Speta Legea 10/2001. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 248
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant domiciliat în B,-, -.1,. 46, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 261 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. J PRIN PRIMAR, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant asistat de avocat și consilier juridic pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului Tg. J prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru apelantul reclamant, solicită ca intimata pârâtă să depună înscrisuri pentru a demonstra ce suprafață a fost atribuită școlii pentru că Hotărârea de Guvern din care rezultă că terenul restituit face parte din domeniul public vorbește de un ansamblu mult mai mare decât în realitate.
Reprezentantul intimatei pârâte Primăria Municipiului Tg. J arată că cererea este neîntemeiată, întrucât școala a fost edificată înainte de 1990 și nu cunoaște dacă s-a atribuit școlii terenul la care face referire apărătorul apelantului reclamant și că există un protocol de predare primire între Inspectoratul Școlar al Județului G și Primăria Municipiului Tg.
Instanța respinge cererea ca neîntemeiată și apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra apelului de față.
Avocat pentru apelantul reclamant, depune concluzii scrise și practică judiciară, respectiv decizia nr.3714 din 11.04.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Arată că în prezent situația cu privire la poziționarea conductelor de utilități publice s-a schimbat față de momentul întocmirii primului raport de expertiză: canalizarea pluvială este situată în afara terenului în litigiu, iar cu privire la conducta de gaze aceasta a dispărut din zona în litigiu fiind efectuat un branșament în afara terenului în litigiu.
De asemenea, susține că nu rezultă din nici un act că terenul revendicat are destinația de teren de sport și că a fost întocmită o documentație cu privire la acest teren, iar școala mai dispune de o suprafață de 3700 mp din care aproximativ 1000 mp sunt ocupați de construcția școlii, restul fiind curte și există căi de acces și intrări separate așa cum rezultă din raportul de expertiză.
Pune concluzii de admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și restituirea în natură a suprafeței de 1584 mp identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului Tg. J, depune concluzii scrise în raport de care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj.
Arată că terenul în litigiu este afectat de utilități publice fiind ocupat de construcțiile Școlii Generale nr.2 Tg. J cu dotările și amenajările aferente, respectiv curtea școlii și terenul de sport care sunt necesare desfășurării activităților de învățământ specifice.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj la data de 31.03.2008 reclamantul a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției primarului municipiului Tg.J nr.1863 din 04.03.2008 și restituirea în natură a imobilului teren intravilan în suprafață de aproximativ 2040 mp. precizată ulterior la suprafața de 1677 mp. din suprafața totală de 5420 mp. situată în Tg.J,- Bis și acordarea despăgubirilor pentru diferența de 3743 mp. teren ocupat cu construcția Școlii Generale nr.2.
În fapt, reclamantul a arătat că este moștenitorul lui u, tatăl său, care a dobândit terenul în cauză prin cumpărare în anul 1931, iar ulterior prin Decretul nr.92/1950 poziția 63, terenul a fost naționalizat împreună cu casa și anexele edificate pe acesta.
A mai arătat reclamantul că din suprafața totală de 11280. i s-au restituit în natură doar 5860. rămânând o diferență de restituit în suprafață de 5420. iar prin dispoziția contestată, mai exact din actele invocate de primar în preambulul acesteia, nu rezultă că terenul este ocupat în întregime de construcțiile sau amenajările Școlii Generale nr.2.
Că, potrivit planului de încadrare în zonă la scara 1/2000 întocmit de expert autorizat, aproximativ 2040. din totalul celor 5420. sunt liberi, neafectați de utilități publice sau alte construcții și deci sunt restituibili în natură.
Referitor la dispoziția nr. 1863/2008, a arătat contestatorul că aceasta a fost emisă de către pârâtă cu încălcarea dispoz. art.10 alin.2 și art.16 alin.1 din Legea 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, texte de lege care prevăd că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcțiile noi, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent foștilor proprietari, putându-le fi restituit imobilul în natură, chiar dacă este ocupat de unități bugetare de învățământ.
A depus la dosar planul de încadrare în zonă la scara 1/2000, dispoziția nr. 1863/2008, notificările nr. 5110/2001 și 3886/2001, iar în drept și-a întemeiat contestația pe dispozițiile Legii 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta Primăria Municipiului Tg.J prin notele de ședință depuse la dosar a solicitat să fie respinsă contestația, întrucât terenul cerut în natură de către contestatorul petent este aferent Școlii Generale nr.2 Tg.J, fiind ocupat de clădirea școlii și terenul de sport, întreaga suprafață făcând parte din domeniul public al Municipiului Tg-J, iar amenajările de pe teren sunt imperios necesare desfășurării activităților de învățământ specifice.
A arătat pârâta că dispoziția contestată a fost emisă în concordanță cu dispoz. art.1 alin.2 și 3, art.10 și 26 alin.1 din Legea 10/2001, dar și cu dispozițiile art. 16 alin.2 al Titlului VII din Legea 247/2005.
Astfel, dacă pe terenurile preluate abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, însă cu respectarea documentațiilor de urbanism legal aprobate, entitatea investită cu soluționarea notificării având obligația înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul, destinația actuală a acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, străzi, trotuare, parcări amenajate, existența și utilizarea unor amenajării urbane: conducte de alimentare cu apă, gaze, electricitate, etc.
Or, în speța de față, susține pârâta că suprafața cerută de reclamant nu este liberă de construcții în sensul prevederilor art.10 alin.3 din Legea 10/2001 și deci nu este restituibilă în natură.
La cererea reclamantului a fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice topografice, care să identifice terenul în litigiu prin suprafață, schiță și vecinătăți și să stabilească dacă se află edificate construcții pe acesta, iar în caz afirmativ care este suprafața ocupată, dacă terenul este afectat de utilități publice și dacă poate fi restituit în natură.
În urma întocmirii raportului de expertiză, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că suprafața de teren pe care o solicită a-i fi restituită în natură, este de 1677. în loc de 2040.
Prin sentința civilă nr.261 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Gorja respins contestația reținând că din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și din completarea la raport, rezultă că suprafața în litigiu solicitată și așa cum a fost indicată de către reclamant este de 1677. din care pe o suprafață de 1312. se află baza sportivă a Școlii Generale nr.2, pe care sunt edificate o platformă bituminată și gard din țeavă și plasă de sârmă, ce delimitează incinta bazei sportive, iar 365. reprezintă parte din curtea de nord a școlii generale, care este de asemenea bituminată.
A mai reținut tribunalul că terenul este afectat în subteran de existența branșamentului de gaze naturale, precum și de racordul de canalizare pluvială al școlii, conform schițelor aflate la filele 53 și 56 din dosar și adreselor de la filele 51 și 55 de la dosar, rezultând așadar terenul în litigiu are regimul juridic reglementat prin art.11 alin.4 din Legea 10/2001, contestatorului cuvenindu-i-se doar măsurile reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe a declarat și motivat apel în termen reclamantul considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Susține apelantul că instanța de fond nu a administrat probatoriul necesar justei soluționări a cauzei, arătând că se impunea efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să identifice terenul afectat conductei de gaze ce alimentează Școala Generală nr.2. și țevii de scurgere a ploii, precum și să stabilească dacă restituirea terenului, afectează căile de acces la utilitățile publice și dacă poate fi restituit în natură.
Se mai invocă de apelant și faptul că intimata pârâtă nu a făcut dovada că terenul în litigiu este în proprietatea sau administrarea Școlii Generale nr.2 și nici nu a prezentat autorizația de construire din care să rezulte suprafața pe care aceasta este amplasată, ori că terenul revendicat are destinația de teren de sport.
În calea devolutivă a apelului, instanța, în conformitate cu dispoz.art.295 alin.2 pr.civ. a apreciat utilă, în justa soluționare a pricinii, efectuarea unei noi expertize, având ca obiectiv lămurirea situației juridice a terenului ce formează obiectul contestației.
Această lucrare a fost efectuată de expert desemnat potrivit art.202 alin.1 pr.civ. de către instanță prin tragere la sorți și a raportul de expertiză întocmit niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni.
Apelul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal susținerile apelantului reclamant, prin hotărârea supusă apelului prima instanță dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare), existența sau utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, electricitate de mare calibru).
În speță, se constată că instanța de fond a reținut corect că dispoziția atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile legale și a aplicat în mod judicios dispozițiile Legii nr.10/2001, considerând că terenul în litigiu nu constituie "teren liber de construcții și detalii de sistematizare" și ca atare nu poate fi restituit în natură reclamantului.
Dispozițiile susmenționate trebuie interpretate în sensul că sintagma "amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unei amenajări destinate a servi nevoilor comunității, căi de comunicație, tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele, individualizarea acestor suprafețe în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, fiind atributul entității investite cu soluționarea notificărilor.
În speță, terenul în litigiu, alături de clădirile afectate instituției de învățământ și celorlalte anexe necesare desfășurării bunei funcționalități a acesteia, care prin destinație reprezintă un tot unitar, este imposibil de restituit în natură.
Acest teren face parte structural din perimetrul unui ansamblu școlar, servind scopului acestuia, având în componență o platformă bituminată pe care se află terenul de sport împrejmuit cu un gard din țeavă și plasă de sârmă și 5 pe, iar alături parte din curtea Școlii Generale nr.2.
Așadar, rezultă fără tăgadă că terenul în litigiu este absolut necesar pentru buna utilizare a edificiului de învățământ, ținând de standardul obligatoriu sau cel puțin obișnuit pentru destinația acestuia, fără a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar și ca atare, suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură, nu poate fi restituită decât prin echivalent.
În caz contrar, față de amplasamentul și destinația acestui teren s-ar ajunge să fie afectată normala utilizare a Școlii Generale nr.2, ori finalitatea reparatorie a Legii nr.10/2001 nu poate consta în ruperea justului echilibru dintre interesele individuale ale proprietarilor deposedați abuziv și interesele generale ale societății, și crearea de noi conflicte sociale între aceștia.
Așa fiind, constatându-se că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de apelantul reclamant, urmează ca, potrivit dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă, apelul declarat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant domiciliat în B,-, -.1,.46, sector 3 împotriva sentinței civile nr.261 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului Tg.J prin Primar, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Data red.:26.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu
