Speta Legea 10/2001. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.26/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat decontestatorii, G, și prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.309 din data de 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera șui pentru a da posibilitatea apelanților contestatori de a formula și depune concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru 19 februarie 2009, apoi pentru astăzi 26 februarie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 309/S/20.10.2008, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată în dosarul nr. 557/2002 de reclamanții G, - și în contradictoriu cu pârâții Municipiul F prin Primar, Serv, Nufărul, și Trans
A admis în parte cererea de chemare în judecată a altor persoane ce ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanții, formulată de reclamanți în contradictoriu cu intervenientele în interes propriu și.
A admis în parte acțiunea formulată în dosarul nr. 596/2002 al Tribunalului Brașov, la care a fost reunit dosarul nr. 1995/2002 al Judecătoriei Făgăraș, de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Municipiul F prin Primar, Serv, Nufărul, și Trans
A admis în parte cererea de chemare în judecată a altor persoane ce ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, formulată de reclamanții de mai sus în contradictoriu cu intervenienții în interes propriu G, - și.
A constatat că reclamanții G, -, și sunt succesorii proprietarilor tabulari Gh., și ai imobilului evidențiat la data preluării de Statul Român în nr. 3508 F, nr. top 2838/3/1/1, 2839/3/1/1, 2838/3/1/2, 2839/3/1/2.
A constatat că imobilul înscris în nr. 3508 F, nr. top 2838/3/1/1, 2839/3/1/1, 2838/3/1/2, 2839/3/1/2 a fost preluat în mod abuziv de Statul Român.
A modificat în parte Dispoziția nr. 627/17.12.2001 emisă de Primarul Municipiului F, în sensul că pentru suprafața de 4.285 mp înscrisă în nr. 3508 F, nr. top 2838/3/1/2, 2839/3/1/2 și clădirea cu destinație de, existentă pe teren, situate în F,-, jud. B se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
A respins restul pretențiilor formulate de reclamanți.
A obligat pe reclamanți să plătească pârâtei Nufărul suma de 3.300 lei, pârâtei suma de 4.000 lei, iar pârâtei suma de 4.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat pârâtul Municipiul F să plătească reclamanților suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 04.05.2001, reclamanții G, - și au formulat o notificare adresată Municipiului F prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 17.742 mp și a construcțiilor situate pe acesta, imobil situat în F,-, înscris în nr. 3508 F, nr. top 2838/3/1/1, 2839/3/1/1, 2838/3/1/2, 2839/3/1/2. Reclamantele din dosarul conex, nr. 596/2002, și, au solicitat la rândul lor restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru același imobil.
Prin Dispoziția nr. 627/17.12.2001 emisă de Municipiul F prin Primar, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 678 mp din imobilul înscris în nr. 2838/1/9 către următoarele persoane îndreptățite: G, -, - în cotă de parte; G, -, - în cotă de părți, prin aceeași dispoziție fiind acordate titluri de valoare nominală pentru suprafața de 2.653,44 mp.
Asupra imobilului care a format obiectul notificării, instanța a constatat că la data la care a avut loc prima naționalizare a acestui imobil, în nr. 3508 F nu erau înscrise nr. topografice 2838/3/2 și 2839/3/2, acestea fiind transcrise în nr. 3907 F la data de 19.02.1948, acest imobil reprezentând teren în suprafață de 1825,2 mp, iar în nr. 3508 F erau evidențiate la data menționată imobilele cu destinație de teren în suprafață de 5479,2 mp, înscrise sub nr. top 2838/3/1, 2839/3/1.
La data de 16.01.1958, cota de parte din imobilul de mai sus, care forma obiectul dreptului de proprietate a lui Gh., a fost trecută în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare.
La data de 31.10.1958, cota de parte din imobilul înscris în f nr. 3508 F, nr. top 2838/3/1, 2839/3/1, proprietatea numiților, și a reclamantului Gaf ost trecută în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare. În anul 1964, aceste imobile au fost dezmembrate în două loturi, lotul cu nr. top 2838/3/1/1, 2839/3/1/1, în suprafață de 512 mp, s-a transcris în nr. 5154 F pe numele Statului Român, iar lotul cu nr. top 2838/3/1/2, 2839/3/1/2, în suprafață de 4.963 mp, a rămas înscris în nr. 3508 F pe numele Statului Român.
