Speta Legea 10/2001. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 263/
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil (după casare) formulat de apelantele reclamante, C, ȘI, cu domiciliul ales la avocat, situat în C,-, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 1936/C din 01.11.2007 pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI M și MUNICIPIUL M, PRIN PRIMAR, cu sediul în municipiul M,-, județ C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru apelanții reclamanți, C, - și, potrivit împuternicirii avocațiale de la fila 12, și intimații pârâții Municipiul M, prin Primar, Primarul Municipiului M prin reprezentant, fără delegație.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință de referă asupra cauzei, învederând că, prin serviciul registratură, la data de 05.11.2009, prin fax, și ulterior prin poștă la data de 09.11.2009, Primăria Municipiului Mac omunicat instanței cu adresa nr. 79746/15.10.2009 lista cu terenurile ce pot fi atribuite în compensare, la care este anexat și planul de situație cu loturile disponibile (fila 56-57), după care;
Reprezentantul intimaților pârâții depune la dosar tabelul cu bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare la data de 10.10.2009, toate terenurile fiind situate în Cartier D
Întrebat fiind de către instanță, raportat la lista bunurilor care pot fi atribuite în compensare și depusă la dosar de Primăria Municipiului M la acest termen, apărătorul apelantelor reclamante susține că se solicită obligarea pârâților să acorde reclamanților, în compensarea terenului de 1630 mp ce nu poate fi restituit în natură, o suprafață de teren de 1630 mp din lotul I - teren Cartier DIc are are suprafața totală de 5230 mp, identificat în schița anexă la adresa nr. 79746/15.10.2009.
Având cuvântul pe rând părțile, prin reprezentanți, precizează că nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de propus, solicitând cuvântul asupra motivelor de apel.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Având cuvântul, apărătorul apelantelor reclamante solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Arată că, după constatarea dovezii calității de persoane îndreptățite, conform Legii nr. 10/2001, urmează a se observa că din întreaga corespondență purtată de autoarea reclamantelor cu Ministerul Forțelor Armate ale rezultă că terenul litigios fost preluat în fapt de acest minister, și că a fost ocupat de acesta. De asemenea, din înscrisuri rezultă că 1960, deși autorul reclamantelor era plătitor de taxe și impozite, terenul era luat de Ministerul Forțelor Armate încă din 1950. Avându-se în vedere că mențiunea existentă în registrul matricol nu corespunde realității, apreciază că apelantele reclamante au făcut dovada deposedării abuzive de către stat a autoarei acestora.
Reprezentantul intimaților pârâții, având cuvântul, solicită respingerea apelului, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța,reclamantele, C, - și au investit instanța, în contradictoriu cu Primarul Municipiului M și Municipiul M prin Primar solicitând anularea dispoziției nr. 291/26.06.2006 și obligarea pârâtului Municipiul prin Primar să restituie în natură sau prin echivalent, terenul în suprafață de 1630 mp,situat în M,fostul lot 189 din parcelarea 1912.
Se susține că autorul reclamantelor, numitul, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1630 mp, situat în M, parte din fostul lot 189 din parcelarea din 1912. Posesia terenului a fost pierdută în anul 1950, când fără vreun temei legal, a fost ocupat de fostul Minister al Forțelor Armate.
Terenul în litigiu intră sub incidența dispozițiilor art. 1și 2 lit. i din Legea 10/2001, astfel că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând din restituirea în natură sau în echivalent a terenului în suprafață de 1630 mp.
Prin sentința civilă nr. 1936/01.11.2007 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată contestația.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că în raport de istoricul de rol fiscal privind terenul în litigiu, la data trecerii în proprietatea statului, niciunul din proprietarii inițiali și și nici moștenitorii acestora nu mai dețineau în proprietate terenul.
Imobilul a fost preluat în proprietatea statului de la un alt proprietar, respectiv, în evidențele fiscale fiind menționată vânzarea în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 84//25.12.1965.
Prin înstrăinarea proprietății înainte de preluarea de către stat, care s-a realizat în anul 1980, reclamanții, în calitate de moștenitori ai proprietarilor inițiali nu mai au calitatea de persoane beneficiare ale măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate.
În mod greșit cererea de restituire a fost respinsă cu motivarea că imobilul a fost înstrăinat pentru că istoricul de rol fiscal nu poate atesta existența unui transfer al dreptului.
Cum deținătorul bunului nu a depus actul autentic care să ateste înstrăinarea terenul a cărui restituire se solicită nu se poate reține vânzarea imobilului intervenită în anul 1966.
Instanța de fond a ajuns la aceasta concluzie greșită din cauza ignorării sau interpretării greșite a înscrisurilor depuse respectiv, mențiunile din foaia matricolă, corespondența purtată de autoarea reclamanților cu Ministerul Forțelor Armate, recunoașterea expresă a Ministerului Forțelor Armate în sensul că terenul a trecut în proprietatea statului in baza Decretului 218/1960, adresele emise de fostul S al Orașului
Prin decizia civilă nr. 86/C/16.04.2008 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins apelul reclamanților ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanții nu își dovedesc calitatea de proprietar ai imobilului notificat, bunul figurând înregistrat pe numele autorului reclamanților - numai până în anul 1965, când a fost înstrăinat și înscris pe numele unui nou proprietar -, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 85/25.12.1965, iar împrejurarea că nu s-a depus la dosar acest contract de vânzare-cumpărare nu prezintă relevanță față de faptul că unitatea deținătoare, în calitate de terț față de acest act juridic, a făcut dovada translației proprietății prin acte fiscale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul dezlegării problemei de drept ce vizează calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea imobilului.
Prin decizia civilă nr. 182/15.01.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților și a casat decizia civilă nr. 86/16.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de recurs a reținut, în esență, că problema calității reclamanților de persoane îndreptățite să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 10/2001 a fost greșit dezlegată de prima instanță, cât și de instanța de apel prin raportare la un înscris care nu a fost depus la dosar.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că autorul reclamanților - a dobândit, prin act de vânzare-cumpărare încheiat la 25.11.2941, o suprafață de teren de 1630 mp din lotul nr. 189 situat în M, str. -, cu -. Din această suprafață de teren, anterior anului 1959, 730 mp fuseseră ocupați de către Ministerul Afacerilor Interne, și afectat parțial de o stradă în posesia proprietarilor rămânând o suprafață de 900 mp.
S-a mai reținut că este nesusținută probator constatarea instanței de apel conform căreia în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 84/25 decembrie 1965 autorul reclamanților ar fi înstrăinat această proprietate către o terță persoană -, mențiunea din registrul fiscal nefiind suficientă, în lipsa contractului de vânzare-cumpărare, să facă dovada înstrăinării terenului.
În vederea lămurii aspectelor ce vizează modalitatea de preluare a terenului în suprafață de 1630 mp s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de APEL CONSTANȚA, fiind necesară suplimentarea probatoriului cu înscrisuri noi, inclusiv cu actul de vânzare-cumpărare nr. 84/1965, invocat de autoritățile locale ca temei al înstrăinării terenului.
După casare, apelul s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
În baza art. 315 teza a II-a Cod proc. civ. coroborat cu art. 295 Cod proc. civ. în apel s-a completat materialul probator cu înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 84/9 ianuarie 1965 de notariatul de Stat al Județului C și adresa nr. 79746/15.10.2009 emisă de Primăria Municipiului
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile pârâților și în limitele deciziei de casare - decizia nr. 182/15 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se constată că apelul reclamanților este fondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Reclamanții, C, - și s-au legitimat ca moștenitoare ale defunctului, acesta din urmă fiind proprietarul unei suprafețe de teren de 1630 mp - lotul 189 - în baza contractului de vânzare-cumpărare sub nr. 2189/7.10.1933 la Tribunalul Constanța (fila 19, dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
În prezent terenul în suprafață de 1630 mp este ocupat de blocuri de locuințe și alei de acces; întreaga zonă a intrat sub incidența Decretului de expropriere nr. 425/1979, autorul reclamanților nefiind însă menționat în listele anexă la decret.
Sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită în condițiile art. 3 lit. (a) și ale art. 22 din legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001 se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare-cumpărare, extras de carte funciară), acte care atestă calitatea de persoană îndreptățită - titular al bunului preluat sau moștenitorul acestuia (acte de stare civilă, certificat de moștenitor) și acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă. Art. 1 lit. (e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007 prevede că în cazul în care pentru imobilul notificat nu se face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se găsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării abuzive soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, deci fără titlu.
În cauză se reține că terenul în suprafață de 1630 mp - fostă proprietate a autorului reclamanților - se află în patrimoniul Municipiului M și este ocupat integral de blocuri și aleii de acces, pârâtul nefăcând dovada deținerii bunului în baza unui titlu valabil.
Deși această zonă a căzut sub incidența Decretului de expropriere nr. 485/1979, nu se regăsește înscris în anexa la decret, în rândul proprietarilor expropriați.
Inexistența unui act formal de preluare a acestui teren și deținerea lui de către Municipiul M, care l-a inclus într-un detaliu de sistematizare a localității, constituie o prezumție relativă de preluare a bunului, prezumție ce nu a fost răsturnată de către pârât.
Această concluzie este susținută și de înscrisurile depuse la dosar atât în fața primei instanțe, cât și în apel, după casare cu trimitere.
Astfel se reține că din terenul în suprafață de 1630 mp dobândit de prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2189/7.10.1933, în anul 1959 moștenitorii lui mai dețineau numai 900 mp, diferența fiind preluată de Ministerul Afacerilor Interne.
Astfel în certificatul de moștenitor nr. 147/1955 din 26 ianuarie 1959 se menționează că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din "1/2 din terenul de cca 800 mp situat în M, raionul, str. - cu str. -".(fila 64, dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Pe de altă parte, la 15.09.1959 Consiliul Popular al orașului M comunica că ocuparea terenului de către Ministerul Afacerilor Interne este temporară (fila 14, dosar nr- al Tribunalului Constanța ), iar la 18 august 1965 Ministerul Forțelor Armate comunică tot că nu poate inița proiectul de decret de expropriere pentru imobilul său, cuprins în perimetrul Ministerului Forțelor Armate, deoarece dreptul său la măsuri reparatorii s-a prescris conform Decretului nr. 218/1960 (fila 12, dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Prin urmare, în lipsa unui titlu formal de preluare a terenului în suprafață de cca. 800 mp, - folosit de Ministerul Afacerilor Interne și cuprins ulterior într-un detaliu de sistematizare al Municipiului M - blocuri de locuințe - se prezumă că preluarea bunului din patrimoniul moștenitorilor lui s-a realizat în mod abuziv, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, pentru această suprafață de teren ce nu mai poate fi restituită în natură.
Conform fișei fiscale existente la fila 99 din dosarul instanței de fond, întocmită în anul 1965 terenul în suprafață de 1630 mp înregistrat la matricola 926 și la nr. de rol 471, este situat pe str. - -.
Mențiunea înserată în registrul de rol fiscal la matricola 926, în sensul că terenul viran de 1630 mp a fost înstrăinat de moștenitorii lui unui terț - conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 84/25.12.1965 nu face dovada înstrăinării acestui teren de către autorii reclamanților.
Astfel din analiza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 84/25.12.1965 - înscris depus în apel, după casarea cu trimitere, rezultă că obiectul acestui contract l-a constituit o motocicletă cu ataș, marca "IJ", contractul fiind încheiat între, în calitate de vânzător, și G, în calitate de cumpărător (fila 44, dosar apel).
Mai mult, deși se susține de către intimatul pârât că după înstrăinarea terenului în anul 1965 numitului, întreaga zonă a intrat sub incidența Decretului nr. 425/1979 de expropriere se constată că, presupusul cumpărător, nu a fost menționat în anexa la acest decret în cadrul proprietarilor expropriați (fila 116, dosar nr- al Tribunalului Constanța ), iar întregul teren este afectat de construcția blocului 8 și de sistematizarea pe verticală aferentă, ce face parte din domeniul privat al Municipiului M (fila 103, dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
În consecință, Curtea va constata că în cauză funcționează o prezumție relativă de preluare abuzivă a întregului teren în suprafață de 1630 mp situat în M, la intersecția străzilor și -, fost lot 189 din din 1912 - bunul se află în patrimoniul Municipiului M și este integral afectat de detalii de sistematizare - iar această prezumție nu a fost răsturnată. Pârâtul nu a făcut dovada că autorul reclamanților a înstrăinat terenul unui terț, sau că unitatea administrativ-teritorială îl deține în baza unui titlu valabil constituit, ce răspunde exigențelor art. 6 din Legea nr. 213/1998, motiv pentru care se constată că reclamanții sunt întreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru întregul teren.
Procedura de soluționare a notificărilor atât în faza administrativă, cât și în cea judiciară este guvernată de principiul restituirii în natură a bunului preluat, legea prevăzând că sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile ce sunt afectate de amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, precum și cele ocupate de construcții cu caracter definitiv, realizate în baza unei autorizații de construcție.
Din considerentele mai sus menționate a rezultat că terenul în litigiu intră în aria de cuprindere a sintagmei "amenajări de utilitate ale localităților urbane și rurale" și în consecință nu poate fi restituit în natură.
Conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 "Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) să acorde persoanelor îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensatorie nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoanele îndreptățite".
În executarea acestor dispoziții legale unitatea deținătoare a imobilului a prezentat lista bunurilor disponibile - terenuri libere conform art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001- existente pe raza Municipiului M ce pot fi acordate în compensare reclamanților pentru terenul proprietatea lor preluat abuziv și care nu poate fi restituit în natură, iar oferta făcută de pârât a fost acceptată de reclamanți.
Având în vedere prioritatea măsurii de acordarea a unor bunuri în compensare, în raport de măsura acordării de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, și față de acordul reclamanților la oferta Municipiului M, Curtea urmează să admită apelul reclamanților și în baza art. 296 Cod proc. civilă va schimba în tot hotărârea apelată în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
Anulează dispoziția nr. 291/26.06.2006 emisă de Primarul Municipiului M și obligă pârâții să acorde reclamanților, în compensarea terenului de 1630 mp ce nu poate fi restituit în natură, o suprafață de teren de 1630 mp din lotul nr. I - teren Cartier D I, care are o suprafață totală de 5230 mp, astfel cum a fost identificat în adresa nr. 79746/15.10.2009 emisă de Primăria Municipiului M (filele 55-59 dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantele reclamante, C, ȘI, cu domiciliul ales la avocat, situat în C,-, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 1936/C din 01.11.2007 pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI M și MUNICIPIUL M, PRIN PRIMAR, cu sediul în municipiul M,-, județ
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că admite acțiunea, anulează dispoziția nr. 291/26.06.2006 emisă de Primarul Municipiului M și obligă pârâții să acorde reclamanților, în compensarea terenului de 1630 mp ce nu poate fi restituit în natură, o suprafață de teren de 1630 mp din lotul I - teren Cartier DIc are are suprafața totală de 5230 mp, identificat în schița anexă la adresa nr. 79746/15.10.2009.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond-
Red.dec.jud./23.11.2009
Tehnored.gref./9 ex./24.11.2009
Emis 5 com./24.11.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Mihaela Ganea
