Speta Legea 10/2001. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 252/A/2008
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 266 din 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții - și, având ca obiect plângere împotriva Dispoziției Primarului, emisă în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați și, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 octombrie 2008, prin registratura instanței, reclamanții intimați și au depus la dosar întâmpinare.
Nefiind cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.266 din 20 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, și în consecință, s-a anulat în parte dispoziția nr.4121/2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, în ceea ce privește art.1.
S-a modificat art.2 al Dispoziției nr.4121/2007 în sensul că propunerea de acordare a despăgubirilor vizează întregul imobil situat în C-N,-,.17, jud. C, înscris în CF C nr.33479 nr.top 23224/S/XVII, la valoarea de circulație de 83.900 Euro, ținând cont de despăgubirile încasate de reclamanți în cuantum de 40565 lei, plus creditul nerambursat de 20235 lei, în total despăgubirile fiind de 60.800 lei.
Pârâtul Primarul municipiului C-N a fost obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 2750 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul situat în C-N,-,.17, înscris în CF C 33479 constituit proprietatea numitului, dobândit în baza contractului de construire nr.5973/1972. Prin încheierea de întabulare nr.7819/1975 reclamantul și-a întabulat în CF dreptul de proprietate, ca urmare a finalizării construcției și încheierii contractului de vânzare cumpărare. În CF reclamantul apare ca singurul proprietar, deși la data de 12 septembrie 1974 s-a căsătorit cu reclamanta.
Prețul imobilului a fost achitat parțial din resursele proprii ale reclamantului respectiv suma de 52018 lei, diferența fiind achitată dintr-un credit contractat de la CEC.
Prin Decizia nr.285 din 15 iulie 1982 Consiliului popular al Județului C s-a preluat, fără plată cota de 24/100 parte din imobilul în litigiu, aparținând reclamantei. S-a menționat în cuprinsul deciziei că se va vira de la bugetul de stat suma de 12.025,50 lei credit rămas nerambursat, urmând ca diferența de 12.025,50 lei să fie achitată de.
Prin Decizia nr.97 din 26 martie 1983 în baza Decretului nr.223/1974 cota de 76/100 parte din imobil a fost preluată de la. Totodată se menționează că din suma de 60800 lei acordată cu titlu de despăgubiri s-a reținut cu titlu de credit restant suma de 8209, 50 lei. Diferența de 52590,50 lei se menționează că s-a plătit fostului proprietar.
La apariția Legii nr.10/2001 reclamanții au notificat pârâtul solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat de statul român. Prin Dispoziția nr.4121 din 5 martie 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N s-a respins cererea formulată de reclamantul pentru acordare de măsuri reparatorii pentru cota de 76/100 parte apreciindu-se că preluarea s-a făcut cu plata despăgubirilor legale și nu a fost abuzivă.
S-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de 24/100 parte deținută de reclamanta, ținându-se cont de creditul rămas nerambursat de 12.025,50 lei.
Sub aspectul respingerii cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru cota de 76/100 parte preluată de la reclamantul, tribunalul apreciază că acțiunea este întemeiată întrucât preluarea a fost una abuzivă. Potrivit dispozițiilor art.1.4 lit B alin.2 teza a II-a în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința sa către stat se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre suma primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut de art. I alin.1 din OUG nr.184/2002 și valoarea de piață a locuinței, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Chiar dacă această prevedere nu exista anterior intrării în vigoare a HG nr.250/2007 practica constată a instanțelor, inclusiv a instanței supreme a fost aceea că și în acest caz preluarea a fost abuzivă fiind incidente dispozițiile art.2 lit h din Legea nr.10/2001. Prin normele de aplicare aprobate prin HG. nr.498/2003 s-a prevăzut la art.1.4 faptul că o preluarea ca cea din litigiu este legală însă acesta contravenea dispozițiilor Legii nr.10/2001.
În ceea ce privește creditul nerambursat la data celor două preluări tribunalul reține că potrivit contractului de împrumut nr.4682 din 25 ianuarie 1972 suma împrumutată a fost de 61.000 lei. Din graficul de rambursare a împrumutului depus de fostul angajator al reclamantului SC SA B reiese că până la data desfacerii contractului de muncă al reclamantului prin Decizia nr.106/ 5.04.1983 acesta achitase din creditul contractat suma de 52.558,34 lei. Conform contractului de împrumut suma integrală de achitat era de 61.000 lei suma împrumutată plus dobânda de 19125 lei.
După cum se poate observa cu ușurință nu este reală susținerea reclamantei potrivit căreia la momentul la care i s-a preluat cota de 24/100 parte nu mai avea de achitat suma de 12.025,50 lei, întrucât nu a dovedit că față de reținerile din salariul soțului au achitat și direct la casieria CEC vreo sumă cu titlu de credit.
