Speta Legea 10/2001. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 258
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud.D, împotriva sentinței nr. 118 de la 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și pe intimat, cu domiciliul în C,. 1 Mai, -. 1,. 7, jud.D, cu domiciliul în comuna,-, jud.G, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic reprezentând apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat împrejurarea că intimații reclamanți au depus la dosarul cauzei punct de vedere, înregistrat sub nr. 34245/13.10.2009, în raport de răspunsul comunicat de apelanții pârâți ca urmare a adresei emisă de instanță, după care;
S-a învederat că nu mai sunt probe de administrat, alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic reprezentând apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR a pus concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru a se dispune înaintarea notificării către Centrul Regional de Profesională a Dc ompetentă să soluționeze cu privire la suprafața de teren pe care o ocupă, și de către Primărie pentru suprafața de teren care aparține domeniului public.
Intimații reclamanți, având pe rând cuvântul au pus concluzii de respingere a apelului, susținând că toată suprafața de 155. este deținută de Agenția de Șomaj, iar atât aceasta cât și Primăria nu au dreptul de a-și însuși această suprafață.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 118/31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanții domiciliat în C,. 1 Mai, - 14,. 1,. 7, jud. D și domiciliată în com.,-, jud. G, împotriva dispoziției nr.23757 /27 noiembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului C, în contradictoriu cu pârâțiiPRIMĂRIA MUNICIPIULUIși PRIMARUL MUNICIPIULUI
A anulat dispoziția nr.23757 / din 27.11.2007 emisă de pârâți.
A obligat pârâții să identifice unitatea deținătoare privind notificarea nr. 874/N/2001 și să o înainteze acesteia cu toată documentația în vederea soluționării.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
La data de 3 ianuarie 2008, reclamanții și au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 23757 emisă la data de 27 noiembrie 2007 de Primăria Municipiului C, solicitând în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, să se dispună admiterea contestației și restituirea în natură a terenului situat în C,- în suprafață de 155, acordarea de despăgubiri reactualizate la valoarea de circulație construcțiilor demolate în mod abuziv, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietari coindivizari în cote de ai imobilului situat în municipiului C,-, compus din teren intravilan în suprafață de 640. și casă de locuit în suprafață construită de 85,70.
Prin Decretul nr.148/22 iunie 1989 s-a dispus exproprierea construcției și a unei suprafețe de teren de 155, preluarea de către stat a imobilului efectuându-se prin procesul-verbal de expropriere din 12 octombrie 1989, iar drept despăgubire pentru expropriere au primit suma de 53.458 lei, stabilită prin procesul-verbal de evaluare nr.28/3 noiembrie 1989.
A arătat că imobilul construcție avut o suprafață construită de 118,50. care a fost demolată, iar terenul în suprafață de 155. revendicat este ocupat de o proprietate privată și incinta Centrului Regional de Profesională
A menționat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1 alin.2 și ale art. 26 alin.1 din Legea nr.10/2001 și de asemenea, terenul de 155 deși aparține Centrului Regional de Profesională D, este liber de orice sarcini sau construcții, ori alte amenajări sau afectațiuni de interes, înscriindu-se în ipoteza prevăzută la Anexa nr.2 lit. a, pct. 3 Legii nr.10/2001, pentru asemenea situație art. 16 alin.1 din lege, dispunând textual restituirea imobilului în proprietate cu obligația de a-i menține afecțiunea pe o perioadă de până la 3 ani.
Au anexat la prezenta cerere următoarele acte: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.265 din 10 februarie 1959 la notariatul de Stat C, procesul-verbal de expropriere din 12 octombrie 1989,plan de situație imobilului, schița imobilului, notificarea nr.874/N/2001, dispoziția nr.23757/27 noiembrie 2007, acte de stare civilă, Schița Anexă la Ordinul Prefectului nr.253/26 octombrie 1998.
În scop probator reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și expertiza topo, probe încuviințate și administrate de instanță, care pentru efectuarea lucrării l-a desemnat pe expert tehnic ing..
De asemenea, s-a dispus, din oficiu, înaintarea dosarului de notificare, care a fost depus cu adresa nr.20958/14 februarie 2008.
În raport de poziția procesuală a pârâților, s-au solicitat din oficiu, relații privind regimul juridic al suprafeței de teren ce constituie obiectul notificării la dosar, regăsindu-se răspunsurile comunicate.
În raport cu actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că potrivit art. 22 din legea nr.10/2001, notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare imobilului solicitat spre restituire sau persoanei juridice abilitată de lege să soluționeze notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său.
Unitatea deținătoare, în sensul Legii nr.10/2001, este orice persoană juridică de drept public sau privat creată de stat sau de autoritățile administrativ publice centrale sau locale, precum și de organizațiile cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele preluate abuziv în condițiile prevăzute de art. 2 din lege.
În situația în care entitatea căreia i se adresează notificarea nu deține bunul solicitat, cum este cazul de față, are obligația legală de informare, potrivit art. 27 din lege, respectiv de a comunica titularului notificării toate datele de identificare ale deținătorului, ori, după caz, faptul că nu este în măsură să îl cunoască.
În speța de față, notificarea fost soluționată prin dispoziția contestată, stabilindu-se dreptul titularilor notificării la măsurii reparatorii prin echivalent, motivat de faptul că suprafața de teren de 155 solicitat este ocupată, potrivit procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului nr.8995/2007 de Centrul Regional de Profesională a D și parțial de proprietate privată.
Sub acest aspect cele expuse în dispoziție sunt completate de materialul probator administrat în cauză, respectiv concluziile raportului de expertiză, raport ce nu a fost contestat de nici una dintre părțile procesului.
Astfel, terenul solicitat prin notificare, identificat potrivit schiței la raport este situat în incinta AJOFP și este reprezentat de platformă betonată, iar în partea de nord este parțial ocupat de clădire, iar în prezent se află în administrarea Centrului Regional de Profesională
Mai mult, potrivit răspunsului comunicat, prin adresa nr. 58176 30 aprilie 2008, terenul nu face parte din domeniul public sau privat al Municipiului.
Ori, în atare situație, s-a constatat că autoritatea administrativă, nu are calitatea de unitate deținătoare și nici competența legală de a soluționa notificarea, caz în care s-a apreciat că dispoziția emisă și contestată în prezenta cauză, provine de la o persoană juridică necompetentă și este nulă absolut.
Față de starea de fapt, reținută și de dispozițiile legale mai sus enunțate, s- impus ca situația juridică a imobilului în litigiu-teren și construcție să fie soluționată în mod unitar de unitatea deținătoare și cu respectarea dispozițiilor art.27 din Legea nr.10/2001, drept pentru care a fost admisă acțiunea în sensul arătat, cu consecința constării nulității dispoziției atacate, însă pentru considerentele de mai sus și nu cele expuse în cuprinsul acțiunii precizate și cu obligația pentru pârâți de a identifica unitatea deținătoare și a înainta notificarea și toată documentația aferentă notificării nr.874N/2001, în vederea soluționării, față de faptul că urmării constatării nulității dispoziția se desființează, iar părțile sunt repuse în situația anterioară emiterii dispoziției, ceea ce înseamnă că notificarea adresată și soluționată de un organ necompetent se află în situația de a nu fi soluționată.
Cât privește excepția tardivității cererii, pusă în discuția părților din oficiu, s-a constatat că este neîntemeiată având în vedere data formulării cererii dedusă judecății raportat la data comunicării dispoziției către reclamanți, astfel cum este înscrisă pe plicul depus odată cu concluziile scrise depuse de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, în termen și motivat - criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele:în mod greșit s-a anulat în totalitate dispoziția atacată și nu s-a soluționat fondul cauzei, deși din întregul probatoriul administrat reies concret toate elementele de fapt și de drept ale litigiului. Arată că, în mod greșit a interpretat și aplicat în mod direct prevederile art. 27 pct. 5 din legea specială republicată și art. 27.1 și art. 28 pct. 2 și 3 din HG 250/2007, care se referă la faptul că persoana notificată nu soluționează fondul Notificării, ci o redirecționează către o altă entitate, caz în care instanța la rândul ei nu dispune asupra fondului litigiului. Susține că tribunalul trebuia să analizeze cauza în raport de obiectul acțiunii, iar nu pe excepție. Astfel, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv expertiza tehnică ce lămurește pe deplin starea de fapt, în sensul că terenul de 155 mp se află în incinta și este deținut de Centrul Regional de Profesională a D, prima instanță era în măsură să pronunțe o soluție pe fond și să dispună măsurile care se impuneau potrivit legii speciale.
Mai arată că, toate înscrisurile de la dosar arată persoana care deține și folosește suprafața de teren respectivă, astfel că obligarea autorității locale de a identifica unitatea deținătoare, este lipsită de temei legal și fără utilitate, de vreme ce persoana este deja identificată. Mai mult, prin Dispoziția contestată - Primarul a dispus și măsuri reparatorii pentru imobilul construcție expropriat și demolat, caz în care acesta avea autoritatea și competența să se pronunțe, indiferent cine deținea imobilul teren.
În concluzie, apelanții arată că prima instanță putea eventual dispune anularea parțială a Dispoziției în ceea ce privește terenul și trimitea direct Notificarea catre Centrul Regional de Profesională a D, iar în ceea ce privește construcția, dispunea menținerea actului atacat.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
În limitele criticilor din cererea de apel, dar în virtutea rolului activ, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria mun. C, față de împrejurarea că în raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, expertul face vorbire de instituții cu două denumiri diferite și D, iar în Dispoziția emisă de primar se face mențiunea că terenul în suprafața de 155 mp situat în strada - lui, nr. 25 este ocupat de proprietate privată, fără a indica persoanele care dețin acest teren și ce suprafață deține fiecare. Prin adresă s- solicitat să precizeze regimul juridic al terenului în litigiu, cum figurează acesta în evidențele primăriei, dacă aparține domeniului public sau domeniului privat, să indice persoanele care ocupă acest teren și ce suprafață ocupă fiecare și să înainteze documentele deținute în acest sens.
Prin adresa nr. 92248/2009, Primăria mun. C comunicat instanței că terenul de 155 mp în litigiu, aflat în continuarea celui restituit prin Ordinul Prefectului este compus dintr-o suprafață de aprox. 100 mp proprietatea mun. C și o suprafață de 55 mp proprietatea
De asemenea, atașează Schița anexă la Ordinul Prefectului emis în condițiile Legii 18/1991, privind o suprafață de 485 mp restituită reclamanților și o a suprafeței de 653 mp atribuită în proprietatea Centrului.
La data de 16 septembrie 2009, intimații reclamanți depun concluzii scrise și arată că, într-adevăr în cauză se impune reluarea judecății și o eventuală disjungere a celor două capete de cerere privitoare la despăgubiri și la teren, întrucât prin anularea totală a Dispoziției, este lăsat fără suport juridic dreptul la măsuri reparatorii pentru construcție.
De asemenea, intimații au depus la data de 13 oct. 2009, noi concluzii scrise, prin care înțeleg să demonstreze în raport cu actele și lucrările dosarului, faptul că există o serie de contradicții privind regimul juridic actual al suprafeței de 155 mp în litigiu, precum și cu privire la existența și întinderea suprafeței existente în incinta Centrului.
Apelul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Imobilul solicitat de reclamanți - coproprietatea acestora in cote egale, a fost compus din teren in suprafața de 640, pe care se afla un corp de casă.
Imobilul fost preluat de Statul român în baza Decretului de expropriere nr.148/22 iunie 1989. Construcțiile existente pe teren au fost ulterior demolate.
Preluarea abuzivă realizându-se în temeiul acestui act normativ, regimul juridic al imobilului este guvernat de dispozițiile art. 11 alin. 3 sau 4 dupa caz, din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevăd că: În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător., in cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Dupa anul 1990, prin Ordinul Prefectului s-a dispus restituirea suprafetei de teren de 485 mp, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, iar pentru diferenta de teren de 155 mp si pentru constructia demolata, reclamantii au solicitat masuri reparatorii in natura/ echivalent, in baza Legii speciale nr. 10/2001.
Notificarea a fost formulata in conditiile si cu respectarea cerintelor legale de fond si forma, fiind adresata Primariei mun.
Dupa 6 ani de la formularea Notificarii, s-a emis Dispozitia contestata in prezenta cauza, prin care s-a stabilit dreptul la masuri reparatorii in echivalent in conditiile Titlului VII din Legea 247/2005 - privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv -, pentru constructia demolata si pentru suprafata de 155 mp - reprezentand diferenta de teren ce nu s-a restituit potrivit Legii 18/1991 si care s-a apreciat ca nu poate fi restituita in natura conform Legii 10/2001, reprezentand incinta
Prin Dispozitia emisa, fie ea si cu depasirea cu mult a termenului prevazut de lege, s-a recunoscut calitatea de persoane indreptatite a reclamantilor,preluarea abuzivain sensul legii a imobilului in discutie, dar si dreptul la masuri raparatorii, chiar daca in totalitate prin echivalent, iar nu prin restituire in natura.
Prin contestatia formulata de reclamanti, acestia au pus accentul si au subliniat interesul in promovarea acesteia, pe critica privind nerestituirea in natura a terenului, atacand din aceasta perspectiva actul emis.
Mai mult, intr-o contestatie avand un asemenea obiect ce fixeaza cadrul procesual in aceasta privinta, conduita procesuala a entitatii investita cu solutionarea Notificarii, este prescrisa de lege - art. 26 alin. 4.
Or, prima instanta, depasind cadrul procesual fixat prin contestatie si fara a pune in dezbaterea partilor chestiuni ce au fost de natura sa influenteze in mod esential cursul procesului, a dispus anularea in tot a deciziei atacate, procedeu ce a avut ca efecte majore si inacceptabile, urmatoarele imprejurari:
-s-a dispusinutil si ineficient in sarcina apelantei de astazi sa identifice unitatea deținătoare privind notificarea nr. 874/N/2001 și să o înainteze acesteia cu toată documentația în vederea soluționării - desi instanta a facut o serie de cercetari pe care nu le-a finalizat cu privire la acest aspect. De exemplu, a inaintat adresa catre Prefectura jud. D in scopul aflarii regimului juridic al terenului si nu a asteptat raspunsul, nu a revenit motivat la acest demers, desi o definitivare a cercetarii judecatoresti in aceasta privinta era utila, existand posibilitatea ca terenul sa apartina in proprietate judetului - ca unitate administrativ-teritoriala. In acest caz - insasi instanta era tinuta sa stabileasca in mod cert-unitatea deținătoareconform NM de aplicare unitara a legii aprobate prin HG 250/2007, potrivit carora aceasta este entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică). Astfel, puteau fi incidente disp. art 21 alin 4 teza finala din Legea 10/2001, potrivit carora dispozitia motivata de restituire sau de masuri in echivalent, se emite de presedintele Consiliului judetean.
- s-a anulat si partea din Dispozitie care se referea la masuri reparatorii pentru constructia demolata - desi este evident ca reclamantii nu au contestat faptul demolarii si nici pe fond existenta dreptului solicitat si recunoscut chiar de autoritatea statului, ci mai degraba intinderea acestuia, intelegand sa invoce doar faptul ca despagubirile trebuie stabilite la o valoare corecta, de piata;
Aici trebuie amintit ca, potrivit Legii nr. 10/2001, lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun, unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv nu este titulara obligației de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, cu o singură excepție - acordarea în compensație a altor bunuri sau servicii.
Nici anterior modificării Legii nr. 10/2001, despăgubirile acordate în condițiile prevăzute de art. 24 alin. 1 prin decizie/dispoziție motivată sau prin hotărâre judecătorească (în cazul deciziilor de respingere împotriva cărora s-au formulat contestații admise în procedura judiciară), nu erau achitate de unitatea deținătoare, ci erau înaintate către prefectură, care le centraliza, conform procedurii reglementate de art. 36-40 din actul normativ.
După modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, abrogarea art. 36-40 din lege și intrarea în vigoare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atât deciziile/dispozițiile emise anterior, hotărârile judecătorești pronunțate în urma contestațiilor formulate de persoanele, cât și deciziile/dispozițiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 sunt supuse aceleiași proceduri (art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005), fiind înaintate Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul Autoritatii nationale pentru restituirea proprietatilor, în vederea evaluării finale.
- infrangerea principiului celeritatii solutionarii si prelungirea excesiva a procedurii avand in vedere finalitatea legii speciale si fara a se putea stabili in sarcina reclamantilor motive imputabile;
-transformareadreptului castigat la masuri reparatorii intr-un drept iluzoriu si fara perspective previzibile de realizare, ceea ce presupune nepastrarea justului echilibru intre interesele in conflict;
- s-a creat reclamantilor in propria contestatie, respectiv in propria procedura judiciara declansata pentru remediere iar nu pentru inrautatire, o situatie juridica incerta si mai grea decat cea anterioara retinuta prin Dispozitia atacata si chiar mai grea decat cea anterioara emiterii actului.
Trebuie subliniat faptul ca entitatea investita cu solutionarea Notificarii - primaria in acest caz, dar si Prefectura dupa caz, ori un minister sau Ministerul Finantelor - sunt mandatari legali, deci reprezentanti ai statului, stat care a recunoscut preluarile si caracterul abuziv al acestora din vechiul regim si a inteles sa legifereze masurile reparatorii, procedurile de urmat, autoritatile si institutiile implicate, inclusiv dreptul de acces la o instanta.
Astfel, instanta nu a facut cercetari complete in privinta regimului juridic al terenului, desi erau elemente directe si indirecte prin inscrisurile depuse la dosar care sa conduca fie la eliminarea contradictiilor existente, fie la formularea de intrebari pertinente si nu a solicitat ferm autoritații emitente, dar si altor autoritati, constituite cu scopul clar și precis de a remedia nedreptațile facute în perioada regimului comunist prin preluari abuzive ale bunurilor aflate în proprietate privata, sa produca orice dovezi in aceasta privinta.
Dupa efectuarea cercetarilor complete, nimic nu impiedica instanta, in virtutea rolului activ si a disp. art. 129 alin. 4 si 5 Cpc, sa puna in dezbaterea partilor imprejurari de fapt si de drept aparute, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau intampinare si sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.
Procedand un modul aratat mai sus si anuland in totalitate dispozitia cu obligarea de reluare a procedurii de solutionare a Notificarii de o alta entitate necunoscuta, tribunalul nu rezolvat pe fond cererea, astfel ca se impune reluarea judecatii de la prima instanta, nefiind incident cazul de anulare cu retinere prev. in art. 297 alin. 2 teza II Cod procedura civila, ci cel de desfiintare cu trimitere prev. in art. 297 alin. 1 teza I Cod procedura civila.
In rejudecare, instanta va avea in vedere si adresa nr. 92248/2009, prin care Primăria mun. C comunicat Curtii că terenul de 155 mp în litigiu, aflat în continuarea celui restituit prin Ordinul Prefectului, este compus dintr-o suprafață de aprox. 100 mp proprietatea mun. C și o suprafață de 55 mp "proprietatea"
Prin urmare, se vor administra toate probele necesare si apte sa elimine contradictiile existente si sa conduca la concluzii certe cu privire la regimul juridic al terenului in litigiu. In functie de rezultate, trebuie amintite si disp. art. 27 alin. 1 din lege, potrivit carora, dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate.
In raport de toate aceste elemente, de limitele impuse prin contestatie - mijloc procedural pus la dispozitia si in favoarea persoanei nemultumite de dispozitia emisa, de disp. art. 26 alin. 3 si 4 din lege, de principiul disponibilitatii partii in procesul civil, -se posibilitatea titularilor contestatiei sa isi regleze conduita procesuala in functie de interesele urmarite si ocrotite de lege, dar si statului sa-si faca apararile corespunzatoare - instanta va proceda in consecinta.
Acestea sunt considerentele în baza cărora, fiind incident cazul de desființare cu trimitere prev. de art. 297 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, se va admite apelul ca fondat, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C PRIN PRIMAR, cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud.D, împotriva sentinței nr. 118 de la 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și pe intimat, cu domiciliul în C,. 1 Mai, -. 1,. 7, jud.D, cu domiciliul în comuna,-, jud.G, având ca obiect legea 10/2001.
Desființează sentința nr. 118 de la 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
6 ex/18.11.09
Tehnored.
Jud. fond.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
