Speta Legea 10/2001. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/A/2010
Ședința publică din 5 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Carmen Marta Vitos
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de către reclamanta, precum și apelul declarat de pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J-GRĂDINA împotriva sentinței civile nr. 3034 din 18 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din data de 22 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 ianuarie 2010, și ulterior pentru data de 5 februarie 2010.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3034 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins contestația reclamantei împotriva Deciziei nr. 456/20 august 2007 emisă de Centrul CENTRUL DE CERCETĂRI J - GRĂDINA J, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin contestația formulată reclamanta a solicitat modificarea în parte a deciziei nr. 456/20 august 2007 emisă de pârât în sensul obligării acestuia la restituirea tuturor construcțiilor care sunt în posesia și folosința sa, după cum urmează: pavilionul "C" spații de cazare, grajdul, fosta Cantină a Liceului, fosta casă a inginerului agronom (parțial fără adăugirile executate de la deposedarea proprietarei) și pivnița, restituirea terenului aferent construcțiilor, în întregime, cu excepția suprafețelor ocupate de construcțiile edificate în perioada de la deposedare și până la depunerea notificării, cu cheltuieli de judecată.
La data de 5 februarie 2002 reclamanta a notificat prin executorul judecătoresc solicitarea privind restituirea imobilului înscris în CF 1776 J nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1 în natură, constând în 9,4787 ha și conacul " ", în calitate de moștenitoare a proprietarei tabulare.
Solicitanta a menționat că prin hotărâre judecătorească irevocabilă i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 230 milioane lei iar valoarea actuală a terenului și construcțiilor este de 17 miliarde lei. În drept, notificarea a fost întemeiată pe prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 456/2007 Centrul de Cercetări J, Grădina Jaa dmis în parte cerea de restituire în natură, stabilind restituirea în natură a unei părți din imobilul cu nr.top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1/b/2, compus din teren cu suprafața de 6894 mp. cu din construcția (C1) și construcția cu suprafața de 151 mp. denumită Casa Romană (), pe care le deține, diferența fiind deținută de orașul J și pentru aceasta competența emiterii dispoziției revine primarului.
Restituirea în natură este condiționată de rambursarea sumei de 229.033.200 ROL reprezentând valoarea despăgubirii primite în baza Legii nr. 112/1995, care urmează să fie actualizată cu indicele de inflație stabilit conform legislației în vigoare, -a mai stabilit prin decizie.
S-a reținut că antecesoarea reclamantei a fost proprietara tabulară asupra imobilului din CF 1776 J, compus din și o suprafață inițială de 94.787 mp. sub nr.top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1.
Expertiza topografică efectuată a reținut că, în timp suprafața de mai sus a suferit mai multe dezmembrări, la această dată imobilele în litigiu fiind înscrise în aceeași carte funciară, sub nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1/b/2/a/2 - teren cu în suprafață de 88537 mp. din care 79.729 mp. se află în folosința Grădinii
Potrivit mențiunilor CF, terenul și conacul au intrat în patrimoniul Statului Român prin efectul Legii nr. 187/1947 pentru înfăptuirea reformei agrare și ale Decretului nr. 83/1949, de completare a acestei legi.
Prin sentința civilă nr. 5402/1997 a Judecătoriei Zalău, intrată în puterea lucrului judecat, s-a statuat că reclamanta este îndreptățită la acordarea unor despăgubiri în cuantum de 166.665.819 lei vechi, pentru conacul înscris în CF 1776 J (dos. nr. 6070/1997, acvirat).
Sub condiția restituirii acestei sume, actualizate, pârâta a decis restituirea în natură pentru parte din edificiul "" și în întregime construcția "Casa Romană", împreună cu 6894 mp.
Probele dosarului atestă că destinația dată de stat imobilului expropriat din patrimoniul antecesoarei reclamantei nu contravine scopului și principiilor Legii nr. 187/1945 și că nicio dispoziție imperativă a acestei legi nu a fost încălcată în procedura exproprierii, ceea ce atrage concluzia că preluarea s-a făcut cu titlu valabil, încât nu poate fi restituit în natură solicitantei.
