Speta Legea 10/2001. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 273/
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanții reclamanți-intimați și, ambii cu domiciliul ales în C, bd. - nr. 9..1,. 7, județ C, și apelantul pârât-intimat PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1565/09.12.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, cererea de chemare în judecată având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru apelanții reclamanți-intimați și, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 86115/25.11.2009, pe care o depune la dosar, și avocat pentru apelantul pârât-intimat Primarul Orașului, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 81432/16.07.2009 (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul apelanților reclamanți precizează că nu se renunță la apel, dar nu înțeleg să-l motiveze apelul, instanța urmând să se pronunțe, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Având pe rând cuvântul, părțile prin apărători, precizează că nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de propus, cauza fiind în stare de judecată.
Instanța, în raport de susținerile apărătorilor părților, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra motivelor de apelul.
Apărătorul apelantului pârât-intimat, având cuvântul, susține că soluția instanței de fond este una nelegală prin prisma următoarelor considerente:
În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanții au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul legii speciale. Legea recunoaște dreptul la restituire a bunurilor preluate în mod abuziv nu numai în persoana foștilor proprietari, ci și în beneficiul moștenitorilor legali sau testamentari ai foștilor proprietari persoane fizice. Restituirea este condiționată de dovada calității de moștenitor legal sau testamentar, iar prin aceasta se dovedește aptitudinea de a succede și vocația succesorală a persoanei care se consideră îndreptățită. Ori, în speță, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că titularul inițial al dreptului de proprietate a fost care, a avut ca moștenitor testamentar pe, sora sa, având calitate de colateral privilegiat, nu de moștenitor rezervatar, reclamanții fiind copii moștenitorului testamentar care a decedat la data de 7.05.1984, conform certificatului de moștenitor nr. 1582/8.11.1984. Conform certificatului de moștenitor nr. 380/5.06.1975, autoarei reclamanților îi revine, în calitate de moștenitor testamentar dreptul de concesiune asupra unui loc de veci. Astfel că, intimații reclamanți nu au calitate de moștenitor de pe urma defunctei, cea care avea proprietatea asupra imobilului în litigiu și a cărei restituire se solicită, ci au calitate de moștenitor numai după căreia, ca moștenitor legatar, nu i-a revenit în urma dezbaterii succesiunii după sora sa, decât locul de veci.
Concluzionând, se solicită admiterea apelului pârâților, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii pe fond a acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la apelul reclamanților solicită respingerea acestuia.
Având cuvântul, apărătorul apelanților reclamanți-intimați solicită respingerea apelului pârâtului Primarul Orașului întrucât legea specială recunoaște dreptul la restituire a bunurilor preluate în mod abuziv și moștenitorilor legali sau testamentari ai foștilor proprietari persoane fizice, astfel că apelanții reclamanți au calitate de persoane îndreptățite conform Legii nr. 10/2001. La momentul decesului autoarei reclamanților nu putea fi transmis bunul în litigiu întrucât nu era în posesia acesteia. În ceea ce privește apelul reclamanților, nefiind susținut, solicită respingerea apelului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 20.08.2007 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Orașului solicitând, pe calea contestației, anularea dispoziției nr. 31/23.01.2007 și obligarea instituției pârâte la restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 300 mp, situat în localitatea Sud, fost lot 1157, parcelarea.
Au solicitat, în subsidiar, ca în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să se dispună acordarea de măsuri reparatorii fie prin compensare, fie prin acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin notificarea nr. 310/09.08.2001 înregistrată la Primăria sub nr. 12407/13.08.2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, a imobilului - teren în suprafață de 300 mp situat în localitatea Sud, ca fiind fostul lot 1157 din parcelarea, ocazie cu care au fost depuse și actele ce atestă titlul și calitatea de persoane îndreptățite.
Prin dispoziția de respingere a notificării, autoritatea locală pârâtă a reținut că nu a fost dovedită această calitate, fără însă a se avea în vedere - susțin reclamanții - dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanții au precizat că acest teren a aparținut mătușii lor, conform titlului de proprietate nr. 749/9.11.1926 emis de Ministerul Agriculturii și al Domeniilor; la decesul acesteia a rămas ca unică moștenitoare, mama reclamanților și sora defunctei, conform certificatului de moștenitor nr. 380/05.06.1975 eliberat de fostul notariat de Stat
Calitatea reclamanților, de succesori legali ai defunctei lor mame, rezultă din certificatul de moștenitor nr. 582/8.11.1984 eliberat de fostul Notariat de Stat al sect. 2
Pârâtul Primarul Orașului nu a depus întâmpinare dar a prezentat instanței documentația pe care a avut-o în vedere la emiterea dispoziției nr. 31/2007.
Prin sentința civilă nr. 1565 din 9 decembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamanții și, a anulat dispoziția nr.31/23.01.2007 și a obligat pârâtul Primarul Orașului să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri sau servicii în echivalent, cu acordul reclamanților, sau să propună acordarea de despăgubiri conf. Titlului VII din Legea 247/2005 și să înainteze documentația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii pentru imobilul în suprafață de 300 mp situat în localitatea, în apropierea bifurcației cu șoseaua de centură a localității, ca fiind fostul lot 1157 din parcelarea, imobil care a aparținut în proprietate defunctei și care a fost preluat abuziv de Stat în temeiul Decretului nr. 111/1957, în baza sentinței civile nr. 2055/1962. Reclamanții s-au legitimat ca succesori ai mamei lor, sora și singura succesoare a proprietarei.
Din probele administrate instanța de fond a reținut că fostul lot 1157 din este, potrivit Planului Urbanistic de Detaliu, ocupat parțial ( cca. o treime ) de DN 39, restul constituind zona amplasată de-a lungul șoselei spre lacul - domeniul public al localității, motiv pentru care, apreciind că terenul este situat într-o zonă ce nu poate face obiectul unei restituiri în natură, a stabilit că reclamanților li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții și cât și pârâtul Primarul Orașului.
Reclamanții nu au arătat motivele pentru care apreciază că sentința Tribunalului Constanța este nelegală și netemeinică, susținând numai oral, în fața instanței de apel că solicită verificarea sentinței pe baza susținerilor arătate în fața primei instanțe.
În apelul formulat, pârâtul a susținut că instanța de fond a reținut greșit că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul legii speciale.
A arătat pârâtul că succesiunea defunctei a fost culeasă de sora sa, mama reclamanților, dar că, în calitate de colateral privilegiat și moștenitor legatar, iar nu moștenitor rezervatar, sora proprietarei a moștenit numai locul de veci din Cimitirul, trecut în certificatul de moștenitor nr. 1582/08.11.1984, iar nu și imobilul în litigiu.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate de pârât, instanța constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au notificat Primăria Orașului solicitând în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru mobilul din, lotul nr. 1157 din parcelarea, teren care a aparținut în proprietate mătușii lor, și care a fost preluat abuziv de Stat în temeiul Decretului nr. 111/1957.
În procedura de restituire inițiată de reclamanți prin notificare, calitatea de persoane îndreptățite o au, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice sau persoanele juridice care au avut calitatea de proprietari ai bunului imobil la data preluării (art. 3) precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite(art. 4 alin. 2).
Din dispozițiile legale menționate rezultă că, în privința calității de moștenitor, legea specială nu are dispoziții derogatorii astfel că și în această procedură se aplică normele de drept comun în materia succesiunii legale sau testamentare.
În speță, potrivit certificatului de moștenitor nr. 380/1975 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, la decesul defunctei întreaga succesiune s-a transmis către. Aceasta a avut atât calitate de moștenitor legal, fiind sora defunctei, cât și pe aceea de moștenitor testamentar, notarul făcând mențiunea că moștenitoarei i-a revenit întreaga masă succesorală.
În calitate de moștenitor legal dar și de legatar universal, iar nu de legatar cu titlu particular cum a afirmat greșit pârâtul, a dobândit nu numai bunurile înscrise în certificatul de moștenitor (locul de veci), dar și vocația de a dobândi bunuri viitoare sau creanțe care ar fi aparținut autoarei sale. În această ultimă categorie intră și bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 și în legătură cu care legiuitorul a prevăzut că succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repușide dreptîn termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii.
Cererea de restituire are deci valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestui act normativ, atât practica judiciară, cât și doctrina statuând constant că vocația la restituire este restrânsă doar cu privire la persoanele ce au renunțat expres la moștenire, legea acoperind ipoteza celor care nu au făcut acte de acceptare a moștenirii.
Reclamanții, ca moștenitori legali ai mamei lor, calitate atestată de certificatul de moștenitor nr. 1582/1984 eliberat de Notariatul de Stat al sectorului 2 B, au dobândit prin transmisiune succesorală nu numai bunurile înscrise în certificatul de moștenitor dar și vocația la restituire pe care mama lor o dobândise odată cu acceptarea succesiunii fostului proprietar, vocație pe care reclamanții și-au valorificat-o odată cu depunerea notificării de restituire a imobilului, în august 2001.
Reținând în același timp, potrivit pct. 22.1 lit. b din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, preeminența puterii doveditoare a certificatului de moștenitor precum și faptul că potrivit art. 25 din Decretul nr. 40/1953, în vigoare la momentul emiterii certificatelor de moștenitor prezentate în cauză, dar și art. 88 din Legea nr. 36/1995, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și constatând că în speță nu au fost înlăturate prin hotărâre judecătorească certificatele de moștenitor depuse de reclamanți, în mod corect s-a stabilit că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul care a aparținut defunctei, apelul fiind în totalitate neîntemeiat.
În ceea ce privește apelul reclamanților, se reține că tribunalul a apreciat corect atât asupra calității de persoane îndreptățite cât și asupra modalității în care reclamanții urmează să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de lege, terenul proprietatea autoarei reclamanților nefiind posibil a fi restituit în natură din cauza destinației date în prezent acestuia, respectiv de spațiu de utilitate publică, terenul fiind afectat integral de ampriza, zonele de siguranță și de protecție ale unui drum național (DN 39). Prin urmare, constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale aplicabile la speță, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă și apelul reclamanților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanții reclamanți-intimați și, ambii cu domiciliul ales în C, bd. - nr. 9..1,. 7, județ C, și apelantul pârât-intimat PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1565/09.12.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./15.01.2010
Tehnored.disp.gref./5ex./15.01.2010
Emis 3 com./15.01.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
