Speta Legea 10/2001. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1063/2008)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 252
Ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
GREFIER - I
Pe rol pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 544/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI.
Obiectul cauzei - revendicare în temeiul Legii nr.10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 08.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 15.04.2009 și apoi la 22.04.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 18.10.2006, reclamantul, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria, în temeiul dispozițiilor art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a imobilului format din construcții și teren în suprafață de 2.000 mp. situat în, șos. - nr.88, județul I; iar în subsidiar, obligarea pârâtei Primăria să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului format din construcții și teren în suprafață de 2.000 mp. situat în, șos. - nr.88, județul I, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100 euro/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.544/17.03.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Primăria, ca neîntemeiată; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, după emiterea Dispoziției nr. 950/07.11.2007 de Primăria orașului, prin care s-a restituit în natură reclamantului terenul în suprafață de 561 mp și construcția din zid formată din 3 camere, situată în orașul, șos. - nr.88, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren de 1439 mp, terenul fiind ocupat de posesori particulari, singurul aspect pus în discuție în prezenta cauză, urmare a cererii modificatoare a acțiunii inițiale, îl reprezintă modalitatea acordării măsurilor reparatorii pentru diferența de teren nerestituită în natură, reclamantul solicitând ca și această suprafață de 1439 mp să fie restituită în natură, în timp ce Comisia de aplicare a Legii 10/2001 a apreciat că acest lucru nu este posibil, terenul fiind ocupat de posesori particulari.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic, coroborat cu relațiile comunicate de Primăria orașului cu privire la situația juridică a terenului în litigiu, relații comunicate succesiv prin adresele nr. 984/16.11.2007 - fila 124 din dosar, 986/16.11.2007 - fila 125 din dosar și nr. 2222/5.02.2008, rezultă că suprafața de teren de 1439 mp este formată din următoarele suprafețe de teren, astfel:
- imobilul din- în suprafață de 426,16 mp, având ca proprietari familia, conform Ordinului Prefectului nr. 1153/14.08.2002, suprafață de teren pe care se află construită o locuință, cu suprafață la sol de 64,40 mp și o magazie cu suprafață la sol de 14 mp.
- imobilul din-, în suprafață de 406,15 mp, teren pe care se află o construcție cu suprafață la sol de 113,97 mp și o curte de păsări în spatele casei. Se reține că nu s-a putut prezenta titlu de proprietate pentru teren și nici autorizație de construcție pentru casă de către posesorul.
- imobilul din-, în suprafață de 351, 62 mp, teren pe care se află edificată o locuință cu suprafață la sol de 106,63 mp și o magazie în spatele casei, cu suprafața la sol de 42, 19 mp. Nu s-a prezentat titlu de proprietate pentru teren și nici autorizație de construcție pentru locuință, însă Primăria a comunicat depunerea de către a documentației pentru întocmirea ordinului prefectului în temeiul art. 36 din Legea 18/1991.
- imobilul din-, în suprafață de 288,64 mp, teren pe care se află edificată o locuință cu suprafață la sol de 120,16 mp, garaj-supr. de 24,38 mp, bucătărie de vaci-14,51mp, magazie-9,32 mp. Nu s-a prezentat titlu de proprietate pentru teren și nici autorizație de construcție pentru locuință, însă Primăria a comunicat depunerea de către a documentației pentru întocmirea ordinului prefectului în temeiul art. 36 din Legea 18/1991.
- s-a mai constatat că, din imobilul în litigiu face parte și suprafața de teren de 78,20 mp-plan anexă 7, ocupată în prezent de.
Instanța a reținut că, deși nu s-au prezentat autorizații de construcție, Primăria arătând că nu deține o asemenea evidență și că ele nu au fost atașate dosarelor de deschidere a rolului fiscal, se poate concluziona că locuințele menționate au fost construite în perioada 1976-1980.
Conform art. 10 alin.2 și 3 din Legea 10/2001"În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale; măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile".
Raportat la cele constatate mai sus, pe aspectul situației de fapt și la textul legal citat, tribunalul a constatat că nu este posibilă restituirea în natură, fiind în situația de excepție expres prevăzută de lege, care stabilește despăgubirea prin echivalent.
Un alt element care împiedică restituirea în natură, pe lângă existența pe fiecare parcelă de teren a unei construcții edificate anterior datei de 1.01.1990, este faptul că în parte, pentru unele suprafețe de teren există titlu de proprietate (Ordinul Prefectului nr.1153/14.08.2002 de familia și contract de vânzare-cumpărare nr.2234/2002, certificat de moștenitor nr.570/1997 și act de vânzare cumpărare nr.1758/1963 pentru ), pentru alte suprafețe de teren, deși nu există încă emis titlu de proprietate, s-au depus cereri pentru obținerea ordinului prefectului conform art.36 din Legea nr.18/1991 ( și Frățica ),
În consecință, atâta timp cât pe aceste suprafețe de teren se află edificate construcții, terenurile fiind atribuite de Primărie în folosință pe durata existenței construcției, fiind îndeplinite condițiile art.36 din Legea nr.18/1991, pentru obținerea ordinului prefectului, în parte fiind chiar emise aceste titluri, în parte fiind depuse cereri, reținând și faptul că cererile pentru obținerea ordinului prefectului nu sunt limitate de lege la un termen, putând fi depuse în continuare astfel de cereri, tribunalul a apreciat că nu se poate dispune restituirea în natură.
Tribunalul a înlăturat susținerile reclamantului, în sensul că măcar cu privire la suprafața de 78,20 mp, uzurpată de s-ar putea dispune restituirea în natură, față de faptul că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.2234/2002, certificatului de moștenitor nr. 570/1997 și actului de vânzare cumpărare nr. 1758/1963, deține un titlu de proprietate asupra unui teren în suprafață de 699,46 mp, situat în,-.
Reclamantul nu a dovedit că suprafața de teren de 78,2 mp ar fi fost uzurpată de și nu ar fi inclusă în suprafața de teren deținută de aceasta cu titlu, ori că titlul invocat de el ar fi preferabil, aspect care nu se putea de altfel pune în discuție în prezentul cadru procesual, ci doar într-o acțiune în revendicare.
În consecință, întrucât reclamantul nu a dovedit în condițiile art. 1169 Cod civil, faptul că suprafața de teren de 1439 mp este liberă în sensul Legii 10/2001, pentru a putea fi restituită în natură, tribunalul a respins acțiunea astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată, rămânând în vigoare Dispoziția contestată prin propunerea de despăgubiri pentru această suprafață de teren.
Împotriva sentinței civile nr.544/17.03.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, ca neîntemeiată, admiterea contestației și anularea în parte a Dispoziției nr.950/07.11.2006 a Primăriei Orașului, obligarea pârâtei Primăria la restituirea în natură a diferenței de teren nerestituite în suprafață de 1439 mp. situat în, șos. - nr.88, jud.
În motivarea apelului, apelantul-reclamant a arătat că, prin Dispoziția nr.950/07.11.2006 a Primăriei Orașului, i s-a restituit imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 561 mp. "urmând ca pentru diferența de 1.439 mp. să se propună acordarea de despăgubiri bănești, terenul fiind ocupat de posesori particulari".
Împotriva Dispoziției nr.950/07.11.2006 a Primăriei Orașului, reclamantul a formulat contestație (urmare precizării prin care solicita obligarea acesteia la emiterea dispoziției de restituire), prin care a solicitat ca instanța să dispună anularea, în parte, a Dispoziției nr.950/07.11.2006 a Primăriei Orașului și să oblige pârâta Primăria la restituirea în natură a diferenței de teren nerestituite, în suprafață de 1.439 mp. situat în, șos. - nr.88, jud.
Prin expertiza realizată în cauză, s-a identificat terenul în suprafață de 2.000 mp. ce face obiectul litigiului, imobilul construcție și teren în suprafață de 561 mp. ce a fost restituit în natură prin dispoziția emisă de Primăria, precum și modul în care sunt ocupate de terți diferite parcele din terenul ce a aparținut autorilor reclamantului: suprafețele care sunt în posesia fiecărei familii și dacă există construcții pe aceste parcele.
S-a stabilit prin raportul de expertiză faptul că terenul în suprafață de 1439 mp ce nu a fost restituit în natură apelantului-reclamant, este ocupat astfel:
- Imobilul din- este compus din teren în suprafață de 426,16 mp și construcție - locuință și magazie - proprietari și;
- Imobilul din-, este compus din teren în suprafață de 406,15 mp și construcție - locuință - proprietar.