Astfel, prin Ordinul nr. 3092/1974 al Ministerului Educației și Învățământului a luat ființă Stațiunea din orașul J, ca instituție în subordinea Consiliului Popular al Județului
Prin nr.HG 565/1990 se înființează Centrul de Cercetări J, personalul și baza materială a Stațiunii tinerilor naturaliști fiind preluate de către persoana juridică nou înființată.
Centrul, potrivit actului normativ menționat, desfășoară "activități de cercetare în domeniul științelor naturale și biologiei, educație-formare-specializare și producție, activități muzeistice și turistice".
Utilitatea publică a activităților desfășurate de către pârâtă în imobilele litigioase este de necontestat.
S-a reținut că fac parte din domeniul public al statului și al unităților sale administrativ-teritoriale, bunurile dobândite de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în baza unui titlu valabil, cu respectarea Constituției și a legilor în vigoare la acea dată, în speță exproprierea fiind făcută în baza Legii nr. 187/1945. Bunurile din domeniul public, în sensul enunțat anterior, sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
Potrivit art. I pct. 5 din lista anexă la Legea nr. 213/1998, constituie domeniu public al statului și terenurile institutelor și stațiunilor de cercetare științifică, parcurile naționale și rezervațiile naturale.
Chiar dacă amintitele prevederi legale nu se referă în mod explicit la grădinile botanice este evident că întreaga activitate a pârâtei este circumscrisă unui interes public.
Expertizele efectuate în cauză au relevat că în fiecare din edificatele existente pe terenul revendicat se desfășoară activități specifice scopului pentru care Centrul de Cercetări Jaf ost înființat acestea - terenul și clădirile - constituindu-se într-un ansamblu unic, prin segmentarea căruia acest scop nu ar mai putea fi îndeplinit.
Cu aceste argumente, instanța a constatat că restituirea în natură a imobilelor menționate în contestație nu este posibilă, astfel că cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta precum și pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J-GRĂDINA.
Reclamanta a solicitat admiterea apelului cu desființarea hotărârii instanței de fond.
În motivarea apelului arată că imobilul ansamblu castel, edificii laterale și parc, au fost trecute în proprietatea statului fără titlu.
În baza Legii nr. 10/2001 pot fi revendicate imobile care au trecut în proprietatea statului cu sau fără titlu, indiferent că la ora actuală se găsesc în proprietatea publică sau privată a statului.
Din considerentele sentinței atacate rezultă că imobilele trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 187/1945 și Decretul nr. 83/1949, sau cele care au intrat în domeniul public al statului, nu pot fi revendicate în baza Legii nr. 10/2001.
Înalta Curtea d e Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 1983/11 febr. 2005, arată că imobilele preluate în baza Decretului nr. 83/1945 dat în completarea unor dispoziții ale Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară, fac parte din categoria celor preluate abuziv, chiar dacă aceste acte normative nu sunt prevăzute expres în cuprinsul Legii nr. 10/2001, este însă unanim acceptat că temeiul legal aplicabil îl constituie art. 2 lit. h din această reglementare, fiind exprimat în sintagma "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte ale organelor locale ale puterii sau administrației de stat".
Consideră că referirea la împrejurarea că activitatea pârâtei este de utilitate publică și în consecință imobilul nu poate fi restituit în natură, se bazează pe o interpretare greșită a legii. Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se afla la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J-GRĂDINA a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare arată că prin Decizia nr. 456/20.08.2007 pârâtul a stabilit restituirea în natură reclamantei pentru din construcția, în întregime construcția denumită casa Romană, precum și suprafața de 6.894 mp teren aferent acestor construcții, iar pentru diferența pe care o deține din imobilul solicitat a respins cererea de restituire apreciind că la data preluării imobilul era cuprins în extravilanul localității J și astfel nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 07.09.2007, reclamanta a solicitat modificarea în parte a deciziei, restituirea în natură a construcțiilor C - spații de cazare, grajdul, fosta Casă a inginerului agronom și pivnița, precum și terenul aferent acestor construcții.
