Speta Legea 10/2001. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, ambii cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2407 din 24.11.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant (moștenitorul defunctei ), domiciliat în comuna, satul, județul C, având ca obiect contestație formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat - pentru apelanții pârâți Municipiul C, reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C, în baza delegației de substituire din FN/24.06.2009 emisă de avocatul titular - (fila 19), intimatul reclamant, personal și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 20328/2.09.2008 (fila 26), și avocat - pentru intimatul, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 66/24.06.2009 (fila 80).
Procedura este legal îndeplinită, părțile având termenul în cunoștință.
Grefierul se referă asupra cauzei învederând că prin serviciul registratură al instanței, la data de 15.10.2009, Primăria Municipiului C-Direcția Patrimoniu cu adresa nr. -/13.10.2009 a comunicat instanței alcătuite conform art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, pentru lunile septembrie-octombrie 2009, în cuprinsul cărora se menționează că "Municipiul C nu dispune momentan, de rezerve de teren pentru a fi atribuite în compensare (1 exemplar).
Avocat -, pentru, având cuvântul, depune la dosar cererea formulată de petent în temeiul Legii nr. 18/1991 și solicită acordarea unui termen până la care să facă dovada dobândirii titlului de proprietate asupra terenului, prin Ordinul Prefectului. Precizează că terenul era în proprietatea statului și nu s-au putut face măsurătorile. Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 1974, cererea este întemeiată.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, se opune cererii de amânare formulată de.
Având cuvântul apărătorul apelanților pârâți nu se opune față de cererea de amânare formulată de pentru a se depune Ordinului Prefectului pentru terenul în suprafață de 100 mp.
Deliberând, Curtearespinge cererea de amânare formulată de, motivată de împrejurarea că, chiriașul-cumpărător a făcut cerere pentru dobândirea actului de proprietate asupra terenului de 100 mp situat în-, având în vedere obiectul cauzei, probatoriul administrat și calitatea pe care acesta o are în dosar. Totodată, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se pune concluzii pe fondul apelului.
La a doua apelare a cauzei au răspuns avocat - pentru apelanții pârâți Municipiul C, reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C, în baza delegației de substituire din FN/24.06.2009 emisă de avocatul titular - (fila 19), intimatul reclamant, personal și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 20328/2.09.2008 (fila 26), și avocat - pentru intimatul, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 66/24.06.2009 (fila 80).
Luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, Curtea, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Având cuvântul, apărătorul apelanților pârâții solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată. Susține că prin sentința civilă nr. 2407/24.11.20076 Tibunalul a admis acțiunea obligând pârâții să atribuie în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 173,33 mp situat în C, str. - - 13A, totodată, obligând pârâții să atribuie în compensare o suprafață de teren de 384,44 mp în zona -. Critica sentinței de fond vizează două aspecte: lămurirea calității de persoană îndreptățită și modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii.
Se apreciază că, prin actele de stare civilă(certificate de naștere, certificate de căsătorie, certificat de deces) existente la dosar intimatul reclamant nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001. Se susține că reclamanta, autoarea lui, este moștenitoarei surorii sale,. Există o declarație de notorietate din care rezultă că, soțul lui, este una și aceeași persoană cu, dar din alte acte rezultă că numele acestuia este,. Aceste divergențe nu au fost soluționate de instanța de fond. Nici în ceea ce privește preluarea abuzivă a imobilului litigios intimatul reclamant nu a produs dovezi.
Cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, apărătorul apelanților pârâții solicită a se aprecia și sub noile probe administrate în apel, precum și împrejurarea că nu mai există bunuri ce pot fi acordate în compensare. În măsura în care se impun măsurile reparatorii, acestea urmează a se raporta numai pentru bunurile pentru care s-a făcu dovada preluării abuzive.
Luând cuvântul, apărătorul intimatului reclamant învederează că s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, conform Legii nr. 10/2001, fiind explicitat acest aspect în decizia nr. 8030/2007 a Acesta are calitate de moștenitor al lui. Arată că, prin sentința Tribunalului Constanțas -a acordat teren în compensare în zona -, județ C, dar conform listelor depuse de Primărie pentru lunile septembrie-octombrie 2009, momentan nu sunt rezerve.
