Speta Legea 10/2001. Decizia 269/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 269
Ședința publică din data de 09.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 546/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta - pârâtă Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentată de consilier juridic, care depune, în ședință publică, delegație nr. 33380/28.11.2008, lipsind intimații - reclamanți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de apel intimaților - reclamanți și, care, la data de 10.11.2008, data poștei, au depus întâmpinare, în două exemplare, ce a fost comunicată.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâtă Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului formulează concluzii de admitere a apelului promovat de către partea pe care o reprezintă, apreciind că sentința pronunțată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală.
Totodată, precizează că autorii contestatorilor au dobândit au cumpărat imobilul în anul 1949 printr-un înscris sub semnătură privată și nu și-au intabulat dreptul de proprietate.
Critică soluția pronunțată de către instanța de fond, arătând că această instanță a făcut o gravă confuzie cu privire la momentul la care se ia în considerare calitatea de persoană îndreptățită a persoanei care a formulat notificarea.
Mai arată că instanța nu a ținut seama de dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care impuneau existența calității de proprietar al imobilului revendicat, la data preluării abuzive, calitate neîndeplinită de către părțile adverse.
De asemenea, apreciază că afirmațiile părților adverse potrivit cărora, ulterior soluționării contestație de către instanța de fond, aceasta ar fi intrat în posesia unei copii de pe registrul agricol eliberat de Primăria, care face dovada dreptului de proprietate al autorilor asupra imobilului revendicat, nu prezintă relevanță juridică față de prevederile Decretului - Lege nr. 115/1938.
Concluzionând, solicită admiterea apelului promovat de către partea pe care o reprezintă, schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul respingerii contestației formulată de către intimații - reclamanți.
Curtea, apreciind cauza lămurită, o reține în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 546/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea introdusă la data de 26.04.2005, pe rolul Tribunalului București, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta AVAS, în principal, constatarea nulității deciziei cu nr. 191/29.03.2005 emisă de pârâtă, pentru necompetența sa materială soluționare a notificării. În subsidiar au solicitat anularea acestei decizii ca netemeinică și nelegală, restituirea în natură a imobilelor aflate în (moară de făină, teren în suprafață de 169.) înscrise în nr. 817, top nr. 111/1, în cotă de câte 1/2 reclamanților și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 763/5.07.2005 Tribunalul București Secția a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calități procesuale active a contestatorului, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanți, a admis excepția inadmisibilități cererii privind înscrierea dreptului de proprietate în și s-a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere a dreptului de proprietate al reclamanților în
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul are calitate procesuală activă, fiind moștenitorul autoarei, în calitate de fiu și de legatar universal, motiv pentru care s-a respins excepția lipsei calității procesuale active.
Cu privire la capătul de acțiune principal, s-a reținut că unitatea deținătoare a imobilului, fiind o societate cu capital integral privat, nu face parte din categoria persoanelor juridice investite cu soluționarea notificărilor, prin Legea nr. 10/2001, și, prin analogie cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, competența de soluționare a notificării revine instituției publice implicate în privatizare. Ca urmare, s-a reținut ca nefondat acest capăt de cerere.
S-a mai reținut că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului la data preluării abuzive, dreptul de proprietate extratabular invocat, dobândit în temeiul unor contracte de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiate în anul 1949, nefiind intabulat.
Prin decizia 529/14.11.2006, Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate al autorilor reclamanților nu a fost intabulat și că, în baza art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, înscrierea în are caracter constitutiv de drepturi. Autorii reclamanților nu aveau calitatea de proprietari ai imobilului la data preluării abuzive, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai constatat că menționarea autorilor reclamanților în registrul agricol al comunei nu are relevanță juridică în dobândirea dreptului de proprietate, întrucât în zona în care este situat imobilului este aplicabil Decretul - Lege nr. 115/1938 potrivit căruia iar dobândirea dreptului de proprietate este condiționată de momentul intabulării în
Împotriva hotărârii pronunțate în apel, reclamanții au declarat recurs prin care au susținut că autorii lor au dobândit dreptul de proprietate prin convenție, că moara a fost înscrisă în Registrul Agricol pe numele acestora, care erau considerați proprietarii ei și că intabularea dreptului lor de proprietate în la data preluării imobilului nu are relevanță asupra calității lor de persoane îndreptățite în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001. S-a mai susținut că autorii recurenților au fost trecuți în actul de preluare și că intabularea dreptului de proprietate nu împiedică reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, care are un caracter reparator, de aceasta beneficiind persoanele care au fost deposedate de bunuri.
Prin decizia civilă nr. 3236/20.04.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei nr. 529/14.11.2006 a Curții de Apel București Secția a IV-a civilă; s-a casat decizia precum și sentința civilă nr. 763/5.07.2005 a Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curtea reținut că, din ansamblul prevederilor Decretului - Lege nr. 115/1938, rezultă că lipsa înscrierii dreptului de proprietate nu poate fi opusă de o parte contractantă celeilalte părți.
Un astfel de drept real, constituit prin convenția părților, este opozabil și terților care au luat cunoștință de existenta lui, deși nu este înscris în cartea funciară. Numai terții care, neavând cunoștință de existența unui drept neînscris și încrezându-se în cartea funciară, care au dobândit, prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care și le-au înscris, le pot opune dobânditorilor anteriori.
Vânzarea este un contract consensual, și proprietatea este de drept strămutată, de la vânzător la cumpărător, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și prețului, deși lucrul nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
S-a mai reținut că Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară respectă regula consensualismului, potrivit căreia drepturile reale se constituie și se transmit între părți la data încheierii contractului, înscrierea în cartea funciară este prevăzută numai pentru opozabilitatea drepturilor față de terți astfel că, legea nu mai prevede efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în CF.
Așa fiind, instanța de recurs a apreciat că reclamanții s-au încadrat în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din litigiu.
Primind cauza spre rejudecarea, la Tribunalul București secția a V-a civilă s-a format dosarulnr-.
Prin sentința civilă nr. 546/18.03.2008 pronunțată în acest din urmă dosar a fost admisă în parte contestația, dispunându-se anularea deciziei nr.191/29.03.2005 emisă de către intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
A fost obligată intimata să emită decizie prin care să propună măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul moară țărănească înscris în cartea funciară nr. 817 nr. top 11171 situat în com., jud. B N, obiect al notificării nr. 74/26.06.2001.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea privind înscrierea dreptului de proprietate al contestatorilor în Cartea Funciară.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut în esență că decizia nr. 191/29.03.2005 a fost emisă nelegal. După cum rezultă din actele dosarului și din considerentele deciziei civile nr. 3236/20.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr-, rec1amanții se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 315 alin. 1.pr.civilă, coroborate cu art. 29 alin. 1 și 3 și cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, a apreciat instanța că este întemeiată în parte contestația, dispunând anularea deciziei emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și obligarea pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la a emite decizie prin care să propună măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul moară țărănească înscris în cartea funciară 817, județul B N, obiect al notificării nr. 74/26.06.2001.
Instanța a apreciat că este inadmisibilă cererea de înscriere a dreptului de proprietate al contestatorilor în cartea funciară pentru că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificată prin nr.OUG 41/2004 aprobată prin Legea nr. 499/2004, conform cărora competența de soluționare a cererii de intabulare revine registratorului din cadrul oficiului de cadastru și publicitate imobiliară în a cărei rază de activitate este situat imobilul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În motivarea apelului se arată în esență că:
Prin decizia civilă nr. 3236/2007 ICCJ a admis recursul declarat de intimați - reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 529/2006 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr- și a dispus casarea deciziei civile recurate precum și a sentinței civile nr. 763/2005 pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, reținându-se că, din ansamblul prevederilor nr 115/1938 rezultă ca lipsa înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară nu poate fi opusă de o parte contractantă celeilalte părți.
S-a mai reținut, în sentința civilă nr. 546/2008, faptul că un astfel de drept real, constituit prin convenția părților este opozabil și terților care au luat cunoștință de existența lui, deși nu este înscris în cartea funciara. Numai terții care, neavând cunoștință de existența unui drept neînscris și încrezându-se în cartea funciară, care au dobândit, prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care și le-au înscris, le pot opune dobânditorilor anteriori.
Totodată s-a făcut afirmația că vânzarea este un contract consensual și proprietatea este de drept strămutată de la vânzător la cumpărător îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și prețului, deși lucrul nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
Susține apelanta că instanța de fond, în rejudecarea cauzei a făcut o gravă confuzie cu privire la momentul la care se ia în considerare calitatea de persoană îndreptățită a persoanei care a formulat notificare afirmând că "Legea 7/1996 privind cadastru și publicitatea imobiliară respectă regula consensualismului . ", când, în fapt, intimații din prezenta cauză nu au făcut niciodată dovada calității lor de proprietari ai bunului revendicat.
a invocat dobândirea unui drept de proprietate extratabular în temeiul unui contract încheiat sub semnătura privată în anul 1949. Dreptul de proprietate al recurentului sau al autorilor săi asupra imobilului în cauză nu a fost intabulat.
Conform art. 17 din decretul - lege nr. 115/1938, aplicabil în județul N, care consacra caracterul constitutiv de drepturi al intabulării, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care primește dreptul este acord de voința asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară, punându-se astfel, problema că la data naționalizării - data față de care se apreciază calitatea de persoană îndreptățită - intimații nu erau proprietarii bunului revendicat astăzi în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Dreptul de proprietate extratabular, invocat de contestatori este dreptul dobândit în temeiul unui act juridic încheiat sub condiție suspensivă astfel că, nefiind îndeplinită condiția intabulării, actul juridic de dobândire este desființat retroactiv (întrucât obligația condițională nu se perfectează decât după îndeplinirea condiției suspensive, astfel cum prevede art. 1017 Cod civil).
Ca urmare a preluării imobilului de către stat și înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al statului, prin încheierea de intabulare nr. 989/1968, condiția suspensivă a intabulării dreptului de proprietate al recurentului sau a autorilor săi devine imposibil de îndeplinit.
Mai arată apelanta că dispozițiile art. 3 alin. 1din Legea nr.10/2001, nemodificată, impuneau existența calității de proprietar al imobilului revendicat la data preluării abuzive.
Afirmația intimaților potrivit căreia ulterior soluționării contestației de către instanța de fond, aceasta ar fi intrat în posesia unei copii de pe registrul agricol eliberat de Primăria care face dovada dreptului de proprietate al autorilor asupra imobilului revendicat nu reprezintă - în susținerea apelantei -relevanță juridică față de prevederile Decretului-lege nr. 115/1938.
În ceea ce privește atribuțiile AVAS se arată că acestea sunt stabilite de dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001.
Raportat la prevederile art.29 și la cele dispuse de ICCJ în decizia de trimitere, AVAS are calitatea de terț față de raportul juridic prin care intimații-reclamanți ar fi "dobândit" bunul revendicat, terț deoarece AVAS nu a fost niciodată proprietar al respectivului bun, ci numai acționar al unei societăți comerciale care este deținător al acestui bun, caz în care față de AVAS nu se poate invoca principiul consensualismului reținut de instanța de fond întrucât nu a avut posibilitatea să cunoască acest pretins drept.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 282 și urm. C pr.civ.
Intimații-contestatori au formulat întâmpinare, prin aceasta susținând netemeinicia apelului formulat.
Arată intimații că susținerile apelantei sunt greșite și potrivnice statuărilor deciziei de casare. Imobilul a fost preluat de la autorii intimaților contestatori fără titlu, astfel încât aceștia din urmă au calitate de persoane îndreptățite la restituire în condițiile Legii 10/2001.
Referitor la teza condiției suspensive, susținută de către apelantă, se arată că este greșită întrucât înscrierea sau neînscrierea în cartea funciară nu poate constitui, din punct de vedere legal, o atare de condiție.
În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 29 din Legea 10/2001, consideră intimații că nu sunt relevante în soluționarea cauzei aceste dispoziții legale în condițiile în care probatoriul atestă dreptul de proprietate extratabular, nesprijinind nici susținerea potrivit căreia apelanta ar avea calitatea de terț în privința soluționării notificării.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând apelul,în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulateși de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Criticile aduse de către apelantă sentinței pronunțate de prima instanță pornesc de la premisa greșită că prin respectiva hotărâre s-a stabilit calitatea contestatorilor de persoană îndreptățită, raportat la documentele invocate de aceștia ca reprezentând titlul de proprietate deținut anterior preluării imobilului de către stat și la reglementările cuprinse în Decretul Lege 115/1938 (act normativ referitor la sistemul de publicitate prin carte funciară, care a operat la acea dată în localitatea în care este situat imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii) și respectiv în Legea 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.
În condițiile în care chestiunea legată de îndeplinirea, de către contestatori, a calității de persoane îndreptățite a solicita măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001 a fost tranșată în mod irevocabil prin decizia de casare - prin care au fost desființate hotărârile pronunțate în cauză în primul ciclu procesual - instanța fondului, căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare, nu era în măsură să reia analiza asupra aspectelor menționate, ea fiind ținută de dezlegarea dată de instanța de recurs, potrivit cu exigențele art. 315.pr.civ. conform căruia "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Astfel, Curtea constată că sunt nefondate susținerile apelantei în sensul că instanța de fond ar fi făcut o greșită apreciere în privința calității contestatorilor intimați de persoane îndreptățite a invoca beneficiul aplicării Legii 10/2001.
Calitatea de terț a apelantei față de convenția sinalagmatică prin care autorii contestatorilor au dobândit imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii este lipsită de relevanță în privința obligației ce revine instituției (apelante) potrivit cu prevederile art. 29 din Legea 10/2001, această obligație fiind generată - corespunzător legii speciale - de împrejurarea că imobilul preluat abuziv se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate (SC SA), iar apelanta este succesoare a fostului FPS (instituție implicată în privatizarea respectivei societăți). Astfel, în raport și de concluzia reținută corespunzător dezlegării date prin dec. civ. nr.3236/20.04.2007 a - în sensul că actul de vânzare-cumpărare invocat de către contestatori atestă transmiterea în proprietatea autorilor lor a imobilului preluat de către stat în perioada de referință a Legii 10/2001, pentru care s-au solicitat măsurile reparatorii - apelanta, în contextul prevederilor art. 29 din Legea 10/2001, este ținută a da eficiență actului juridic menționat.
Față de considerentele reținute și de dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către apelantă hotărârii primei instanțe, urmând a dispunerespingerea apelului astfel susținut.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1.pr.civ. urmează a se dispune obligarea apelantei la plata către intimatul a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - constând în onorariu de asistență juridică - ocazionate de judecata apelului pendinte.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta - pârâtă Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței civile nr. 546/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, cu domiciliul în nr. 195, Județul B N și, cu domiciliul în nr. 25, Județul B N, ambii cu domiciliul ales la Av. G, în B, str. - -, Bl. 56,. C,. 4,. 30, Județul B N, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimatul a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
/red /7ex/15.01.2009
Judecător fond: Tribunalul București - Secția a V-a Civilă
Judecător:
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Georgeta Stegaru
