Speta Legea 10/2001. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 259
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, apelant PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, cu sediul în C, str. -, nr. 7, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1 de la 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul în C,-, - 21,. 3,. 4,. 17, județul D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic reprezentând apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, intimații reclamanți, ambii asistați de avocat, același avocat reprezentând intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Părțile prezente în fața instanței au învederat că nu mai au probe de administrat, alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic reprezentând apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, a pus concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, în sensul respingerii în totalitate a contestației.
Avocat pentru intimații reclamanți, a pus concluzii de respingere a apelului, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, solicitând să se aibă în vedere că din conținutul raportului de expertiză efectuat în fața instanței de fond rezultă că reprezentantul pârâților fost de acord cu ceea ce a stabilit expertul, precum și faptul că terenul este liber, dar este ocupat abuziv de persoane care au construit abuziv garaje.
A mai solicitat să se aibă în vedere că intimații reclamanți sunt persoane îndreptățite, că terenul este liber, iar sentința pronunțată de instanța de fond este motivată și sub aspectul apartenenței terenului.
A învederat că nu solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
1. Prin sentința civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de către reclamanții, toți domiciliați în C,-, -1,.3,.4,.17, județul în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICPIULUI C, PRIMĂRUL MUNICPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001.
S-a anulat în parte dispoziția nr.13650/20.06.2007 emisă de Primarul Municipiului C, în ceea ce privește măsura reparatorie propusă pentru terenul în suprafață de 130 mp.
S-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 130 mp, situată în C,- ( fostă str. - - -, nr.29), cu vecinii la N- zonă protecție conductă de termoficare pe distanța de 16,7, la - domeniu public pe distanța de 11, la - imobil proprietatea reclamanților pe distanța de 10 și zona aferentă bloc 16 și S2 pe distanța de 6,7m, iar la - domeniu public pe distanța de 5,4 și imobil proprietatea reclamanților pe distanța de 5, astfel cum a fost delimitată această suprafață prin raportul de expertiză și schița anexă la acesta.
S-a menținut dispoziția nr. 13650/20.06.2007 în ceea ce privește propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
La data de 04.03.2008 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, contestația formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, împotriva dispoziției nr.13650 emisă de pârâtă la data de 20.06.2007, prin care s-a solicitat instanței ca, urmare a constatării nelegalității și netemeiniciei acestei dispoziții, să se dispună restituirea în natură a suprafeței de 130. situată în C,- ( fostă - - -, nr.29).
În motivarea contestației, reclamanții au arătat că este posibilă retrocedarea în natură a suprafeței menționate și că acordarea acestei măsuri reparatorii se impune întrucât membrii familiei lor locuiesc în prezent cu chirie, iar nivelul acesteia depășește posibilitățile lor financiare.
În cuprinsul cererii introductive, reclamanții au solicitat și repunerea în termenul de formulare a contestației, motivând că, urmare a evacuării lor din imobilul în care aveau stabilit domiciliul, nu au putut lua la cunoștință de conținutul dispoziției în termenul de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
În susținerea cererii de repunere pe rol și în dovedirea contestației, reclamanții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând printre altele la dosar, în xerocopie, dispoziția nr.13650/20.06.2007, acte de stare civilă, fișa imobilului din fosta str.- - -, proces verbal privind starea de fapt a imobilului teren, documentația cadastrală întocmită cu privire la suprafața de 50.p, restituită anterior din totalul terenului de 180.p deținut în - - -.
În vederea soluționării cererii de repunere pe rol, instanța a solicitat Primăriei Municipiului C relații cu privire la data și modalitatea comunicării către reclamanți a dispoziției contestate, acestea fiind comunicate instanței prin adresa nr.71841/19.05.2008.
Prin încheierea de ședință din 02.06.2008, instanța a constatat că, în raport de data aducerii la cunoștința reclamanților a dispoziției nr.13650/20.06.2007 și în raport de data introducerii contestației greșit îndreptate la Primăria Municipiului C, aceasta a fost formulată în termenul prevăzută de art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001, nefiind incidentă excepția tardivității.
Pentru soluționarea fondului cauzei, instanța a dispus, din oficiu, emiterea unei adrese către unitatea deținătoare pârâtă pentru a înainta, în xerocopie, actele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, acestea fiind comunicate instanței prin adresa nr.99360 din 21.07.2008 a Primăriei Municipiului
De asemenea, în vederea identificării terenului a cărui restituire în natură s-a solicitat și stabilirii regimului juridic al acestuia, instanța a apreciat necesară efectuarea unei expertize în specialitatea topografie. Obiectivele acesteia au fost stabilite prin încheierea de ședință din 23.06.2008, iar pentru efectuarea lucrării a fost desemnat expert.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 08.12.2008, fără ca părțile să formuleze obiecțiuni în legătură cu concluziile acestuia.
În baza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a stabilit că reclamanții, și sunt moștenitori legali ai autorului, din patrimoniul căruia a fost preluat, în baza Decretului nr.441/14.12.1982, imobilul situat în C fosta str.--, jud.D, compus din teren în suprafață de 180. și construcția casă de locuit amplasată pe acesta.
Autorul, fiind persoana individualizată ca proprietar în actele de autoritate prin care s-a dispus și s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupus că deținea imobilul în această calitate și neexistând probe contrare de natură a înlătura această prezumție instituită de art.24 alin.2 din Legea nr.10/2001, reclamanții, au calitatea de persoane îndreptățite a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială pentru imobilul expropriat, conform art.4 alin.2 rap. la art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, fiind moștenitori ai fostului proprietar.
În această calitate, reclamanții au formulat, la apariția Legii nr.10/2001, notificarea nr.1039/N/2001 adresată Primăriei Municipiului C, prin care au solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul din fosta str.- - -, sub forma restituirii natură a terenului în suprafață de 180. și prin echivalent pentru construcția demolată de pe teren.
Soluționând notificarea formulată de reclamanți, unitatea deținătoare, Primăria Municipiului Car ecunoscut acestora calitatea de persoane îndreptățite a beneficia de prevederile Legii nr.10/2001 și, prin dispoziția nr.7716/02.10.2003, a aprobat restituirea în natură pentru o suprafață de 50. din cei 180. propunând acordarea despăgubirilor bănești pentru diferența de 130.
La data de 20.06.2007, pârâta a emis o nouă dispoziție, având numărul 13650, prin care a modificat articolul 2 al dispoziției anterioare și a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru suprafața de 130. din terenul expropriat și pentru construcția demolată, în suprafață de 45,20. cu elementele de identificare menționate în procesul-verbal de preluare din 05.07.1983.
Examinând legalitatea acestei din urmă dispoziții, contestată în cauza de față, sub aspectul naturii măsurilor reparatorii propuse, instanța a reținut, pe baza concluziilor raportului de expertiză, că o suprafață de 56,6. din terenul expropriat este ocupat de construcții provizorii( garaje), ridicate fără autorizație.
De asemenea, alăturat acestei suprafețe, există o altă suprafață de 73,40. măsurată de expert la est de terenul deja restituit, în direcția în care la data exproprierii nu se mai afla niciun alt imobil, astfel cum rezultă din planul de exproprieri anexat raportului de expertiză și din tabelul cuprinzând proprietari expropriați. ( fila 145). Conform raportului de expertiză, pe suprafața de 73,40. nu există nicio construcție și aceasta se află amplasată la o distanță de 5. de conducta de termoficare.
Potrivit art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 " în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent."
În speță, suprafața de 56,6.p ce face parte din terenul expropriat este ocupată de construcții provizorii, demontabile, a căror ridicare nu fost autorizată în condițiile legii, astfel că este posibilă restituirea în natură a acestei suprafețe, în raport de dispozițiile legale enunțate.
De asemenea, instanța a apreciat că este posibilă și restituirea în natură a suprafeței de 73,40. ca măsură reparatorie în echivalent, având în vederea că, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 și a prevederilor capitolului I, punctul 1, lit.a din nr.HG250/2007, compensarea cu alte bunuri și servicii este prioritară altor măsuri reparatorii prin echivalent, că suprafața de 73,40. se află la dispoziția unității deținătoare și că nu poate face obiectul unei alte cereri de retrocedare, dat fiind că la est de terenul expropriat autorului ( unde a fost identificată suprafața de 73,40.) nu se mai afla nici un alt imobil la data exproprierii. Mai mult, suprafața a fost măsurată, astfel încât să respecte zona de protecție a conductei de termoficare, iar cu ocazia efectuării expertizei la fața locului, reprezentantul unității deținătoare a fost de acord cu măsurarea acestei suprafețe ca parte a terenului de 130. ce a mai rămas de retrocedat reclamanților din terenul preluat de la autoul lor.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că este posibilă restituirea în natură a terenului de 130. astfel încât a anulat în parte dispoziția contestată și a dispus retrocedarea către reclamanți a acestei suprafețe, astfel cum a fost individualizată de expert prin raportul de expertiză și schița anexă la acesta.
