Speta Legea 10/2001. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.262
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:- -
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, respectiv MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - T împotriva sentinței civile nr. 806 din 02.03.1009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâții intimați Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, avocat pentru reclamanții intimați, și avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind pârâtul apelant Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Consilier juridic pentru pârâții intimați Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, pune concluzii de admitere a apelului, respingerea în totalitate a acțiunii, întrucât nu s-a completat dosarul administrativ.
Avocat pentru reclamanții intimați, pune concluzii de respingere a apelurilor, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Timiș, în apel nu s-au formulat alte probe, iar în ceea ce privește actele doveditoare ale stării civile și ale proprietății se pot face la prima instanță. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru reclamantul intimat pune concluzii de respingere a celor două apeluri și menținerea hotărârii primei instanțe. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.806/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea reclamanților, și împotriva pârâților Primaarul și Consiliul local T, alături de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP T, dispunând anularea Dispoziției nr.1435/30.05.2005 emisă de Primarul mun.T și mai apoi, a obligat același pârât să emită o nouă dispoziții în favoarea reclamanților, care să cuprindă acordarea unui drept de folosință special reclamanților, în cotă de parte precum și reclamantului pentru o altă cotă de parte asupra terenului liber de 328 mp, identificat conform raportului de expertiză ce face parte integrantă din sentință, efectuat în cauză de expertul topograf G, prin punctele de contur 1-2-34-8 din anexa la raport, aparținând nr.top.2331 precum și acordarea de măsuri reparatorii conform Titlului VII din 247/2005, pentru imobilele cu nr.top.2329/1/1/1 - teren în suprafață de 2.401 mp, nr.top.2329/171/2 - teren în suprafață de 471 mp. nr.top. 2329/6 - teren în suprafață de 241 mp, nr.top.2330/4 - teren și construcție demolată de 2.068 mp precum și diferența de 1771 mp din nr.top.2331, către reclamanți, cu respectarea cotelor de proprietate de parte pentru reclamanții și de parte pentru reclamantul, constatând totodată că aceștia legitimează calitatea de persoane îndreptățite la beneficiul 10/2001, ca moștenitori ai foștilor proprietari tabulari.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că prin Dispoziția nr.1435/30.05.2005 emisă de Primarul mun. T s-a respins notificarea formulată de către reclamanții, și, prin care aceștia au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în T,- (26A), evidențiat î CF 2372 T, nr.top.2329, 2330, 2331, 2330/4, 2331/1 și 2330/4/1, cu motivarea că notificatorii nu au depus certificate de moștenitor sau de calitate de moștenitor, respectiv nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat, dosarul nefiind completat în termenul legal.
S-a mai reținut că în conformitate cu CF 17055 T, proprietarii inițiali ai imobilului cu nr.top.2329, constând în grădină în- au fost în stare de coproprietate numitele și, fiecare cu câte o cotă-parte de, pentru ca ulterior, imobilul să fie supus unei operațiuni de dezmembrare și înstrăinare către terțe persoane, primele rămânând în coproprietate asupra imobilelor cu nr.top.2329/1 și nr.top.2329/6. Mai apoi, urmare a unor noi dezmembrări, nr.top.2329/1/1/1, în suprafață de 2.401 mp și nr.top.2329/1/1/2 în suprafață de 471 mp, nou create precum și nr.top.2329/6 - loc de casă cu 241 mp, au fost trecute în proprietatea statului, de la cele două coproprietare menționate, în baza unor decrete de expropriere cu nr.21/1985 și respectiv nr.181/1985.
În egală măsură, potrivit CF 2327 T, s-a observat că nr.top.2330- casă și curte de 2.820 mp și 2331 - vie în-, de 2.150 mp au aparținut de asemenea numitelor și, fiecare deținând o cotă de parte, iar ulterior, parcela cu nr.top.2330 s-a dezmembrat în mai multe subparcele ce au fost vândute unor persoane fizice, cu excepția parcelei nr.top.2330/4, constând din loc de casă și casă în suprafață de 2.068 mp în-, care a rămas în continuare în proprietatea deținătorilor inițiali.
La data de 12.09.1985, în conformitate cu mențiunile din CF 2327 T, parcela cu nr.top.2330/4 s-a subdivizat în nr.top.2330/4/1 - casă și curte de 1.612 mp, apoi nr.top.2330/4/2 - teren de 294 mp și top.2330/4/3 - teren de 162 mp, iar parcela cu nr.top.2331, în nr.top.2331/1 - teren de 79 mp și nr.top.2331/2 - teren de 2.028 mp, în timp ce parcelele nou formate cu nr.top.2331/2, 2330/4/2 și 2330/4/3 fiind expropriate conform Decretului nr.21/1985, iar parcelele nr.2331/1 și 2330/4/1 fiind preluate de Stat în baza 223/1974.
Dovada trecerii imobilelor supra-individualizate în proprietatea Statului o constituie, alături de evidențele de carte funciară și tabelele întocmite în temeiul Decretelor de expropriere nr.21/1985 și nr.181/1985 precum și Decizia nr.58/30.01.1986 emisă de fostul S popular al jud. T, ultima menționând că au fost trecute fără plată în patrimoniul Statului - imobilul situat în T,- (două case cu nr.conscriere nr.26 și 26/A, evidențiate în CF 2372 T, nr.top.2330/4 și 2331, iar la art.2 din aceeași deciziei arătându-se că terenul în suprafață de 4.173 mp, constând din nr.top.2331 și 2330/4 evidențiat în CF 2372 T precum și terenul identificat topografic prin nr.top.2329/6 și 2329/1/1, în suprafață de 3.113 mp au fost trecute la rândul lor în proprietatea statului, fără plată.
Acționând în baza legii reparatorii nr.10/2001, notificatori reclamanți au depus, este real că în faza controlului judecătoresc - și fără ca prin aceasta să se opereze sancțiunea decăderii din dreptul de a-și întregi în această etapă cererea cu acte doveditoare cerute de lege, potrivit unei jurisprudențe constante deja - certificate de moștenitori atestând astfel calitatea lor de succesori ai fostelor coproprietare tabulare și anume reclamanții, după defuncta și, după defuncta.
În aceste condiții, reclamanții au probat calitatea lor de continuatori ai personalității juridice a fostelor coproprietare deposedate, justificând astfel legitimarea calității lor procesuale active, în lumina exigențelor impuse de art.4 alin.2 și 3 din 10/2001, făcând astfel dovada calității lor de persoane îndreptățite la beneficiul legii de reparație. Totodată, în aceeași etapă a controlului judecătoresc au fost prezentate instanței și declarațiile autentificate ale notificatorilor, în acord cu exigențele art.5 din 10/2001, complinindu-se astfel lipsa lor din etapa necontencioasă de rezolvare a notificării.
Tribunalul a reținut că este indubitabil că art.1 așin.1 și art. 2 din 10/2001 reglementează domeniul de aplicare al normei reparatorii, ca fiind reprezentat de imobilele preluate abuziv de stat în perioada de referință a legii, iar imobilele revendicate în speță au făcut obiectul unor decrete de expropriere precum și al celui de naționalizare nr.223/1974.
Vocația reclamanților, în calitate de moștenitori, la beneficiul legii de reparație este dovedită incontestabil, astfel că tribunalul a procedat la verificarea măsurii în care aceste imobile preluate de stat de la autoarele reclamanților mai pot fi restituite în natură, dat fiind principiul prevalenței restituirii în natură, care rezultă din dispozițiile art.1 alin.1, art.7 alin.1 și art.9 din 10/2001, față de celelalte măsuri de reparare a prejudiciului.
Astfel, potrivit raportului de expertiză judiciar administrat în dosar s-a constatat că restituibilă în natură, fără a fi afectată de vreun impediment fizic ori juridic este doar o porțiune de 328 mp din nr.top.2331, materializat în teren prin punctele de contur 1-2-3-4-8, conform schiței anexă la lucrarea de specialitate, în timp ce restul parcelelor care au făcut obiectul preluării abuzive de către stat, respectiv nr.top.2329 și 2330 fiind ocupate de blocurile A 104, 105, 108, 109, 109A și A 110, alături de baterii de garaje, post, alei și spații verzi aferente blocurilor de locuințe, fiind străbătute subteran și suprateran de rețele de utilități deservind blocurile edificate și astfel există o imposibilitate materiale de restituire în natură a acestora.
Astfel fiind starea de fapt, ilustrat și de expertiza judiciară, tribunalul, observând incidența disp.art.11 alin.3 și 4, corelate cu art.10 alin.2 din 10/2001 a decis că strict porțiunea de teren de 328 mp, conturată mai sus de concluziile expertului topograf, este singura susceptibilă de a face obiect al restituirii în natură, cu respectarea dispozițiilor imperative ale art.1 alin.1, art.7 alin.1 și art.9 din 10/2001.
Pe de altă parte, tribunalul a notat că potrivit actelor de identitate aflate la dosar, notificatorii - reclamanți nu au calitatea de cetățeni români și cum prin 1/2009 pentru modificarea și completarea 10/2001, respectiv alin.2 al art.2 din legea în forma nemodificată a fost abrogat și astfel, nu mai prezintă relevanță verificarea valabilității titlului statului, și cum o analiză a acestei chestiuni nu mai este nici posibilă în condițiile abrogării textului amintit, a concluzionat că devin aplicabile prev. art.2 alin.1 din OUG 184/2002, reclamanților neputându-le fiind recunoscut decât un drept de folosință special asupra parcelei de 328 mp, cu respectarea cotelor de parte pentru, după defuncta și respectiv, după defuncta, pe de altă parte.
Cum pentru celelalte parcele care au făcut obiectul preluării abuzive, măsura reparatorie compensării cu alte bunuri și servicii nu poate funcționa, față de conținutul procesului verbal de afișare nr.SC 2006-143&06.021.2006 a Primăriei mun. T, conform cărora autoritatea locală nu deține bunuri sau servicii disponibile pentru a fi oferite în compensare, atunci se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin despăgubiri, ce urmează a fi atribuite în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, potrivit Titlului VII al 247/2005, urmând a fi avute în vedere imobilele cu nr.top.2329/1/1/1 - teren în suprafață de 2.401 mp, nr.top.2329/171/2 - teren de 471 mp, nr.top.2329/6 - teren de 241 mp, nr.top.2330/4 - teren și construcție demolată de 2.068 mp precum și diferența de 1.771 mp din nr.top.2331 - ce nu este susceptibilă de restituire în natură - cu respectarea acelorași cote de proprietate care au aparținut antecesoarelor reclamanților.
S-a mai reținut că în speță. Ministerul Finanțelor figurează ca reprezentant al Statului, în virtutea prev. art.25 alin.2 din 31/1954 și nu în nume propriu, astfel că excepția lipsei calității sale procesuale pasive nu poate fi admisă întrucât î cel mai bun caz se poate discuta doar calitatea sa de reprezentant în proces și nicidecum legitimarea procesuală.
De asemenea, legat de calitatea procesuală pasivă a Consiliului local T, tribunalul a constata că această excepție este întemeiată, dat fiind că art.26 alin.3 și 4 din 10/2001 stabilesc în termeni preciși cadrul procesual sub aspectul subiecților procesuali, în cadrul acțiunii tinzându-se la desființarea dispoziției sau deciziei contestate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, pârâții Primarul mun. T precum și Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP
Primarul mun. Tas usținut nelegalitatea hotărârii de primă instanță, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond, arătând că dispoziția anulată a fost emisă corect și justificată de faptul că notificatorii nu au depus în timp util toate documentele necesare pentru completarea dosarului și prin care să facă dovada calități lor de persoane îndreptățite, în conformitate cu disp.art.23 din 10/2001, în ciuda faptului că termenul de expediere a notificării a fost prelungit succesiv.
În opinia pârâtului - apelant termenul stabilit prin lege este un termen de decădere și nu un termen de recomandare, cum greșit a reținut tribunalul și sentința ignoră prev. art.23.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a 10/2001, asociate cu disp.art.unic alin.2 din OUG 10/13.03.2003.
Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP Tas usținut în apelul său același punct de vedere și totodată a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport cu disp.art.25 din 31/1954, coroborat cu dispozițiile speciale ale 10/2001, care exclude orice participare în aceste tipuri de litigii a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor. arătând că prev. art.28 alin.1 și ale art.33 alin.2 din 10/2001 au fost abrogate.
Reclamanții - intimați au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelurilor pârâților și menținerea sentinței tribunalului, care se bazează pe o interpretare corectă a disp.art.23 din 10/2001 precum și a pct.22.1 și 23.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii în sensul că actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la soluționarea notificării, iar această ultimă sintagmă trebuie interpretată ca vizând închiderea completă a procedurii, incluzându-se aici atât procedura administrativă, cât și cea jurisdicțională, în acest sens fiind și practica constantă a instanțelor române, menționându-se exemplificativ decizia civilă nr.7647/02.12.2008 a ÎCCJ - secția civilă și de proprietate intelectuală.
Curtea, analizând cele două apeluri, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ.rap.la art.296 pr.civ. va constata că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, curtea, analizând motivele reunite ale celor doi apelanți, va constata că în raport cu jurisprudența constantă în privința interpretării art.23 din 10/2001 - a se vedea decizia civilă nr.7647/02.12.2008 a ÎCCJ că nu este întemeiată critica privitoare la faptul că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și a dreptului de proprietate invocat doar în etapa administrativă de soluționare a notificării.
Conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din această lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
"soluționarea notificării" trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două etape - administrativă, înaintea persoanei juridice notificate sau judiciară - prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.
Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție.
Rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în fața persoanei juridice notificate, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției. Singura sancțiune prevăzută de lege, care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin.(5) pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificării.
Prin urmare, curtea, asemeni tribunalului, va constata că reclamanții au făcut în timp util, în faza controlului judecătoresc în primă instanță, a modului de emitere și a temeinicie și legalității Dispoziției Primarului, dovada calității lor de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari ai imobilelor din litigiu și implicit, a calității lor de persoane îndreptățite la beneficiul Legii nr.10/2001.
În al doilea rând, în privința celui de-al doilea motiv de apel al Ministerului Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului, privind lipsa calității procesual pasive, curtea va constata că nominalizarea acestei entități în calitate de pârâtă s-a realizat cu efect de opozabilitate, mai ales că instanța a dispus acordarea de despăgubiri financiare în beneficiul reclamanților, pentru porțiunile de teren care nu sunt susceptibile de restituire în natură, conform Titlului VII din 247/2005, iar în raport cu cauza Viașu vs. România, există posibilitatea ca modalitatea de despăgubire a reclamanților prin intermediul actualului mecanism să nu le aducă o justă, apropiată și predictibilă despăgubire pentru pierderea bunurilor lor.
De asemenea, curtea își va însuși raționamentul tribunalului sub acest aspect, respective faptul că în speță. Ministerul Finanțelor figurează ca reprezentant al Statului, în virtutea prev. art.25 alin.2 din 31/1954 și nu în nume propriu, astfel că excepția lipsei calității sale procesuale pasive nu poate fi admisă întrucât în cel mai bun caz se poate discuta doar calitatea sa de reprezentant în proces și nicidecum legitimarea procesuală, iar în spețele derivate din aplicarea 10/2001 statul participă nemijlocit, mai ales în ipoteza în care se propun măsuri cu efect echivalent, prin plata de despăgubiri bănești.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.296 pr.civ. va respinge ca neîntemeiate apelurile declarate de pârâții Primarul și Consiliul local T, respective Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T împotriva sentinței civile nr.806/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev. art.274 și urm. pr.civ. va obliga apelanții, în solidar, să plătească intimaților suma de 6.274,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiate apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T, respectiv Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice - împotriva sentinței civile nr. 806 din 02.03.1009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă apelanții în solidar să plătească intimaților suma de 6.274,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Pârâții apelanți
PRIMARUL MUNICIPIULUI T - B-dul -, nr. 1
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - idem -
CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI - idem -
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - T --, jud.
Reclamanții intimați
- T, P-ța -, nr. 1,. 1,. 13, la avocat
- idem -
- idem -
- idem -
- idem -
- idem -
- T, str. - -,. 6.. 13 la av.
Red. /02.12.2009
Tehnored /09.12.2009
Ex.13
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup
