Speta Legea 10/2001. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 268/A/2009
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitoș
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, precum și apelul declarat de către intervenientul, împotriva Sentinței civile nr.661 din 3 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații, -, și UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN C, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 9 octombrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 661/3.12.2008 Tribunalului Cluj s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâții Universitatea Tehnică C, și Primarul municipiului C-N, și, în consecință:
S-a respis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
S-a dispus anularea Dispoziției nr.21366/15.11.2006, emisă de Universitatea Tehnică
S-a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru suprafața de 1664 mp. calculate la o valoare de 236,5 Euro/mp. conform expertizei efectuată de ing..
S-a dispus anularea Dispoziției nr.2561/25.07.2006, emisă de Primarul municipiului C-
S-a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 300 mp. teren, conform propunerilor făcute prin expertiza ing.
S-a respins cererea cu privire la construcțiile expropriate.
S-a respins cererea de intervenție în interesul altuia formulată de intervenientul -.
S-a respins acțiunea față de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a respins acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A fost obligată pârâta Universitatea Tehnică C la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2348 lei.
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului C-N la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1600 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Prin Notificarea din data de 02.08.1991 petenții, -, și, au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul din C-N,-, înscris în nr.4756, nr.top.4746 și în nr.3588
La data de 01.11.2005 Consiliul local C-N a transmis Universității Tehnice notificarea și actele depuse, apreciind că Universitatea Tehnică este deținătoarea imobilului.
Această pârâtă s-a pronunțat asupra notificării prin Dispoziția nr.21366/15.11.2005, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 546 stj.p., teren estimat la valoarea de 2.000.000.000 lei.
În motivarea dispoziției s-a arătat că deține în proprietate suprafața de 5452 mp. înscrisă în nr.- C, iar diferența de teren față de suprafața înscrisă în este proprietatea Statului Român.
Suprafața de 546 stj.p. a fost dobândită prin procesul-verbal de predare-primire nr.5049/1970.
S-a precizat și faptul că notificarea reclamanților împreună cu actele anexate a fost trimisă Consiliului Local
Urmare a emiterii acestei dispoziții, în termen legal reclamantul a formulat precizarea acțiunii privind anularea dispoziției și restituirea în natură a imobilului preluat abuziv.
Reclamantul invocat art.16 alin.1 introdus prin Legea nr.247/2005 privind restituirea în natură a imobilelor cu obligația menținerii afectațiunii pe o perioadă de 3 - 5 ani.
Potrivit nr.4756 C nr.top.4746 - imobilul constând în două corpuri de construcție și 546 stj.p. teren a fost proprietatea lui, sub B 8, fiind întabulat antecontractul încheiat de proprietarii tabulari.
S-a depus la dosar convenția încheiată la data de 17.-06.1943 prin care proprietarul tabular a înstrăinat către, și soția lui imobilul înscris în nr.4756, nr.top.4746 în cote de câte 1/5 parte, posesia fiind predată la acea dată, noii proprietari fiind întabulați sub B 8.
Din procesul-verbal încheiat la data de 14.11.1969 în baza Ordinului nr.144/10.11.1969 al Ministerului Agriculturii și Silviculturii, imobilul top. 4746 și top.4745 din strada - nr.71, în suprafață totală de 8303 mp. suprafața de 5452 mp. Teren și construcții în suprafață de 2123 mp. S-a predat la C, iar suprafața de 2851 mp. S-a predat la Grupul Școlar de Construcții
Prin expertiza tehnică efectuată de ing. s-a stabilit că suprafața de teren preluată de stat a fost de 546 stj.p., adică 1964 mp. iar prin Decizia nr.510/1970 a Comitetului Executiv C parcela top.4746 a fost dezmembrată în top nou 4746/1 - teren în suprafață de 1664 mp. Atribuit C șți top nou 4746/2 - teren în suprafață de 300 mp. care rămâne în proprietatea statului, dar că aceste suprafețe nu au fost respectate în sensul că, terenul dat în administrarea C este în prezent ocupat de aleii, spații verzi și garaje - pe o suprafață de 588 mp. astfel că Universitatea Tehnică are în folosință efectivă suprafața de 1076 mp. pe care sunt amplasate două construcții noi.
Expertul a conchis că suprafața de 888 mp. aparține domeniului public.
Pentru această expertiză părțile nu au solicitat obiective în legătură cu incidența art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, text invocat de reclamant.
Potrivit nr.4756 nr.top.4746, imobilul este un teren de 546 stj.p. cu casă din piatră cu două camere, bucătărie, dependințe, apoi casă din piatră cu 1 cameră, bucătărie, dependințe, curte și grădină în strada - - II nr.53.
Potrivit mențiunilor de sub B 8, în anul 1943 imobilul a fost transcris în nr.3588 C în favoarea lui, și, iar în tabelul anexă la Decretul nr.166/1988, imobilul nu este evidențiat ca expropriat (234).
Ulterior, s-a efectuat o nouă expertiză de către ing. G și prin care s-a constatat că cele două construcții existente inițial au fost demolate, în prezent existând o parte din construcție și care este folosită de Universitatea Tehnică drept magazie.
Pe terenul expropriat - a arătat expertul - au fost edificate blocuri de locuințe, garaje auto, ateliere și birouri ale Universității Tehnice, platforme și aleii de acces, sală de sport, suprafața de teren liberă fiind de 398 mp. așa cum este redată în planul de situație anexa nr.6.
Pârâta Universitatea Tehnică este întabulată în nr.- C nr.top.4745 cu suprafața de 767 stj.p. (2759 mp), nr.top.4746/1 - 458 stj.p. (1648 mp.), nr.top.4747/1 - 285 stj.p. (1025 mp.), adică o suprafață totală de 5452 mp.
Din parcela cu nr. top 4746 solicitată de reclamanți, această pârâtă deține doar suprafața de 1664 mp.
Prin dispoziția emisă la data de 15.11.2005 pârâta a propus reclamanților despăgubiri în valoare de 1.677.655.678 ROL pentru terenul de 548 stj.p. aflat în prezent în proprietatea sa.
Expertul Gac onstatat existența unei suprafețe libere de 398 mp. dar, conform celor mai sus arătate suprafața parcelei top 4746 este de 1994 mp. din care 1664 mp. sunt în proprietatea Universității Tehnice ceea ce înseamnă că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru încă 300 mp.
Prin Dispoziția nr.2561/25.07.2006 Primarul municipiului C-N a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 300 mp.
Așadar, această dispoziție este legal emisă în ce privește suprafața de teren pentru care s-au propus măsuri reparatorii.
În cauză a fost efectuată o expertiză de specialitate și de către ing., pentru evaluarea terenului în litigiu, expertul stabilind că, potrivit standardelor internaționale, prețul terenului este de 236,5 Euro/mp. expertiza nefiind contestată de vreuna din părți.
Prin dispoziția emisă de Universitatea Tehnică în mod legal s-au acordat despăgubiri pentru suprafața de 1664 mp. întrucât conform celor mai sus arătate nu s-a dovedit că această pârâtă ar deține suprafața de 5452 mp.
În ce privește cuantumul despăgubirilor, tribunalul a reținut că acesta este sub nivelul standardelor internaționale, valoarea stabilită de pârâtă confirmând un preț de aproximativ 40 Euro/mp.
Raportat la cele menționate, în temeiul art.1, art.11 alin.3, 4 și 6 din Legea nr.10/2001, tribunalul a dispus anularea în parte a Dispoziției nr.21366/2006, în sensul că despăgubirile acordate vor fi stabilite în raport de prețul de 236,5 Euro/mp. și pentru suprafața de 1664 mp.
Reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură doar a suprafeței de 300 mp. conform Dispoziției nr.2561/2006 iar nu 398 mp. cum s-a propus prin expertiza ing.
Dispoziția nr.2561/2006 nu a fost modificată deoarece evaluarea efectuată de expertul pentru suprafața de 300 mp. teren a fost avută în vedere la momentul cuantificării despăgubirilor.
Dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile în cauză, deoarece textul se referă la construcții existente și afectate activităților de învățământ or, un asemenea imobil nu există în prezent.
Magazia veche folosită de Universitatea Tehnică nu reprezintă o construcție în sensul textului menționat pentru a fi restituită cu menținerea afectațiunii invocate.
Faptul că nu există o asemenea construcție, rezultă chiar și din motivarea acțiunii dar și din expertiza efectuată de ing. G, iar pe de altă parte, potrivit Legii nr.84/1995 baza materială a instituțiilor de învățământ superior este de drept în proprietatea acestora, iar terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea fac parte din domeniul public al orașelor,municipiilor,
În ce privește caracterul abuziv al preluării, aspectul nu a fost contestat și rezultă din însăși conținutul art.2 lit. H din Legea nr.10/2001, text ce se referă la orice alt imobil preluat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998.
Cu privire la construcțiile avute de antecesorii reclamanților, din anexa la Decretul nr.166/1988, rezultă că din imobilul situat în strada - nr.71-73, au fost expropriate ateliere, magazii, garaje, cabină poartă - cu suprafața construită de 914,85 mp.
Din procesul-verbal încheiat la data de 14.11.1969, rezultă că în temeiul Ordinului nr.144/10.11.1969 a fost preluat teren în suprafață de 8303 mp. cu construcții în suprafață de 2201 mp. din imobilul situat în strada - nr.71 - top 4745, 4746 iar potrivit referatului din data de 02.12.1970 s-a preluat imobilul - nr. 71-73.
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat restituirea în natură și a construcțiilor în suprafață de 2123 mp. fără a face dovada că vechile construcții au fost preluate de Universitatea Tehnică și fără a solicita expertiza de evaluare a construcțiilor.
Din același proces-verbal din14.11.1969, rezultă că au fost predate Direcției Agricole a județului C construcțiile în suprafață de 2201 mp.
Apoi, toate cererile în probațiune au fost formulate cu privire la teren, despre evaluarea construcțiilor făcându-se referire doar în obiecțiunile la expertiza efectuată de ing..
Reclamantul a solicitat unei expertize contabile pentru transformarea și actualizarea prețului de 66.000 pengo achitat la data cumpărării imobilului de către antecesori, expertul - arătând că, la data de 30.10.2006, cei 66.000 pengo reprezintă o valoare de 157.233 RON.
Cu privire la această sumă nu s-au formulat pretenții distincte dar, prețurile practicate în anul 1943 pe piața liberă nu au nici o relevanță în raport de modul de evaluare al imobilelor reglementat prin lege specială.
Cu privire la suprafața liberă existentă arătată de expertul G, s-a propus restituirea în natură a parcelelor identificate în anexa nr.5, adică S3, S4, S5, S7, S8, toate în suprafață de 398 mp. dar conform celor mai sus arătate reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură doar cu privire la suprafața de 300 mp.
Este neîntemeiată cererea privind restituirea în natură a construcțiilor deoarece, construcțiile existente în prezent sunt edificate de Universitatea Tehnică, iar pe de altă parte nu s-a administrat nici o probă în sensul că, această pârâtă ar fi demolat vechile construcții.
Este de observat că în cauză nu a fost depus nr.3588 C, adică în care a fost transcris imobilul după cumpărarea de către antecesori.
Susținerea reclamanților, în sensul că suprafața construcțiilor a fost de 2123 mp. este neîntemeiată deoarece, construcțiile evidențiate sub în nr.4756 C, în mod obiectiv nu puteau avea această suprafață, iar potrivit anexei la decretul de expropriere, construcțiile expropriate au suprafața desfășurată de 914,85 mp. și reprezintăanexesituate în strada -nr.71-73.
Din procesul-verbal, rezultă că la acea dată a fost efectiv preluat și nr.top.4745 situat în strada -nr.71dar, chiar și în condițiile menționate reclamanții nu au făcut dovada suprafeței construcțiilor înscrise în pe seama antecesorilor și nici nu au solicitat evaluarea acestora, instanța fiind sesizată numai cu privire la construcțiile în suprafață de 2123 mp.
Cererea de intervenție în interesul altuia formulată de intervenientul a fost respinsă ca inadmisibilă.
Intervenientul a arătat că nu a formulat notificare la Legea nr.10/2001, iar intervenția sa este formulată în mod evident pentru ca acesta să beneficieze alături de reclamanți, de măsurile reparatorii.
Domeniul de aplicare a Legii nr.10/2001 este strict în ce privește persoanele care pot formula plângere cu privire la modul de soluționare al notificărilor, intervenientul nefăcând parte din această categorie.
Tribunalul a respins cererea față de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală deoarece, în aceste litigii Comisia Centrală nu reprezintă Statul Român conform prevederilor art.25 din Decretul nr.31/1954 și nr.HG208/2005 astfel că, excepțiile invocate de această pârâtă nu necesită a fi analizate.
Reclamanții și-au extins acțiunea și față de Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, acțiunea fiind respinsă față de această pârâtă, întrucât s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp. iar celelalte măsuri se acordă conform dispozițiilor legii speciale. Pe de altă parte, potrivit nr.HG361/2005 autoritatea are atribuții în materie de Legea nr.10/2001 în condițiile prevăzute de acest act normativ.
Această pârâtă și-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată, având în vedere competențele stabilite de legiuitor în favoarea acestei autorități.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei Universitatea Tehnică la plata cheltuielilor de judecată, iar reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor,fără a preciza de la care pârât anume.
În soluționarea acestei cereri tribunalul nu a luat în considerare onorarul expertului contabil în sumă de 1200 lei, transformarea și actualizarea vechii monede maghiare nefiind o probă necesară sau utilă cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal intervenientul și pârâtul Primarul mun. C-
Intervenientul prin apelul declarat a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare invocând următoarele motive:
Prima instanță nu s- pronunțat pe cererea de intervenție în interes propriu, mărginindu-se să respingă cererea de intervenție în interesul altei persoane ca inadmisibilă.
Intervenientul a arătat că motivul pentru care nu a formulat notificare în nume propriu îl constituie faptul că locuind în Ungaria nu a avut cunoștință de termenele prevăzute de legea română, această împrejurare constituind o cauză de forță majoră.
Având însă interes în cauză poate interveni în nume propriu, cererea formulată în baza art. 49-55 Cod proc.civ. fiind admisibilă.
Interesul intervenientului este justificat prin faptul că antecesorii săi sunt părți în convenția încheiată la data de 17.06.1943, având ca obiect imobilul evidențiat în Cf nr. 4756 C, transcris în CF nr. 3588 C nr.top 4746, fiind intabulați cu titlu de cumpărare în cote de 1/5 parte.
O altă critică vizează interpretarea unilaterală expertizelor efectuate în cauză, care a avut ca și consecință restituirea în natură doar a suprafeței de 300 mp teren, fără nicio construcție, iar despăgubirile s-au acordat doar pentru diferența de teren nerestituită în natură, neglijându-se valoarea clădirilor, evidențiate în Cf nr. 4756 C nr. top 4746, dobândite de antecesorii intervenientului în anul 1943.
Hotărârea primei instanțe este inechitabilă întrucât se omite acordarea măsurilor reparatorii pentru construcțiile preluate de Statul Român.
Pârâtul Primarul mun. C-N solicită prin apelul declarat schimbarea sentinței în sensul menținerii ca legală și temeinică a dispoziției nr. 2561/25.07.2006. În motivarea apelului pârâtul a arătat că prin notificarea nr. 45858/3/452/6.08.2001 reclamanții au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă și teren înscris inițial în CF nr. 4756 C nr. top 4746, transcris apoi în CF nr. 3558
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în baza decretului de expropriere nr. 166/1988, cu plata despăgubirilor legale acordate proprietarilor tabulari, antecesorii reclamanților.
Prin procesul verbal de predare primire nr. 5049/1970 s-a transmis Universității Tehnice suprafața de teren de 5452 mp și suprafața de construcții de 2123 mp, din nr. top 4746/1, diferența de teren de 300 mp rămânând în proprietatea Statului Român.
Prin dispoziția nr. 21366/2005 a Universității Tehnice C reclamanților li s-au acordat despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru suprafața de 300 mp teren fost emisă dispoziția nr. 2561/2006 a Primarului mun. C-N prin care s-au acordat despăgubiri în condițiile legii speciale.
Această dispoziție este temeinică și legală întrucât suprafața de 300 mp face parte dintr-o zonă sistematizată, fiind incidente disp. art. 11 alin. 4 din Legea nr.10/2001.
Terenul se integrează în obiectivul exproprierii, fiind parte integrantă a planului de sistematizare.
Zona sistematizată nu cuprinde numai cea ocupată de construcții definitive și căi de acces la acestea, ci în mod obligatoriu și spațiile de parcare, garajele, spațiile verzi, spațiile de joacă pentru copii, etc.
Nici nu este posibil ca o suprafață de teren expropriată să fie ocupată integral numai cu clădiri definitive, elementele menționate anterior fiind necesare pentru buna exploatare construcțiilor.
Totodată s- solicitat respingerea petitului privind plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 Cod proc.civ.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că cel declarat de intervenient este nefondat urmând a fi respins, iar cel declarat de pârât este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În ce privește apelul intervenientului, acesta critică legalitatea sentinței în principal pe motiv că instanța omis să se pronunțe asupra cererii sale de intervenție principală, soluționând numai cererea de intervenție în interesul reclamanților, în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Este adevărat că la data de 17.04.2006 ( 171 dosar fond), formulat atât o cerere de intervenție în interes propriu, prin care solicitat constatarea calității sale de moștenitor față de defunctul, care împreună cu antecesorii reclamanților fost coproprietarul imobilului în litigiu, cât și o cerere de intervenție în interesul reclamanților prin care solicitat admiterea acțiunii acestora.
În motivarea ambelor cereri de intervenție, arătat că este fiul defunctului, care a fost împreună cu frații săi (unchii reclamanților) coproprietar asupra imobilului în litigiu.
Critica intervenientului fondată pe împrejurarea că instanța omis să se pronunțe pe cererea de intervenție în interes propriu este total nefondată.
După cum rezultă din actele și lucrările dosarului de fond, la termenul de judecată din 31.05.2006 ( 214), instanța s- pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acestei cereri.
Practic, această soluție de respingere cererii de intervenție principale ca inadmisibilă s-a pronunțat printr-o încheiere interlocutorie, asupra căreia instanța nu mai putea reveni, fiind legată de cele statuate prin această hotărâre. Această încheiere este supusă apelului odată cu fondul. Intervenientul a și promovat calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în cauză și odată cu ea împotriva tuturor încheierilor pronunțate în cursul judecării cauzei în primă instanță.
Reiese din cele arătate că, pe de o parte, instanța nicidecum nu a omis să se pronunțe pe cererea de intervenție în interes propriu, soluționând-o explicit în sensul respingerii ca inadmisibile printr-o încheiere interlocutorie, iar, pe de altă parte, modalitatea de soluționare este temeinică și legală raportat la împrejurarea că reprezentanta intervenientului, la același termen de judecată din 31.05.2006 a arătat explicit că partea pe care o reprezintă nu depus notificare în termen legal în baza Legii nr.10/2001 și nici nu a promovat acțiune prin care să solicite măsuri reparatorii.
Invocarea forței majore grefată pe împrejurarea că locuind în altă țară intervenientul nu cunoscut termenele de prescripție prevăzute de legislația română nu este fondată.
Necunoașterea legii nu poate fi invocată nici ca forță majoră și nici ca altă cauză de exonerare de la consecințele pe care le instituie legea a cărei necunoaștere este afirmată.
Chiar dacă intervenientul domicilia în alt stat, în condițiile în care știa că antecesorul său a deținut în România un bun care a fost preluat de Statul Român, avea obligația să manifeste un comportament diligent, constând în interesul față de legislația reparatorie pe care statul pe teritoriul căruia se află bunul urma să o adopte. Încă din anul 1990 Statul Român succesiv a adoptat acte normative reparatorii, începând cu legile fondului funciar, continuând cu imobilele preluate cu titlu, cu privire la care s-a făcut o largă popularizare atât în țară, cât și peste hotare. Era de așteptat ca la un moment dat să se adopte o lege care să înlăture inechitățile regimului comunist și cu privire la imobilele preluate abuziv sau fără titlu. Pentru aceste considerente, intervenientul nu poate invoca necunoașterea acestei legi - nr. 10/2001 - în susținerea cererii sale formulate în absența depunerii notificării în termen legal.
Față de modalitatea temeinică și legală de soluționare a cererii de intervenție în nume propriu de către prima instanță, în sensul respingerii ca inadmisibilă, celelalte motive de apel invocate de intervenient care vizează fondul litigiului nu vor fi analizate, o atare analiză fiind condiționată de admisibilitatea cererii părții care critică hotărârea pe fond, ceea ce în speță nu subzistă.
În ce privește apelul pârâtului primarul mun. C-N, acesta este fondat.
Deși prima instanță reține în considerentele hotărârii apelate că "acțiunea a fost completată și cu o cerere privind anularea dispoziției nr. 2561/25.07.2006 emisă de Primarul mun. C-N și prin care au fost acordate reclamanților despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 300 mp teren", curtea din analiza detaliată a tuturor actelor dosarului de fond constată că o astfel de contestație împotriva dispoziției nr. 2561/25.07.2006 nu a fost nici când formulată de către reclamanți.
Făcând un rezumat al cererilor cu care a fost investită instanța reiese următoarea situație:
Acțiunea înregistrată sub nr. 3492/2005 la Tribunalul Cluj prin care reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât Primarul mun. C-N, solicitând obligarea acestuia să emită dispoziție de restituire în natură a cotei sale de proprietate din terenul situat în C-N, Calea - nr. 73, evidențiat în CF nr. 4756 C și CF nr. 3588 C, cauza fiind scoasă de pe rolul Secției de contencios administrativ și transpusă pe rolul Secției civile,înregistrându-se sub nr. 6456/2005.
Acțiunea înregistrată sub nr. 9120/2005 la Tribunalul Cluj prin care reclamanții, și au chemat în judecată Universitatea Tehnică din C-N, solicitând anularea ca nelegală a deciziei nr. 21366/15.11.2005 emisă de pârâtă, acțiune care fost conexată la dosar nr. 6456/2005 al Tribunalului Cluj, la termenul de judecată din 08.03.2006 ( 128-129).
În acest dosar nr. 6456/2005 al Tribunalului Cluj reprezentanta pârâtului Primarul mun. C-N solicitat la termenul de judecată din 2.11.2005 termen în vederea depunerii dispoziției de soluționare a notificării reclamantului .
În cadrul aceluiași dosar nr. 6456/2005 al Tribunalului Cluj la data de 8.12.2005 ( 39-40) s-a depus o întregire și precizare de acțiune de către reclamantul prin care fost chemată în judecată Universitatea Tehnică C, solicitându-se anularea deciziei nr. 21366/15.11.2005.
Tot în același dosar la termenul de judecată din 8.03.2006 ( 128-129), s-a depus de către reclamanții, o extindere de acțiune împotriva pârâtului Statul Român prin Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor. Tot la același termen de judecată s- dispus conexarea la acest dosar a dosarului nr. 9120/2005 al Tribunalului Cluj.
La data de 17.04.2006 ( 171) în dosar nr. 6456/2005 a Tribunalului Clujs -au formulat cererile de intervenție în interes propriu și intervenție în interesul reclamanților de către intervenientul.
La data de 23.08.2006 pârâtul primarul mun. C-N a depus la dosar dispoziția nr. 2561/25 iulie 2006 prin care soluționat notificarea reclamanților, și, dispunând acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 300 mp, situat în C-N, Calea - nr. 73.
La aceeași dată pârâtul a solicitat să se constate că cererea reclamanților de obligare a sa la emiterea dispoziției de soluționare notificării a rămas fără obiect ( 246-248).
Reclamanții nu au mai formulat o completare de acțiune prin care să conteste cele stabilite prin dispoziția nr. 2561/25.07.2006 a Primarului mun. C-N, în absența unei astfel de solicitări în care să se arate punctual și concret eventualele obiecții, nemulțumiri ale reclamanților față de modalitatea în care pârâtul Primarul mun. C- înțeles să soluționeze notificarea înregistrată sub nr. 45858/3/452/6.08.2001, instanța neputându-se considera investită din oficiu cu o astfel de plângere.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, așa cum reiese din conținutul notificării formulate de reclamanți ( 11 dosar fond), aceștia au solicitat fie restituirea în natură, fie despăgubiri pentru imobilul care a aparținut antecesorilor lor.
Reiese din cele arătate că prima instanță, anulând dispoziția nr. 2561/25.07.2006 a Primarului mun. C-N și dispunând pe cale de consecință restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 300 mp, s-a pronunțat plus petita, soluționând o "cerere" inexistentă, cu încălcarea disp. art. 298 raportat la art. 129 alin. 6 Cod proc.civ. care prevede că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, dispoziție care se aplică și în instanța de apel.
Întrucât instanța soluționat o cerere cu care nu a fost investită, depășind cadrul procesual stabilit de reclamanți, în baza art. 296 Cod proc.civ. curtea va admite apelul declarat de pârâtul Primarul mun. C-N împotriva sentinței, pe care o va schimba în parte în sensul că va înlătura dispoziția vizând anularea dispoziției nr. 2561/25.07.2006 emisă de Primarul mun. C-N și de restituire în natură a suprafeței de 300 mp teren conform propunerilor făcute prin expertiza întocmită de ing. G, precum și dispoziția privind obligarea aceluiași pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul mun. C-N împotriva sentinței civile nr. 661 din 03.12.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură dispoziția vizând anularea dispoziției nr. 2561/25.07.2006 emisă de Primarul mun. C-N și de restituire în natură a suprafeței de 300 mp teren, conform propunerilor făcute prin expertiza întocmită de ing. G, precum și dispoziția privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de intervenientul în contra aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. MV dact. GC
11 ex/27.10.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Marta Carmen VitoșJudecători:Marta Carmen Vitoș, Ioan Daniel Chiș