Anularea a fost doar parțială, dispoziția fiind apreciată ca legală sub aspectul menținerii soluției adoptate prin dispoziția nr.7716/02.10.2003 cu privire la suprafața de 50. precum și cu privire la propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată.
2. Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel în termen și motivat, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: în mod greșit s-a apreciat că suprafața de 130 mp poate fi restituită în natură, aceasta fiind ocupată de utilități publice realizate: construcții provizorii și conducte de termoficare, respectiv investiții publice realizate de stat după preluarea imobilului de la autorul reclamanților; de asemenea, în mod greșit s-a apreciat că poate fi atribuită în natură suprafața de 73,40 mp, ca măsură reparatorie în echivalent, respectiv prin compensare cu alte bunuri sau servicii, nefiind suficient ca terenul să fie în fapt liber, fiind necesar să fie identificat și afișat în anexă la sediul Primăriei mun. C, prin urmarea procedurii administrative premergătoare și obligatorie, instituită de lege. În aceeași ordine de idei, apelanții arată că în procedura acordării de măsuri reparatorii sub forma compensării, pentru realizarea echivalării valorice a bunurilor ce formează obiectul compensării, este obligatorie efectuarea unei expertize tehnice de evaluare de către un expert evaluator - membru.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a contestației și menținerea ca legală a Dispoziției atacate.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. Arată că: garajele edificate sunt construcții provizorii ridicate fără autorizație; terenul în litigiu se află la o distanță de 5 ml de conducta de termoficare, neexistând nici un impediment în restituirea în natură; pe teren nu există investiții publice și în măsura în care este teren liber în lateral, apreciază că este legală atribuirea acestuia, întrucât au avut în proprietate 180 mp și după demolare au avut o situație familială dificilă, fiind nevoiți să locuiască într-un cort militar.
S-au depus: împuternicire avocațială, procuri speciale de împuternicire, adresa nr. /2007 a Primăriei mun. C Direcția Urbanism și Amenajare a Teritoriului, sc13 349/2008 a Judecătoriei Craiova pronunțată în Dopsar -.
La termenul din 27 aprilie 2009, ținând seama de limitele impuse de criticile din apel, instanța a pus în discuția părților, realizarea unui Supliment la Raportul de expertiză de către același expert, cu următoarele obiective: - identificarea și stabilirea amplasamentului terenului pe care a avut-o în configurația inițială și care a aparținut reclamanților în funcție de planurile zonale și de amplasamentele anterioare și de chitanța de care se prevalează reclamanții, aflată la fila 92 din dosarul Tribunalului Dolj nr-; -stabilirea existenței detaliilor de sistematizare, față și subfață ale a terenului ce a aparținut la origine reclamanților; - suprafața de teren expropriată efectiv.
A stabilit onorariu de expert în sumă de 300 lei în sarcina apelanților pârâți Primarul Municipiului C, Primarul Municipiului
În limitele cererii de apel, în baza rolului activ și în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă Curtea a dispus emiterea unei adrese către Primăria Municipiului C pentru a preciza categoriile de teren disponibil, rezervele disponibile la Legea 10/2001 și dacă suprafața de 76.p în litigiu, situată în C,- ( fostă - - -, nr. 29) identificată de expert și cu care a fost de acord reprezentantul primăriei așa cum s- menționat la fața locului, este inclusă în aceste categorii de rezerve de teren sau disponibil în sensul legii.
Prin adresa nr. 56314/2009, Primăria mun. C - Direcția Juridică, s-a comunicat instanței că suprafața de teren de 76 mp identificată de expert nu poate face parte din rezerva de teren sau teren disponibil, precizându-se clar și fără echivoc faptul că la nivelul unității administrativ-teritoriale, autoritatea locală nu dispune de rezervă de teren sau teren disponibil pentru a fi acordat în condițiile art. 10 din Legea 10/2001.
La data de 2 octombrie 2009, s-a depus Suplimentul la Raportul de expertiză, iar la termenul din 5 octombrie 2009, instanța a dispus amânarea cauzei pentru observarea lucrării și pentru formularea de eventuale obiecțiuni, având în vedere data depunerii și disp. art. 209 Cod procedură civilă.
Niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni și nu a cerut o expertiză contrarie, iar instanța s-a lămurit prin expertiza făcută, neimpunându-se astfel, întregirea sau refacerea acesteia de un alt expert, potrivit art. 212 alin. 1 Cod procedura civila.
Apelul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Față de prevederile art.10 și art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a persoanei- elemente subiective, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare - element obiectiv.
Or, fata de continutul adresei nr. 56314/2009 Primăriei mun. C - Direcția Juridică, potrivit careia suprafața de teren de cca. 76 mp identificată de expert nu poate face parte din rezerva de teren sau teren disponibil, precizându-se clar și fără echivoc faptul că la nivelul unității administrativ-teritoriale, autoritatea locală nu dispune de rezervă de teren sau teren disponibil pentru a fi acordat în condițiile art. 10 din Legea 10/2001 - rezulta inexistenta in patrimoniul entitatii notificate a unui bun - teren de aceeasi valoare si cu aceleasi caracteristici, care sa poata fi acordat in compensare.
Simpla indicare si identificare faptica de catre expert a unei suprafete de teren aflat in vecinatatea celui in litigiu liber de constructii si aparent, posibil de atribuit in natura, dar si o eventuala opinie exprimata de delegatul primariei la fata locului, nu reprezinta probe certe si suficiente privind existenta in patrimoniul entitatii notificate a unui bun - teren de aceeasi valoare si cu aceleasi caracteristici, care sa poata fi acordat in compensare.
De altfel, in cauza, privind imobilul in litigiu si in solutionarea aceleiasi notificari, a mai fost emisa o Dispozitie nr, 7716/2003, care prin art. 1 dispune restituirea in natura numai a unei suprafete de 50 mp de teren, din totalul de 180 mp preluati de stat prin expropriere. Aceasta dispozitie a fost pusa in executare si nu a fost contestata. Prin art. 2, modificat prin Dispozitia 13650/2007 - ce face obiectul contestatiei din cauza de fata, s-a stabilit dreptul la masuri reparatorii in echivalent (despagubiri sau titluri de valoare) pentru diferenta de 130 mp si constructia demolata, fiind inaintat dosarul Prefecturii D, cu propunere in acest sens, potrivit legii in vigoare la acea data.
Practic, prin Dispozitia primarului nr. 13650/2007, nu s-a dispus modificarea pe fond art. 2 din dispozitia anterioara, cu privire la categoria de masuri reparatorii ce se cuvin reclamantilor, ci - avandu-se in vedere nefinalizarea procedurii in fata Prefecturii, dar si modificarea legislativa intervenita prin Legea 247/2005 prin Titlul VII privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, s- pastrat categoria de masura reparatorie in conditiile noii legi de imediata aplicare si s-a dispus inaintarea dosarului Autoritatii nationale pentru restituirea proprietatilor -
De asemenea, prin contestatia formulata de reclamanti se formuleaza clar si fara echivoc nemultumiri cu privire la nerestituirea in natura punctual a terenului de 130 mp - obiect al notificarii, nefiind exprimate critici de nelegalitate sau netemeinicie a dispozitiei din perspectiva neurmarii procedurii de oferta si acceptare, a altor neregularitati sau de neafisare transparenta a unor eventuale bunuri sau servicii disponibile in vederea compensarii.
Este adevarat ca măsurii compensării cu alte bunuri sau servicii este prioritara față de celelalte măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr.10/2001. Potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, text ce reglementează măsurile reparatorii prevăzute de această lege, în alin.2 se arată că "în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite". Iar în alin.3 al aceluiași text de lege se prevede că "măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării".
Potrivit pct.1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007 "măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art.1 alin.2 și alin.3 din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituirepoate propunepersoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri ca terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile.
De asemenea, este adevarat ca instanțele sunt abilitate, în conformitate cu prevederile art.26 din Legea nr.10/2001 să analizeze cererea reclamanților sub aspectul legalității și temeiniciei, inclusiv a categoriei măsurilor reparatorii ce li se cuvin, măsură ce se înscrie în sfera de competență a instanțelor judecătorești.
Dar, in aceeasi ordine de idei, reclamantii, dupa emiterea celei de-a doua dispozitii au depus o cerere la entitatea emitenta si, exprimandu-si nemultumirea pentru nerestituirea in natura a terenului, au aratat ca inteleg sa nu mai primeasca despagubiri, terenul fiind viran.
Or, din economia legii rezulta ca persoanele indreptatite nu pot opta pentru masuri in echivalent, daca este posibila restituirea in natura, nefiind in acelasi timp prioritara si obligatorie compensarea, decat atunci cand se intalneste cererea cu oferta si conditionat de existenta reala in patrimoniul entitatii - ca titulara de aceasta data a obligatiei deplata,bunuri de aceeasi valoare si cu aceleasi caracteristici, care sa poata fi acordate in compensare.
Prin urmare, acestea sunt motivele pentru care suprafata de teren de 73,40 mp identificata de expert, ce nu a facut parte din terenul expropriat proprietatea reclamantilor, nefiind in patrimoniul si la dispozitia entitatii notificate, nu va fi atribuita reclamantilor, ca masura reparatorie in compensare, critica din apel in aceasta privinta fiind intemeiata si schimbandu-se sentinta in mod corespunzator.
Dar, diferenta de teren de 56,60 mp, din suprafața de 130. situată în C,- - fostă str. - - - nr. 29, cu dimensiunile 10 x 5,66 - situați la nord de terenul restituit, cu vecinii: N - zonă de protecție conductă de termoficare, la - imobil proprietatea reclamanților restituit anterior prin dispoziția Primăriei, E - domeniu public, V - domeniu public, așa cum a fost delimitată prin raportul de expertiză și schița anexă la acesta întocmit de expert tehnic ing., a fost in mod corect restituita in natura reclamantilor.
In privinta acestei suprafete de teren, critica apelantilor este neintemeiata.
Prima instanta a stabilit corect starea de fapt, interpretend si aplicand judicios disp. art. 11 alin. 3 din lege, potrivit carora: in cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Or, in cauza, pe baza probei cu expertiza, necontestata de parti, asa cum a fost suplimentata in apel - este justificata concluzia potrivit careia terenul este ocupat doar de constructii provizorii (demontabile) si ridicate fara autorizatie. In ceea ce priveste existenta conductei de termoficare, nu exista niciun impediment la restituire, intrucat distanta - ca zona de protectie, dintre extremitatea terenului restituit si conducta este suficienta, in asa fel incat restituirea nu afecteaza accesul si utilizarea normala a acesteia.
Prin urmare, terenul astfel ocupat este socotit liber in sensul legii si poate fi restituit in natura persoanelor indreptatite.
Acestea sunt considerentele în baza cărora, potrivit art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul ca fondat, se va schimba în parte sentința civilă nr. 1 de la 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr- în sensul că va dispune restituirea în natură a suprafeței de 56,6o ( din suprafața de 130. situată în C,- - fostă str. - - - nr. 29) cu dimensiunile 10 x 5,66 - situați la nord de terenul restituit, cu vecinii: N - zonă de protecție conductă de termoficare, la - imobil proprietatea reclamanților restituit anterior prin dispoziția Primăriei, E - domeniu public, V - domeniu public, așa cum a fost delimitată prin raportul de expertiză și schița anexă la acesta întocmit de expert tehnic ing..
Va menține dispoziția atacată în ceea ce privește propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafața de 73,40. ( în loc de 130.) și cu privire la construcția demolată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1 de la 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, apelant PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, cu sediul în C, str. -, nr. 7, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1 de la 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul în C,-, - 21,. 3,. 4,. 17, județul D, având ca obiect legea 10/2001.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1 de la 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr- în sensul că dispune restituirea în natură a suprafeței de 56,6o ( din suprafața de 130. situată în C,- - fostă str. - - - nr. 29) cu dimensiunile 10 x 5,66 - situați la nord de terenul restituit, cu vecinii: N - zonă de protecție conductă de termoficare, la - imobil proprietatea reclamanților restituit anterior prin dispoziția Primăriei, E - domeniu public, V - domeniu public, așa cum a fost delimitată prin raportul de expertiză și schița anexă la acesta întocmit de expert tehnic ing..
Menține dispoziția atacată în ceea ce privește propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafața de 73,40. ( în loc de 130.) și cu privire la construcția demolată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1 de la 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
7 ex/18.11.09
Tehnored.
Jud. fond.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