De fapt, printr-un script depus de reclamanți aceștia menționează că, deși în actele de preluare figurează că au primit suma de 60.800 lei, din această suma s-a reținut creditul nerambursat aferent cotei reclamantei în sumă de 12.025,50 lei, precum și creditul nerambursat aferent cotei reclamantului de 76/100 parte de 8.209,50 lei. Această susținere este reală însă corect a reținut pârâtul în dispoziția emisă că la plata despăgubirilor se va ține cont de creditul rămas nerambursat și că despăgubirile au fost de 60.800 lei. La un calcul simplu, reclamanții nu puteau beneficia și de plata de către stat a diferenței de credit nerambursat și de cuantumul despăgubirilor mai puțin creditul nerambursat. Practic creditul nerambursat trebuie adăugat la despăgubirile primite, astfel că reclamanții vor beneficia, conform legii de diferența dintre valoarea reactualizată a despăgubirilor și valoarea de circulație a imobilului. Altminteri ar însemna ca reclamanții, deși nu au achitat integral creditul să nu returneze statului creditul nerambursat plus despăgubirea încasată, dar să primească despăgubirile ținând cont de valoarea de circulație a imobilului al cărui preț nu l-au achitat integral.
S-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților în dauna statului care le-a achitat creditul la CEC, dar nu are dreptul de a i se restitui acest credit nerambursat, reactualizat.
În ceea ce privește valoarea de circulație a imobilului, în cauză a fost efectuată o expertiză de specialitate prin care s-a stabilit că valoarea de circulație a imobilului în litigiu este de 83.900 Euro, echivalent în lei 310.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.18 lit. c din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
Raportat la considerentele mai sus invocate tribunalul apreciază că preluarea cotei de 76/100 parte a reclamantului a fost abuzivă, dispoziția Primarului municipiului C-N fiind nelegală sub acest aspect.
În ceea ce privește suma care trebuie luată în calcul ca despăgubire se compune din suma efectiv în casată de 40.565 lei la care se adaugă creditul achitat la CEC de stat în contul reclamanților în sumă de 20.235 lei( 12.025,5 lei + 8.209,5 lei).
Împotriva acestei sentințe pârâtul Primarul mun.CNa declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că dispoziția atacată de reclamanți a fost emisă anterior intrării în vigoare a HG nr.250/2007, notificarea reclamanților fiind soluționată sub imperiul HG nr.498/2003.
În mod neîntemeiat tribunalul a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.275 pr.civ. deoarece prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul nu s-a opus la admiterea petitului privind acordarea de măsuri reparatorii.
Reclamanții intimați și, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului, menținerea în totalitate a hotărârii atacate și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată (12-13).
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat că în mod corect tribunalul a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acesta, deși a fost notificat, la prima zi de înfățișare, nu a recunoscut pretențiile reclamanților, întâmpinarea pârâtului fiind depusă abia la data de 19.11.2007.
Imobilul în litigiu a fost preluat prin Decretul nr.223/1974, astfel încât preluarea acestuia este o preluare abuzivă în temeiul art.2 lit.h din Legea nr.10/2001.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art.295 alin.1 pr.civ. reține următoarele:
Astfel, pârâtul Primarul mun.CNa fost împrocesuat prin prezenta cauză prin extinderea și întregirea acțiunii civile formulată de reclamanți și înregistrată la data de 17.09.2007 (102 dosar fond).
Prima zi de înfățișare a fost la termenul de judecată din 09.10.2007, termen pentru care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii (111 dosar fond).
Pârâtul a depus întâmpinare la data de 19.11.2007, prin care a arătat că nu se opune admiterii în parte a acțiunii reclamanților sub aspectul anulării în parte a dispoziției atacate și a obligării pârâtului de a emite dispoziția motivată prin care se propune acordarea de drepturi în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, pentru.nr.17 situat în C N,-, jud.C (114-116 dosar fond).
Conform art.275 pr.civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Cerințele acestui text legal nu sunt îndeplinite în speță, deoarece așa cum s-a arătat, pârâtul a depus întâmpinare prin care și-a exprimat poziția procesuală, la data de 19.11.2007, ulterior primei zile de înfățișare, astfel încât motivul de apel referitor la aplicarea art.275 pr.civ. în cauză nu este fondat.
Împrejurarea că dispoziția Primarului mun.C N nr.4121/05.03.2007, a fost emisă sub imperiul HG nr.498/2003, anterior intrării în vigoare a HG nr.250/2007, nu constituie un motiv de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul deoarece se referă la un imobil preluat prin Decretul nr.223/1974, care cade sub incidența art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, potrivit căruia sunt considerate imobile preluate în mod abuziv, orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul mun.C N și, în consecință, va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.298 raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga apelantul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimaților și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial (14).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul mun. C-N împotriva sentinței civile nr. 266 din 20.05.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimaților și suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
RED./MR
29.10.08/5 EX.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
