Speta Legea 10/2001. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 27
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 01 februarie 2010 privind acțiunea formulată de reclamantele -, -, cu domiciliul ales în Tg.J,-, județul G, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG. J, PRIMARUL MUNICIPIULUI TG., având ca obiect legea 10/2001, trimisă spre rejudecare în urma casării deciziei nr. 200 din 08 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-( nr. în format vechi 1138/Civ/2006, prin decizia nr. 8367 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Dezbaterile din ședința publică din data de 01 februarie 2010 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra acțiunii civile de față:
1. Prin sentinta civila nr. 111 din 22 aprilie 2003 Tribunalul Gorja respins actiunea formulata de reclamantele -, -, cu domiciliul ales în Tg.J,-, județul G, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG. J, PRIMARUL MUNICIPIULUI TG..
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a avut in vedere urmatoarele considerente de fapt si de drept:
Prin actiunea precizata ulterior si au chemat in judecata Primarul mun. Tg jiu si Consiliul Local Tg J, solicitand restituirea in natura a suprafetei de 3456 mp situata in Tg J- cu vecinatatile mentionate in cererea de chemare in judecata, respectiv a suprafetei de 1136 mp, situata in acelasi punct. Imobilele in litigiu au constituit proprietatea autorilor si pentru reclamanta si si pentru reclamanta.
Instanța a reținut ca reclamantele, în calitate de moștenitoare ale autorilor lor, au obținut restabilirea situației anterioare prin hotărâri judecătorești pronunțate in acțiuni de drept comun, ca tereneurile nu por fi restituite în natură fiind rezultatul amenajărilor hidroenergetice ale răului J și fac parte din domeniul public de interes local, fiind cuprinse în anexa 2 HG 973/2002.
De asemenea, prima instanță a reținut că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii 10/2001, măsuri pe care însă, nu le-au cerut.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti au declarat apel reclamantele, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
2. Prin decizia civila nr. 263 din 10 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiovaa admis apelul declarat de reclamante, a anulat sentinta si a retinut cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a avut in vedere necesitatea efectuării unei cercetări locale și pentru lamurirea tuturor imprejurarilor de fapt.
3. Prin decizia civila nr. 391 din 28 noiembrie 2003 Curtea de Apel Craiovaa admis actiunea si a obligat paratii sa restituie in natura ambelor reclamante suprafata de 4292 mp situata in Tg. J intre SC srl si-.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele considerente de fapt si de drept:
Reclamantele au probat dreptul de proprietate al autorilor asupr terenurilor in litigiu, cat si calitatea de persoane indreptatite in sensul legii 10/2001. De asemenea, a stabilit ca din constatarile cercetarii locale efectuate, a rezultat ca terenul este liber de constructii sau utilitati publice, la data deplasarii fiind observata doar o activitate de comert ambulant cu produse agricole de sezon, produsele fiind depozitate direct pe pamant, neexistand nici un fel de dotare cu asezare fixa, iar conducta de termoficare care traversa terenul, era dezafectata.
Sustinerea primariei in sensul ca terenul in litigiu a fost creat prin amenajarea malului si apelor raului J, a fost inlaturata pe considerentul ca din actele de proprietate ale autorilor reclamantelor, rezulta ca in partea de vest terenul se invecina cu apa raului J si deci, profita proprietarului, terenul la care s-a alipit. De asemenea, s-a retinut ca nici suprafata de teren betonata amplasata in partea de NV, nu poate constitui un impediment la restituire, deoarece nu are nicio dotare, fiind folosita anual de Pasre, pentru sacrificarea animalelor.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs parartii, criticand-o pentru nelegalitate.
4. Prin decizia civilă nr. 5516 /22.06.2005, Baa dmis recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Mun. Tg. J și Primarul Mun. Tg. J împotriva deciziei nr. 391/28.11.2003 a Curții de Apel Craiova, secția Civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a avut in vedere urmatoarele considerente: actele de proprietate ale autorilor ambelor reclamante nu menționau întinderea suprafeței de teren, ci numai vecinătățile pe una din laturile proprietății figurând râul
Intrucat paratii au sustinut constant ca terenurile in litigiu sunt rezultatul amenajarilor hidrotehnice ale raului J, obtinute prin regularizarea cursului acestuia si, prin urmare nu puteau face obiectul dreptului de proprietate al autorilor, iar pe de alta parte, reclamantele au invocat dispozițiile art. 42(2) din Legea nr. 107/1996, instanța de apel era datoare să determine întinderea suprafețelor de teren ce au aparținut autorilor reclamantelor, la momentul preluării de către stat. De asemenea, pentru stabilirea întinderii suprafețelor de teren ce au aparținut autorilor reclamantelor trebuiau confruntate actele de proprietate ale acestora cu procesele - verbale de naționalizare a imobilelor.
S-a indicat instanței de trimitere să verifice susținerile potrivit cărora, terenul solicitat a fost creat ca urmare a lucrărilor de regularizare a râului J și în caz afirmativ să stabilească întinderea acestei suprafețe de teren și dacă urmare regularizării râului s-a obținut o de teren în plus la linia de hotar cu proprietatea reclamantelor. S-a conchis ca, in rejudecare trebuie administrate toate probele necesare pentru a se stabili suprafata de teren solicitata in raport cu actele de proprietate si lucrarile de regularizare a raului De asemenea, s-a stabilit ca se impune sa se verifice si celelalte critici formulate de parati si sustinerea reclamantelor privind incidenta in cauza a disp. art. 42 alin. 2 din Legea 107/1996.
5. Prin decizia civilă nr. 200 din 8.03.2007, rejudecând pricina după casare, Curtea de Apel Craiovaa respins acțiunea reclamantelor, reținând că din actele translative de proprietate depuse de reclamante nu rezultau suprafețele de teren deținute în proprietate de autorii acestora și avându-se în vedere că imobilele din Tg. J str. 14 oct. Nr. 84 (respectiv actual nr. 86 și nr. 88) au fost deja restituite în natură în baza hotărârilor definitive pronunțate în cererile de revendicare promovate potrivit dreptului comun, a rezultat că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate în sensul cerut de dispozițiile art. 23 din Legea 10/2001 republicată și respectiv a îndreptățirii reclamantelor la măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Mai mult, în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 24(1) din Legea 10/2001, din dosar rezultând că actele de preluare nu au individualizat terenurile solicitate de reclamante, în cuprinsul proceselor verbale și al anexelor făcându-se referire numai la construcțiile de la adresele menționate. Astfel, cele două imobile nu figurau în tabelul anexă la Decretul de expropriere nr. 954/1967, iar în planul de situație nu sunt evidențiate aceste proprietăți.