Concluzionând, apărătorul intimatului reclamant solicită pentru terenul în suprafață de 297,80 mp situat în str. -/str. - a se acorda compensații bănești conform Legii nr. 10/2001. În ceea ce privește imobilul situat în C,-, imobil compus din două corpuri de casă și teren, conform precizărilor, se solicită restituirea celui de-al doilea imobil casă cu anexe, neocupat de; restituirea întregii suprafețe de teren de 255 mp pe care se află cele două corpuri de casă, precum și terenul de 100 mp pentru care nu a obținut titlu de proprietate prin Ordinul Prefectului. Precizează că, nu se solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul lui, având cuvântul precizează că reclamantul la fond a solicitat să i se restituie numai 177 mp, conform raportului de expertiză, fără construcția și terenul aparținând lui Astfel că, apreciază că în apel nu se poate cerere mai mult decât la fond. Concluzionând, solicită a se menține sentința civilă pronunțată de Tribunalul Constanța.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 4 martie 2005 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului C și Consiliul Local C restituirea în natură a imobilelor din C, unul situat pe-, compus din teren în suprafață de 255 mp și două corpuri de casă și unul situat pe str. - și -ui (fost Parc ), compus din teren în suprafață de 297,80 mp.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că a notificat Primăria Municipiului C în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea celor două imobile fostă proprietate a surorii sale, și a soțului acesteia, dar până la data depunerii acțiunii pârâta nu a emis dispoziție de soluționare a notificării, deși termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 a trecut fără ca pârâta să-și îndeplinească obligațiile legale.
Ulterior, printr-o cerere precizatoare, reclamanta a arătat că solicită stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent prin compensare cu un alt imobil sau despăgubiri bănești în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă.
Prin sentința civilă nr. 2407/24.11.2006 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să restituie în natură terenul în suprafață de 173,33 mp situat în C,- A și să atribuie reclamantei în compensare o suprafață de teren de 384,44 mp în zona -.
Prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 463 din 11 februarie 1937 soții și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 297,80 mp situat în Parcul, C iar prin actul de vânzare cumpărare nr. 1473 din 10 iunie 1939 dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 255 mp și construcțiile aflate pe acesta situat în C, str. - -.
S-a reținut că imobilul din C,- a fost preluat în mod abuziv de Statul român prin naționalizare în baza decretului nr. 92/1950.
Referitor la imobilul situat în C, Parcul, deținut de în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 11524 din 27 octombrie 1973 și de G și în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 7320 din 23 septembrie 1966 nu există temei de preluare dar, din faptul că autoritățile locale au dispus de suprafața de 197,80 mp se naște prezumția relativă de preluare abuzivă de către stat.
A mai reținut instanța că din terenul în suprafață de 255 mp situat în- o parte este deținută de în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 436 din 17 aprilie 1972.
Curtea de APEL CONSTANȚA, prin decizia civilă nr. 159/C din 7 mai 2007, respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, reținând în considerente că atribuirea în compensare a suprafeței de 384,44 mp teren s-a făcut în temeiul Legii nr. 10/2001, art. 18 lit. c și cu acordul expres al persoanei deținătoare exprimat prin adresa nr. 76004 din 16 iunie 2006 Primăriei Municipiului
Urmare a decesului reclamantei intimate, intervenit în cursul soluționării cauzei în apel, calitatea procesuală a acesteia s-a transmis asupra succesorului său, dl.
Recursul declarat de pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constantaa fost admis prin decizia civilă nr. 8030 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Constanta.
În recurs s-a dispus, în vederea stabilirii corecte a faptelor, să se suplimenteze probele administrate cu privire la modalitatea de preluare a imobilului de către Statul Român și să se depună în acest sens contractul încheiat de dl. în aprilie 1972 și contractul încheiat de G și în septembrie 1966 și funcție de aceste probe să se stabilească măsurile reparatorii, ținând seama de faptul că "instanța de judecată nu poate dispune direct compensarea cu un alt imobil - teren motivat de împrejurarea că nu poate verifica regimul juridic al bunului și a înlătura o eventuală încălcare a unui drept de proprietate sau altui drept real pe care un terț îl exercită asupra bunului".
Reluându-se judecata, în apel s-au depus: actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2789/6.05.1965 prin care și au vândut lui parte din construcțiile aflate pe un teren în suprafață de 300 mp situat în C,-, prin același act fiind transmis dreptul de folosință pentru terenul în suprafață de 150 mp; actul de vânzare autentificat sub nr. 7320/23.09.1966 prin care a vândut soților G și construcția situată în- și le-a transmis dreptul de folosință pentru terenul în suprafață de 150 mp; actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 11524/27.10.1973 prin care și au vândut lui construcția din- și au transmis dreptul de folosință pentru terenul în suprafață de 150 mp; decizia nr. 3169/12.04.1955 prin care Comitetul Executiv al fostului S Popular al Orașului Caa tribuit în folosință lui un teren în suprafață de 300 mp situat în C, str. -ui, lot 16, careul 439; contractul de vânzare cumpărare nr. 436 din 12.04. 1974 prin care Cav ândut lui locuința din C,- și a transmis acestuia în folosință terenul în suprafață de 100 mp.
De asemenea, instanța a încuviințat și efectuarea unui supliment la expertiza imobiliară cu scopul identificării construcțiilor edificate pe terenul din- și a regimului juridic al acestora, expertiză care a determinat și suprafața de teren folosită de cumpărătorul.
Apelanții pârâți au depus la dosarul cauzei lista întocmită în conformitate cu art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 din care rezultă că, la data soluționării cauzei Municipiul C nu dispune de rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare.
Reexaminând apelul formulat de pârâții Consiliul Local C și Municipiul C instanța constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În speță s-a reținut în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție că autorii reclamantei, soții și, au fost proprietarii imobilelor din C,- (actul de vânzare cumpărare nr. 1473/10.06.1939) și din str. -ui și (act de vânzare nr. 463/11.02.1937) și că reclamantul, ca succesor al moștenitoarei soților, are în virtutea art. 4 alin. 2 cu referire la art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilelor preluate abuziv de Stat.
Sub aspectul modalității de preluare, instanța reține din înscrisurile depuse la dosar că imobilul din C,- a fost preluat prin Decretul de naționalizare nr. 92/1950, pe numele autorului și că, ulterior preluării, Statul Român a dispus de o parte a acestui imobil prin înstrăinarea unui corp de construcție către dl., prin contractul de vânzare cumpărare nr. 436 din 12.04. 1974. Contractul nu a fost anulat, valabilitatea lui nefăcând obiectului vreunui litigiu între părți.
Chiar dacă numai construcția a constituit obiect al înstrăinării în anul 1974 către dl., instanța reține că acesta are o vocație la dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului aferent, așa cum a fost determinat prin raportul de expertiză efectuat în apel d e dl. expert GH. G, teren în suprafață de 86,64 mp pentru care dl. are constituit un drept de folosință conform contractului de vânzare cumpărare și care este delimitat printr-un gard despărțitor de restul imobilului.
Vocația cumpărătorului construcției la dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărare rezultă din prevederile art. 36 alin. 2 din legea nr. 18/1991, republicată, potrivit cu care "terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că dreptul de proprietate asupra terenului atribuit în folosință, aferent construcției înstrăinate de către Stat, trece în proprietatea dobânditorului construcțieiope legis,dar cu începere de la momentul formulării cererii în temeiul acestor dispoziții legale.
În aceste condiții instanța reține că dl. a formulat o cerere de atribuire în proprietate a terenului aferent locuinței, conform Legii nr. 18/1991, cerere înregistrată la Primăria Municipiului C sub nr. -/31.08.2009. Constatând astfel că potrivit dispozițiilor legale reglementate prin art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 legiuitorul a prevăzut o altă modalitate de transmisiune a dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul privat al unității administrativ teritoriale și că în speță a avut loc o asemenea transmisiune și asupra terenului în suprafață de 86,64 mp, aferent locuinței dl., instanța constată că acest teren nu poate fi restituit în natură către reclamant.