În anul 2000, suprafața de 4.963 mp a fost dezmembrată într-un număr de nouă loturi, loturile I - VII, teren și construcții, au format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâtele Serv, Nufărul, Trans
A statuat astfel prima instanță că imobilele terenuri înscrise în nr. 3508 F au doar suprafața de 4.963 mp, iar nu de 17.742 mp, așa cum au susținut reclamanții prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pe baza actelor de stare civilă și a certificatelor de moștenitor instanța a constatat că reclamanții sunt succesorii proprietarilor tabulari Gh., și, iar pe acest teren defunctul Gh. a avut în proprietate o clădire cu destinație de, care de asemenea a format obiectul naționalizării, întregul imobil fiind preluat abuziv de Statul Român.
Relativ la situația actuală a imobilului teren și construcție, care a făcut obiectul notificărilor, înscris în nr. 3508 F, s-a constatat de către prima instanță că din suprafața de 4.963 mp pârâtul Municipiul F mai deține în proprietate suprafața de 3.331,44 mp, restul suprafeței de 1.630,75 mp și construcțiile existente fiind înstrăinate pârâților Nufărul, și Trans Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP sub nr. 3274/07.12.2000, pârâta Trans a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în nr. 3508 F, nr. top 2838/1/7, compus din lotul VII - teren și construcții în suprafață totală de 136,82 mp. Tot astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2631/28.12.2000 de BNP, pârâta Nufărul a dobândit în proprietate imobilul înscris în nr. 3508 F, nr. top 2838/1/2, compus din lotul II - teren și construcții în suprafață de 469,46 mp. La data de 07.12.2000, prin efectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3269 de BNP, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în nr. 3508 F, nr. top 2838/1/3, 2838/1/5, compus din lotul III - teren și construcții în suprafață de 120,29 mp și lotul V - teren și construcții în suprafață de 507,52 mp. În fine, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP sub nr. 3291/04.12.2000, pârâta a devenit proprietara imobilului înscris în nr. 3508 F, nr. top 2838/1/4, 2838/1/6 - teren și construcții în suprafață de 244,72 mp.
Tribunalul a respins capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a acestor contracte, arătând că nu poate fi reținut niciun motiv care să atragă această sancțiune, dobânditorii beneficiind de prezumția bunei lor credințe câtă vreme la momentul încheierii actelor translative de proprietate Statul Român, în calitate de vânzător, era înscris ca titular în cartea funciară, mijloc de publicitate în care nu era notat vreun proces de revendicare a acestor imobile.
Împotriva hotărârii au declarat apel reclamanții, G, - și, solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor formulate.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că prima instanță nu s-a pronunțat asupra solicitării vizând constatarea inexistenței titlului statului asupra imobilului, cerere care ar fi permis cercetarea vizând rectificarea cărții funciare și obligarea pârâților să lase reclamanților deplina proprietate asupra imobilului revendicat. Din perspectiva acestei critici, se susține de către apelanți că Legea nr. 119/1948, aplicabilă ca temei al naționalizării, nu putea viza imobilul în cauză, întrucât autorul reclamanților nu a fost brutar - înscris astfel în categoria persoanelor vizate de actul de naționalizare - acesta închiriind o parte din imobil unui terț care a exercitat îndeletnicirea de brutar. În aceste circumstanțe, în opinia apelanților, preluarea imobilului de către stat a fost făcută fără titlu, aspect asupra căruia prima instanță nu s-a pronunțat.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe se referă la greșita respingere a cererii purtând asupra constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare. Privită prin prisma acestui motiv de apel, hotărârea tribunalului se referă strict la conținutul cărții funciare fără a analiza buna credință a părților contractelor de vânzare-cumpărare, bună credință răsturnată ca principiu de către reclamanți care au făcut dovada demersurilor inițiate pentru redobândirea imobilului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995. Susțin pe această cale apelanții că mențiunile din cuprinsul contractelor cu privire la asumarea riscului de către dobânditori, prețul imobilelor, fac dovada cunoașterii de către cumpărători a titlului statului, împrejurare de natură a conduce la constatarea nulității absolute a actelor juridice de dobândire.
Pârâții Nufărul, și au formulat întâmpinare, mijloc de apărare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de reclamanți.
În considerentele întâmpinării se învederează că solicitarea reclamanților de constatare a inexistenței titlului statului este o cerere nouă în calea de atac a apelului, prima instanță pronunțându-se asupra cererii formulate de reclamantele și vizând constatarea preluării abuzive a imobilului. Referitor la cea de a doua critică adusă de apelanți, se susține în cuprinsul întâmpinării că imobilul care formează obiectul litigiului nu este circumscris categoriei reglementate de Legea nr. 112/1995, nefiind un imobil cu destinația de locuințe, după cum la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare Statul Român era proprietar al imobilului înstrăinat iar în evidențele de publicitate imobiliară nu era notată nicio intenție de revendicare a imobilului.
Verificând hotărârea atacată în limitele cererii de apel, Curtea apreciază că aceasta este nefondat.
Referitor la prima critică, ce are ca obiect nepronunțarea primei instanțe asupra cererii reclamanților de constatare a inexistenței titlului statului asupra imobilului, este de observat că titularii acțiunii introductive nu au sesizat tribunalul cu dezlegarea unei asemenea solicitări.
Prin obiectul cererii introductive, reclamanții au supus soluționării petitele referitoare la anularea parțială a dispoziției emise în aplicarea Legii nr. 10/2001 în sensul restituirii în natură a întregului imobil aflat în litigiu, rectificării evidenței de carte funciară prin reînscrierea dreptului de proprietate al autorului lor, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul cărora societățile pârâte au dobândit dreptul de proprietate asupra unei părți din imobilul teren și construcții și obligarea pârâților la recunoașterea dreptului real de proprietate al reclamanților asupra imobilului. În dosarul nr. 596/2002 al Tribunalului Brașov, la care s-a conexat cauza mai sus relevată, obiect al dosarului nr. 557/2002, reclamantele și au solicitat constatarea preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, capăt de cerere soluționat de tribunal prin hotărârea atacată. Așadar, raportat la obiectul inițial al sesizării, cererea formulată de reclamanții apelanți în această cale de atac reprezintă o cerere nouă care excede controlului devolutiv al apelului, fiind oprită de dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă.
Considerentele sentinței primei instanțe destinate cercetării valabilității contractelor de vânzare-cumpărare infirmă susținerile reclamanților prin care se tinde la constatarea nulității absolute a actelor juridice de dobândire de către societățile pârâte a dreptului de proprietate asupra părții din imobil. Reține în acest cadru al analizei cercetarea bunei credințe a pârâților, demers în cuprinsul căruia instanța a statuat că la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare statul era înscris în cartea funciară ca titular al dreptului real, având prerogativa dispoziției asupra bunului din patrimoniu, argument la temelia căruia s-a făcut referire la principiul forței probante a înscrierilor de carte funciară, ce caracterizează sistemul real de publicitate imobiliară.
Apelanții reclamanți nu au procedat la notarea în cartea funciară a vreunui proces având ca obiect revendicarea imobilului, după cum nu au notat nici demersul inițiat în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru redobândirea imobilului, astfel încât nu au dovedit atitudinea pârâților prin care aceștia să cunoască intenția succesorilor în drepturi ai foștilor proprietari tabulari de a-și apropia bunul care a aparținut autorilor lor, preluat abuziv de către stat. În aceste circumstanțe, nu a fost răsturnată prezumția bunei credințe care caracterizează raporturile civile, de natură a contura existența unei cauze care să atragă nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare. Prețul prevăzut în aceste contracte ca element al vânzării, precum și mențiunile referitoare la riscul asumat de cumpărători sunt expresii ale libertății contractuale ce definesc manifestarea de voință a părților unei convenții, reclamanții nereușind să dovedească conivența susținută între părțile contractelor cu privire la înstrăinarea imobilului în scopul înlăturării pretențiilor succesorilor foștilor proprietari.
Drept consecință, în temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul și a păstra hotărârea atacată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâți în apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții, G, - și împotriva sentinței civile nr. 309/S/20.10.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Obligă pe reclamanți să plătească pârâților F și F câte 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./23.03.09
Tehnored.AN/24.03.09 -20 ex.
Jud.fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu
