Speta Legea 10/2001. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 247

Ședința publică de la 14 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Costinela Sălan

JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu

Grefier - -

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții pârâți Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C ce sediul în C, jud. D, împotriva sentinței civile nr.660 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, - 10,.2,.9, jud. D, ca urmare a casării deciziei civile nr.88 din 28 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, prin decizia civilă nr.7548 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr-, având ca obiect Lege 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții pârâți Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C prin consilier juridic și intimata reclamantă reprezentată de avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Apărătorul intimatei reclamante depune precizare cu privire la suprafața de teren pe care reclamanta o solicită, suprafață identificată de expert prin lucrarea efectuată la instanța de fond și s-a comunicat un exemplar reprezentantului apelantelor pârâte.

Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.

Consilier juridic, pentru apelanții pârâți Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere concluziile completării la raportul de expertiză.

Avocat, pentru intimata reclamantă, depune concluzii scrise și arată că potrivit art.6.1 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 apelantul avea posibilitatea de a restitui în natură terenul solicitat, chiar dacă acesta face parte din domeniul public.

Arată că terenul solicitat este părăginit, abandonat și nu are nici o legătură cu noțiunea de parc.

De asemenea, precizează că vecinilor terenului în litigiu le-a fost retrocedată proprietatea, lucru demonstrat cu actele depuse la dosarul cauzei.

Pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea formulată la data de 7.03.2006, reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției nr.2764 din 17 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului C, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtului să emită o dispoziție de restituire în natură imobilul teren, situat în C,-.

În motivarea cererii, reclamanta arătat că deși prin notificarea nr. 678/N/2001 a solicitat în baza Legii nr.10/2001, restituirea în natură a terenului preluat în baza Decretului de expropriere nr.38/1986, prin dispoziția contestată s-a propus acordarea despăgubirilor în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, reținându-se că imobilul nu poate fi restituit în natură.

Prin sentința nr.660 din 26 octombrie 2007 Tribunalul Dolja admis contestația reclamantei și a anulat parțial dispoziția nr.2764 din 17 ianuarie 2006, dispunând restituirea în natură a suprafeței de 534 mp. teren situat în C,-, cu vecinătățile: N - domeniu public, fost nr.72 din fosta str.F; E -fost nr.6 din str.F, de acces; S - fosta str. F, actual domeniu public, V - fosta str.F, domeniu public, conform raportului și suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing..

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și au fost obligați intimații la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 400 lei RON, reprezentând onorariu de expert.

Pentru pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, ca unică moștenitoare legală a fostei proprietare, de la care a fost preluat imobilul în baza Decretului de expropriere nr.38/1986.

S-a reținut că terenul este liber și poate fi restituit în natură.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Mun. C, în calitate de reprezentant al Mun. C, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii contestației.

Prin motivele de apel s-a invocat tardivitatea contestației formulate cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de Legea 10/2001, iar pe fondul cauzei s-a susținut că, în mod eronat, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 534 mp. întrucât imobilul respectiv are destinație publică, fiind inclus în Parcul.

Curtea de APEL CRAIOVA - Secția civilă, prin decizia civilă nr.88 din 28 februarie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, reținând cu au fost respectate dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/3001, dispoziția emisă de Primarul Municipiului C la 17 ianuarie 2006 și comunicată contestatoarei la 7 februarie 2006, fiind atacată de aceasta la 7 martie 2005, în termenul legal.

Pe fondul cauzei, s-a apreciat că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, restituind în natură terenul liber și neafectat de utilități publice, astfel cum a relevat raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

Susținerile apelantului în sensul că terenul respectiv ar aparține domeniului public al Municipiului C, fiind inclus în zona denumită "Parcul " au fost înlăturate ca nefondate, în condițiile în care la dosar s-au administrat probe din care să rezulte că imobilul solicitat face parte din zona respectivă.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs Primarul Mun.C, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art.304 pct.6,7 și 9 pr.civ.

criticile formulate prin motivele de apel referitoare la întinderea obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001 și art.103 pr.civ. recurentul a susținut că atât tribunalul cât și curtea de apel nu s-au pronunțat asupra câtimii obiectului dedus judecății, neobservând că prin notificare, a solicitat restituirea în natură a 410 mp. respectiv a suprafeței preluate de la autoarea sa prin procesul verbal încheiat la 14 octombrie 1986, soluția instanței de apel fiind nemotivată sub acest aspect.

De asemenea, s-a susținut că în mod eronat instanța s-a considerat legată de concluziile raportului de expertiză, încălcând astfel principiul disponibilității, recunoscut părților prin art.129 pr.civ. și pronunțându-se asupra a mai mult decât s-a solicitat de către intimată prin notificare.

Recurentul a invocat, totodată, greșita aplicare a dispozițiilor legii, în sensul că, deși s-a depus HG nr.965/2002 privind inventarul bunurilor aparținând domeniului public de interes local, instanța a considerat că nu s-a administrat nici o probă prin care să rezulte că terenul în litigiu este ocupat de lucrări de utilitate publică, respectiv "Parcul ".

În dovedirea motivelor de recurs, pârâtul a depus la dosar hotărârea de guvern privind atestarea domeniului public al județului D, precum și al municipiului, orașelor și comunelor din județul D, în care figurează la poz.4796 "Parcul ".

De asemenea, s-a depus la dosar dispoziția nr.1557/4 august 2008, emisă de Primarul Mun.C în executarea sentinței primei instanțe, definitive ca urmare a respingerii apelului prin decizia recurată și procesul verbal de punere în executare din 5 august 2008.

Prin decizia civilă nr.7548 din 28 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul declarat de pârâții Primarul Mun.C și Primăria Mun.C împotriva deciziei civile nr.878 din 28 februarie 2008 Curții de APEL CRAIOVA, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curtea reținut că prin motivele de apel formulate împotriva sentinței primei instanțe, pârâtul apelant Primarul Mun. Cas usținut că în mod eronat a dispus restituirea în natură a suprafeței de 543 mp. teren situat în-, deși reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate numai pentru 410 mp. așa cum rezultă din actul de proprietate și procesul verbal de preluare încheiat, ca urmare a exproprierii, la 14 octombrie 1986.

Asupra acestei critici vizând acordarea către reclamantă a mai mult decât s-a cerut, instanța de apel nu s-a pronunțat prin considerentele deciziei recurate, neindicând argumentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a formulat convingerea.

Astfel, instanța de apel, respingând apelul pârâtului, fără a arăta considerentele pentru care s-a înlăturat critica menționată, a încălcat dispoz.art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. neverificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art.295 pr.civ.

S-a constatat că încălcarea dispozițiilor legale menționate și nepronunțarea asupra motivului de apel referitor la restituirea unei suprafețe de teren mai mari decât cea solicitată prin notificare, conduce la casarea deciziei recurate pentru motivul prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ.

S-a indicat ca rejudecând apelul, instanța să aibă în vedere împrejurarea că prin notificarea înregistrată la BEJ la 23 iulie 2001 (fila 28 dosar fond), reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 410 mp. situat în C,-, teren despre care se arată că este ocupat de domeniul public, solicitându-se de către intimată atribuirea unui alt teren într-o zonă similară sau despăgubiri.

De asemenea, să se aibă în vedere și faptul că potrivit anexei la decretul de expropriere s-a preluat de la o suprafață de 410 mp. situat în-, aceeași suprafață fiind menționată și în procesul verbal încheiat la 14 octombrie 1986 (fila 33), precum și înscrisul nou depus la dosar în faza recursului, respectiv nr.965/5 septembrie 2002, privind atestarea domeniului public al județului

Primind cauza spre rejudecare, Curtea de APEL CRAIOVA, conformându-se deciziei de casare a dispus completarea raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul ca expertul să precizeze dacă terenul ce face obiectul notificării este inclus în terenul ce aparține domeniului public menționat la poziția nr.4796 în nr.HG965/2002, răspunsul acestuia fiind că terenul revendicat face parte din domeniul public.

La termenul de astăzi intimata reclamantă prin apărător a depus o precizare cu privire la suprafața de teren pe care o solicită a-i fi restituită în natură, arătând că înțelege să solicite mărirea câtimii obiectului cererii la 534 mp. suprafață identificată de expert prin lucrarea efectuată la instanța de fond.

Apelul este fondat.

Astfel, prin dispoz.art.1 alin.1, art.7 alin.1, art.9, art.11 și art.26 din Lg.10/2001, s-a consacrat principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența acestei legi, art.1 alin.2 din acest act normativ arătând că, numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Totodată, prin dispozițiile art.26 alin.1 din Lg.10/2001 se arată că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condiții speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă, sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Pornind de la prevederile legale citate, este de netăgăduit că instanța de judecată investită cu o contestație la Legea nr.10/2001 trebuie să verifice cu prioritate dacă principiul enunțat își găsește sau nu aplicabilitatea, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a bunului notificat.

În speță, se constată că dispoziția atacată emisă de Primarul Municipiului Caf ost emisă de în conformitate cu prevederile legale și a aplicat în mod judicios dispozițiile Legii nr.10/2001, considerând că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură reclamantului.

Potrivit art.10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 "în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele".

Cum terenul solicitat în cauză are destinația de parc, făcând parte din "Parcul " și în raport de mențiunile cuprinse la poziția nr.4796 în nr.HG 965/2002, precum și față de concluziile expertului prin suplimentul la raportul de expertiză, din care rezultă neechivoc faptul că terenul ce face obiectul notificării este inclus în terenul ce aparține domeniului public, se constată că restituirea în natură a acestui teren nu este posibilă.

Referitor la precizarea depusă de intimatul reclamant la termenul de astăzi, se constată că nu se încadrează în cererile ce pot fi formulate pentru prima dată în apel.

Astfel, prin dispozițiile art.132 alin.2 pct.2 cod procedură civilă se precizează că cererea de chemare în judecată nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță atunci când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii.

Este evident așadar că mărirea câtimii obiectului acțiunii poate fi solicitată de reclamant până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, în fața primei instanțe, nefiind posibil ca această cerere să fie formulată de parte în căile de atac.

Or, în speță, prin sentința pronunțată prima instanță a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 534 mp. rezultată din măsurătorile efectuate de expert, apelantul pârât Primarul Mun.C invocând în cadrul motivelor de apel acordarea de către instanța de fond a mai mult decât s-a cerut, fiind practic inadmisibilă cererea depusă de către intimatul reclamant la ultimul termen de judecată din apel prin care solicita mărirea câtimii obiectului acțiunii.

Așa fiind, constatându-se că apelul declarat în cauză este întemeiat, urmează ca potrivit art.296 pr.civ. să fie admis.

Se va schimba sentința instanței de fond, în sensul că se va respinge contestația formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanții pârâți Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C ce sediul în C, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 660 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, - 10,.2,.9, jud. D, ca urmare a casării deciziei civile nr.88 din 28 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, prin decizia civilă nr.7548 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de ÎCCJ, în dosarul nr-, având ca obiect Lege 10/2001.

Schimbă sentința apelată, în sensul că respinge contestația formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr.2764 din 17 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Data red.:28.10.2009

Red.jud.-

Tehn.MC/5 ex.

Jud. fond:

Președinte:Costinela Sălan
Judecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Craiova