Speta Legea 10/2001. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/A/2010
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de contestatorii, - și împotriva sentinței civile nr. 1210/21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat, cu împuternicire în reprezentarea tuturor contestatorilor, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat și intimatul Primarul Municipiului Sad epus întâmpinare, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Instanța comunică cu mandatara contestatorilor un exemplar al întâmpinării depuse de intimat.
Avocat, având cuvântul, învederează că are cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită termen pentru studiu. Solicită ca în probațiune, cu privire la înscrisurile care au reprezentat suportul întabulării, să se întocmească adresă către OCPI S pentru a se comunica încheierile de CF nr. 693/16.03.1966 și nr. 1934/21.09.1968 cu toate actele care au fost depuse. Apreciază necesar a se constata dacă respingerea cererii de restituire cu privire la cota considerată ca fiind trecută în proprietatea statului cu titlu de renunțare la succesiune este motivată pe o declarație autentică a autorului contestatoarelor și instanța să poată verifica dacă o asemenea declarație există, cu atât mai mult cu cât la dosar s-a depus o copie nesemnată.
Instanța, deliberând asupra cererii în probațiune, apreciază că nu este oportună și nu se impune a se efectua adresă la OCPI S pentru a ne comunica originalele actelor învederate întrucât acestea sunt depuse în copie la dosar, iar sarcina dovedirii contrariului revine intimatului pârât. Respinge cererea formulată de avocat.
Avocat declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, precum și față de cererea expresă de judecare a cauzei în lipsă, formulată de intimatul Primarul Municipiului conform art. 242 Cod procedură, constată încheiată faza probatorie, cauza fiind în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței, în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei în rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, modificarea sentinței și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Susține că instanța de fond nu a motivat hotărârea, deși s-a făcut referire la pretinsa donație și la faptul că nu există o hotărâre de constatare a nulității absolute a acesteia, nu se pronunță asupra motivelor de fapt și de drept invocate de contestatori. Mai mult, nu s-a pronunțat nici asupra cotelor indivize care li se cuvin, deși trebuia să se țină cont de faptul că restituirea se impunea în condițiile Legii 10/2001, contestatorii având calitatea de persoane îndreptățite, cu atât mai mult cu cât acest text legal nu impune obligația de a avea cetățenia română. Cu privire la cererea subsidiară, solicită instanței admiterea acțiunii cu acordarea cotei de 1/3 întrucât față de Legea nr. 250/2007 ce reglementează situația imobilelor preluate abuziv, în speță dreptul de proprietate a fost întabulat pe baza unei pretinse declarații de donație, care nu este semnată și nu are valoarea unei declarații exprese. În concluzie, față de faptul că instanța de fond nu a analizat și nu a restituit părțile comunei indivize, precum și faptul că nu s-a pronunțat asupra acestui drept de folosință special, precum și față de motivele așa cum au fost învederate în scris, solicită admiterea apelului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- contestatorii, au chemat în judecată Primarul Mun. S solicitând anularea Dispoziției nr. 2496/2.09.2009 și obligarea intimatului să emită o nouă dispoziție prin care să fie restituit în natură întregul imobil construcții înscris în CF 23874 S nr. top.474/II, 476/II și cota de 82% din părțile comune indivize reprezentând terenul clădit și neclădit în suprafață totală de 511 mp înscris în CF 923 S, nr. top. 474, 476; să se propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilele preluate abuziv înscrise în CF 23873 S nr. top 474/I, 476/I și părțile comune indivize înscrise în CF 923 S nr. top. 474, 476.
În motivarea acțiunii s-a arătat că antecesorii contestatorilor au fost proprietari ai imobilului revendicat, trecut la stat prin aplicarea Decretului nr. 223/1974, mai puțin în privința lui care a renunțat la dreptul său de proprietate în favoarea Statului.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii arătând că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut prin renunțare la drept, echivalent donației, pentru care nu există hotărâre judecătorească de anulare a renunțării la drept, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1210/2009 Tribunalul Sibiua respins contestația.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 lit.c din Legea nr. 10/2001 care limitează aplicarea procedurii speciale la acele renunțări la dreptul la proprietate ce au fost desființate prin hotărâre judecătorească. S-a considerat că termenii textului sunt clari, ei fac referire la orice fel de renunțare la dreptul de proprietate în favoarea altei persoane. În speță însă, nu s-a depus dovada anulării actului de cedare a dreptului pentru a putea dispune retrocedarea. În consecință, față de situația creată și de împrejurarea că textul legal nu permite retrocedarea, soluția de respingere a solicitării de restituire este corectă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel contestatorii prin care au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că instanța nu a motivat soluția pronunțată sub aspectul părților comune indivize aferente apartamentului restituit și nici cu privire la acordarea unui drept de proprietate asupra cotei de teren aferentă apartamentul restituit în natură.
Pe fondul cauzei se arată că nu se poate reține incidența prevederilor art. 2 lit.c din Legea nr. 10/2001 pentru renunțarea antecesoarei, deoarece această renunțare nu există, înscrisul depus la dosar fiind o declarație nesemnată de titularul acesteia. Mai mult, renunțarea la drept nu poate fi asimilată donației deoarece nu este făcută în formele cerute de lege.
O altă critică vizează acordarea dreptului de folosință specială asupra cotei de teren aferentă apartamentului, în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001 nu este condiționată de dovedirea de către notificatori a faptului că dețin cetățenie română. Această critică din contestație a fost sub nici un fel analizată de instanță.
Un alt aspect neanalizat de către instanță vizează faptul că intimatul a dispus restituirea cotei de 2/3 parte din apartament și nu și asupra părților comune indivize arătate în petitul acțiunii, deși aceste părți comune indivize sunt în proprietatea statului și trebuiau restituite împreună cu apartamentul.
Intimatul primarul Municipiului Sad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Inițial cauza a fost înregistrată pe un complet de recursuri, instanța recalificând calea de atac în prezenta cauză ca fiind apelul.
Curtea, analizând legalitatea și temeinica sentinței atacate, reține următoarele:
Contestatorii au sesizat instanța cu două petite principale de cerere, respectiv restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 23874 S și acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr. 23873 În motivarea celor două petite contestatorii aduc critici dispoziției emise de intimat și cu privire la cotele părți indivize aferente imobilului restituit parțial în natură precum și cu privire la dreptul de folosință specială asupra terenului aferent apartamentului restituit în considerarea calității de cetățean a contestatorilor.
Pronunțând soluția contestată în prezenta cauză, instanța fondului se rezumă a aprecia că restituirea cotei de 1/3 din imobilul înscris în CF nr.23874 S nu este posibilă raportat la art. 2 lit.c din Legea nr. 10/2001 deoarece antecesoarea contestatorilor a renunțat la dreptul de proprietate, iar renunțarea nu a fost anulată în instanță.
În sentință nu există nici o referire la cel de-al doilea capăt de cerere sau la criticile aduse dispoziției cu privire la cotele indivize sau dreptul special de folosință.
Or, potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În speță însă instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor petitelor cu care a fost investită și nu a cercetat toate criticile aduse dispoziției atacate, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
În acest sens s-a pronunțata în mod constant și CEDO, care înCauza Albina contra Românieia statuat că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența".
În speță, tribunalul a omis să răspundă argumentelor invocate de contestatori referitoare la acordarea de despăgubiri, restituirea cotelor părți indivize și dreptul de folosință specială asupra terenului, astfel că cererea contestatorilor nu a fost examinată în mod echitabil, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din CEDO.
Pe de altă parte, nu există o motivare convingătoare a instanței de ce renunțarea la drept a proprietarei a fost asimilată unei donații în condițiile în care nu îmbracă formalismul cerut de lege pentru aceste acte solemne și mai mult nu este semnată de "renunțătoare"; totodată, nu se arată de ce, neîncadrându-se în textul de lege care prevede limitativ situațiile în care nu este incidentă Legea nr. 10/2001, instanța a considerat că este necesar a se anula mai întâi pe cale judecătorească renunțarea la dreptul de proprietate și nici care este textul de lege care să prevadă o astfel de situație.
Constatând că tribunalul nu a soluționat fondul cauzei, Curtea apreciază că sunt incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de contestatorii, împotriva sentinței civile nr. 1210/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Sibiu.
(continuarea deciziei civile nr. 27/A/25.02.2010)
În rejudecare, instanța se va pronunța asupra tuturor capetelor de cerere și va răspunde tuturor criticilor aduse dispoziției atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorii, împotriva sentinței civile nr. 1210/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Sibiu.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.EL//8.03.2010
EL.7ex/8.03.2010
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
