/2001 nu constituie o expropriere a unității administrativ teritoriale, aceasta având obligația, nu să vândă imobile forțat, ci să plătească pentru cele preluate abuziv. Repararea prejudiciului se face, de regulă în natură, pe vechiul amplasament, însă, î situația în care acest lucru nu este posibil, prin echivalent, echivalent însemnând în principal un alt imobil în compensare, mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor pentru repararea prejudiciului și mai favorabilă pentru bugetul statului decât despăgubirile bănești.
Oricum, România a fost condamnată prin numeroase hotărâri ale Curții Europene pentru nefuncționalitatea Fondului "Proprietatea", ceea ce, practic, echivalează cu lipsa oricărei despăgubiri.
În ceea ce privește terenul dat în compensare de tribunal, nici până în prezent nu există autorizație de construire, doar acte premergătoare, finanțarea face trimitere la un proiect PHARE din perioada 2004-2006, ce nu a fost demarat nici până în prezent, iar sumele pe care pârâtul pretinde că le-ar fi alocat municipalitatea sunt ulterioare pronunțării hotărârii apelate.
În plus, hotărârile la care se face referire în motivele de apel sunt cu totul străine de natura cauzei, decizia 104/2004 a ÎCCJ neconținând citatul indicat, iar decizia 283/2007 nefiind publicată și neindicându-se dosarul în care a fost pronunțată.
Analizând apelul pârâtului prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295. pr. civ. curtea apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 296. pr. civ. din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, soluționarea apelului declarat de pârât presupune lămurirea următoarelor împrejurări:
a) - dacă instanțele pot sau nu să dispună compensarea cu alte bunuri sau servicii, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, iar deținătorul imobilului refuză să ofere astfel de bunuri sau servicii în schimb;
b) - dacă imobilul pe care pârâtul a fost obligat să-l ofere în compensare este sau nu liber, respectiv dacă au demarat sau nu lucrările de utilitate publică pe care acesta susține că intenționează să le realizeze pe acest teren;
c) - dacă, în condițiile caracterului nefuncțional al Fondului "Proprietatea", conform jurisprudenței CEDO, curtea poate sau nu schimba soluția primei instanțe.
a) În ceea ce privește prima problemă invocată, care este una de legalitate a sentinței, răspunsul este categoric pozitiv, în acest sens fiind și jurisprudența curții (a se vedea decizia civilă nr. 213 din 17 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-). O astfel de decizie nu depășește atribuțiile puterii judecătorești și nu reprezintă o expropriere în sensul celor susținute de pârât, întrucât acceptarea acestui argument ar însemna încălcarea accesului la justiție prev. de art. 21 din Constituție, întrucât, de fapt, pârâtul susține că, în aplicarea art. 1 alin. 5 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, poate, după bunul său plac, să includă anumite bunuri pe lista bunurilor oferite spre compensare sau, dimpotrivă, să nu includă niciun bun, iar această decizie nu poate fi cenzurată de instanță, fiind atributul exclusiv al unității administrativ teritoriale, derivând, de fapt, din atributul de dispoziție ca element component dreptului de proprietate, sens în care și invocă o decizie a Curții constituționale. În realitate, orice decizie a unui organ administrativ poate fi atacată în instanță, cu excepția celor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, decizia Curții Constituționale invocată referindu-se la posibilitatea de înstrăinare a bunurilor din domeniul privat al unității administrativ teritoriale și nu la executarea unei obligații legale ca cea în speță.
Referitor la acțiunea de care poate uza reclamantul pentru a ataca un refuz abuziv al primarului de a oferi un bun în compensare (pârâtul referindu-se în motivele de apel la împrejurarea că reclamantul nu a cerut includerea bunului în lista celor oferite în compensare), fiind vorba de o obligație legală rezultând din dispozițiile legii speciale de restituire, constituie un capăt de cerere accesoriu plângerii împotriva dispoziției administrative dată în aplicarea aceleiași legi. De altfel, o altă interpretare, în sensul îndrumării reclamantului la instanța de contencios administrativ și suspendării soluționării plângerii formulată în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 până la soluționarea acțiunii în contencios, conform art. 244 alin. 1 pct. 1. pr. civ. ar echivala cu încălcarea dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, cel puțin sub aspectul termenului rezonabil, reclamantul mai având, oricum, de parcurs, până la despăgubirea sa totală, încă o procedură administrativă, posibil urmată de una jurisdicțională, în aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
b) Cu privire la a două problemă invocată, ce ține de netemeinicia sentinței apelate, curtea apreciază, având în vedere inclusiv argumentele reclamantului din întâmpinare, că terenul de care prima instanță a dispus în sensul de a fi oferit spre compensare nu este liber.
Prin probele depuse inclusiv în apel, pârâtul a dovedit că este vorba de efectuarea unei lucrări de utilitate publică, începută în baza unui proiect PHARE pe anii 2004-2006, pentru care au fost alocate fonduri și a început procedura.
Reclamantul a invocat lipsa autorizației de construire, recunoscută de pârât, precum și împrejurarea că sumele au fost alocate ulterior pronunțării hotărârii obiect al apelului, ceea ce este real (sentința fiind pronunțată în 1 februarie 2008, iar HCL nr. 26 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al municipiului B pe anul 2008 fiind aprobată la 12 februarie 2008, așa cum rezultă din copia de la filele 7-11 din dosarul curții), însă aceste împrejurări nu sunt de natură să ducă la concluzia că terenul este liber pentru a fi oferit în compensare, întrucât această împrejurare ar însemna, printre altele, ca acesta să nu fie inclus într-un proiect de utilitate publică, cum este cel invocat de apelant.
Cu alte cuvinte, verificând modul în care pârâtul a respectat obligația rezultând din dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, instanța este ținută să constate doar dacă refuzul acestuia de a oferi un anumit bun (cel în litigiu) în compensare este sau nu unul abuziv raportat la disp. art. 3 din Decretul nr. 31/1954, or refuzul pârâtului nu este unul abuziv, câtă vreme a dovedit că este în cursul unei proceduri ce urmează să se finalizeze într-un proiect de utilitate publică. Prin urmare, unitatea administrativ teritorială și-a exercitat dreptul de a dispune de un bun aflat în proprietatea sa privată potrivit scopului economic și social prevăzut de lege.
Faptul că sumele de bani din bugetul unității administrativ teritoriale au fost alocate ulterior pronunțării sentinței apelate nu este de natură să ducă la altă concluzie, soluția primei instanțe nefiind irevocabilă și nici măcar executorie.
Această împrejurare ar putea fi avută în vedere pentru a se verifica dacă demersurile pârâtului nu au fost doar formale, în sensul că au avut ca unic scop doar împiedicarea aplicării art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce privește terenul cu nr. top. 120/4/2/2/1/4/1/2 din CF 4358
Așa cum rezultă, însă, din întreaga probațiune administrată în cauză, proiectul nu a fost conceput în cursul procedurii în fața instanței, iar faptul că pârâtul a accelerat finalizarea acestuia prin aprobarea unor sume din bugetul local dovedește încă o dată că nu a înțeles să-și exercite abuziv dreptul de a dispune de un bun al său, ci doar să-și exercite un drept potrivit scopului său recunoscut de lege.
c) În legătură cu apărarea reclamantului referitoare la caracterul nefuncțional al Fondului "Proprietatea", aceasta este reală, însă nu duce la schimbarea soluției, deoarece OUG nr. 81/2007 permite acordarea unor sume de bani cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei de 500.000 lei. Reclamantul nu a solicitat în cursul acestei proceduri stabilirea valori imobilului imposibil de restituit în natură pentru a se verifica această apărare, instanța fiind ținută de principiul disponibilității procesului civil rezultând din dispozițiile art. 129 alin. ultim pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată că reclamantul a renunțat la apel.
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B ȘI MUNICIPIUL B reprezentat prin Primar împotriva sentinței civile nr. 43 din 1 februarie 2008 Tribunalului Bistrița -, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă, în sensul că respinge plângerea formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr. 2649/14.10.2005 emisă de PRIMARUL MUNICIPIULUI
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
5 ex/10.10.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu
