Speta Legea 10/2001. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:
1) apelanții reclamanți, domiciliat în B,-,. 101,.A,.3,.8 și - decedat - și continuat de moștenitorul acestuia, domiciliată în B, str. -. -, nr. 12,. 1,.5, sect. 5, ambii cu domiciliul ales în B, str. -, nr. 14, -cala,.A,.8,. 59, sect. 1 la procurist;
2) apelanții pârâți CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL PRIN PRIMAR și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C,
împotriva sentinței civile nr. 1453 din 11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vedchi 3459/2006), având ca obiect Legea 10/2001.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți - și prin av., potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/24.12.2007 - Baroul B, lipsă fiind apelanții pârâți Consiliul Local, Primarul orașului și Orașul prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul apelanților reclamanți apreciază cauza în stare de judecată, susținând că nu are cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar.
Instanța învederează apărătorului apelanților reclamanți că la termenul de judecată din 12.12.2007 s-a invocat din oficiu excepția tardivității apelului pârâților.
Pe cale de consecință, instanța, în temeiul art. 137 Cod pr. civilă unește excepția cu fondul și, fiind lămurită asupra cauzei, în baza art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Având cuvântul cu privire la apelul reclamanților, apărătorul acestora pune concluzii de admitere așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelante în sensul restituirii integrale a terenului. În subsidiar, să se țină cont de dispozițiile Codului civil în sensul că terenul liber se măsoară de la zidul despărțitor. Cu privire la apelul pârâților, solicită respingerea acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la 02.10.2006, reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al orașului și Primăria orașului, anularea dispoziției nr. 346/05.09.2006 emisă de Primarul orașului, constatarea calității reclamanților, de proprietari legali ai suprafeței de 520 mp situată în Nord, parcela nr.97 și întabularea dreptului de proprietate astfel constatat în cartea funciară, iar în subsidiar, în măsura în care terenul este ocupat, obligarea pârâtei la restituirea unei suprafețe echivalente.
În motivarea contestației s-a arătat că terenul în litigiu a avut ca ultim proprietar pe numita, născută, și că, în calitate de unici moștenitori ai acesteia, reclamanții au solicitat prin notificare formulată în temeiul Legii nr.10/2001 restituirea lui în natură.
Prin dispoziția contestată pârâții au respins notificarea, dar soluția este nelegală pentru că, fiind dovedit dreptul de proprietate al autoarei reclamanților, era suficient să se dovedească deținerea fără titlu a bunului de către pârâți.
Prin sentința civilă nr.1453/11.09.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea, a anulat dispoziția nr.346/05.09.2006 emisă de Primarul orașului și a obligat pârâții Primarul orașului și Consiliul Local să restituie reclamanților în natură terenul în suprafață de 308,23 mp situat în localitatea Nord, lotul nr.97, zona Hotel, care reprezintă în prezent spațiu al Hotelului, spre strada 23 August, astfel cum este identificat în raportul de expertiză întocmit de expert.
A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 211,57 mp, afectat de construcția Hotelului și trotuarul aferent, și a obligat Primarul orașului să acorde reclamanților, pentru acest teren, bunuri sau servicii în compensare ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanți.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, în sensul că au făcut dovada calității de moștenitori legali ai ultimei proprietare a terenului, numita, dovada dreptului de proprietate al autoarei lor, dar și a posesiei exercitată de unitatea deținătoare asupra imobilului aflat în litigiu.
Referitor la dreptul de proprietate s-a reținut că a dobândit terenul în suprafață de 520 mp, reprezentând lotul nr.97 din orașul, de la părinții săi, și, prin actul dotal autentificat sub nr.6178/09.03.1932, și că aceștia din urmă îl cumpăraseră de la Spitalelor Civile din B prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10188 din 09.05.1923, transcris sub nr.3483/21.05.1923.
Calitatea reclamanților, de moștenitori ai defunctei, a fost reținută din certificatul de moștenitor suplimentar nr.37/ 18.03.2003 eliberat de, din care rezultă că succesiunea defunctei a revenit reclamantului și numitului, postdecedat, al cărui unic moștenitor este - conform certificatului de moștenitor nr.71/06.05.2003 eliberat de același notar - reclamantul.
În ceea ce privește modalitatea de preluare a terenului în proprietatea statului a constatat tribunalul că nu a fost răsturnată prezumția relativă stabilită de art.1 pct.e teza finală din nr.HG 498/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 și că, prin dovedirea existenței terenului revendicat în patrimoniul orașului, s-a demonstrat că bunul a trecut în proprietatea statului direct din patrimoniul autoarei reclamanților, chiar în lipsa unui act efectiv de preluare.
La stabilirea naturii măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților s-a avut în vedere expertiza tehnică efectuată în cauză, conform căreia terenul ce constituie lotul nr.97 al orașului Nord este ocupat, în parte, de construcția Hotelului și de trotuarul aferent acestuia - pe o suprafață totală de 211,57 mp din care 176,57 mp hotelul și 35 mp trotuarul; pe cale de consecință, restituirea în natură a fost dispusă pentru suprafața liberă de 308,23 mp, iar pentru cea ocupată a fost obligat pârâtul să atribuie în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și și pârâții Consiliul Local, Orașul și Primarul orașului.
Reclamanții au invocat greșita aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001, a art.612 din Codul civil și a prevederilor Legii nr.50/1991.
Sub primul aspect s-a arătat că în mod greșit a fost reținut caracterul de construcție autorizată a Hotelului câtă vreme la dosar nu a fost depusă nici o dovadă în acest sens și că, pe cale de consecință, prin restituirea în natură doar a unei porțiuni de teren instanța a menținut, practic, soluția lipsită de temei legal a unității deținătoare.
Cea de a doua critică a vizat determinarea eronată a terenului aferent hotelului și a fost întemeiată pe prevederile art.612 din Codul civil și ale Legii nr.50/1991; în susținerea ei s-a arătat că limita dintre proprietăți este întotdeauna zidul sau gardul, iar în materia servituților de vedere distanța este de 19 dm în cazul în care nu există ferestre și balcoane și de 3,5, în situația existenței lor; așa fiind, prin considerarea trotuarului ca limită a construcției instanța a mărit distanțele menționate anterior la 34 dm, respectiv 5, iar această măsură a făcut ca terenul restituit să devină inutilizabil pentru o investiție turistică atractivă.
Apelanții pârâți au invocat reținerea greșită a incidenței Legii nr.10/2001 și încălcarea prevederilor nr.OUG195/2005 privind protejarea spațiilor verzi.
Referitor la legea specială de reparație s-a arătat că terenul revendicat nu intră în sfera ei de reglementare pentru că revenirea lui în patrimoniul statului nu a fost rezultatul preluării abuzive, ci al rezoluțiunii de drept, intervenită conform pactului comisoriu de grad IV inserat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de cu Spitalelor Civile B în 1923.
A fost criticată și soluția de restituire a unei suprafețe de teren afectată de spații verzi, cu motivarea că această măsură încalcă prevederile nr.OUG195/2005, care instituie norme de protecție a acestor spații.
Ca urmare a decesului apelantului reclamant a fost introdusă în cauză soția supraviețuitoare a acestuia, numita, care - potrivit certificatului de legatar nr.136/18.10.2007 - a cules întreaga succesiune a defunctului, în calitate de legatar universal.
Din oficiu, instanța a invocat excepția tardivității apelului declarat de pârâți având în vedere că hotărârea atacată le-a fost comunicată la 28.09.2007, iar apelul a fost depus la 17.10.2007.
Analizând excepția de tardivitate, dar și legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile invocate în apelul reclamanților, instanța reține următoarele:
Potrivit art.284 din Codul d e procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și se calculează, potrivit art.101 alin.1 din același cod, "pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".
În cauză, hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelanților pârâți Primarul orașului, Consiliul Local și Primăria orașului la 28.09.2007, iar aceștia au declarat apel la 17.10.2007, deci după expirarea celor 15 zile prevăzute de dispozițiile legale menționate anterior.
Pe cale de consecință, cum termenul de apel este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, iar în speță pârâții au depus cererea de apel peste termenul stabilit de lege, și nu au formulat cerere de repunere în termen, conform art.103 din Codul d e procedură civilă, se va admite excepția invocată din oficiu și se va respinge apelul pârâților ca tardiv formulat.
Apelul reclamanților se reține că nu este întemeiat întrucât, față de raportul de expertiză și înscrisurile din dosar, tribunalul a constatat corect că terenul revendicat este afectat de construcții și utilități și a pronunțat o hotărâre conformă prevederilor art.10 alin.2 și 10 din Legea nr.10/2001.
Astfel, potrivit alin.2 al textului de lege menționat, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Prin urmare, chiar legea care constituie fundamentul juridic al pretențiilor cu caracter reparator prevede posibilitatea refuzului restituirii în natură în cazurile expres reglementate prin art.10, iar instanțele nu pot ignora aceste dispoziții legale.
Susținerea reclamanților, referitoare la caracterul neautorizat al hotelului care ocupă parțial terenul aflat în litigiu, nu poate conduce la concluzia că în speță ar fi incidente prevederile art.10 alin.3 din lege - care instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor în ipoteza în care pe acestea s-au edificat ilegal construcții, după data de 1 ianuarie 1990, indiferent de destinația lor - pentru că nu sunt îndeplinite cerințele stabilite de această normă legală, respectiv edificarea construcției fără autorizație și ulterior anului 1990.
Se rețin, în acest sens, atât susținerile reclamanților, care nu au pretins pe parcursul judecății că Hotelul a fost edificat ulterior anului 1990, cât și mențiunile din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond și din adresa nr.350/07.05.2007 a Consiliului Local al orașului care, atestând că acest imobil a făcut parte din activele Marea Neagră, fostă, impun concluzia că a fost construit anterior anului de referință stabilit de norma legală menționată.
Argumentele pe care se fundamentează această constatare rezultă din prevederile nr.HG 1041/25.09.1990, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 107/26.09.1990 - care în art.1 prevede că se înființează societățile comerciale pe acțiuni în turism, ca persoane juridice, cu denumirea, sediul, obiectul de activitate și capitalul social inițial prevăzute în anexa nr.1 a acestui act normativ - și ale Ordinului nr.154/26.04.1991 al Ministerului Comerțului și Turismului, emis în temeiul Legii nr.15/1990 și al hotărârii de guvern menționată anterior. Acest ordin stabilea lista imobilelor ce făceau parte din patrimoniul și includea, la poziția nr.10 din listă, hotelul a cărui autorizare se contestă de către reclamanți în litigiul de față, ori această includere confirmă existența sa în patrimoniul unității economice de stat reorganizată conform Legii nr.15/1990, deci faptul că a fost edificat anterior anului în care acest act normativ a fost adoptat.
În mod corect a apreciat tribunalul și asupra imposibilității restituirii în natură a terenului ocupat de trotuarul aferent Hotelului.
Dispozițiile art.10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007, instituie obligația entității investite cu soluționarea notificării ca, înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul și vecinătățile, dar și destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și alte asemenea). Același text prevede că, în cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Prin urmare, la stabilirea suprafeței care se poate restitui în natură conform prevederilor art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, instanța trebuie să țină seama de "terenul aferent" construcției legal edificată pe imobilul pentru care se solicită acordarea măsurilor reparatorii, iar această noțiune include tot ceea ce ține de respectiva construcție, deci întreaga suprafață necesară utilizării ei normale.
În speță, prin expertiza tehnică efectuată la instanța de fond s-a stabilit că, distinct de partea ocupată de construcția Hotelului, terenul în litigiu este afectat și de trotuarul din jurul hotelului, în suprafață de 35 mp, deci de o "cale de acces" a cărei exceptare de la restituirea în natură este stabilită expres de prevederile art.10.3 din Normele metodologice menționate anterior.
Nu este posibilă restrângerea dimensiunilor trotuarului în limitele determinate de art.612 din Codul civil sau de prevederile Legii nr.50/1991, cum în mod nejustificat susțin reclamanții, pentru că stabilirea suprafeței de teren ce se poate restitui în natură trebuie făcută conform prevederilor legii speciale incidentă cauzei, respectiv ale Legii nr.10/2001, ori în accepțiunea acestui act normativ măsura restituirii nu poate privi și suprafața necesară bunei funcționări a construcției legal edificate pe terenul ce face obiectul notificării.
Cum interpretarea restrictiva dată noțiunii de teren ocupat prin apelul reclamanților este contrară prevederilor Legii nr.10/2001- care au un sens mai larg și se referă la faptul ca terenul nu este liber sau nu poate fi eliberat - în mod corect a apreciat tribunalul că măsura restituirii în natură poate fi dispusă doar pentru suprafața neafectată de construcția Hotelului și de trotuarul aferent acestuia și că pentru diferența de 211,57 mp se impune acordarea măsurilor reparatorii, conform art.10 alin.10 din Legea nr.10/2001.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă, apelul reclamanților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul reclamanților, domiciliat în B,-,. 101,.A,.3,.8 și - decedat - și continuat de moștenitorul acestuia, domiciliată în B, str. -. -, nr. 12,. 1,.5, sect. 5, ambii cu domiciliul ales în B, str. -, nr. 14, -cala,.A,.8,. 59, sect. 1 la procurist, împotriva sentinței civile nr. 1453 din 11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 3459/2006).
Respinge ca tardiv declara apelul pârâților CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL PRIN PRIMAR și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1453 din 11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. format vechi 3459/2006).
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
17.03.2008
Tehnored.gref.
6 ex./27.03.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