Prin expertiza tehnică topografică judiciară efectuată în cauză s-a stabilit că pârâtul J deține suprafața de 79.729 mp, din totalul de 94.787 mp suprafață solicitată prin notificare, iar din aceasta la data preluării 2/3 era situată în extravilanul localității
În aceste condiții, persoana juridică deținătoare J, a revenit asupra Deciziei de restituire nr. 456/20.08.2007, revocând-o întrucât s-a dovedit că acest act nu reflectă în mod corect situația de fapt a imobilului și a emis Decizia nr. 415/01.07.2008 prin care a stabilit restituirea în natură a suprafeței de 6.894 mp teren clădit și neclădit aferent conacului și curții, a cotei de din construcția și construcția denumită Casa Romană, a comunicat faptul că imobilul alcătuit din diferența de teren clădit și neclădit aferent conacului și curții din intravilan, cota de din construcția și celelalte edificate de pe acest teren, sunt deținute de Orașul J, a respins cererea de restituire în natură pentru suprafața ce o deține din terenul cuprins în intravilanul Orașului J, din imobilul cu nr. top. 270/2/b/1/1/b/2/1/3/b/1/b/2 identificat în CF 1776 J, evidențiată prin conturul roșu pe planul de situație anexat deciziei, ce excede conturului galben teren restituit, întrucât este afectată de amenajări de utilitate publică - Grădina J, imobil pentru care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, a respins cererea de restituire pentru diferența de teren cuprinsă în extravilanul Orașului J din același nr. top. întrucât potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, terenul situat în extravilanul localităților la data preluării nu intră sub incidența acestei legi.
Decizia nr. 415/01.07.2008 i-a fost comunicată reclamantei la 09.07.2008, aceasta declarând că nu înțelege să conteste această decizie emisă de pârâtă în condițiile Legii nr. 10/2001, care astfel a rămas definitivă.
În această situație contestația pe care reclamanta a formulat-o împotriva Deciziei nr. 456/20.08.2007, act unilateral care nu a produs efecte juridice și pe care pârâta l-a revocat, prin Decizia nr. 415/01.07.2008, a rămas fără obiect.
Curtea reține că prin decizia civilă nr. 163/A/15.05.2009 pronunțată în prezenta cauză (fila 81 dosar apel) s-a dispus admiterea apelului declarat de reclamanta precum și a apelului declarat de pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J împotriva sentinței civile nr. 3034 din 18 dec.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- pe care a anulat-o și a reținut cauza spre rejudecare, fixând termen pentru 5 iunie 2009.
În rejudecare, asupra acțiunii, curtea reține următoarele:
Reclamanta a solicitat modificarea în parte a deciziei nr. 456/20 august 2007 emisă de pârât în sensul obligării acestuia la restituirea tuturor construcțiilor care sunt în posesia și folosința sa, după cum urmează: pavilionul "C" spații de cazare, grajdul, fosta Cantină a Liceului, fosta casă a inginerului agronom (parțial fără adăugirile executate de la deposedarea proprietarei) și pivnița, restituirea terenului aferent construcțiilor, în întregime, cu excepția suprafețelor ocupate de construcțiile edificate în perioada de la deposedare și până la depunerea notificării, cu cheltuieli de judecată.
La data de 5 februarie 2002 reclamanta a formulat notificarea nr. 46 prin executorul judecătoresc (fila 30 dosar fond) solicitând restituirea imobilului înscris în CF 1776 J nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1 în natură, constând în 9,4787 ha și conacul " ", în calitate de moștenitoare a proprietarei tabulare.
Prin decizia nr. 456/2007 Centrul de Cercetări J, Grădina J (fila 23 dosar fond) a admis în parte cerea de restituire în natură, stabilind restituirea în natură a unei părți din imobilul cu nr.top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1/b/2, compus din teren cu suprafața de 6894 mp. cu din construcția (C1) și construcția cu suprafața de 151 mp. denumită Casa Romană (), pe care le deține, diferența fiind deținută de orașul J și pentru aceasta competența emiterii dispoziției revine primarului. Restituirea în natură este condiționată de rambursarea sumei de 229.033.200 ROL reprezentând valoarea despăgubirii primite în baza Legii nr. 112/1995.
Prin aceași decizie se respinge cererea de restituire pentru diferența de teren, întrucât nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Pârâtul a mai emis o decizie cu nr. 415/01.07.2008 (fila 312 dosar fond) pentru soluționarea aceleași notificări din 5 februarie 2002 cu nr. 46.
Prin primul articol al acestei decizii se arată că se revocă decizia nr. 456/2007.
Conținutul acestei decizii este parțial identic cu cel al deciziei nr. 456/2007, în sensul că se dispune restituirea în natură a aceluiași imobil dar se mai arată suplimentar că pentru terenul intravilan nerestituit în natură se propune acordarea de despăgubiri iar pentru terenul extravilan se respinge cererea deoarece nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Această decizie, cu nr. 415/01.07.2008, nu a fost atacată de către reclamantă.
Prin dispoziția nr. 600/31.07.2009 emisă de Primarul Orașului J (fila 166 dosar apel) în soluționarea aceleași notificări nr. 46 din 5 februarie 2002, se restituie în natură reclamantei din construcția "", construcție "Casa Romană" și "ateliere de sport", teren în suprafață de 1550,5 mp, curte interioară în suprafață de 4631 mp iar pentru 9999 mp se propune acordarea de despăgubiri.
reclamantei a fost proprietara tabulară asupra imobilului din CF 1776 J, compus din și o suprafață inițială de 94.787 mp. sub nr.top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1, imobil adus în acest cf din cf 1 J (fila 206 dosar fond și fila 114 și urm. dosar apel).
Prin sentința civilă nr. 5402/1997 pronunțată în dos. nr. 6070/1997 al Judecătoriei Zalău, intrată în puterea lucrului judecat, s-a statuat că reclamanta este îndreptățită la acordarea unor despăgubiri în cuantum de 166.665.819 lei vechi, pentru conacul înscris în CF 1776
Expertiza topografică efectuată de expert a reținut că, în timp, suprafața de mai sus a suferit mai multe dezmembrări, la această dată imobilele în litigiu fiind înscrise în aceeași carte funciară, sub nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1/b/2/a/2 - teren cu în suprafață de 88537 mp. din care 79.729 mp. se află în folosința Grădinii J (fila 195 și urm. dosar fond).
Același expert reține că în prezent, mai precis din 1997, o suprafață de 76.930 mp sunt situați în intravilan și 17.857 mp în extravilan, iar în anul 1949 aproximativ 1/3 din teren era situat în intravilan iar diferența de 2/3 era situată în extravilan (fila 134 dosar apel).
Pe acest teren pârâtul a construit mai multe sere, sediul administrativ, complexul de cazare (fila 195 și urm. dosar fond).
Terenul este traversat de rețele de apă, canalizare, gaze naturale, termoficare, parte pentru uzul pârâtului, parte pentru uzul unor terți (fila 200 și 219 dosar fond).
Potrivit mențiunilor din CF, terenul și conacul au intrat în patrimoniul Statului Român prin efectul Legii nr. 187/1947 pentru înfăptuirea reformei agrare și ale Decretului nr. 83/1949, de completare a acestei legi (fila 205 dosar fond).
Imobilul construcție constând în fosta casă a inginerului agronom, în forma existentă la data preluării avea o suprafață de 389,55 mp (fila 109 dosar apel) iar grajdul nu a suferit nici o modificare de suprafață de la data preluării, ambele construcții fiind edificate la data preluării pe terenul cu nr. top 270/2/b/2/1/1/b/2 din cf 1776
Potrivit procesului verbal din data de 07.08.1962 (fila 32 dosar fond) suprafața de 7,22 ha a fost predată de Ocolul Silvic J Școlii Medii J în vederea constituirii ca parc experimental de științele naturii.
Prin Ordinul nr. 3092/1974 al Ministerului Educației și Învățământului a luat ființă Stațiunea din orașul J, ca instituție în subordinea Consiliului Popular al Județului S (fila 41 dosar fond).
