Speta Legea 10/2001. Decizia 260/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 260
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în C, str. -,. 159H,.1,. 2, D împotriva sentinței civile nr. 25 din data de 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI - comuna, D, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă, reprezentată de avocat și intimații pârâți PRIMARUL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, reprezentați de consilier juridic, lipsind intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI DE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat pentru apelanta reclamantă solicită încuviințarea probei testimoniale pentru a face dovada că bunurile mobile existau la data notificării.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI arată că se opune la proba solicitată.
Instanța respinge proba testimonială formulată de avocat pentru apelanta reclamantă, apreciind ca nefiind utilă cauzei.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Avocat pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI, pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr-, reclamanta a formulat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, contestație împotriva dispoziției nr.605, emisă la data de 10.06.2004, prin care pârâta i-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că prin notificarea nr.1935/N/2001 a solicitat Primăriei comunei restituirea în natură sau prin echivalent, sub forma unor bunuri de aceeași natură, a mai multor utilaje agricole care, în conformitate cu art.462 Cod civ. coroborat cu art.468.1 și 2 Cod civ. sunt bunuri imobile și anume: una de fier, una semănătoare, legătoare marca, una semănătoare de marca, un plug pentru tractor nr.2, una pereche boi, un tractor marca, una tăietoare.
A susținut reclamanta că aceste bunuri au fost folosite de autorii săi, de la care au fost preluate cu destinație în serviciul și pentru exploatarea fondului dominant, respectiv a terenului pe care l-au deținut. Consideră reclamanta că, în condițiile în care Legea nr.10/2001 nu distinge asupra naturii sau destinației bunurilor, se impunea ca aceste bunuri să-i fie restituite sau să i se acorde despăgubiri, inclusiv sub forma compensării cu alte bunuri.
Reclamanta a mai susținut că dispoziția contestată este neîntemeiată nu numai sub acest aspect, dar și cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a terenului de 5 ha, solicitat prin aceeași notificare.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că, în mod corect, a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă, întrucât, în ceea ce privește utilajele agricole solicitate, s-a făcut aplicarea prevederilor art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, conform cărora " măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilele, în afara cazului în care au fost înlocuite, casate sau distruse", precum și aplicarea prevederilor art. 6.2 lit. a din nr.HG498/2003, pentru aplicarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, care se referă la acele bunuri care se aflau în imobilul preluat indiferent de destinația acestuia, cu condiția ca bunurile respective să fi fost preluate o dată cu imobilul și să existe fizic la unitate notificată.
În ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură a terenului, pârâta a arătat că reclamanta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar, fiindu-i eliberate nr.1156/01.08.2002 pentru suprafața de 9 ha, nr.2068/23.03.2005 pentru 1,50 ha și nr.2049/23.03.2005 pentru suprafața de 2,80 ha. A susținut pârâta că, în prezent, terenul solicitat se află situat în extravilan, iar potrivit mențiunilor din registrul agricol categoria de folosință la data preluării a fost teren agricol arabil.
La data de 17.04.2007, reclamanta a depus la dosar o cerere, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei de, și, constatarea nulității titlurilor de proprietate eliberate, conform legii fondului funciar, pe amplasamentul terenului în suprafață de 5 ha solicitat prin notificare. Această cerere a fost disjunsă de contestația formulată de reclamantă în temeiul Legii nr.10/2001, prin încheierea de ședință din 13.11.2006.
De asemenea, ulterior depunerii rapoartelor de expertiză, la termenul din 29.01.2008, reclamata a depus o precizare la cererea introductivă, prin care a arătat că înțelege să solicite anularea dispoziției nr.605/10.06.2004, constatarea faptului că este persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru utilajele agricole menționate în cererea introductivă, despăgubiri în sumă de 369.756 lei, reactualizate la data plății efective, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de acordarea despăgubirilor și înaintarea acesteia Secretariatului Comisiei Centrale de acordarea a despăgubirilor, precum și restituirea în natură a terenului în suprafață de 5 ha.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 25 din 5.02.2008, a respins contestația, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei și Primarul comunei, împotriva dispoziției nr.605/10.06.2004, emisă de Primăria comunei.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.1935/N/2001, adresată Primăriei comunei, reclamanta, în calitate de moștenitoare a autorului, a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 5 ha, teren situat pe raza fostei comune (actuală com., sat ), precum și pentru utilajele agricole deținute de autorul său și destinate exploatării terenului, bunuri confiscate și trecute în mod abuziv în proprietatea statului în baza sentinței penale de condamnare nr.264/30.04.1959.
Prin dispoziția nr.605/10.06.2004, Primăria comunei, soluționând notificarea formulată de reclamantă, a dispus respingerea acesteia, motivând că bunurile solicitate nu fac obiectul Legii nr.10/2001, iar suprafața de 5 ha teren a fost reconstituită conform legilor fondului funciar nr.18/1991 și nr.1/2000.
Examinând legalitatea acestei dispoziții, instanța a apreciat că, în mod corect, au fost respinse cererile reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii, fie în natură, fie prin echivalent pentru imobilul teren și pentru utilajele agricole.
Astfel, în ceea ce privește utilajele agricole, s-a reținut că, potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, pot fi acordate ăsuri reparatorii și pentru "utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse."
În cauză, cu ocazia efectuării expertizei de către expert, utilajele agricole solicitate de reclamantă nu au fost găsite, iar reclamanta nu a făcut dovada că acestea mai existau fizic la unitatea notificată la data apariției Legii nr.10/2001, condiții în care ea nu este îndreptățită la despăgubiri pentru respectivele bunuri, potrivit prevederilor textelor de lege enunțate.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că utilajele agricole, fiind destinate exploatării terenului, ca fond dominant, sunt bunuri imobile prin destinație, cu privire la care unitatea deținătoare trebuia să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât Legea nr.10/2001 nu face nicio distincție sub aspectul categoriilor de bunuri imobile care fac obiectul său, respectiv după cum sunt imobile prin natura lor sau imobile prin destinație.
Este adevărat că dispozițiile Legii nr.10/2001 se aplică nu numai imobilelor prin natura lor, ci și imobilelor prin destinație, respectiv utilajelor și instalațiilor care se aflau pe terenul preluat de stat, dacă serveau la exploatarea acelui fond și dacă erau în proprietatea deținătorului imobilului, prin natura sa, însă obținerea măsurilor reparatorii pentru aceste bunuri este condiționată de existența lor fizică la data intrării în vigoare a legii.
În acest sens, Legea nr.10/2001, prin norma cuprinsă în art.6 alin.2, face o distincție clară între situația în care respectivele instalații și utilaje agricole există fizic la data intrării în vigoare a acestei legi speciale și situația de excepție în care ele au fost înlocuite, casate sau distruse, când nu se poate pretinde niciuna dintre măsurile reparatorii prevăzute de lege, nici în natură și nici prin echivalent.
Cum în privința utilajelor agricole enumerate în notificare nu s-a făcut dovada existenței fizice a acestora la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, reclamanta nu este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru acestea, astfel încât soluția de respingere adoptată de unitatea deținătoare prin dispoziția contestată este corectă, cu privire la această categorie de bunuri.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 5 ha solicitat de reclamantă prin aceeași notificare nr.1935/N/2001, din expertiza efectuată în cauză a rezultat că acesta se află situat, în prezent, în extravilanul comunei și a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar, fiind emise titluri de proprietate pe acestea în favoarea altor persoane.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, "u intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare."
Totodată, explicând modul de aplicare al acestei dispoziții, art. 8.1 din nr.HG250/2007 prevede că excluderea terenurilor situate în extravilanul localităților din sfera de incidență a legii nr.10/2001 se realizează " indiferent că (terenurile) aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării".
Or, în cauză, terenul solicitat de reclamantă în suprafață de 5 ha avea categoria de folosință arabil extravilan, încă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și anterior datei notificării, făcând parte din perimetrul IAS până în anul 1998 și fiind ulterior preluat de către Comisiile Locale și de pentru aplicarea Legii nr.18/1991, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și din protocoalele, procesele verbale de predare-primire și anexele la acestea întocmite în cursul lunilor mai și iunie 1999 de SC cu cele două comisii (filele 141-144, 184-185). Aceleași procese-verbale au confirmat faptul că terenurile fiind predate comisiilor locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991, în vederea emiterii titlurilor de proprietate, erau supuse regimului juridic reglementat de legile fondului funciar.
Prin urmare, terenul nu se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv în sensul Legii nr.10/2001, astfel că, în mod corect, a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă în temeiul acestei legi speciale pentru restituirea în natură a suprafeței de 5 ha.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica vizează modul greșit în care instanța a interpretat dispoz. Lg. 10/2001, încălcând și Protocolul CEDO coroborat cu art. 6, deoarece a făcut dovada că tatăl său a deținut mașinile și utilajele agricole și cele 5 ha teren, ce au fost preluate abuziv de către stat.
Se mai arată că s-a solicitat suspendarea capătului de cerere privind terenul de 5 ha, iar pe de altă parte, instanța a interpretat greșit art. 8 din Lg. 10/2001.
Apelul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta a formulat, în contradictoriu cu Primăria, contestație împotriva dispoziției nr. 605, emisă la 10.06.2004, prin care i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Lg. 10/2001.
Prin notificare, aceasta a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a unor utilaje agricole și anume de fier, o semănătoare, o legătoare marca, o semănătoare de, un plug, o pereche boi, un tractor marca și o tăietoare, solicitându-se totodată și suprafața de 5 ha teren, care a reprezentat fondul dominant, iar utilajele agricole au fost considerate imobile prin destinație.
Instanța de fond i-a respins contestația, cu motivarea că nu s-a făcut dovada existenței fizice a utilajelor, iar terenul în suprafață de 5 ha a făcut obiectul restituirii dreptului de proprietate.
Situația de fapt și de drept stabilită de instanța de fond este legală și temeinică, deoarece, în privința terenului, potrivit art. 8 din Lg. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localității și cel al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar.
Din expertiza tehnică aflată la filele 94-100 din dosar rezultă că terenul în suprafață de 5 ha solicitat la Lg. 10/2001, este extravilan, a făcut obiectul legilor fondului funciar de reconstituire, fiind reconstituit autoarei prin emiterea mai multor titluri de proprietate, pe alte amplasamente.
În consecință, acest teren cade sub incidența art. 8 din Lg. 10/2001, fiind teren extravilan și care a făcut obiectul legilor fondului funciar.
În privința instalațiilor și utilajelor agricole, având în vedere dispoz. art. 6, alin.2 din Lg. 10/2001, precum și HG nr. 250/2007, privind Normele Metodologice de Aplicare a Lg. 10/2001 și concluziile raportului de expertiză întocmit de expert (fila 225), care arată că acestea nu mai existau la acea dată, nu se pot acorda măsuri reparatorii în echivalent.
În consecință, apelul este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 296 Cod pr. Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, domiciliată în C, str. -,. 159H,.1,. 2, D împotriva sentinței civile nr. 25 din data de 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI - comuna,
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
5 ex./09.09.2008
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Maria Cumpănașu