- Imobilul din-, este compus din teren în suprafață de 351,62 mp și construcție - locuință și o magazie - proprietar;
- Imobilul din-, este compus din teren în suprafață de 288,64 mp și construcție - locuință, garaj, bucătărie de vară și magazie - proprietar;
- de teren în suprafață de 78,20 mp. ce face parte din suprafața totală de 2.000 mp. a fost ocupată de și inclusă în terenul proprietatea acestuia, situat pe-;
- Imobilul din-, este compus în acest moment din teren în suprafață de 406,56 mp. și construcție - locuință de vară, magazin și magazie din tablă.
Expertul a identificat terenul în suprafață de 561 mp. restituit prin dispoziția atacată din totalul terenului în suprafață de 2.000 mp.
Astfel, imobilul care a fost restituit apelantului-reclamant de către pârâta Primăria este compus din imobilul ce poartă în prezent numărul poștal din-, precum și dintr-o suprafață de teren aflată în prezent în posesia lui și (anexa 8 la raportul de expertiză).
De asemenea, prin relațiile de la Primăria s-a comunicat instanței faptul că toate construcțiile aflate pe teren au fost ridicate fără autorizație de construcție, precum și faptul că singurul care deține un titlu de proprietate asupra terenului (Ordinul Prefectului nr.1153/2002), este, care ulterior, a vândut lui. Nici nu deține autorizație de construcție.
Conform dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată și modificată,"De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură".
Art.10 din Legea nr.10/2001, republicată și modificată, dispune că: "(2) În cazul în care pe terenurile s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren care a rămas liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea edificată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. "
HG nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001.
10.3. În toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces -
10.4. Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile. În aceste cazuri, entitatea investită cu soluționarea notificării va analiza regimul juridic al construcțiilor deja edificate și în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale, va emite decizia de restituire în natură persoanei îndreptățite potrivit legii._ "
Față de textele normative arătate mai sus, rezultă că Primăria nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în baza legii, respectiv de a identifica cu exactitate terenul (întregul teren solicitat a fi restituit, în suprafață de 2000 mp) și vecinătățile acestuia, de a verifica destinația actuală a terenului solicitat, și de a analiza regimul juridic al construcțiilor deja edificate.
Doar în urma parcurgerii tuturor acestor etape, în ipoteza în care se constată că pentru terenul ocupat deținătorii acestuia dețin un titlu de proprietate, iar construcțiile au fost edificate în baza unei autorizații, Primăria ar fi putut propune restituirea doar a terenului liber de construcții.
Mai mult, dacă ar putea fi reținute considerentele instanței în acest sens, oricând ar apărea o cerere formulată în temeiul art.36 din Legea nr.18/1991 (odată ce depunerea acestora nu este limitată la un termen) sau chiar în lipsa unei asemenea cereri (față de dispozițiile art.23 din același act normativ) notificarea apelantului-reclamant și cererea de restituire în natură a imobilului nu ar fi admisibilă.
Această interpretare încalcă însăși dispozițiile Constituției referitoare la garantarea și protejarea dreptului de proprietate și caracterul reparatoriu al Legii nr.10/2001, precum și principiul de bază al acesteia, restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat.
instanța în hotărârea atacată și un alt aspect: Ordinul Prefectului nr.1153/14.08.2002 emis pentru familia este ulterior datei de 11.02.2002 la care apelantul-reclamant a depus notificarea în temeiul Legii nr.10/2001.
Astfel, reține instanța că "pe aceste suprafețe de teren se află edificate construcții, terenurile atribuite de Primărie în folosință pe durata existenței construcției". Din absolut nici o probă existentă la dosar nu rezultă că aceste terenuri ar fi fost atribuite de către Primărie sau de altă instituție unor persoane fizice și în nici un caz nu există nici vreo referire la durata unei atribuiri inexistente.
Referitor la suprafața de teren de 78,20 mp apelantul-reclamant a dovedit, în susținerile sale anterioare, faptul că toate probele administrate în cauză rezultă în mod clar diferența de peste o sută de metri dintre suprafața pentru care deține acte de proprietate și cea pe care o stăpânește în fapt.
În aceste condiții, susținerea instanței în sensul că apelantul-reclamant nu ar fi dovedit că suprafața uzurpată de 78,20 mp nu ar fi deținută de cu acte, este de-a dreptul ilogică.
