Speta Legea 10/2001. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 270
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 19 octombrie 2009 privind contestația formulată de contestatorii, cu domiciliul în C,-, -. A,. 2, județul D, cu domiciliul în C,-, județul D, cu domiciliul în C,-, județul D, - - prin procurator, cu domiciliul în C,. lui, nr. 56, -. 2,. 20, județul D, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, reținută spre judecare în urma anulării sentinței civile nr. 232 de la 08 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, prin decizia nr. 30 de la 02 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția I Civilă și pt. Cauze cu Minori și de Familie, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 19 octombrie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra contestației de față;
La data de 17.07.2007, au chemat în judecată Primarul Mun.C, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea parțială a Dispoziției nr.13618/15.06.2007, de respingere a cererii de restituire în natură, obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 200 mp. iar în situația în care se va constata că restituirea în natură nu mai este posibilă, obligarea pârâtei la măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea acțiunii au arătat că au notificat Primăria pentru restituirea în natură a imobilului din - -, nr.21, compus din teren în suprafață de 200 mp. însă li s-a respins cererea de restituire în natură a terenului. Pentru suprafața de 198,14 mp. li s-au acordat despăgubiri, cu motivarea că este ocupat de utilități publice, iar pentru diferența de 1,84 mp. s-a apreciat că nu s-a făcut dovada proprietății.
Prin sentința civilă nr.232 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de reclamanții, -, --prin procurator, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUN C și PRIMĂRIA MUN
S-a reținut că prin Notificarea înregistrată sub nr.92/N/25.05.2001 la BEJ Asociația și, autorii reclamanților au notificat Primăria Mun.C, solicitând restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 200 mp. situată în C,-.
Prin Dispoziția nr.13618/2007, Primarul Municipiului C le-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la restituire, însă, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile privind restituirea în natură, a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, potrivit titlului VII din Legea nr.247/2005.
Pentru terenul în suprafață de 1,86 ( rezultați ca diferența între suprafața solicitată spre restituire de 200. și suprafața din buletinul clădirii de 198,14 pârâta apreciat că nu se face dovada proprietății, respingând cererea de restituire pe acest considerent.
Pentru suprafața de teren de 198,14, așa cum figurează în Buletinul Clădirii, s-a propus acordarea de despăgubiri, arătându-se, în motivarea Dispoziției, că terenul este ocupat de utilități publice realizate, respectiv platforma amenajată pentru gunoi, necesară pentru buna exploatare a construcțiilor deja executate, fiind imposibilă restituirea în natură.
Tribunalul a constatat că Dispoziția nr.13618/1997 a fost corect emisă respectând dispozițiile legale.
Astfel, în ceea ce privește suprafața de 1,86 în mod just prin dispoziție s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada proprietății.
În absența unor acte de proprietate care să dovedească că suprafața totală terenului din-, a fost de 200. și, de asemenea, în absența unor acte normative sau de autoritate prin care să se fi dispus măsura preluării sau să se fi pus în executare această măsură pentru o suprafață totală de 200 ( adică inclusiv cei 1,86 ), constatările din raportul de expertiză, bazate în special pe relatările reclamanților, sunt nerelevante sub aspect probator.
Dovada proprietății, în acest domeniu se poate face doar cu acte de proprietate sau potrivit art. 22 indice 1 din Legea nr.10/2001 întinderea dreptului de proprietate se poate prezuma în temeiul actelor normative sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Ori, singura dovadă de care se prevalează reclamanții, referitoare la întinderea dreptului de proprietate cu privire la terenul preluat de stat, constituie Buletinul Clădirii, în care figurează suprafața totală de 198,14
Diferența de 1,86. teren solicitată de reclamanți ( până la 200. cât se cere prin Notificare ) nu se regăsește în actele de proprietate, actele normative sau de autoritate prin care s-a dispus sau pus în executare măsura preluării.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert tehnic ing. (filele 7-13, volumul II ), din suprafața de 200 revendicată de reclamanți, o suprafață de 18,86 ( 4,1 4,6 m ) este ocupată de o rampă de gunoi, betonată și împrejmuită pe trei laturi cu gard de sârmă.
altă suprafață de 4,62 ( 0,6 7,7 m) este ocupată de un hidrofor - centrală termică - la subsol, fiind de asemenea împrejmuită cu gard de sârmă.
Pe suprafață de 20. ( 2 m 10 ) se află un trotuar de acces locatari și pietoni pe lângă blocul J K.
Pe o suprafață de 4,5 se află o scară betonată de acces pietonal la trotuar.
Diferența de teren rămasă liberă de 152 reprezintă domeniu public, zonă, alei de acces, după cum rezultă și din fotografiile depuse la dosar ( filele 20-24, volumul II ), fiind dispusă practic între blocuri ( bloc K, Bloc J, schiță raport, fila 31 ).
Prin urmare, restituirea în natură nu este posibilă, suprafața de teren solicitată fiind afectată unor servituți legale și amenajări de utilitate publică, situație în care măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent ( art. 10 alin.2 din Legea nr. 10/2001).
Obiectivele situate pe teren, așa cum au fost descrise de expert,se încadrează în categoria servituților legale și amenajărilor de utilitate publică, reglementate de art. 10 alin.2 din lege, iar nu în categoria construcțiilor sau lucrărilor de interes public prevăzute de art.3 și 3 indice 1 al aceluiași articol, pentru a se putea aplica aceste din urmă dispoziții legale, întrucât lucrările de investiții de interes public presupun existența unor lucrări mai ample, de dimensiuni sau valoare economică ridicate.
Prin urmare, s-a considerat că platforma de gunoi betonată cu lungimea de 4,6 și lățimea de 4,1 nu constituie o construcție sau o lucrare de investiții de interes public în sensul dispozițiilor art. 3 și 3 indice 1, ci o amenajare de utilitate publică, situație în care în mod corect s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent.
Aceeași este situația spațiilor verzi, fiind amenajări de utilitate publică, trotuarul și calea de acces fiind servituți legale, ca și lucrarea privind hidroforul termocentralei.
Cu privire la această ultimă amenajare, s-a constatat că doar în mică măsură este situată pe terenul ce le- aparținut reclamanților, respectiv pe lățime de 0,6 m, fiind amplasată în mare parte pe terenul învecinat.
Chiar dacă s-ar reține că hidroforul nu mai funcționează în prezent, s-a constatat că restituirea unei suprafețe pe o lungime de 0,6 m, situată în mijlocul terenului ocupat de servituți legale și alte amenajări de utilități publică este practic imposibilă, întrucât și această mică suprafață de teren se înscrie în ansamblul zonei respective.
Împotriva sentinței au declarat apel contestatorii, - - prin procurator, solicitând admiterea apelului,sa se dispuna restituirea in natura a suprafetei libere de 152 mp. iar in subsidiar efectuarea unei noi expertize care sa lamureasca pe deplin starea de fapt.
Primul motiv de apel vizează faptul că expertiza nu a precizat în baza căror acte normative, hotărâri, plan urbanistic zonal sau plan urbanistic global, suprafața de 152 mp. găsită liberă este cuprinsă în domeniul public și reprezintă zona, fiind afectată de servituți legale.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că suprafața de teren găsită liberă de către expert este de fapt afectată unor servituți legale, amenajări de utilitate publică întrucât trebuia făcută distincția între teren liber și teren liber ce poate fi restituit în natură.
Totodată, greșit instanța a reținut că această suprafață în întregime este utilă pentru folosirea rampei de gunoi și a hidroforului dezafectat atâta timp cât și expertul, în raportul de expertiză, a arătat faptul că accesul la această utilitate se face prin căi de acces special edificate în acest scop.
În cea de-a doua critică a aratat faptul că zona nu este o asemenea zonă în accepțiunea legală, nefiind astfel prevăzut în planurile urbanistice.
Un argument suplimentar îl reprezintă faptul că suprafața de teren ce învecinează la est terenul în litigiu, respectiv cel de la nr.23 a fost retrocedata în natură vechilor proprietari, fiind în fapt de aceeași natură și categorie de folosință ca și terenul situat în-.
O a treia critică vizează modalitatea în care instanța de fond a înțeles să diferențieze amenajările de utilitate publică de construcțiile sau " lucrările de investiții de interes public", în speță fiind vorba de diferențierea categoriilor de folosință prevăzute de art.10 alin.2 teza finală și art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001.
de gunoi a fost edificată fără autorizație de construcție și apreciază că aceasta intră în categoria construcțiilor ușoare și demontabile prev. de art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, nefăcând parte din categoria "amenajărilor de utilitate publică" cum greșit a reținut instanța.
Prin ultimele două critici se arată că în mod greșit instanța a respins solicitarea către expert prin care acesta să precizeze natura rampei de gunoi, dacă este sau nu demontabilă, având în vedere stabilirea posibilității deplasării acesteia într-un alt loc și de asemenea nu s-a ținut seama de solicitarea reclamanților ca expertul să facă o individualizare distinctă a suprafeței libere de 152 mp.
Prin decizia nr.30/2.02.1009 Curtea de Apel Craiovaa admis apelul,a anulat sentinta civila si a retinut procesul spre judecare la Curtea de Apel, fixand termen in acest sens.In motivare a reținut că în cauză, la fila 59 (verso) dosarului de fond se găsește dispozitivul pe scurt al sentinței apelate, acesta nefiind semnat potrivit cerințelor legale indicate si analizate.
Această neregularitate procedurală nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului întocmit cu neobservarea formelor legale si reluarea judecații din acel moment procesual, întrucât neregularitatea a intervenit la finalul procedurii derulată in primă instanță, neimpunându-se prin urmare o anulare a procedurii în parte.
S-au avut în vedere dispoz. art.256 alin.1, 258 alin.1,2-4 Cod pr.civilă, art.105 alin.2 Cod pr.civilă, 108 alin.1 Cod pr.civilă.
Acestea sunt considerentele pentru care în acest stadiu procesual s-a analizat apelul exclusiv prin prisma motivului de ordine publică indicat de instanță și pus în dezbaterea părților in baza art. 297 alin. 2 teza II Cod procedura civilă, constatând că prima instanță a judecat în fond, se va anula sentința pronunțată si se va retine procesul spre judecare de către instanța de apel.
In judecarea procesului după anulare, urmand a fi avute in vedere si motivele de apel ce au vizat nelegalitatea si netemeinicia sentinței atacate, precum și cererile de probatorii formulate odată cu apelul, dar și toate apărările intimaților, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii stării de fapt și prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Instanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri, de efectuare adrese către Canal, Primăriei Municipiului C pentru a furniza informații cu privire la hidrofor și existența planurilor urbanistice - cu referire la terenul în litigiu.
S-a dispus de asemenea efectuarea unei completări la raportul de expertiză, acesta fiind depus la dosar la data de 22.04.2009. În urma încuviințării obiecțiunilor, răspunsul expertului fiind depus la 17.06.2009 prin suplimentul nr.2 întocmit în cauză și suplimentul nr.3 depus la data de 29.09.2009.
S-a dispus efectuarea de adrese și către SC Oltenia SA Regia de gaze C pentru a depune documentația necesară la dispoziția expertului.
S-au depus la dosar: raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către expert, schițe, procesul verbal din 30.10.2008, borderou, proces verbal din 24.09.2007, situație de plată din octombrie 2007, proces verbal din 25.10.2007, anexă, HG 141/2008 și anexele la acestea, delegație, adresa nr.12264/28.01.2009, hotărârea nr.121/2000 a Consiliului local C și anexa 1 la acesta, raport 11502/2006, tabel anexă, factură din 19.12.2007, schițe, planuri, genealogic, acte stare civilă, certificat - supliment de moștenitor nr.47/2007, procură specială autentificată sub nr.1238/2007, certificat supliment de moștenitor nr.14 S/2007, certificat de calitate de moștenitor nr.53 C, adresa nr.297 P/2009, adresa nr.939 P/2009, adresa nr.1448 P/2009, adresa nr.1812 P/2009, adresa fila 143 fond, adresa nr.76/2009, adresa RO 10/10619/2009, adresa 6477/2009, adresa nr.12264/2009, planuri urbanistice.
Contestatia este intemeiata.
Prin dispoziția nr.13618/2007, Primarul Municipiului C le-a recunoscut reclamanților calitatea de persoane îndreptățite la restituire de pe urma autorului G, ce i-a fost naționalizat imobilul în litigiu compus din teren, casă ce ulterior a fost demolată, însă apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile privind restituirea în natură a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005 (în acest sens acte stare civilă, certificat moștenitor, adresa nr.1070/1998, certificat 2780 fila 67 dosar, anexa la.92/1950, decizia nr.1744/2005 fila 91 dosar fond, fila 245 dosar fond).
Notificare, inițial pentru imobilul în litigiu compus din teren în suprafață de 200 mp. și clădire demolată, au formulat la data de 25.05.2001 și,decedați ulterior, la data de 4.02.2005 și respectiv 13.01.2006, ai căror moștenitori sunt reclamanții.
Acest imobil însă, potrivit buletinului clădirilor a fost compus din teren în suprafață de 198,14 mp. și casă ce ulterior a fost demolată (descrisă în procesul verbal de executare încheiat la data de 29 iulie 1935 de Tribunalul Dolj ), situată în C- (fostă nr.21, fostă nr.21 fila 75 fond, referat 15576/2001, tabel pentru schimb, nomenclatorul străzilor, fila 71 fond și anexa la Decretul nr.92/1950).
Deși reclamanții au solicitat suprafața de 200 mp., pentru suprafața de 1,86 mp, nu au făcut dovada proprietății conform legii, această diferență de teren negăsindu-se în actele de proprietate, actele normative sau de autoritate prin care s-a dispus sau pus în executare măsura preluării. (art.23 și 24 din Legea nr.10/2001 republicată.
Oricum prin apelul formulat, reclamantele au solicitat doar suprafața apreciată liberă de 152 mp. iar ulterior în urma precizării formulate, inclusiv cu acordarea cuvântului pe fond au solicitat suprafața găsită liberă potrivit raportului de expertiză, astfel în principal restituirea terenului, cel marcat cu din schița de la fila 211 fond, incluzând și rampa de gunoi și în subsidiar până la fluxul energetic, ținând seama și de proprietatea de la est căruia i s-a dat până în fluxul energetic.
În ambele variante nu s-a solicitat suprafața de teren ocupată de hidrofor, aceasta excedând suprafeței solicitate,conturată cu pe schița expertului.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces ( existența pe teren, respectiv a unor străzi, trotuare), existența sau utilizarea unei amenajări subterane (conducte de alimentație cu apă, gaze, electricitate de mare calibru).
Instanța de fond procedat la o greșită interpretare și aplicare a prevederilor acestei dispoziții legale, considerând astfel în mod eronat că întreg terenul nu constituie teren "liber de construcție și detalii de sistematizare", fiind nerestituibil în natură.
Criticile apelanților sub acest aspect sunt fondate.
Instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile art.10 din Legea nr.10/2001 și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007, considerând că întreg terenul, nu constituire "teren liber de construcții și detalii de sistematizare" și, ca atare nu poate fi restituit în natură reclamanților, neanalizând defalcat pe suprafețe de teren.
Dispozițiile susmenționate trebuie interpretate în sensul că sintagma "amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafețe de teren afectate de utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, căi de comunicație, tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor este atributul entității investite cu soluționarea notificărilor.
Văzând aceste argumente:
În cauză în urma refacerii completării raportului de expertiză de către același expert, dispusă de către instanță, în funcție și de documentațiile de specialitate, planuri cu rețele cu amenajare subterană solicitate de către instanță regiilor pentru a putea fi puse la îndemâna expertului, în funcție de care să efectueze expertiza, s-a depus la raportul de expertiză suplimentul 2 și 3 și schița anexă la acesta fila 208 dosar apel.
de măsurătoare inițiale, expertul le- explicat și lămurit că s-au datorat faptului că ultimele măsurători au fost efectuate cu aparatură de specialitate performantă, și că inițial la fond măsurătorile s-au efectuat iarna, în condiții defavorabile de iarnă și zăpadă mare, cu ruleta de 50.
Se vor analiza pe rând suprafețele de teren așa cum au fost identificate defalcat de către expert.Cu privire la suprafața de 4 ocupată de spațiu împrejmuit afectat de hidrofor,potrivit adresei nr.939/2009 a Companiei de apă Oltenia SA C, contrar susținerilor inițiale ale expertului, care nu a avut la momentul respectiv puse la dispoziție planurile companiei în acest sens, hidroforul nu este dezafectat, aparținând patrimoniului public al Municipiului C conform HG 965/2002 și constituie componentă a sistemului public de alimentare cu apă al Municipiului C, dat în administrarea Companiei de apă Oltenia SA prin HCL nr.457/2005.
se compune dintr-o clădire subterană, dotată cu instalații tehnologice și rezervor, iar amplasamentul acestuia se supune HG nr.930/2005 pentru aprobarea Normelor privind zonele de protecție sanitară, în ceea ce privește asigurarea limitelor minime a stațiilor de pompare (hidrofor).
De asemenea conform adresei 1448 P/2009, CA Oltenia SA, a arătat că pentru asigurarea unei exploatări în condiții normale și pentru asigurarea limitelor minime privind zona de protecție sanitară a hidroforului, nu poate fi disponibilizată nici o suprafață de teren.
Așadar, față de cele mai sus expuse, această suprafață de teren, nu este liberă în sensul legii, fiind afectat de detalii de sistematizare, necesare satisfacerii nevoilor comunității, neputând fi ca atare restituită în natură.
Esențial, de menționat că oricum reclamanții nu au solicitat și restituirea acestei suprafețe de teren.
Suprafața ocupată de flux energetic, identificat prin suplimentele la raportul de expertiză efectuate în apel și schița anexă la acesta, a fost stabilita de către instanță ca ocupând 23 mp. și întrucât, expertul nu a stabilit punctul de corespondență ca limită pe partea de vest, aceasta a fost stabilită de către instanță și notat cu 121pe schița anexă (fila 211 dosar apel).
Această suprafață este ocupată de rețele electrice subterane, flux electric situat la 4 sud față de blocul JK, rețea subterană care traversează terenul în litigiu de la vest la est pe toată lățimea terenului, așa cum reiese din adresa nr. /10610/2009 și schița a SC C (filele 458 și 159 dosar apel) și raportul de expertiză suplimentul 3 și schița anexă la acesta, unde este identificată și zona de protecție a fluxului electric.
Potrivit Legii nr.13/2007 aceste suprafețe de teren pe care se află fluxul electric fac parte din domeniul public și deservesc prin natura și destinația lor nevoilor întregii comunități.
Prin urmare, aprecierea expertului în sensul că existența acestui flux electric pe terenul în litigiu nu ar influența restituirea în natură a acestuia, nu poate fi primită fiind lipsită de relevanță.
Art.41 pct.7 din Legea nr.13/2007 la care face expertul referire și care permite devierea acestei rețele pe cheltuiala proprietarului se referă la retele de distribuția energiei electrice, și de subliniat că în același articol la pct.4 se prevede expres că terenurile pe care se situează rețelele de distribuție existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt și rămân în proprietatea publică a statului.
Așadar, susținerea expertului față de cele expuse nu prezintă relevanță.
Esențial este că acest teren nu se încadrează în categoria de terenuri libere așa cum prevede legea,acesta deservind nevoilor comunității, fiind util pentru societate cu destinația respectivă.
Oricum, în teza subsidiară, apelanții reclamanți au solicitat restituirea terenului liber în natură, prin excluderea suprafeței ocupată de hidrofor și fluxul electric.
Alta este însă situația terenului ocupat de rampa de gunoi in suprafața de 23,5 mp. independent de faptul că pentru aceasta există proces verbal de recepție a lucrării, întrucât, fără costuri exagerate și în condiții mult mai ușoare poate fi reamplasată, chiar dacă figurează cuprinsă în domeniul public prin HG 141/2008 și anexa la acesta.
Nu constituie un impediment privind restituirea in natura,față de situația tipică din speță a terenului solicitat de către reclamanți, raportat la principiul prevalenței restituirii în natură consacrat prin Legea nr.10/2001 în art.1 și Protocolul adițional nr.1 CEDO, faptul că acest teren face parte din domeniul public al Primăriei - având destinația platforma gospodareasca.
Instanța națională este chemată să verifice dacă dispozițiile dreptului intern privitoare la ingerințe are efecte conforme cu principiile CEDO, respectiv dacă aceasta garantează respectarea bunurilor la nivelul acestor principii, având în vedere și interpretarea și aplicarea convenției în Jurisprudența CEDO, iar în speță o respingere a acțiunii ( ce constituie o ingerință în proprietatea reclamanților) fără ca aceștia să fi fost efectiv despăgubiți nu ar reprezenta o garantare a proprietății la nivelul Convenției.
Trebuie avut în vedere și faptul că în cazul instituțiilor publice care au în administrare imobile aflate în proprietatea publică a statului sau a unității administrativ-teritoriale, dacă se apreciază că acestea pot fi restituite în natură, bunurile disponibile cu regim de proprietate publică se pot dezafecta și trece în proprietate privată a statului sau, după caz, a unității administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor Legii nr.213/1998, urmând ca odată intrat în circuitul civil, imobilul respectiv să fie atribuit prin restituire ca măsură reparatorie persoanei îndreptățite la restituire.
Pentru același raționament și terenul ce rămâne liber, despre care Primăria C susține că este ocupat de zonă spații verzi poate fi restituit în natură
Oricum intimata nu a făcut nici o dovadă că acesta este cuprins cu o asemenea destinație în domeniul public.
În speță Primăria Municipiului C nu a făcut dovada că respectivul teren rămas liber, neafectat de rețele sau alte detalii de sistematizare - are destinația exclusivă de spațiu (terenul excede fluxului electric, rampei de gunoi și porțiunii ocupate de hidrofor.
Un argument în plus este acela că și vecinului din partea de est, limita suprafeței restituită este tot până în zona fluxului electric și de protecția a acestuia.
De menționat,că potrivit adresei nr.76/2009 SC Sud a aratat că nu deține pe terenul în litigiu în exploatare conducte de gaze naturale montate subteran sau aparent.
Prin urmare reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a suprafeței de teren efectiv apreciată liberă în sensul legii din suprafața solicitata de 200,00 mp. (și 198,14 dovediți prin acte conform legii) și anume suprafața ocupată de rampa de gunoi și cea despre care Primăria C susține că este zonă, excluzând de la restituire suprafețele de teren ocupată de hidrofor și fluxul electric.
Dispoziția emisă de către reclamantă va fi anulată în parte, menținându-se măsurile reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată.
Văzând toate aceste considerente, instanța în conformitate cu art.10 alin.1 Lg.10/2001, va admite în parte contestația formulată de contestatorii, - - prin procurator, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Se va anula în parte Dispoziția nr. 13618/2007 a Primarului mun.C, în sensul că se va admite în parte cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, situat în C,-. Se va dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 163,14. ( teren ce face parte din suprafața solicitată de 200.), individualizat în Raportul de expertiză ing. și în schița anexă la raport (fila 211), cu vecinătățile: N - Domeniu Public, S - str. -, E - Proprietatea ( fost nr. 23 ) și V - Domeniu Public și Spațiu împrejmuit, teren delimitat de punctele: 4-5-6-7-8-9-10-11-16-17-12-12 ind.1 ( marcat pe schița anexă la raport fila 211, de către instanță) - 4. Latura demarcată de punctele 12 ind.1 - 4, reprezintă latura de nord a terenului restituit și îl delimitează de domeniul public ( flux energetic).
Se vor menține restul dispozițiilor cu privire la măsuri reparatorii în echivalent, prevăzute în art. 2 din Dispoziția contestată, cu privire la construcția demolată și la diferența de teren în suprafață de 35. - nerestituibil în natură.
Se vor menține restul dispozițiilor prevăzute în art. 1, art. 3, 4 și 5 din Dispoziția contestată.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte contestația formulată de contestatorii, cu domiciliul în C,-, -. A,. 2, județul D, cu domiciliul în C,-, județul D, cu domiciliul în C,-, județul D, - - prin procurator, cu domiciliul în C,. lui, nr. 56, -. 2,. 20, județul D, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Anulează în parte Dispoziția nr. 13618/2007 a Primarului mun.C, în sensul că admite în parte cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, situat în C,-.
Dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 163,14.( teren ce face parte din suprafața solicitată de 200.), individualizat în Raportul de expertiză ing. și în schița anexă la raport (fila 211), cu vecinătățile: N - Domeniu Public, S - str. -, E - Proprietatea ( fost nr. 23 ) și V - Domeniu Public și Spațiu împrejmuit, teren delimitat de punctele: 4-5-6-7-8-9-10-11-16-17-12-12 ind.1 ( marcat pe schița anexă la raport fila 211, de către instanță) - 4. Latura demarcată de punctele 12 ind.1 - 4, reprezintă latura de nord a terenului restituit și îl delimitează de domeniul public ( flux energetic ).
Menține restul dispozițiilor cu privire la măsuri reparatorii în echivalent, prevăzute în art. 2 din Dispoziția contestată, cu privire la construcția demolată și la diferența de teren în suprafață de 35. - nerestituibil în natură.
Menține restul dispozițiilor prevăzute în art. 1, art. 3, 4 și 5 din Dispoziția contestată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.- / 9.11.2009
Tehn.8 ex
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
