Speta Legea 10/2001. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 261/
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de:
-apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C,-, județ C;
-și a cererii de aderare(la apelul formulat de apelanții pârâți Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C)formulată de reclamanții intimați, domiciliat în C,-, -. A,. 5, județ C, domiciliată în C,-, -A,. A,. 4, domiciliată în C,-, -.1,. A,. 6, județ C, intimat, domiciliat în C, Șoseaua din Vii nr. 29, județul C, domiciliată în C,-, -.1,. A,. 4,. 16, județ și G, domiciliat în G, strada -, -. 5,. 80, județ G, toți reprezentați prin mandatar și cu domiciliul procesual ales în C, b-dul 1 - 2. nr. 43, -.24,. 2,. 8, județul C;
împotriva sentinței civile nr. nr. 244/C/05.03.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților care au lipsit posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2008, pentru când a soluționat astfel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 12 ianuarie 2006 reclamanții, G, și au solicitat Tribunalului Constanța anularea Dispoziției nr. 4020 din 30 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului C și restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a părții de teren liber, restituirea diferenței de teren până la 1820 mp prin acordarea unui alt teren în intravilanul Municipiului C și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.
În motivarea cererii reclamanții au susținut că sunt moștenitorii bunicului lor -, care a dobândit prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3062/22.11.1947 imobilul din C,-. Imobilul a fost preluat abuziv de stat prin expropriere în baza Decretului nr. 398/1981, fără ca autorul lor să primească vreo despăgubire.
În calitate de persoane îndreptățite, au formulat notificare de restituire a imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001, dar prin dispoziția nr. 4020/30.11.2004 Primarul Municipiului C le-a respins notificarea, cu motivarea că petenții nu au făcut dovada calității de moștenitor. Susțin reclamanții că această soluție este nelegală deoarece prin certificatele de moștenitor nr. 730/11.09.1980 și nr. 144/27.05.2004 și-au dovedit această calitate.
În ședința din 21 martie 2006 s-a lărgit cadrul procesual, reclamanții chemând în judecată Municipiul C prin Primar și Consiliul Local
În apărare, pârâții au arătat că nu sunt de acord cu propunerea de restituire conform raportului de expertiză, deoarece o parte din terenul propus spre restituire se suprapune peste o altă suprafață de teren pentru care există notificare în baza Legii nr. 10/2001 și terenul este străbătut de o alee de acces pietonală și auto ce constituie domeniu public.
Prin sentința civilă nr.244 din 5 martie 2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să restituie în natură imobilul compus din teren în suprafață de 2194,43 mp situat în C,-, identificat în planul de situație întocmit de dl. expert în răspunsul la obiecțiuni și să emită o dispoziție motivată prin care să facă propuneri de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 625,57 mp și construcția demolată compusă din trei camere, sală, bucătărie și dependințe, în suprafață utilă de 201,21 mp. A obligat pârâții și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori ai autorului lor, - și, în această calitate, sunt îndreptățiți să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul din C,-.
S-a mai reținut că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr.398/1981 și conform planului cadastral 1994-1997 este afectat parțial de construcția blocurilor I9 și, spații verzi aferente și alee carosabilă. Din totalul suprafeței de 2820 mp o suprafață de 2194,43 mp este afectată în proporție de 50% de construcții provizorii, garaje fără autorizație de construcție, situație care permite restituirea în natură a acestei porțiuni. Pentru diferența de 625,57 mp ce nu poate fi restituită în natură și pentru construcția demolată s-a stabilit dreptul reclamanților de a primi despăgubiri în condițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că instanța a greșit când a dispus restituirea în natură a suprafeței de 2194,43 mp deoarece terenul restituit se suprapune cu un alt teren solicitat a fi restituit în baza unei alte notificări. Totodată, se arată, pe teren există elemente de construcție, respectiv garaje și platforme betonate, iar o parte din teren este domeniu public al Municipiului C și nu poate fi restituit în natură.
Se mai susține că la determinarea topografică a suprafeței au fost încălcate normele legale referitoare la competența expertului, expertiza fiind efectuată de o altă persoană decât expertul desemnat de instanță și că terenul restituit nu se suprapune cu terenul solicitat, chiar expertul propunând acordarea unui teren echivalent. Susțin că, din acest motiv, hotărârea este fondată pe grave erori de fapt, nefiind motivată restituirea în parte a terenului.
Solicită apelanții depunerea de înscrisuri, pentru a se stabili cu certitudine situația juridică a terenului și o nouă probă cu expertiză topografică pentru determinarea amplasamentului terenului.
La primul termen de judecată, în ședința din 2 iulie 2008 reclamanții intimați, G, și au depus, în temeiul art. 293 Cod procedură civilă, o cerere de aderare la apelul formulat de apelanții pârâți Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C, solicitând ca pentru terenul în suprafață de 625,57 mp care nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament și pentru construcția demolată pârâții să fie obligați să le acorde reclamanților teren echivalent valorii de circulație, în altă zonă a localității.
Prin aceeași cerere reclamanții au solicitat să li se restituie suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, susținând că aceasta este suma achitată pentru efectuarea expertizelor, instanța de fond acordându-le greșit numai suma de 2504,50 lei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport cu criticile părților formulate prin cererile de apel, instanța constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul pârâților Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C;
Principala critică adusă hotărârii instanței de fond de către pârâți se referă la determinarea amplasamentului imobilului care a aparținut autorului reclamanților, susținându-se, pe de o parte, că s-au încălcat dispozițiile instanței referitoare la desemnarea expertului competent să efectueze expertiza topografică în cauză și, pe de altă parte, la determinarea situației de fapt prin expertiza astfel efectuată, amplasamentul arătat de expert nefiind identic cu cel care a aparținut autorului reclamanților.
În speță, pentru determinarea situației juridice a imobilului situat în C,-, solicitat de reclamanți, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, al cărei obiectiv a fost, în principal, identificarea imobilului în litigiu și stabilirea valorii lui de circulație. A fost desemnat pentru realizarea expertizei dl. expert, atestat pe listele experților tehnici ca expert imobiliar.
Pârâții, deși reprezentați prin avocat, nu au avut obiecțiuni cu privire la desemnarea d-lui pentru efectuarea acestei lucrări.
Întrucât domnul expert și-a declinat competența cu privire la obiectivul constând în identificarea imobilului, la cererea expertului și cu acordul ambelor părți (ședința din 5 decembrie 2006), s-a agreat realizarea acestui obiectiv de către un expert specializat în acest domeniu, printr-o expertiză extrajudiciară. Instanța a avut în vedere dificultățile practice de efectuare a unei expertize topografice de către persoane atestate de Ministerul Justiției, instanțele constănțene având înscrise pe listele cu experți în specialitatea topometrie un singur expert, care are un volum foarte mare de lucrări.
În vederea efectuării expertizei pentru care a fost desemnat, dl. expert a solicitat sprijinul SC SRL, societate agreată de pârâți, răspunzând obiectivului stabilit de instanță prin raportul de expertiză întocmit la 13 martie 2007.
Este real că pârâții au avut obiecțiuni la expertiză, nefiind de acord cu identificarea imobilului astfel cum a fost realizată de SC SRL, dar atitudinea procesuală a pârâților a fost nu numai neglijentă, dar și de rea credință manifestată, pe de o parte, prin refuzul repetat de a pune la dispoziția expertului planurile cadastrale ale Municipiului C, iar pe de altă parte prin refuzul de a achita onorariul de expert pentru efectuarea unei expertize topografice de către un expert autorizat aflat pe listele altor instanțe din țară. Constatând refuzul nejustificat, în mod corect, în temeiul art. 170 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța a decăzut pârâții din proba încuviințată.
Deși pârâții au fost decăzuți din dreptul de a mai administra o altă probă cu expertiză topografică, obiecțiunilor formulate cu privire la identificarea imobilului și nesuprapunerea exactă a planurilor pentru determinarea situației juridice și de fapt actuale a imobilului solicitat li
s-a răspuns de către expertul desemnat în cauză, acesta prezentând explicațiile sale în scris și oral în ședința din 16 octombrie 2007. Cu ocazia audierii expertul a afirmat că a avut loc identificarea prin deplasarea hotarelor imobilului preluat pe o distanță considerată nesemnificativă, de 30- 40 cm.
În legătură cu afirmația din adresa de prezentare a obiecțiunilor, că parte din suprafața propusă pentru restituire a aparținut unui alt imobil, pentru care s-a formulat notificarea nr. 98483/20.07.2001 de către dl., iar o altă parte se află în domeniul public al Municipiului C, nici o dovadă nu a fost depusă de către pârâți în fața instanței de fond și nici în apel, deși a fost acordat un termen suficient pentru prezentarea acestor dovezi.
Dintr-o asemenea prezentare a poziției procesuale a părților, instanța constată că pârâților le-a fost respectat dreptul de a-și prezenta argumentele, dar că numai din culpa acestora - nedepunerea dovezilor, nedepunerea onorariului de expertiză - nu a fost determinată o altă situație de fapt și juridică a imobilului, afirmată în apel, motiv pentru care, reținând că apelanții pârâți nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin art. 1169 cod civil "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", apelul lor va fi respins ca nefondat.
Prin cererea de aderare la apelul pârâților, reclamanții au solicitat să le fie acordate măsuri reparatorii sub forma compensării și pentru diferența de teren care nu poate fi restituită în natură și pentru construcția demolată.
Potrivit art. 10 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, "în cazul imobilelor preluate în mod abuziv -, persoana îndreptățită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent",iar alin. 8 al aceluiași text prevede că, pentru situația de mai sus, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod.
Modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 prevăd două tipuri de măsuri reparatorii prin echivalent care pot fi acordate: 1. compensarea cu alte bunuri sau servicii; 2. despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, adică conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia, sau, după caz, prin dispoziția motivată a entității investite cu soluționarea notificării, iar cele constând în despăgubiri se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, prin dispoziția motivată a entității care soluționează notificarea (art.1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată). Prin urmare, în cazul compensării cu alte bunuri sau servicii entitatea investită cu soluționarea notificării are plenitudine de competență în stabilirea măsurii reparatorii, în timp ce în privința despăgubirilor formulează numai o propunere de acordare a acestora. Chiar dacă, de regulă, în cazul imposibilității de restituire în natură, trebuie acordate măsuri compensatorii, în subsidiar, dacă această măsură nu este posibilă ori nu este acceptată de cel îndreptățit, entitatea investită cu soluționarea notificării trebuie să formuleze propuneri de acordare de despăgubiri.
În privința măsurilor compensatorii, instanța sesizată de cel nemulțumit de categoria ori cuantumul acestora nu poate acorda alte bunuri decât cele cuprinse în tabelul conținând bunurile disponibile care se pot acorda în compensare.
Includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atribuție care revine consiliului local, în temeiul art. 38 lit. h din Legea nr. 215/2001 (atribuirea unui alt bun, proprietate a unității administrativ teritoriale, în locul celui preluat abuziv poate fi asimilată vânzării, întrucât ambele operațiuni presupun o ieșire a bunului din patrimoniul titularului), singura entitate care este îndrituită să analizeze dacă un bun proprietate a unității administrativ teritoriale trebuie să fie menținut sau nu în proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ teritoriale.
În speță, Municipiul C nu a prezentat instanței un tabel cu bunurile sau serviciile care pot fi acordate ca măsură compensatorie, astfel încât instanța nu poate dispune atribuirea unui teren care să îndeplinească criteriul de echivalență valorică, fără să încalce competența exclusivă stabilită prin art. 1 alin. 3 din lege. În aceste condiții, cererea apelanților reclamanți nu poate fi admisă.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți, la fila 252 dosar fond se regăsește chitanța CEC -/1 ce face dovada plății onorariului pentru expertiză în cuantum de 1000 lei, iar la fila 371 se află chitanța CEC -/1 pentru diferența de onorariu de 1500 lei.
Acestea fiind dovezile privind cheltuielile de judecată suportate de către reclamanți și în lipsa unor dovezi suplimentare privind alte cheltuieli efectuate de către reclamanți, în mod corect instanța, ținând seama de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâții să le restituie reclamanților suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În concluzie, reținând că ambele apeluri sunt neîntemeiate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă acestea vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate:
- apelul civil formulat de apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C,-, județ C;
- și cererea de aderare( la apelul formulat de apelanții pârâți Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C)formulată de reclamanții intimați, domiciliat în C,-, -. A,. 5, județ C, domiciliată în C,-, -A,. A,. 4, domiciliată în C,-, -.1,. A,. 6, județ C, intimat, domiciliat în C, Șoseaua din Vii nr. 29, județul C, domiciliată în C,-, -.1,. A,. 4,. 16, județ și G, domiciliat în G, strada -, -. 5,. 80, județ G, toți reprezentați prin mandatar și cu domiciliul procesual ales în C, b-dul 1 - 2. nr. 43, -.24,. 2,. 8, județul C;
împotriva sentinței civile nr. nr. 244/C/05.03.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
- - - - - -
Red.civ.244/2008 Trib.C-ța: jud.
Red.hot.jud.apel: /23.12.2008
Gref.AB/16 ex./07.01.2008
Emis 14 com.
azi, 07.01.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Costea Monica