Pe de altă parte, expertul a evidențiat în raportul său că terenurile solicitate de reclamante nu corespund ca și configurație cu situația din anul preluării de către stat.
Prin urmare, raportat la probele administrate, nu se poate reține că suprafețele de teren care au făcut obiectul notificării adresate de reclamante au fost preluate abuziv de stat conform cerinței art. 2 din Legea nr. 10/2001 și, de altfel, terenul identificat prin raportul de expertiză aparținea domeniului public de interes local conform HG nr. 973/2002, anexa nr. 2 și prin urmare era potrivit cu art. 7 din legea nr. 213/1998 imprescriptibil, inalienabil și insesizabil.
De asemenea, în speță nu erau aplicabile dispozițiile art. 42 din Legea 107/1996 a apelor, întrucât textul menționat se referea la situația modificării eac ursului apelor, în speță, cursul râului J s-a modificat ca urmare a lucrărilor de regularizare.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantele și, prima prin procurator Gh. iar a doua prin procurator, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, susținând că în ceea ce privesc terenurile notificate, după naționalizarea construcțiilor de pe- și respectiv 86, acestea au rămas părăsite, nefolosite de nimeni, s-au transformat în și au fost ocupate în anii 1987-1988 drept organizare de șantier de fostul Tg. J care le-a utilizat până în anul 2000 când și-a ridicat organizarea de șantier. Prin urmare, terenurile în litigiu nu au fost preluat de stat ca efect al naționalizării, motiv pentru care nu au format obiectul acțiunilor de revendicare de drept comun întrucât nu erau deținute și folosite la acea dată de Primăria Mun. Tg. J, Statul Român prin DGAFP G sau Tg. J, pârâții din dosarele de revendicare.
Respectivele terenuri au fost ocupate abuziv de către Consiliul Local al mun. Tg. J ca reprezentant legal al Mun. Tg. J abia în anul 2000, după ce SC SA și-a ridicat organizarea de șantier, astfel că reclamantele erau îndreptățite a notifica restituirea terenurilor în dispută de la instituția primarului.
Pârâții au pretins că terenul reprezentând curțile construcțiilor naționalizate, nu ar fi avut în continuare spre vest, adică spre râul J și grădini anexe, pentru că dincolo de zidul de gard curgea Iazul.
Recurentele au învederat că expertul a identificat terenurile în varianta existenței acestui al așa cum a fost definit în, delimitând suprafața teren în trei părți, așa cum era conform unei hărți topografice din 1960.
În această variantă expertul a stabilit că anterior anului 1960 autorii reclamantelor au avut în acest punct o suprafață de teren compusă din 2 parcele despărțite de brațul artificial al, la est și la vest de respectivul braț și anume 627 mp și 567 mp pentru și 1971 mp și 1961 mp pentru, parcele ce totalizau 5026 mp la care se puteau adăuga suprafața de 1302 mp fosta albie a brațului secundar Iazul, dispărut prin regularizarea și prin urmare suprafața totală raportat la actele de proprietate era înainte de anul 1960 de 6328 mp.
Expertul a identificat separat curțile caselor și atelierelor de tăbăcărie naționalizate în anul 1950, ca fiind de 428 mp + 233 mp pentru și 1776 mp + 560 mp pentru și separat suprafețele ce sunt cuprinse în actele de proprietate în continuarea vestică a acestor curți, ca fiind posibile de restituit fizic, respectiv 943 mp pentru și 4809,87 mp pentru ținând seama de faptul că prin notificarea formulată, cele două reclamante nu și-au precizat suprafața de teren.
Instanța de apel nu a dat nici o interpretare celor două rapoarte pe aspectele menționate, referindu-se doar la terenurile naționalizate drept curtea caselor ceea ce este însă greșit, întrucât s-a ignorat faptul că celelalte terenuri au fost preluate după 1978 din dispoziția organelor locale, motiv pentru care nu au figurat în decretul de expropriere nr. 954/1967 și nici în planul de situație.
Ambele expertize au stabilit indubitabil că prin amenajarea hidrotehnică a râului J nu numai că nu s-a obținut vreo porțiune de teren în plus, pe cale artificială, dar a fost diminuată fosta proprietate a autorilor notificărilor prin lărgirea cursului fostei albii minore a râului J, proprietate care în 1960, potrivit hărții topografice a Oficiului de cadastru Tg. J, se întindea pe 6418 mp.
Astfel, greșit și neargumentat, instanța de apel a înlăturat concluziile celor două rapoarte de expertiză cu privire la obiectivele pe care ea însăși le-a dispus. Din această perspectivă, instanța de apel nu a respectat îndrumările obligatorii date de prin decizia de casare și și-a însușit punctul de vedere al pârâților, care însă nu este susținut de probe, pronunțând o decizie contară tuturor celor trei rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
În ultimul motiv de recurs reclamantele au criticat decizia instanței de apel sub aspectul netemeiniciei și nelegalității ultimelor două fraze din considerentele acesteia potrivit cărora terenul solicitat ar face parte din domeniul public de interes local conform HG 973/2002 când în realitate după primul ciclu procesual o suprafață de 4292 mp a fost cumpărată în baza deciziei nr. 391/2003 de către procuratorii reclamantelor și intabulat în CF.
Recurentele au învederat că suprafața de 4809 mp teren în litigiu nu a ieșit niciodată din proprietatea autorilor reclamantelor, limita vecinătății vestice a terenurilor notificate fiind una ă, adică râul J care prin actualul curs amenajat hidrotehnic a micșorat suprafața terenurilor reclamantelor și nu a determinat sporirea suprafeței terenurilor printr-o adăugare artificială la fostele suprafețe, așa cum existau ele înainte de anul 1960 când s-a întocmit o hartă topografică a terenurilor.
6. Prin decizia civila nr. 8367/11 decembrie 2007, ICCJ a admis recursul declarat de reclamante împotriva deciziei 200/8.03.2007 a Curții de Apel Craiova, pe care a casat-o cu trimitere aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel s-a avut în vedere că prin notificarea 668/N/17.10.2001 și, în calitate de foste proprietare ale imobilelor case de locuit și anexe situate în Tg. J- și 88, imobile redobândite prin sentința nr. 195/17.09.1998 a Tribunalului Gorj, devenită irevocabilă și ulterior înstrăinate, au solicitat Primăriei Mun. Tg. J restituirea în natură a suprafeței de teren înlimiteleposibile, situată la vest de limita gardului împrejmuitor al imobilelor de la numerele precizate și drumul public paralel cu str. 14 Octombrie. De asemenea au cerut terenul cuprins între drumul public menționat și albia minoră (digul consolidat) al cursului regularizat al râului J pe același aliniament est-vest cu vecinătățile e existente.
Prin acțiunea precizată ulterior, notificatoarele au solicitat restituirea către a suprafeței de 3456 mp teren situat în intravilanul mun. Tg. J- cu vecinătățile precizate, iar către a suprafeței de 1136 mp, teren situat în același punct cu vecinătățile arătate în acțiune, învederând că imobilele pretinse au constituit proprietatea autorilor și, respectiv și și au fost preluate fără titlu de către stat.
Constant, paratele au aratat ca reclamantele si-au redobandit dreptul de proprietate asupra imobilelor in litigiu in cadrul procesului in revendicare desfasurat anterior legii 10/2001 si ca terenul solicitat in prezent este rezultatul amenajarilor hidrotehnice ale raului J si care, oricum face parte din domeniul oublic potrivit HG 973/2002.
Expertiza efectuată în primul ciclu procesual a delimitat terenurile solicitate ca fiind în suprafață de 3483 mp în ceea ce o privește pe între- și malul râului J - regularizat prin lucrări hidrotehnice din care 233 mp ocupat de drumul deschis în anul 2002, iar în partea de vest de o platformă betonată în suprafață de 1084 mp pe care se desfășoară piața de cereale. Pentru terenul apare situat între- și malul râului J regularizat prin lucrări hidrotehnice având o suprafață de 1125 mp din care 75 mp ocupați de drum deschis în anul 2002, iar în partea de vest de o platformă betonată de 350 mp pe care se desfășoară piața de cereale.
Prin decizia nr. 5516/22.06.2005 Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a casat decizia instanței de apel pronunțată în primul ciclu procesual, reținând că în cauză nu s-a stabilit întinderea suprafețelor de teren ce au aparținut autorilor reclamantelor, sens în care era necesar să se confrunte actele de proprietate ale acestora cu procesele verbale de naționalizare a imobilelor.
După casare, reclamantele și-au reformulat actiunea în sensul restituirii în natură a suprafeței de 4328 mp teren cu vecinătățile precizate, teren preluat faptic în 1968 după ce de construcții hidrotehnice Tg. Jaî nceput regularizarea râului J și care nu a intrat sub incidența Decretului nr. 92/1950.
O prima expertiza tehnica efectuata de exp. ing., pentru identificarea terenurilor in litigiu, a fost inlaturata urmare a obiectiunilor formulate de ambele parti, dispunandu-se efectuarea unei noi lucrari, avand ca obiective: intinderea reala a terenurilor notificate in raport cu actele de proprietate; suprafata si amplasamentul terenului detinut de autori inainte de preluarea de catre stat; daca exista identitate intre aceste terenuri;daca terenul este rezultatul regularizarii cursului J si in caz afirmativ, care este intinderea acestuia;a s-a obtinut o de teren in plus la limita proprietatii autorilor; care este suprafata ce poate fi restituita reclamantelor.
Răspunzând la obiectivele fixate, expertul a concluzionat că întinderea reală a terenurilor notificate potrivit cu actele de proprietate ale autorilor reclamantelor era în suprafață de 943,56 mp, iar cel revendicat de de 3866,31 mp. S-a arătat că terenurile notificate nu mai corespundeau ca și configurație cu situația din anul preluării de către stat (1948 - 1950), identificarea fiind făcută în raport de actele de proprietate ale autorilor reclamantelor și de două hărți topografice din 1960 și respectiv 1980.
Referitor la cel de-al doilea obiectiv expertul a învederat că la naționalizare, autoarei reclamantei i s-au preluat abuziv doar casele de locuit aflate pe o suprafață de 516,60 mp, iar autoarei reclamantei i s-a preluat casa de locuit, fără a se menționa suprafața de teren aferentă. A învederat că terenul cu regim de C de C forma obiectul prezentului litigiu având în vedere și vecinătățile specificate în notificări.
Referitor la terenul în suprafață de 4809,87 mp identificat de expert, acesta a specificat că respectiva suprafață de teren nu a fost creată ca urmare a lucrărilor de regularizare a cursului râului J, suprafața inițială fiind diminuată.
De asemenea, ca urmare a regularizarii cursului raului J, nu s-a obtinut teren in plus in linia de hotar cu proprietatea reclamantelor, in partea de vest.
În ceea ce privește suprafața de teren ce poate fi efectiv restituită în natură, aceasta era de 4809,87 mp și nu era afectată de utilități publice și construcții din care 943,56 mp a aparținut autorilor reclamantei, iar 3866,31 mp autorilor reclamantei.
Împotriva acestei expertize au formulat obiecțiuni Consiliul Local al mun. Tg. J și Primarul Mun. Tg. J învederând că la obiectivul vizând stabilirea întinderii reale a terenurilor notificate, expertul s-a limitat a constata că întinderea actuală a suprafețelor solicitate fără să le compare cu actele de proprietate ale reclamantelor, iar planurile puse la dispoziție demonstrau că vechiul curs al care avea mai multe brațe, se afla în imediata vecinătate a limitei de apus a fostelor tăbăcării, pe acest amplasament existând construcții realizate după anul 1970. Or, expertul a translat fostul curs al spre apus, in timp ce plansele topografice atesta ca se afla spre rasarit.
La cel de-al doilea obiectiv privind stabilirea suprafeței de teren și amplasamentul acestuia deținut de autorii reclamantelor la naționalizare, expertul a evitat să transpună pe plan suprafața concretă naționalizată, deși cel puțin în ceea ce o privea pe reclamanta a avut la dispoziție planul de situație întocmit de naționalizare, iar în ceea ce o privea pe reclamanta exista procesul verbal nr. 9 în care se menționa fără echivoc suprafața aferentă tăbăcăriei naționalizate. Expertului i-a fost pus la dispozitie si planul tabacariei de la sud de fosta tabacarie pe care era evidentiat bratul raului J, din care rezulta lungimea reala a proprietatii de 3 ori mai decat cea gasita de expert, iar zidul de nu a apartinut autorilor, fiind edificat in anul 1970.
Referitor la obiectivul nr. 4 pârâții au susținut că suprafața de teren identificată la obiectivul 1 provenea din lucrările de amenajare hidrotehnică a râului J, iar calificarea acestui aspect se putea face prin solicitarea și examinarea documentelor de la SC SA, documente care evidențiau mutarea spre apus a cursului râului Răspunsurile date de expert la obiectivele 6 și 7 reprezentau exclusiv solicitările reclamantelor, întreaga expertiză reflectând o situație neconformă cu actele doveditoare.
La rândul lor, reclamantele au cerut înlăturarea obiecțiunilor formulate de pârâți la raportul de expertiză tehnică, argumentând veridicitatea constatărilor expertului. La data de 8.03.2007 instanța de apel a respins obiecțiunile formulate de pârâți ca neîntemeiate.
Soluționând cauza în fond, aceeași instanță a înlăturat concluziile expertului, referindu-se exclusiv la constatarea acestuia, potrivit căreia terenurile solicitate de reclamante "nu corespund ca și configurație cu situația din anul preluării de către stat".
În ceea ce o privește reclamanta din certificatul nr. 3654/28.10.1991 emis de Filiala Arhivelor Statului G, rezultă că în afara clădirilor înscrise în registrul nr. 13 la nr. matricol 548 la Administrația financiară a jud. G, autorul acesteia figura cu un teren viran în suprafață de 1422 mp în str. 14 Octombrie fără a se preciza numărul pentru care a plătit impozit fără întrerupere în perioada 1942 - 1950, mențiune făcută în registrul nr. 12 nr. matricol 674, fila rolului fiscal fiind barată cu cerneală roșie, făcându-se mențiunea "s-a dat la scădere acest teren există construcții naționalizate".
Expertiza a individualizat o suprafață de 943,66 mp din acest teren. Referitor la reclamanta expertiza tehnică efectuată în apel a identificat o suprafață de 3866,31 mp cu vecinătățile precizate în raport, identificare ce a avut în vedere actele de proprietate ale autorilor și.
Prin decizia de casare ICCJ a indicat instanței de trimitere ca pentru stabilirea suprafețelor de teren ce au aparținut autorilor reclamantelor să se procedeze la confruntarea actelor de proprietate ale acestora cu procesele verbale de naționalizare și să se verifice, prin administrarea tuturor probelor necesare, susținerile potrivit cărora terenul solicitat a fost creat ca urmare a lucrărilor de regularizare a râului J,
Din observarea expertizei tehnice efectuate în cauză, a rezultat că expertul nu a analizat procesele verbale de naționalizare și nu a avut în vedere nici documentația întocmită de SC SA cu ocazia amenajării hidroenergetice a râului J, concluziile expertizei pe acest aspect fiind neconcludente cauzei.
Prin urmare, nerespectarea îndrumărilor instanței de casare a făcut ca în cauză să nu poată fi stabilită situația juridică a terenurilor pentru care s-a formulat notificarea, respectiv dacă acestea au aparținut autorilor reclamantelor, fiind preluate faptic de stat, așa cum constant au susținut acestea, ori dimpotrivă reprezintă rezultatul lucrărilor de amenajare a râului J așa cum au pretins pârâții.
Pe cale de consecinta, ICCJ a dispus ca in cauza se impune efectuarea unei noi expertize tehnice avand in vedere obiectivele stabilite prin prima decizie de casare si care sa examineze, pe langa documentatia existenta si pe cea aflata la SC SA, de natura a evidentia daca a avut loc mutarea spre apus a raului J, urmand a se administra si alte dovezi, daca apare necesar pentru a se stabili apartenenta terenurilor solicitate de reclamante.
7. In rejudecare s-a format Dosar nr-, cu prim termen la data de 3 noiembrie 2008.
Potrivit disp. art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Prin urmare, la termenul din 3 noiembrie 2008, instanța de rejudecare a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, avand ca obiective:
1- stabilirea amplasamentului suprafețelor de teren preluate prin naționalizare de la autori:
2 - stabilirea întinderii suprafețelor de teren ce au aparținut autorilor reclamantelor cu mențiunea ca în mod expres expertul să confrunte actele de proprietate, procesele verbale de naționalizare a imobilului, actele depuse la acest termen de procuratorul reclamantelor și să aibă în vedere documentație întocmită de către HIDROTEHNICE cu ocazia amenajării hidroenergetice a râului J;
3 - să se stabilească dacă acest teren a aparținut autorilor reclamantelor sau a fost creat ca urmare a lucrărilor de regularizare a râului J și în caz afirmativ, să stabilească întinderea acestei suprafețe de teren și dacă, urmare a regularizării râului s-a obținut o de teren în plus, la limita de hotar cu proprietatea reclamantelor.
De asemenea, s-a pus in vedere partilor sa depuna la dosar orice alte inscrisuri relevante privind apartenenta terenului in litigiu.
La termenul din 17 noiembrie 2008, fost desemnat expert prin tragere la sorti, potrivit art. 202 alin. 1 Cod procedura civila, in persoana ing., iar onorariul de expert a fost stabilit in sarcina reclamantelor.
La data de 17 februarie 2009 s-a depus la dosar raportul de expertiza dispusa in cauza - filele 38 - 43 dosar C, iar la termenul din 2 martie 2009, la cererea ambelor parti s-a acordat termen pentru observarea lucrarii si formularea de eventuale obiectiuni. La acelasi termen, reclamantele prin procurator, au solicitat administrarea probei testimoniale, discutia prorogata pentru termenul acordat. Prin proba solicitata, reclamantele au aratat ca tind sa dovedeasca modul de folosire a terenului aferent și aflat în continuarea tabacariei, anterior preluarii de catre stat.
Paratele Primaria si Consiliul local au formulat obiectiuni la raport - filele 48 - 85, iar la termenul din 30 martie 2009, s-a prorogat discutia asupra acestora, avand in vedere pe de-o parte, faptul ca expertul nu a raspuns la obiectivul 3 fixat de instanta (observarea documentatiei de amenajare a raului J), fiind inaintata adresa in acest sens pentru a raspunde si, pe de alta parte, a fost incuviintata, exclusiv pe starea de fapt anterioara preluarii de catre stat a terenurilor, proba cu martorii si - propusi de catre reclamante.
Expertul desemnat a raspuns la adresa inaintata de instanta privind obiectivul 3 al expertizei, la data de 24 aprilie 2009 - fila 93 dosar
Parata Consiliul local a depus Note scrise si copii executate de Arhivele statului privind Declaratii globale pentru impunerea proprietatilor cladite si asimilate lor, pe anul 1950 ale autorilor reclamantelor, sustinand ca acestia au avut in proprietate doar terenurile aferente tabacariei si care au fost nationalizate si ulterior revendicate pe dreptul comun - filele 94- 104.
La termenul din 27 aprilie 2009 au fost audiati martorii incuviintati sub prestare de juramant, declaratiile acestora fiind consemnate, semnate si atasate la dosar - filele 105 - 106. S-a luat act ca paratii nu inteleg sa propuna proba cu martori, avand in vedere ca nu sunt in masura sa nominalizeze persoane care sa cunoasca situatia veche de fapt si ca au avut posibilitatea sa adreseze intrebari martorilor propusi de reclamante si audiati sub prestare de juramant in sedinta publica.
La data de 25 mai 2009 expertul desemnat a raspuns la obiectiuni - filele 123 - 124, iar reclamantele prin procurator au depus Note scrise, reiterand punctul lor de vedere cu privire la intinderea terenurilor in litigiu, fiind aduse argumente in acest sens, elemente si imprejurari din declaratiile martorilor audiati si din concluziile expertizei.
La termenul din 25 mai 2009, s-a dispus amanarea cauzei avand in vedere data depunerii lucrarii si disp. art. 209 alin. 1 Cod procedura civila.
Pentru termenul din 22 iunie 2009, parata Primaria a formulat prin Note scrise obiectiuni la Raport asa cum a fost completat, solicitand refacerea expertizei, intrucat nu s-a raspuns in mod corespunzator la niciunul din obiectivele fixate de instanta in raport si cu indrumarile deciziei de casare.
Reclamantele prin procurator nu s-au opus refacerii expertizei pentru a evita o noua casare, dar avand in vedere numarul mare de expertize realizate in cauza, au aratat ca se impune realizarea unei noi expertize de catre un nou expert, dar din alt judet, de exemplu D, iar nu din judetul
La data de 2 iulie 2009, reclamantele prin procurator au depus noi Concluzii la dosar, prin care au reiterat acelasi punct de vedere cu privire la caracterul intemeiat al actiunii, punct de vedere exprimat si la data de 25 mai 2009. De asemenea, au invocat faptul ca ultimele obiectiuni depuse la dosar de catre parata Primaria Tg. J nu poarta semnatura Primarului si ca intelege sa invoce aceasta neregularitate. In caz ca Primarul nu isi insuseste aceste obiectiuni, a solicitat sa nu fi luate in seama.
La termenul din 6 iulie 2009, instanta a incuviintat efectuarea unei noi expertize in cauza, fiind numit expert prin tragere la sorti, din cadrul Biroului local de expertize de pe langa Tribunalul Dolj, in persoana ing., fiind stabilit onorariu in sarcina ambelor parti. S-a stabilit ca expertul sa raspunda la obiectivele fixate de instanta in sedinta de la 3 noiembrie 2008, sa identifice amplasamentul fostului al si sa aiba in vedere si obiectiunile formulate de parati si Notele scrise depuse de acestea. De asemenea, s-a pus in vedere consilierului juridic al paratei Primaria, sa depuna la dosar un exemplar al ultimelor Note scrise semnate de reprezentantul legal, Primarul municipiului. s-a remediat prin adresa primita sub nr. 33910/09.10.2009 - fila 173.
Raportul de expertiza s-a efectuat si s-a depus la dosar la data 19 octombrie 2009 - filele 176 - 187, pentru cand s-a amanat cauza pentru observarea lucrarii de catre parti, avand in vedere disp. art. 209 alin. 1 Cod procedura civila.
La data de 2 noiembrie 2009 paratii au formulat obiectiuni la raport, aratand ca expertul nu a raspuns in mod complet si corespunzator la niciunul din obiectivele stabilite de instanta, nelamurind suprafetele de teren preluate de la autori prin nationalizare, nelamurind daca Iazul facea parte din albia raului Invoca Planul orasului Tg. J din anul 1937 obtinut de la Arhivele statului G, care atesta faptul ca J avea in zona doua brate, doua cursuri de apa, imprejurare ce contrazice sustinerea vizand caracterul artificial al bratului denumit "Iazul ", acesta din urma avand o lungime de cca. 1000. si nefiind creat de localnici. Mai arata ca distanta de la str. 14 Octombrie la bratul ingust era de cca 50 si cea pana la cursul mai lat, era de aprox. 90 de Sustine, de asemenea, ca nu este dovedita afirmatia expertului potrivit careia prin regularizarea cursului raului J ar fi fost diminuata proprietatea autorilor reclamantelor si ca intreaga suprafata detinuta in zona de acestia a fost retrocedata in baza actiunii in revendicare promovata anterior. In orice caz, arata ca, in aceste conditii, o suprafata considerabila ca intindere ca cea identificata de expert ca ar fi susceptibila de restituire in natura, nu apartine municipiului Tg. J, fiind in proprietatea unei alte unitati detinatoare. Depune in acest sens adresa nr. 4669/2009 a SC SA cu anexe, in continutul careia se afirma ca terenul in litigiu este proprietatea sa conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis in anul 2001, fiind inscris in CF.
Reclamantele prin procurator au solicitat respingerea obiectiunilor ca neintemeiate, reiterand acelasi punct de vedere exprimat anterior prin concluziile scrise.
Le termenul din 16 noiembrie 2009, instanta a incuviintat obiectiunile formulate si a amanat cauza, cerand expertului sa formuleze raspuns, avand in vedere inscrisurile noi depuse dupa efectuarea lucrarii.
La data de 9 decembrie 2009, reclamantele prin procurator depun note scrise care exprima argumente suplimentare in sustinerea caracterului intemeiat al actiunii si arata ca o alta modalitate de a face dovada ca terenul in litigiu nu a apartinut autorilor reclamantelor ar fi fost aceea ca paratii sa produca dovezi directe cu privire la existenta altor proprietari. De asemenea, invoca in sprijinul ideii ca J nu a avut doua cursuri e de apa in zona, un Plan de situatie intocmit de un expert hotarnic in anul 1911, de care paratii au cunostinta, fiind depus de consilier intr-un dosar de contencios administrativ al Tribunalului Gorj. Din acest Plan rezulta ca in anul 1911 J avea aceiasi configuratie ca in anul 1960, de aici rezultand ca si anul 1937 - invocat de parati, avea aceiasi configuratie - fila 228. Sustine ca din acest Plan rezulta ca exista un canal deviat din la cca 100 de albie, care apartinea proprietarilor.
La termenul din 14 decembrie 2009, s-a dispus amanarea cauzei si s-a invederat expertului imprejurarea ca Planul de situatie al orasului Tg. J anexat la obiectiuni de catre parati - fila 214 urmeaza a fi luat in seama la formularea raspunsului, fiind confruntat de instanta cu originalul prezentat de parati si facuta mentiunea conformitatii de catre partea care l-a depus, conform art. 112 alin. 5 Cod procedura civila.
La data de 13 ianuarie 2010, s-a depus la dosar Suplimentul la Raportul de expertiza - filele 248 - 249, iar la termenul din 18 ianuarie 2010, s- acordat termen la 1 februarie 2010, la cererea ambelor parti pentru observarea raspunsului, avand in vedere depunerii si disp. art. 209 alin. 1 Cod procedura civila.
La data de 26 ianuarie 2010 reaclamantele prin procurator au depus concluzii scrise si planse fotografice privind terenul in litigiu.
La termenul de astazi, dosarul a fost strigat de doua ori, niciunul din parati nefiind prezent, nicio cerere nu a fost depusa la dosar in timp util si, de asemenea, nu au fost formulate la dosar in conditiile art. 212 alin. 2 Cod procedura civila, cereri pentru o expertiza contrarie sau noi obiectiuni la raport, desi s-a acordat termen in acest sens. Dupa inchiderea dezbaterilor, la dosar s-a depus cererea transmisa prin fax de catre parati, prin care s-a solicitat strigarea dosarului mai la urma - fila 280. Paratii nu s-au prezentat in instanta.
Pronuntarea s-a amanat la cererea reclamantelor prin avocat pentru depunerea de concluzii scrise.
S-au depus concluzii scrise la datele de 2 si 4 februarie 2010, numai de catre reclamante.
Actiunea este intemeiata si se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Pe baza actelor doveditoare depuse de reclamante, ca titulare ale Notificării și ca persoane care se pretind îndreptățite, a probelor administrate în cauză: înscrisuri, martori, cercetare locală, expertiză și pe baza analizei împrejurărilor de fapt și drept ale situației invocate în notificare, Curtea apreciază că: preluarea a fost abuzivă, dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor sunt dovedite, terenurile în litigiu fiind libere în sensul legii și susceptibile de restituire în natură.
Imobilele preluate în mod abuzivde stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 2. precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile legii 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 2. potrivit art. 1 - alin. (1) din lege.
Prin imobile, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în acest construcții, în conformitate cu disp. art. 6 alin. (1), din același act normativ.
În sensul acestei legi, prinimobile preluate în mod abuzivse înțelege: imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare, pre cum și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat, conform art. 2 alin. (1) lit. a și i din lege.
Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent,se restituie în naturăîn starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, potrivit rt. 9 din același act normativ .
Sunt îndreptățite, în înțelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora - potrivit art. 3 alin. (1) lit.
De prevederile acestei legibeneficiază și moștenitorii legalisau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi - în conformitate cu disp. art. 4 alin. (2) și (3) din același act normativ.
Existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, în absența unor probe contrare, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar, potrivit rt. 24 alin. (1) și (2) din lege.
Aplicând aceste dispoziții legale în cauză, Curtea reține: reclamantele - titulare ale Notificării 668/N/2001 formulată în termen legal, sunt moștenitoare legale, descendente gr. I, II ale autorilor 1. și - reclamanta și și - reclamanta - fiind incidente disp. art. 4 alin. 2 și 3 din lege.
Reclamantele, potrivit Notificării, nu au precizat "câtimea" pretențiilor, în sensul că nu au arătat exprimată în unitate de măsură MP, suprafața solicitată în natură, dar au dat suficiente elemente de determinare a acesteia, subliniind că la vest terenul solicitat poate fi restituit, darîn limitele e posibile, ca urmare a regularizării cursului râului
Terenurile în litigiu aflate în aceiași de teren și în continuarea celui aferent clădirilor și tăbăcăriei, au fost preluate de stat fără titlu,în fapt,cu ocazianaționalizării prin 92/1950, ocazie cu care autorii au fost deposedați de tăbăcărie și apartamente, numai acestea din urmă și terenul aferent construcțiilor și instalațiilor, fiind evidențiate în anexa la decretul de naționalizare, respectiv în procesele verbale de preluare - filele 55 - 58, 36 -42 și 52, dosar fond tribunal.
Stabilirea amplasamentului suprafețelor de teren preluate prin naționalizare de la autori, a reprezentat și obiectivul nr. 1 al expertizei realizate de expert desemnat, iar acesta, in urma confruntarii actelor de proprietate cu procesele verbale de nationalizare, a identificat terenurile in litigiu si a stabilit faptul ca sub incidenta nationalizarii nu au intrat decat cladirile si terenul aferent, acestea avand ca limita trotuarul str. 14 octombrie - la est, zidul de ce delimiteaza curtile pe latura vestica, iar pe axa nord-sud, fiind delimitate de proprietatile de la numerele 84 si 9o. Aceste imobile nationalizate au fost retrocedate reclamantelor anterior prin hotarari judecatoresti pronuntate pe dreptul comun si nu fac obiectul prezentei cauze.
Împrejurarea că terenurile în litigiu nu figureaza în actele de preluare a imobilelor de catre stat (naționalizare sau expropriere), nu este de natură să conducă la concluzia certă că acestea nu au aparținut în proprietate autorilor reclamantelor. Prin urmare, reclamantele nu se bucură de prezumția instituită prin art. 24 alin. 2 din lege, dar simpla posesie a statului prezumă o preluare abuzivă. Mai mult, din actele și lucrările dosarului, rezultă că în zonă, statul a dispus exproprierea unor suprafețe de teren, ceea ce demonstrează că la origine terenul a aparținut în proprietate privată.
De asemenea, statul nu a făcut dovada pozitivă a apartenenței terenurilor în litigiu altor persoane fizice, naționalizate sau expropriate după caz și care să facă obiectul legilor speciale de restituire. Aceasta dovada nu s-a făcut nici pentru malul stâng, nici pentru malul dreptul al râului, aceasta în situația în care s-ar confirma mutarea cursului râului În aceiași ordine de idei, o astfel de dovadă se putea face și în situația în care cursul nu s-a modificat semnificativ, dar s-ar confirma și existența celui de-al doilea curs (iazul ), caz în care pârâții ar fi putut produce dovezi cu privire la apartenența în proprietatea altor persoane (înainte de naționalizare/expropriere) a terenurilor dintre cele două cursuri.
Prin urmare, având în vedere și lipsa unor astfel de dovezi din partea pârâților, dovada proprietății este făcută cu actele de proprietate analizate în cele ce succed și singura problemă care se ridică pentru stabilirea întinderii drepturilor, este determinarea lămurirea înțelesului de "apa ", care figurează ca vecinătate pe latura de vest. Altfel spus, se ridică problema de a știi dacă este vorba de albia mare a răului J - regularizat ulterior sau de Iazul (canal, pârîiaș) - astupat ulterior. Din economia întregului probatoriu administrat în cauză, Curtea apreciază că proprietatea autorilor s-a întins înainte de preluarea de către stat, până la albia lată a răului J, iar nu până la iazul, acesta din urmă traversând proprietățile pe axa de la nord la sud și având o întrebuințare economică.
Actul de proprietate, contract de vânzare-cumpărare a lui (autorul reclamantei ) din anul 1924 nr. 6359/1049, prin care cumpără cu case pe o lățime de 8,8o m, atesta că una din curelele de pământ se invecina la sud cu, adică tot cu proprietatea, la răsărit cu str. 14 octombrie și la apus cu vechea albie a - filele 50 - 51 dosar fond tribunal. De asemenea, din registrul de transcripțiuni, în care s-a transcris actul nr. 11263/1930, rezulta ca bucata de pamânt din str. 14 octombrie nr. 86, este vecină la sud cu și la apus cu.
Cât privește proprietatea autorilor reclamantei, aceasta s-a dovedit prin actul de vânzare din anul 1940 - de casă, care se învecina la sud cu proprietatea și la vest cu apa - fila 33 dosar fond tribunal. În ceea ce o privește pe aceiași reclamanta din certificatul nr. 3654/28.10.1991 emis de Filiala Arhivelor Statului G, rezultă că în afara clădirilor înscrise în registrul nr. 13 la nr. matricol 548 la Administrația financiară a jud. G, autorul acesteia figura cu un teren viran în suprafață de 1422 mp în str. 14 Octombrie fără a se preciza numărul pentru care a plătit impozit fără întrerupere în perioada 1942 - 1950, mențiune făcută în registrul nr. 12 nr. matricol 674, fila rolului fiscal fiind barată cu cerneală roșie, făcându-se mențiunea "s-a dat la scădere acest teren există construcții naționalizate" - fila 34 dosar fond tribunal.
Declarațiile globale de impunere clădiri și imobile asimilate, depuse în rejudecare de către pârâți, nu sunt de natură să facă dovada contrară, având în vedere că terenurile în litigiu aflate dincolo de iazul nu erau aferente clădirilor impuse, având destinația de pășune, teren agricol.
Ulterior în zonă au avut loc și exproprieri prin 954/1967 ( pentru îndiguire și consolidare maluri) - 24.847 mp - fila 104 dosar fond tribunal, iar terenurile din lotul notat cu nr. 20, așa cum rezultă din tabelul individual al expropriaților, din care lipsesc 4 proprietăți, respectiv nr. 84, 86, 88 și 90, fiind socotite deja în proprietatea statului ca urmare a naționalizării din perioada 1948 - 1950, între pozițiile 18 și 19 din Tabelul anexă la decret filele 105 - 107 și plan de situație anexa la decret de expropriere - fila 110, dosar fond tribunal. Mai mult, prin acest decret de expropriere, spre vest, loturile tuturor persoanelor fizice expropriate, se întind până la albia râului De asemenea, în zonă a mai avut loc o expropriere prin 188/1986 (amenajare hidroenergetică a râului J), terenurile în suprafață de 20 ha. aparținând CAP Tg. J, fiind aprobată scoaterea din producția agricolă a unor terenuri, ocuparea și folosirea temporară a altor suprafețe, potrivit anexelor la acest decret.
Este de necontestat că limitele terenului în litigiu proprietatea autorilor reclamantelor au fost delimitate la est de str. 14 Octombrie și la vest de apa răului J și între aceste limite, terenul a rămas ca dimensiuni aproape la fel, fără a interveni modificări substanțiale prin amenajările hidroenergetice executate ulterior.
Într-adevăr, între cele două laturi extreme ale proprietăților, spre vest, mai exista un fir de apă, al cărui amplasament ar corespunde cu actualul drum pietruit (alee de la nord la sud pietruită cu balast - cercetare la fața locului fila 47 dosar 3348/civ/2003), până la care s-ar fi întins proprietatea reclamantelor - potrivit susținerilor pârâților.
Dar, această susținere este infirmată și de declarațiile martorilor audiați sub prestare de jurământ - în vârstă de peste 70 ani, care relatează din constatări proprii, destinația firului de apă Iazul și modul de folosire a terenului aflat dincolo de acesta. Potrivit acestora, distanța din str. 14 Octombrie până la mare, era de cca 130. Martorii declară că iazul lat de cca. 2, traversa toate terenurile aparținând proprietarilor, și că pe terenul de dincolo de iaz, i uscau pieile la. Pe teren se aflau sălcii, pomi, existând prundișuri, nisipuri și că fiecare tăbăcar avea o portiță în zidul aflat la extremitatea vestică și până la iaz erau cca. 7 - 8. Martora a fost vecină cu autorul. Familia sa nu a fost naționalizată, fiind considerați mici meseriași și exceptați de la naționalizare - fila 105 dosar. Martorul a copilărit în zonă și a aratat că și fotbal pe terenul aflat dincolo de iaz, că se trecea peste un podeț, că iazul avea o lungime de cca 200, fiind o buclă ce ieșea din J și se întorcea în J, fiind chiar amenajată de particulari /măcelari -, având o lățime de cca. 2 și o adâncime de cca. 1 - fila 106 dosar.
Astfel, Iazul nu se poate confunda cu râul J, fiind un pârâiaș care trecea prin spatele vechilor tăbăcării, pe proprietate privată, fiind lat de cca 2 și adânc de cca 1, astupat în prezent, traversând proprietățile persoanelor care desfășurau activități de tăbăcărie și abator în zonă, iar terenul aflat dincolo de iaz era teren arabil (, ), fiind preluat de stat in fapt, odată cu naționalizarea casei și tăbăcăriei.
În cauză nu sunt incidente disp. art. 42 alin. 2 din Legea apelor 107/1996, întrucât ipoteza normei se referă la situația în care un curs de apă își formează o albie nouă, părăsind în mod pe cea veche și la posibilitățile legale pe cale le au riveranii sau utilizatorii de apă, în această situație - ceea ce nu este cazul în speță. În orice caz, suprafața de teren rezultată prin astuparea este proprietatea persoanei care deține terenul traversat de acest fir de apă, în aceiași măsură și având aceiași situație juridică, cu cea a albiei firului de apă înainte de astupare.
Odată lămurit acest aspect, în cauză se mai ridică problema de a știi, dacă prin regularizarea râului J, albia acestuia ar fi fost restrânsă sau mutată mai spre vest, împrejurare care ar fi condus la adăugarea unei suprafețe de teren la extremitatea vestică a proprietăților în litigiu și la mărirea artificială a acestora.
Răspunsul corect la această întrebare este necesar pentru se stabili corect întinderea reală a proprietăților private înainte de preluare, regularizare și stabilirea corectă a suprafeței de teren ce poate fi restituită în natură, în sensul preîntâmpinării restituirii unor suprafețe mai mari decât li se cuvine și decât au deținut autorii.
La această întrebare a răspuns expertul desemnat în cauză, care a concluzionat că din documentația pusă la dispoziție de SC SA și prin raportare la topografică a mun. Tg. J din anul 1960, rezultă că în zonă nu s-a restrâns albia râului J și că s-a menținut cursul acestuia, iar prin construirea hidrocentralei și barajului s-a afectat terenul folosință pășune ocupate înainte de 1986 de mun. Tg. J și care proveneau la origine de la autorii reclamantelor.
Expertul arată că terenurile au fost delimitate folosindu-se puncte fixe de la fața locului: zidul de cărămidă la est, zona de protecție a amenajat - la vest, pe axa nord-sud - proprietățile vecinilor, iar continuitatea ( de pământ) pe lățime de la est la vest - proprietățile retrocedate pe dreptul comun reclamantelor și evidențiate în actele de naționalizare.
În concluzie, expertul arată că terenurile în litigiu nu sunt un efect al procesului de regularizare și de amenajare hidroenergetică a râului J, fiind dimpotrivă restrânse ca suprafață, din cauza executării lucrărilor amintite (construcții - cu cca 20 pe lungime) - filele 176 - 182 dosar.
Deosebit de elocvent și lămuritor în această privință, este răspunsul la obiecțiuni realizat de același expert.
Acesta arată că releveul clădirilor nu este relevant întrucât aceste clădiri nu mai există și oricum erau amplasate la stradă, până în iaz. De asemenea, planul tăbăcăriei face trimitere la vecinătatea vestică Iazul care nu trebuie confundat cu cursul al, acesta fiind limita de proprietate inclusiv la terenurile vecine de la sud și nord.
În ceea ce privește Planul de situație al orașului Tg. J din anul 1937 invocat de către pârâți, expertul arată că nu poate fi considerată o lucrare topografică de specialitate care să infirme documentația topografică din anul 1960 în raport cu care, expertiza a stabilit cursul râului J înainte de 1950 și a identificat terenurile în litigiu. Mai mult, expertul arată că Planul din anul 1937 nu cuprinde și nu arată poziționarea niciunei proprietăți particulare, ci doar a străzilor orașului și a cursului.
Expertul subliniază că din documentația pusă la dispoziție raportată la aerofotograma cadastrală a mun. Tg. J din anul 1960, rezultă indubitabil că în perioada 1911 - 1960, cursul râului J a fost unul și același și că firul de apă - canal (iazul ), transporta apă spre tăbăcăriile din zonă și nu poate fi apreciat ca fiind curs al. Dacă acest fir de apă ar fi fost cursul al râului, un zid de cărămidă nu avea cum să delimiteze o C de cursul unui râu important, s-ar fi erodat și nu ar fi existat și în prezent.
De asemenea, documentația tehnică deținută de SA, poziționează hidrocentrala și barajul așa cum sunt în prezent și, raportat la cursul din anul 1911 sau 1960, acestea atestă faptul că prin amplasarea lor, cursul a rămas aproximativ același și doar construcțiile au diminuat lungimea terenurilor - filele 248 - 249 dosar.
În ceea ce privește identificarea prin suprafață, dimensiuni și vecinătăți a terenurilor în litigiu ce pot fi restituite în natură, expertul nu a inclus și a ținut seama de partea de teren afectată, inclusiv de zona de protecție a hidrocentralei și barajului, întocmind o schiță riguroasă și completă în acest sens la scara 1:1000 - fila 183 dosar.
La data de 2 noiembrie 2009 pârâții au susținut pentru prima oară că, față de suprafața considerabilă ce se solicită la restituire, este posibil ca terenul în litigiu să nu apartină municipiului Tg. J, fiind in proprietatea unei alte unitati detinatoare, depunând in acest sens adresa nr. 4669/2009 a SC SA cu anexe, in continutul careia se afirma ca terenul in litigiu este proprietatea sa conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis in anul 2001, fiind inscris și in CF.
Or, o astfel de susținere a apartenenței și suprapunerii terenului în litigiu cu cel înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nu este probată, fiind contrazisă și de poziția constanță a pârâților de la data Notificării 2001 (anul emiterii și a Certificatului de atestare) și până în prezent, potrivit căreia terenul solicitat face parte din proprietatea mun. Tg. J - domeniu public din anul 2002. Mai mult, prin precizarea la acțiune formulată în fața tribunalului - fila 24 dosar fond, reclamantele solicită suprafețe de teren sensibil egale cu cele identificate în prezent ca fiind libere și posibil de restituit în natură.
De asemenea, proiectul autorității locale de amenajare în zonă a târgului datează din anii 1998 - 1999 și vizează o suprafață de cca. 18.000 mp - așa cum rezultă din - filele 30 - 39 dosar de contencios ad-tiv atașat nr. C/35/2002.
Prin urmare, în prezent terenul în litigiu face parte din domeniul public al mun. Tg. poz. 727 Anexa HG 973/2002 - în zonă urma a se edifica Târgul (cca. 18.000 mp). Dar, în prezent pe teren se află doar trei platforme asfaltate sau betonate și o copertină - potrivit expertizei și planșelor fotografice depuse la dosar, nefiind amenajat târgul și finalizat proiectul. În urmă cu 6 ani, cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de C după anularea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare - fila 47 Dosar 3343/civ/2003, instanța a constatat că în zona terenului în litigiu era improvizată o piață de produse agricole.
Aceste împrejurare de drept și de fapt nu reprezintă un impediment legal pentru restituirea în natură a terenurilor, autoritatea locală urmând a face ulterior demersurile legale pentru scoaterea terenurilor din domeniul public al municipiului, având în vedere apartenența în proprietatea privată a beneficiarilor legii speciale - reclamantele de astăzi - după predarea și punerea în executare a hotărârilor în condițiile și potrivit procedurii prevăzute de același act normativ.
Acestea sunt considerentele de fapt și de drept în baza cărora se va admite actiunea ca intemeiata, se va dispune restituirea în natură a terenurilor în litigiu, individualizate ca suprafață, dimensiuni laturi și vecinătăți în Anexa schiță nr. 3 Raportului de expertiză sing. ( fila 183 dosar fond Curtea de Apel - ), ce face parte integrantă din prezenta, în vederea executării, după cum urmează:
1. către reclamanta, suprafața de 1306 mp situată în mun.Tg.J,- ( fost 84 ).
2. către reclamanta, suprafața de 3793 mp situată în mun.Tg.J,- ( fost 86 ).
Se va lua act că reclamantele nu solicită cheltuieli de judecată în cadrul acestui proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea formulată de reclamantele -, -, cu domiciliul ales în Tg.J,-, județul G, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG. J, PRIMARUL MUNICIPIULUI TG. J, așa cum a fost precizată.
Dispune restituirea în natură a terenurilor în litigiu, individualizate ca suprafață, dimensiuni laturi și vecinătăți în Anexa schiță nr. 3 Raportului de expertiză sing. ( fila 183 dosar fond C de Apel nr- ), ce face parte integrantă din prezenta, în vederea executării, după cum urmează:
1. către reclamanta, suprafața de 1306 mp situată în mun.Tg.J,- ( fost 84 ).
2. către reclamanta, suprafața de 3793 mp situată în mun.Tg.J,- ( fost 86 ).
Ia act că reclamantele nu solicită cheltuieli de judecată în cadrul acestui proces.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 4 Februarie 2010.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
6 ex/5.03.2010
Tehnored.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