Prin nr.HG 565/1990 se înființează Centrul de Cercetări J, personalul și baza materială a Stațiunii tinerilor naturaliști fiind preluate de către persoana juridică nou înființată, art. 1 și 6 (fila 35 dosar fond).
Centrul, potrivit actului normativ menționat, desfășoară "activități de cercetare în domeniul științelor naturale și biologiei, educație-formare-specializare, microproducție, activități muzeistice și turistice", art. 2 din nr.HG 565/1990.
Prin nr.HG 748/1990 s-au modificat art. 3 și 4 din actul normativ anterior menționat, potrivit acestuia Centrul de Cercetări J funcționează în subordinea Direcției generale a cercetării științifice și dezvoltării tehnologice de pe lîngă Ministerul Învățămîntului și Științei, precum și a Consiliul județean S iar unitatea funcționează în regim de finanțare mixt: autofinanțare pentru activitatea de cercetare-producție și cu finanțare de la bugetul statului pentru activitatea grădinii botanice, muzeului, producției de plante, laboratoarelor, pentru prestări didactice (fila 263 dosar fond).
Imobilul "pivniță" a fost cumpărat de către Centrul de Cercetări J de la SC S Z cu prețul de 1.171.270 lei fiind identificat ca beci; construcția adiacentă beciului compusă din o sală de marmură, terasă și cameră protocol, două camere mansardate; magazie materiale, potrivit înscrisului intitulat "proces-verbal" din data de 21.10.1991 (fila 34 dosar fond).
Acest imobil construcție se regăsește pe două terenuri cu numere topografice diferite (fila 197 dosar fond), anume nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1 și nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/2, acest din urmă teren fiind o enclavă înconjurată de terenul cu primul nr. top. (fila 198 dosar fond), și nefiind revendicat în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, doar primul teren apare menționat în notificarea formulată de către reclamantă.
În ce privește terenul extravilan, curtea reține că otrivit p. art. 35 alin. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991 "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de rasă, precum și din administrarea Institutului pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor de de Cultură și a centrelor sale teritoriale aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora. Dispozițiile alin. (2) se aplică și terenurilor proprietate de stat folosite, la data prezentei legi, de unitățile de învățământ cu profil agricol sau silvic și care trec în administrarea acestora."
Trebuie menționat că Centrul de Cercetări J are atât caracterele unui institut de cercetări științifice cât și pe cele ale unei unități de învățământ cu profil agricol sau similar, potrivit art. 2 din nr.HG 565/1990.
Oricum, prin prisma acestui text legal, al art. 35 alin. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991, terenul deținut de Centrul de Cercetări J nu făcea obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin nr.OUG 102/2001, textul art. 31 din Legea nr. 1/2000, referitor la restituirea unor imobile reprezentând exploatații agricole preluate în baza Decretului nr. 83/1949, a fost abrogat. Soluția legislativă are ca temei ideea că, în cazul reglementat de acest text, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Rezultă, așadar, că imobilele administrate de o stațiune de cercetare din agricultură, sau similară, indiferent dacă, la origine, au fost sau nu exploatații agricole, nu cad sub incidența Legii fondului funciar nr. 18/1991 (republicată) și nici a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere (solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997) ci cad sub incidența Legii nr. 10/2001, fiind admisibile măsurile reparatorii, prin echivalent, în condițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, chiar dacă sunt terenuri extravilane, deoarece intenția legiuitorului a fost doar de a delimita domeniul de aplicare a celor două legi și eventual de a nu se acorda o dublă despăgubire, dar în cazul în care un imobil, chiar teren extravilan, nu face obiectul legilor fondului funciar nimic nu interzice de a se acorda reparație în temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta fiind până la urmă și finalitatea Legii nr. 10/2001, de a fi o lege reparatorie.
Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu face vorbire de terenuri intravilane sau extravilane ci doar de terenuri al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar.
Mai trebuie menționat că pct. 8.2 alin. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 498/2003 "Țin ând seama ca legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea și nerestituite cuprinsă la art. 1 din lege, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul ca domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, pana la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite. "
Trebuie subliniat că acest caracter de complinire al Legii nr. 10/2001 se referă și la terenurile extravilane care nu sunt reglementate de legile fondului funciar, dată fiind formularea art. 8 din Legea nr. 10/2001, care nu face vorbire de terenuri intravilane sau extravilane ci doar de terenuri al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar, și dată fiind formularea art. 2 alin. 1 lit. H din Legea nr. 10/2001 care vorbește de "orice alte imobile".
În concluzie reclamantei i se cuvin despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 și pentru terenul extravilan.
Cât privește dispoziția ulterioară nr. 415/01.07.2008, emisă de pârât, prin care se revocă dispoziția nr. 456 /20.08.2007, curtea constată că aceasta este nelegală și nu produce efecte, deoarece pârâtul nu mai putea emite încă o decizie în soluționarea aceleași notificări atâta timp cât prima decizie încă își produce efectele, dat fiind că aceste efecte se produc până la anularea acestei decizii de către instanță în procedura prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevede că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului ". O dispoziție mai poate înceta să producă efectele în cazul prevăzut de art. 25 alin. 6 din Legea nr. 10/2001, anume când în cazul restituirii în natură persoana îndreptățită nu a pus în executare decizia de restituire în natură în termen de 3 ani de la data primirii ei, dar această ipoteză nu este incidentă în cauză.
Ori, cât timp prin decizia nr. 456/20.08.2007 se respinge cererea de restituire pentru diferența de teren, întrucât nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, este evident că este incidentă doar procedura prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, deoarece chiar dacă acest act este un act administrativ, nu este un act pur administrativ, deoarece nu întotdeauna este emis de o autoritate publică, caz în care nici nu se pune problema caracterului administrativ, iar pe de altă parte, chiar dacă este emis de o autoritate publică, pentru cenzurarea legalității acestuia se prevede o procedură specială prin care actul poate fi atacat, anume cea menționată mai sus, prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, iar nu cea prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Prin urmare deciziei sau dispoziției emise în condițiile Legii nr. 10/2001 nu îi sunt aplicabile regulile prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nefiind posibilă revocarea sa în nici o situație.
Apoi, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic. În consecință, o anulare (revocare), ulterioară emiterii dispoziției de restituire în natură, nu se mai poate realiza pe cale administrativă.
Prin urmare, o dispoziție de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură sau o dispoziție de restituire în natură nu poate fi revocată dat fiind că s-ar putea naște nenumărate situații nelegale în cazul în care se emite o dispoziție de restituire apoi aceasta este revocată ori se emite o dispoziție de respingere apoi una de admitere a cererii sau se emit simultan mai multe dispoziții/decizii în favoarea unor persoane diferite, toată stabilitatea raporturilor civile fiind bulversată. În concluzie, pentru soluționarea unei notificări se poate emite doar o singură decizie/dispoziție, oricare ar fi soluția, de admitere sau respingere.
Acolo unde legiuitorul a dorit a prevăzut în mod expres posibilitatea revocării actului emis în procedura de retrocedare, cum este cazul prevăzut de art. 27 alin. 22din Legea nr. 18/1991, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 247/2005.
De menționat că o astfel de dispoziție există dar nu în Legea nr. 10/2001 ci în Normele de aplicare a acesteia, anume la pct. 20.4. din nr.HG 498/2003, care dispun că "Decizia/dispoziția motivată dispusă de un organ de conducere ierarhic inferior unui alt organ de conducere din cadrul unității deținătoare poate fi revocată de acesta din urma în virtutea plenitudinii de competenta specific situației juridice a unității deținătoare ", nefiind oricum întrunită în cauză această ipoteză.
Trebuie sesizat că această dispoziție din Normele de aplicare adaugă la lege, ceea ce nu poate fi admis, normele de aplicare fiind aprobate printr-o hotărâre de guvern care are o putere normativă inferioară legii. O dispoziție nu mai poate fi revocată în nici o ipoteză odată ce a fost emisă, singurul mod de cenzură fiind cel dedus instanței de judecată, procedura fiind exclusivă.
O altă ipoteză este prevăzută de pct. 23.8. din Normele de aplicare anume "După efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natura nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-". Și în acest caz s-ar înțelege că înainte de efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar dispoziția de restituire în natură ar putea fi revocată, dar față de cele expuse anterior această posibilitate este exclusă.
Prin urmare, prima decizie va fi analizată făcând abstracție de faptul că pârâtul a mai emis o decizie cu privire la soluționarea aceleiași notificări, în timpul în care pe rolul instanțelor se afla spre soluționare o plângere ce avea ca obiect chiar prima decizie. A doua decizie nu produce nici un efect dat fiind că dacă am accepta că produce efecte s-ar ajunge la situația în care pârâtul poate emite multiple decizii cu varii soluții asupra notificării care vor fi atacate și nu se mai poate decela care produc efecte sau care dintre soluțiile instanțelor judecătorești trebuie luate în considerare în procedura plângerii cu privire la multiplele, prezumtive, decizii/dispoziții.
De altfel nu există nici un criteriu după care să se aprecieze când emitentul poate să revoce decizia/dispoziția sau când poate emite două sau mai multe dispoziții/decizii. Neexistând aceste criterii intrăm în domeniul arbitrariului.
Cât privește restituirea în natură, curtea constată că aceasta nu se poate dispune deoarece terenul este afectat de amenajări de utilitate publică, situație în care devin incidente dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, ce prevăd că în cazul imobilelor preluate abuziv, dacă pe terenuri s-au edificat construcții autorizate sau dacă terenurile sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților rurale sau urbane, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
O grădină botanică poate fi considerată prin excelență amenajare de utilitate publică, fiind exceptată chiar dacă este organizată sub forma unui institut ce are activități de cercetare în domeniul științelor naturale și biologiei, educație-formare-specializare, microproducție, activități muzeistice și turistice, aceasta având un scop multiplu, de parc public, în anumite condiții, pentru recreere și învățare, apoi susține activități de cercetare în domeniul științelor naturale și biologiei, cât și pentru educație, formare și specializare, și nu în ultimul rând are activități de microproducție în domeniul producerii de semințe.
În plus, dispozițiile art. I pct. 5 din Anexa I la Legea nr. 213/ 1998 statuează caracterul de bunuri aparținând domeniului public în ce privește terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categoriile biologice, fiind evident deci încă o dată că acestea au caracterul unor amenajări de utilitate publică.
Din textul art. 35 alin. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991, mai sus menționat, reiese odată în plus domenialitatea publică a acestui imobil, atunci când prevede că terenurile acolo menționate aparțin domeniului public.
Nu pot fi restituite în natură porțiuni cu sau fără construcții întrucât textul de lege menționat în cele ce preced, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, nu restrânge doar la suprafețele construite sau neconstruite categoria terenurilor nerestituibile în natură, ci arată, așa cum s-a văzut în cele ce preced, că nu se restituie terenurile afectate de "amenajări de utilitate publică". Or, nu doar terenurile construite sau neconstruite au această afectare, ci întreaga grădină botanică constituie un ansamblu destinat în întregime utilității publice și pentru o comunitate urbană, fiind o structură bine închegată.
Totodată, este nefondată critica reclamantei privitoare la restituirea în natură a terenurilor ce aparțin domeniului public după modificarea Legii nr. 10/2001 deoarece terenul în litigiu nu se circumscrie domeniului de aplicare a art. 16 din acest act normativ, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, neregăsindu-se printre imobilele enumerate în anexa 2 lit. A, decât printr-o interpretare mai mult generoasă, care contravine enumerării limitative, mai ales având în vedere și că pârâtul are atât caracterele unui institut de cercetări științifice cât și pe cele ale unei unități de învățământ cu profil agricol sau similar.
Rațiunea privind utilitatea publică și pentru care aceste categorii de terenuri nu au putut fi restituite în temeiul Legii nr. 18/1991 subzistă și este menționat și în Legea nr. 10/2001.
Față de considerentele expuse, având în vedere și prevederile art. 297 alin. 2 teza ultimă Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J - GRĂDINA J și va anula art. 4 din Decizia nr. 456/20.08.2007 emisă de pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J - GRĂDINA
Apoi, va dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele construcții constând în fosta casă a inginerului agronom, în forma existentă la data preluării în suprafață de 389,55 mp și grajd, edificate pe terenul cu nr. top 270/2/b/2/1/1/b/2 din cf 1776 J, precum și pentru terenul în suprafață de 71.712,5 mp cu nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1 din cf 1776 J, cererea fiind admisă doar în parte, dat fiind că nu se dispune restituirea în natură pentru aceste imobile.
Pentru construcții s-a indicat nr. top de la data preluării, neavând relevanță nr. top curent, având în vedere acordarea de despăgubiri, iar pentru teren s-a indicat nr. top din prezent, astfel cum a fost dezmembrat succesiv și cum a fost indicat de expertul în specialitatea topografie.
Acțiunea în ceea ce privește construcțiile pavilionului "C" spații de cazare și pivniță va fi respinsă, pe lângă considerentele de mai sus privind utilitatea publică, și pentru că aceste construcții au fost cumpărate de către pârât de la SC S Z cu prețul de 1.171.270 lei, imobilul fiind identificat ca beci; construcția adiacentă beciului compusă din o sală de marmură, terasă și cameră protocol, două camere mansardate; magazie materiale, potrivit înscrisului intitulat "proces-verbal" din data de 21.10.1991, act valabil și în prezent, nefiind anulat.
Mai mult, acest imobil construcție se regăsește pe două terenuri cu numere topografice diferite, anume nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1 și nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/2, doar primul teren fiind revendicat de reclamantă în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, or nu se poate restitui o construcție fără teren, dat fiind că terenul de sub o parte a construcției nu se poate restitui, nefiind revendicat, și de asemenea nu se poate restitui pivnița doar parțial, cu partea de teren ce a fost revendicat dat fiind că restul pivniței, cu suprafața majoritară ar rămâne fără acces și i s-ar pierde utilitatea.
Celelalte prevederi ale deciziei nr. 456/20.08.2007 emisă de pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J- GRĂDINA J vor fi menținute deoarece restituirea în natură a terenului și construcției și articolele 1-3, 5 și 6 nu au fost atacate, fiind supusă cenzurii instanței doar nerestituirea celorlalte construcții și a terenului.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă va obliga pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J - GRĂDINA J, aflat în culpă procesuală față de admiterea chiar și numai în parte a acțiunii, să plătească reclamantei suma de 9393,32 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și în apel reprezentând onorarii experți (fila 105,107,126 și 189 dosar fond și filele 144 și 146 dosar apel). Cheltuielile de judecată au fost acordate doar în proporție de 2/3 din întregul cheltuielilor efectuate în sumă de 14089,99 lei având în vedere că acțiune a fost admisă doar în parte și că doar o parte informațiilor din expertizele efectuate au fost necesare și utile în vederea soluționării cauzei, expertize care au fost necesare în vederea identificării imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, chiar și în echivalent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J- GRĂDINA J, și în consecință:
Anulează art. 4 din Decizia nr. 456/20.08.2007 emisă de pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J - GRĂDINA
Dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele construcții constând în fosta casă a inginerului agronom, în forma existentă la data preluării în suprafață de 389,55 mp și grajd, edificate pe terenul cu nr. top 270/2/b/2/1/1/b/2 din cf 1776 J, precum și pentru terenul în suprafață de 71.712,5 mp cu nr. top. 270/2/b/2/1/1/b/2/1/3/1/b/1 din cf 1776
Respinge acțiunea în ceea ce privește construcțiile pavilionului "C" spații de cazare și pivniță.
Menține celelalte prevederi ale deciziei nr. 456/20.08.2007 emisă de pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J- GRĂDINA
Obligă pârâtul CENTRUL DE CERCETĂRI J- GRĂDINA J să plătească reclamantei suma de 9393,32 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - --- - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 5 ex. la data de 23.02.2010
Judecător fond -, Tribunalul Sălaj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Carmen Marta Vitos