Și aspectele reținute referitor la o eventuală comparare de titluri între titlul apelantului-reclamant și cel al lui exced cadrului cauzei. Nu se poate pune problema vreunei acțiuni în revendicare în contradictoriu cu, odată ce apelantul-reclamant a solicitat restituirea imobilului în temeiul Legii nr.10/2001. În contradictoriu cu apelantul nu poate invoca, ca dovadă a dreptului său de proprietate, decât Dispoziția de restituire. Or, în condițiile în care reclamantul nici nu este în măsură să exhibe un act de proprietate emis în temeiul Legii nr.10/2001 pentru terenul ocupat fără nici un titlu de aceasta, nu se poate proceda la nici o comparare de titluri.
În concluzie, față de cele arătate mai sus, apelantul-reclamant solicită instanței admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.544/17.03.2008 a Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, desființarea sentinței atacate ca neîntemeiată, admiterea contestației, anularea, în parte, a dispoziției nr.950/07.11.2006 a Primăriei Orașului și obligarea pârâtei Primăria la restituirea în natură a diferenței de teren nerestituite în suprafață de 1439 mp, situat,-, Jud.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin dispoziția nr. 950/2007 Primăria orașului a dispus restituirea în natură reclamantului terenul în suprafață de 561 mp. și construcția din zid formată din trei camere, situată în orașul, șos. - nr. 88, pentru diferența de teren în suprafață de 1439 mp. propunându-se acordarea de despăgubiri, cu motivarea că terenul este ocupat de posesori particulari.
Conform art. 10 alin. 2, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 247/2005, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru cea ocupată de construcții noi, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Conform alin. 3 al aceluiași articol se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate după data de 01.01.1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Pentru a se aprecia dacă este posibilă sau nu restituirea în natură și a diferenței de teren în suprafață de 1439 mp. curtea apreciază că este necesară stabilirea concretă a situației de fapt, în sensul că trebuia stabilită cu precizie data edificării construcțiilor, dacă acestea ar fi fost edificate anterior anului 1990 sau ulterior acestui an.
Este cert că, prin raportul de expertiză se reține, doar din declarațiile persoanelor ce au edificat construcțiile că acestea ar fi fost construite în anii 1976 - 1980, în timp ce apelantul susține că, la nivelul anului 1991 ar fi solicitat terenul în baza legii 18/1991, teren ce ar fi fost liber de construcții.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține că, aceste construcții ar fi fost edificate fără autorizație de construcție, dar că nu a fost stabilită cu certitudine data edificării construcțiilor.
În raport de dispozițiile art. 1169. civ, se apreciază că apelantul contestator avea sarcina de a dovedi, cu orice mijloc de probă, data edificării construcțiilor, pentru a se putea aprecia dacă era posibilă restituirea în natură sau nu, sens în care, inițial s-a dispus completarea probatoriului în apel cu un supliment la raportul de expertiză. Este de remarcat că, apelantul a renunțat ulterior la această probă, solicitând a nu mai fi administrată și neadministrând nici o altă probă în acest sens.
Prin urmare, curtea nu poate decât să constate că, din relațiile primite de la Primăria orașului rezultă că aceste imobile au fost edificate, anterior anului 1990, sens în care, în raport de dispozițiile legale arătate mai sus nu se poate dispune restituirea în natură ci doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Este fără relevanță în acest sens, susținerea apelantului în sensul că, pentru anumite parcele de teren s-ar fi dispus eliberarea ordinului prefectului și, respectiv s-ar fi depus actele pentru eliberarea acestui ordin, ulterior depunerii notificării, întrucât singurul aspect care trebuia lămurit era acela legat de data edificării construcțiilor, în raport de faptul că nu au fost depuse autorizațiile de construcție, astfel că se apreciază că ele au fost neautorizate.
Pe de altă parte, cererea formulată de apelant în baza legii 18/1991, deși este cert că a existat nu face dovada faptului că respectivul teren era ocupat sau nu de construcții sau dacă acestea erau edificate cu sau fără autorizație de construcție.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296. pr. civ. Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat în B,-, -.A,.2, împotriva sentinței civile nr.544/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul social în,-, județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I
Red.
Dact. /4 ex./19.05.2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