Cât privește imobilul dobândit de autorii reclamantului prin actul de vânzare nr. 463/11.02.1937, identificat ca fiind situat în- și-, instanța reține că nu există nici un act de preluare a acestui imobil în proprietatea Statului.
Deși nu a fost preluat în baza nici unui act normativ sau administrativ, de acest imobil Statul a dispus prin decizia nr. 3169/12.04.1955 a Comitetului Executiv al fostului S Popular al Orașului C, în sensul atribuirii terenului de 300 mp, în folosință, în beneficiul numitului, în vederea construirii unei locuințe.
Ulterior, dl. a înstrăinat construcțiile edificate pe acest teren către (1965) și către (1973), transmițând odată cu construcțiile și teren în folosință, câte 150 mp către fiecare dintre cumpărători.
Din situația prezentată mai sus rezultă că, deși nu există nici un act de preluare de către Stat a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. -ui și str. -, faptul că Statul a dispus de bun prin atribuirea lui către un terț, persoană fizică, pentru construirea unei locuințe, determină convingerea instanței că Statul a preluat abuziv acest bun imobil.
Această concluzie se impune și față de prevederile art. 1 lit. (e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007 care stabilesc că, în cazul în care pentru imobilul preluat nu se face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării abuzive a bunului, soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă - deci fără titlu.
Potrivit raportului de expertiză efectuat la instanța de fond și a schițelor ce însoțesc adresele depuse de Primăria Municipiului C cu privire la situația de fapt și juridică a acestui imobil instanța reține că terenul în suprafață de 297,80 mp ce a aparținut autorilor reclamantului este ocupat aproape în totalitate de construcțiile edificate de terți, sens în care instanța constată că terenul nu poate fi restituit în natură, dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 sus citate fiind deopotrivă aplicabile și în acest caz.
În concluzie, constatând că terenul în suprafață de 297,80 mp din str. -ui și str. - și terenul în suprafață de 86,64 mp din- au fost transmise către terți în temeiul legii, în mod corect prima instanță a stabilit că pentru aceste imobile, imposibil de restituit în natură, reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent potrivit principiului prevăzut în art. 7 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Sub aspectul modalității măsurilor reparatorii ce pot fi acordate în schimbul imobilelor imposibil de restituit în natură, se constată că potrivit adreselor trimise de către Municipiul C, adrese întocmite în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, la momentul soluționării cauzei Municipiul C nu dispunea de rezerve de teren pentru a putea fi atribuite în compensare.
Stabilindu-se în speță ca o chestiune de drept dezlegată că întocmirea unei asemenea liste este de competența exclusivă a proprietarului acestor bunuri, respectiv Municipiul C, în mod greșit a dispus tribunalul atribuirea de teren în compensare către reclamant, câtă vreme nu s-a făcut dovada că un asemenea teren există și că el îi poate fi acordat reclamantului în schimbul terenului imposibil de restituit în natură.
Prin urmare, critica din apel care privește această modalitate de acordare de măsuri reparatorii este întemeiată și, pentru că Municipiul C nu dispune de rezerve de teren pentru a putea fi acordate în compensare reclamantului, instanța constată că reclamantului i se cuvin despăgubiri echivalente valorii de circulație a imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, despăgubiri ce urmează a fi stabilite potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța va admite apelul pârâților și va schimba în parte sentința apelată în sensul că pentru terenul de 384,44 mp ce nu poate fi restituit în natură reclamantului i se cuvin despăgubiri bănești.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă referitoare la cheltuielile de judecată, intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către apelanții pârâți, suma de 357 lei reprezentând onorariul avocatului apelanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâțiMUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, ambii cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2407 din 24.11.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant (moștenitorul defunctei ), domiciliat în comuna, satul, județul
Schimbă în parte sentința apelată astfel:
Obligă pârâții să emită dispoziție cu propunere de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 297,80 mp. situat în C,- și- și pentru terenul în suprafață de 81,67 mp situat în C,-.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul reclamant la 357 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./21.12.2009
Tehnored.disp.gref./7ex./21.12.2009
Emis 3 com./21.12.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
