Speta Legea 10/2001. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 258
Ședința publică din data de 25.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1064/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - contestator.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - contestator, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 50/17.11.2008, aflată la fila nr. 20 din dosar, lipsind apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de apel intimatului - contestator, care la data de 18.11.2008, data poștei, a depus întâmpinare, în două exemplare, ce nu a fost comunicată. De asemenea, învederează că apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul intimatului - contestator formulează concluzii de respingere a apelului promovat de către partea adversă, apreciind că au fost corect aplicate dispozițiile Legii 10/2001.
Totodată, solicită obligarea apelantei - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la plata cheltuielilor de judecată, în dovedirea cărora depune chitanța nr. 28/25.11.2008. Depune concluzii scrise.
Curtea, apreciind cauza lămurită, o reține în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1064/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - contestator.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 7.01.2008 sub nr-, reclamantul - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B, anularea deciziei nr. 453/04.12.2007, emisă de AVAS B, pentru soluționarea notificării nr. 174/13.08.2001, pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 598 mp. situat în T,-, jud. T, înscris în cartea funciară sub nr. 15393 nr. top. 28669/1, teren care se află în proprietatea Statului Român; obligarea pârâtei să emită decizie de restituire în natură a terenului ce face obiectul notificării introdusă de reclamant la Primăria T și constatarea faptului că reclamantul se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a introdus în termen, și în condițiile cerute de Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată la Primăria T, cu nr. 174/2001, și s-a constituit Dosarul nr. --.01.2006, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv de stat, reclamantul îndeplinind condițiile legale la acest mod de reparație.
A mai arătat că întrucât imobilul este configurat în proprietatea statului R, și nu în proprietatea/patrimoniul vreunei societăți comerciale care s-a privatizat, pentru a face obiectul prevederilor art.21 din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată, Primăria T, în mod nelegitim, a înaintat dosarul la AVAS B, pentru a se soluționa cererea reclamantului, prin acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent.
A susținut reclamantul că din înscrisurile depuse în dosarul administrativ se poate reține că în anul 1971 dobândit prin cumpărare terenul ce face obiectul acestei cereri de retrocedare, pentru ca în anul 1980 parcela cu nr.1801 din nr.41039 T să fie dezlipită și dezmembrată în parcela nr.1801/1 în suprafață de 2068 mp. parcelă care a rămas în proprietatea reclamantului, și parcela cu nr. 1801/2 în suprafață de 598 mp. care a fost reînscrisă în favoarea Statului Român cu titlu de expropriere potrivit Decretului nr. 473/1979.
Ulterior parcela nu a mai fost utilizată potrivit scopului pentru care a fost expropriată.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. II (1) din Legea nr.247/2005, de modificare și completare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin întâmpinarea formulată la 3.03.2008 intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pe capătul de cerere privind restituirea în natură în raport de dispozițiile art. 21 din legea nr. 10/2001 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, motivat de faptul că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are calitatea de proprietar, unitate deținătoare în sensul art. 21 din lege fiind Textile T SA; pe fond a solicitat respingerea contestației și a cererii de anulare a deciziei nr. 435/4.12.2007, în mod corect propunându-se acordarea de despăgubiri, fiind aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1064/06.06.2008 a fost admisă în parte contestația, dispunându-se anularea Deciziei nr. 435/04.12.2007 emisă de către instimată ca urmare a constatării faptului că nu sunt incidente prevederile art. 20 din Legea 10/2001.
A fost respinsă cererea de obligare a intimatei AVAS la restituirea în natură a imobilului, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța fondului a reținut în esență că:
Prin notificarea nr. 174/13.08.2001 trimisă prin BEJ, contestatorul a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 598. situat în T-, înscris în nr. 41039 cu nr. top 1801/2, trecut în proprietatea statului român prin decretul de expropriere nr. 437/1979, teren care este liber de construcții întrucât lucrările în vederea căror a fost expropriat nu au fost efectuate.
Prin decizia nr. 435/4.12.2007, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins cererea de restituire în natură al imobilului motivat de faptul că imobilul este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, a propus acordarea de măsuri reparatorii și a înaintat această propunere către Comisa Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor în conform cu dispozițiile art. 16 alin. 2 din Titlul VII al legii nr. 247/2005.
A constatat instanța că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 29 din Legea 10/2001, deoarece nu se face dovada faptului că imobilul a ieșit din patrimoniul statului român și ar fi deținut de T cu alt titlu decât acela de folosință.
Astfel, deși în adresa nr. 2007 -2372/1.02.2007 emisă de Municipiul T prin Primar, prin care a fost înaintată notificarea către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, se face mențiunea că imobilul se găsește în proprietatea societății Textile T SA, din celelalte înscrisuri administrate în cauză, rezultă că imobilul se află doar în folosința societății menționate.
Potrivit adresei nr. 3344/7.11.2007 emisă de Textile T SA, terenul în suprafață de 598. înscrisă în nr. 41029, nr. top 1801/2 (solicitat de contestator) se află în incita Textile T fiind utilă și folosită în conformitate cu obiectul de activitate al acestei societăți (fila 34 dosar).
Din adresele nr. 2007 - 16777/11.09.2007 și nr. 2007 - 2372/1.01.2007 emise de Primăria Municipiului T, rezultă că terenul este proprietatea statului român și se află în administrarea Textile T, acest regim juridic fiind redat în extrasul de carte funciară (filele 37, 39 dosar).
Aceeași situație rezultă și din extrasul de carte funciară depus la dosar (filele 46-47, 50, 52,-61), în fiind înscris dreptul de proprietate al statului român, nefiind tăcută nici o înscriere privind dreptul de proprietate al Textile T SA.
A apreciat instanța că nu se poate reține că dreptul de proprietate al acestei societăți a fost dobândit în baza art. 20 alin. 2 din legea nr. 15/1990, astfel cum a arătat intimata în întâmpinare, întrucât potrivit acestor dispoziții se consideră aflate în proprietatea societății comerciale bunurile din patrimoniul acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu. Or, în speță, imobilul este deținut de societatea menționată, cu titlu de folosință sau administrare.
Prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, reținute de intimată ca temei al respingerii cererii de restituire în natură, ceea ce determină anularea deciziei contestate.
In ceea ce privește modalitatea concretă de reparație de care poate beneficia contestatorul, s-a reținut că intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilului în sensul art. 21 din lege, astfel că nu poate dispune restituirea acestuia în natură. Dispoziția de restituire în natură reprezintă un veritabil titlu de proprietate potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu poate fi emisă decât de unitatea deținătoare, care are în patrimoniu dreptul de proprietate, în speță Municipiul
In condițiile în care acesta și-a declinat competența de soluționare în favoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului printr-un act care nu poate fi asimilat unei dispoziții în sensul art. 25 din Legea nr. 10/2001, nesusceptibil de a fi atacat pe calea contestației prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța a apreciat că sunt aplicabile prin analogie dispozițiile art. 27 alin. 2-5 din Legea nr. 10/2001, notificarea urmând a fi trimisă unității deținătoare menționate.
In limitele cadrului procesual specific în contestația împotriva deciziei nr. 453/4.12.2007, în care calitate procesuală au doar contestatorul și emitentu1 deciziei contestate, instanța nu poate hotărî asupra fondului cererii de restituire în natură contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care nu are calitatea de unitate deținătoare, dar nici împotriva unității deținătoare care nu a fost parte în cauză.
Prin urmare, admițând contestația instanța s-a limitate la anularea deciziei nr. 435/4.12.2007 emisă de intimată constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, și respingerea cererii de obligare a intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la restituirea în natură, neexistând un temei legal în acest sens, urmând ca după rămânerea definitivă a hotărârii intimata să înainteze notificarea unității deținătoare sau contestatorul să adreseze o nouă notificare a acesteia potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata
În motivarea apelului se arată în esență că:
1.Instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită și nelegală a dispozițiilor din Legea nr. 10/2001, republicată, în raport de actele cauzei, constatând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din lege și a anulat Decizia motivată nr. 435/04.12.2007 a AVAS.
În condițiile Legii nr. 10/2001 republicată, AVAS are obligații legale numai în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, respectiv numai pentru imobilele care se află evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral, cu respectarea dispozițiilor legale de către AVAS.
Din analiza actelor doveditoare depuse în susținerea notificării reclamantului, s-a constatat că imobilul revendicat se afla evidențiat în patrimoniul SC Textile T SA, societate privatizată de către AVAS, în consecință sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent/despăgubiri.
In acest sens, AVAS și-a executat obligațiile legale stabilite în competența sa conform Legii nr. 10/2001 republicată, prin emiterea Deciziei motivate nr. 435/04.12.2007 prin care a fost soluționată notificarea nr. 174/13.08.2001 înregistrată la AVAS, privind imobilul - teren în suprafață de 598 mp, situat în T,-, jud.
Astfel, prin Decizia motivată nr. 435/04.12.2007, în mod legal, AVAS arespinscererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 598 mp, situat în T,-, jud. T, motivat de faptul că notificarea nu se încadrează în dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată ci în dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, imobilul revendicat fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate de către AVAS.
S-a propus acordareade măsuri reparatorii domnului pentru imobilul - teren în suprafață de 598 mp, situat în T,-, jud. T, evidențiat în patrimoniul SC TEXTILE T SA, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Prin aceeași decizie, s-a stabilit că dosarul urmează să fie comunicat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform dispozițiilor art. 16 alin. 2 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește situația juridică a imobilului, s-a constatat că acesta s-a aflat în momentul exproprierii și se află și în prezent în patrimoniul și în proprietatea SC Textile T SA, societate privatizată, conform adresei nr. 3344/07.11.2007 a societății, fiind folosit în conformitate cu obiectul de activitate al societății.
Această situație rezultă și din Adresa Primăriei mun. T nr. SC 2007 - 16777/11.09.2007, din care rezultă că imobilul revendicat de petent se găsește în folosința, respectiv proprietatea SC Textile T SA.
In aceiași ordine de idei, având în vedere că imobilul revendicat s-a aflat în patrimoniul societății comerciale dinainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 republicată, fiind aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 și ca efect al privatizării și al dovedirii calității de persoană îndreptățită a intimatului în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată, AVAS a aplicat legal în cauza dispozițiile art. 29 din lege, stabilind propunerea de acordare de despăgubiri.
2. Nelegal instanța de fond a stabilit că "după rămânerea definitivă a hotărârii, intimata să înainteze notificarea unității deținătoare sau contestatorul să adreseze o nouă notificare acesteia potrivit dispozițiilor art.27 din Legea nr. 10/2001".
În dezvoltarea acestui motiv de apel se arată că, așa cum rezultă din actele cauzei, Primăria T care a fost inițial notificată, a înaintat dosarul administrativ aferent notificării către AVAS, deoarece imobilul se afla în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral de AVAS fiind aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicata și nu dispozițiile art.21 din Legea nr. 10/2001, republicată, privind restituirea în natură a imobilului revendicat.
In consecință, AVAS și-a executat obligațiile legale,cu bună credință, stabilind prin emiterea Deciziei motivate nr. 435/04.12.2007 dreptul intimatului la despăgubirile legale.
Dispoziția instanței în sensul că notificatorul urmează să adreseze o nouă notificare în acest moment unității deținătoare nu este legală, în raport de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, care a prevăzut un termen legal pentru depunerea notificării, care s-a împlinit la data de14.02.2002.
In drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, art. 282(1) și art. 288. Pr. civ, și celelalte dispoziții legale menționate în text.
Apel scutit de taxa de timbru.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare, pe această cale arătând că probatoriul administrat în cauză dovedește indubiltabil împrejurarea că imobilul în litigiu se află în proprietatea statului și în folosința Textile T, deci nu în patrimoniul acestei societăți comerciale. În consecință, decizia emisă de AVAS este anulabilă.
Mai face referire intimatul și la prevederile art. 21.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, arătând că potrivit acestor reglementări este obligatorie indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea Legii 10/2001, așa încât nu se poate reține că SC - la care statul român este acționar - avea libertatea de a înstrăina acest imobil prin alte proceduri.
Față de împrejurarea că intimatul contestator a formulat notificarea din data de 13.08.2001, solicitând restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv de către stat, consideră că este indubitabil faptul că îndeplinește condițiile legale pentru a primi reparația în natură, iar nu prin echivalent.
Prin raportare la prevederile art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001,cât și la dispozițiile art. 2 alin. 2 și art. 14 din același act normativ, susține intimatul că instanța este investită cu cenzurarea deciziei prin care s-a respins restituirea în natură, nefiind limitată doar la a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie. În virtutea plenitudinii de jurisdicție recunoscută prin lege, instanța - cenzurând decizia de respingere a restituirii în natură - o va anula, în măsura în care constată că decizi nu corespunde cerințelor legii.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând apelul, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea reține caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Criticile aduse de către apelantă hotărârii primei instanțe pornesc de la o premisă greșită, și anume aceea că dreptul de folosință pe care societatea comercială " Textile T" SA îl are asupra terenului în litigiu se confundă cu însuși dreptul de proprietate asupra respectivului imobil.
O atare susținere nu poate fi primită în condițiile în care folosința reprezintă numai un dezmembrământ al dreptului de proprietate, care poate fi transmis de către titularul dreptului de proprietate - în speță statul român, potrivit probatoriului judicios analizat de prima instanță - către o altă persoană, fără ca prin aceasta să fie afectat exercițiul atributului dispoziției ce rămâne în patrimoniul proprietarului.
Entitatea deținătoare la care se face referire prin art. 21 din Legea 10/2001 este în mod evident acea entitate care deține imobilul pretinzându-se proprietar al acestuia, pentru că numai într-o astfel de concepție se poate justifica recunoașterea de către legiuitor a posibilității, pentru respectivele entități, de a emite decizii/dispoziții de restituire în natură - deci veritabile acte de dispoziție juridică în privința imobilelor, care nu ar putea fi făcute decât de persoanele în al căror patrimoniu se află acest atribut al dreptului de proprietate - care să valoreze titluri de proprietate, astfel cum se stabilește expres prin art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001 republicată.
Astfel cum în mod corect a reținut instanța fondului, nu se poate reține faptul că societatea comercială menționată ar deține în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, prin efectul prevederilor art. 20 din Legea 15/1990, în condițiile în care nu s-a dovedit că respectiva persoană juridică ar fi deținut - la data intrării în vigoare a acestui din urmă act normativ - mai mult decât dezmembrământul folosinței.
De altfel, legea constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate, potrivit prevederilor art. 644-645.civ, însă nu constituie prin ea însăși titlu de proprietate. Dovada dreptului de proprietate trebuie făcută printr-un titlu întocmit/eliberat în condițiile legii care conferă vocația dobândirii dreptului de proprietate, numai prin emiterea unui astfel de titlu fiind certificată împrejurarea că autoritățile abilitate au stabilit că titularul îndeplinește ansamblul condițiilor legale spre a avea în patrimoniu dreptul real de proprietate conferit prin lege.
În condițiile în care proprietarul terenului în litigiu este statul român - astfel cum reiese chiar din evidențele de carte funciară - este lipsit de relevanță, pentru soluționarea cererii contestatorului de restituire în natură a acestui imobil, faptul că SC Textile SA a fost sau nu privatizată, această societate fiind terț față de procedura de restituire inițiată în condițiile art. 21 alin. 1 și 4 din Legea 10/2001, context în care apelanta AVAS nu avea vreo atribuție în a analiza și soluționa notificarea formulată de către contestator.
În ceea ce privește dispoziția instanței fondului referitoare la înaintarea notificării, de către apelantă, unității deținătoare sau recunoașterea pentru contestator a dreptului de a adresa o nouă notificare acestei, Curtea constată că o atare dispoziție nu este altceva decât consecința faptului că s-a reținut nelegalitatea măsurii de desesizare a Primăriei mun. T, căreia contestatorul i-a adresat inițial notificarea, ea având ca efect restabilirea contextului legal în care respectiva notificare - formulată în termenul legal - ar fi trebuit analizată și soluționată prin dispoziție motivată emisă de primarul unității administrativ teritoriale.
Criticile formulate de către contestator împotriva Deciziei emise de către apelanta intimată vizau inclusiv aspectul referitor la greșita desesizare a Primăriei, prin transmiterea notificării sale către AVAS, așa încât instanța fondului era ținută să stabilească - potrivit cu exigențele art. 129 alin. ultim din pr.civ. cât și cu imperativul asigurării unui proces echitabil instituit prin art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale - etapele care se impun a fi urmate spre a asigura soluționarea notificării respective în spiritul Legii 10/2001, cu respectarea în tot a drepturilor conferite prin acest act normativ contestatorului.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către apelantă hotărârii primei instanțe, urmând a dispune, conform cu prevederile art. 296.pr.civ. respingerea apelului astfel susținut.
În temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. ținând seama de solicitarea formulată de către intimat odată cu concluziile asupra apelului, Curtea va obliga apelanta la plata către intimat a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu asistență juridică pentru faza judecării apelului.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta - intimată AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1064/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - contestator, cu domiciliul în T, str. -. - nr. 59, Județul T, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
/red /4 ex/19.12.2008
Judecător fond Tribunalul București - Secția a V-a Civilă
Judecător
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu
