Speta Legea 10/2001. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 274/
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții pârâți MUNICIPIUL C, PRIN PRIMAR, și PRIMARUL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 491/10.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în B, b-dul. - nr. 12-14,. B,.1,. 19, sector 1, cererea de chemare în judecată având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001".
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru apelanții pârâții Municipiul C, prin Primar, și Primarul Municipiului C, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1799/27.05.2009 (fila 5) și avocat pentru intimata reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 70440/06.08.2009 (fila 13).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că, prin grefa instanței, la data de 23.11.2009, intimata reclamantă a depus întâmpinare și înscrisuri cu care face dovada calității de unic moștenitor a autorului său, care au fost comunicate către apelanți la data de 23.11.2009, după care:
Întrebate fiind părțile de către instanță, prin apărători, precizează că nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de propus, cauza fiind în stare de judecată.
Instanța, în raport de susținerile apărătorilor părților, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra motivelor de apelul.
Apărătorul apelanților pârâți, având cuvântul, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și dezvoltat în motivele de apel, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Învederează că, sub un prim aspect instanța de fond, în mod eronat, a reținut că imobilul solicitat de către intimata reclamantă intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Consemnarea numelui autoarei intimatei reclamante și adresei imobilului în Decizia nr. 532/1967, la poziția 10, care a fost emisă în baza Ordinului nr. 233/1967 al Ministerului Finanțelor - imobilul figurând și în acest Ordin la poziția 31 - face dovada deplină a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
În măsura în care instanța de apel va trece peste acest motiv, se solicită să se constate dreptul de persoană îndreptățită a intimatei reclamante la despăgubiri doar pentru J din imobilul situat în C, b-dul. - nr. 96, întrucât tatăl acesteia este cetățean, partea urmând să se îndrepte împotriva autorităților elene în ceea ce privește Ja din imobil care se afla în proprietatea lui.
Un alt motiv de apel vizează obligarea Primarului Municipiului C la înaintarea dispoziției Comisiei Centrale. Ori, această obligație nu a fost stabilită de lege în sarcina primarului, astfel că se solicită schimbarea hotărârii de la fond și sub acest aspect, în sensul înlăturării din dispozitivul hotărârii apelate a obligației referitoare la înaintarea dispoziției de către Primarului Municipiului C către Comisia Centrală.
Concluzionând solicită admiterea apelului și schimbarea în tot sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Luând cuvântul, apărătorul intimatei reclamante susține că motivele de apel conform cărora mama intimatei reclamante avea cetățenie și că a beneficiat de prevederile Acordului încheiat între și Guvernul Regatului sunt complet hazardate și nedovedite sub aspect probator, la dosar existând acte din care rezultă că mama intimatei a fost repatriată în anul 1964, cu doi ani înaintea semnării Acordului. Susținerile apelanților că tatăl intimatei era cetățean nu s-au dovedit, la pag. 49 existând certificatul de naștere al reclamantei. Singura condiție prevăzută în Normele metodologice, art. 5.1 este de depunere a unei declarații autentificate, prin care persoanele îndreptățite declară că nu au făcut obiectul acordurilor internaționale și că nu au primit despăgubiri. Ori, această condiție a fost îndeplinită atât la dosarul de fond, cât și în apel s-au depus declarații că intimata reclamantă nu a primit despăgubiri nici în numele tatălui său.
Concluzionând, raportat la motivele de apel, imobilul în litigiu intră
sub incidența Legii nr. 10/2001, făcând parte din cele enumerate la art. 2, intimata reclamantă având calitate de persoană îndreptățită conform art. 3 și 5 din Legea nr. 10/2001, astfel că solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, în totalitate, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 21 octombrie 2008 reclamanta a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C să dispună ca pârâții să emită o dispoziție cu propunere de restituire prin echivalent a imobilului din C, b-dul. - nr. 96 și în subsidiar, dacă nu este posibilă o compensare cu teren disponibil, să se emită dispoziție cu propunere de despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că printr-o notificare adresată Prefecturii C în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat despăgubiri pentru imobilul din C, b-dul. - nr. 96, compus din teren în suprafață de 300 mp și construcție cu 2 camere, 2 holuri, bucătărie și baie.
Imobilul a aparținut mamei sale, Curi, zisă și () și a fost preluat de Stat, conform Decretului nr. 965/6.12.1966 și a Ordinului nr. 233/15.04.1967 al Ministerului Finanțelor privind imobilele ce au aparținut resortanților eleni care au părăsit România până la 25 august 1966.
Susține reclamanta că preluarea imobilului a fost nelegală deoarece mama sa nu a fost niciodată cetățean, fiind doar căsătorită cu un cetățean, decretul de preluare se referă strict la cetățenii eleni, iar casa a fost primită de mama reclamantei prin act dotal de la părinții săi.
Arată reclamanta că mama sa, Curi, a plecat din țară în 1950, dar s-a repatriat prin Hotărârea Comitetului Central în 1964, având ulterior cetățenie română și domiciliul în România. Imobilul a fost preluat efectiv în 1967, anterior acestei date imobilul fiind administrat de reclamantă.
Construcțiile au fost demolate în 1984, iar terenul este în prezent afectat de blocurile și și este imposibil de restituit în natură.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 1,2,10 și următoarele din Legea nr. 10/2001, art. 21 din Constituție, art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, susținerile acestora fiind consemnate în încheierile de la ședința de judecată la care au participat prin reprezentant.
Prin sentința civilă nr. 491 din 10.04.2009 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilul din C, b-dul. - nr. 96, compus din construcție și teren, în suprafață de 280. și a obligat pârâtul Primarul Municipiului C să emită o dispoziție în acest sens pe care să o înainteze Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Instanța a respins ca nefondată cererea privind obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de atribuire în compensare a unui teren disponibil.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta, ca fiică a proprietarilor imobilului, Curi și Curi, și ca moștenitor legal al acestora, are calitate de persoană îndreptățită conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Cu privire la imobil, tribunalul a stabilit că, în temeiul clauzelor cuprinse în actul dotal nr. 4130/2.11.1921, acesta era bun comun al soților și, situație în care instanța a considerat că imobilul a fost preluat printr-un titlu nevalabil, consemnarea imobilului în anexa la Acordul dintre România și ratificat prin Decretul nr. 956/1966 fiind greșită în condițiile în care mama reclamantei nu era cetățean și nu erau aplicabile dispozițiile Acordului. Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente disp. art. 5 din Legea nr. 10/2001, situația imobilului în litigiu încadrându-se în prevederile art. 2 lit. i din acest act normativ.
În privința modalității de restituire, tribunalul a apreciat că măsura compensării nu poate fi aplicată câtă vreme această solicitare nu a fost formulată de reclamantă prin notificare și a stabilit că reclamanta are dreptul să primească despăgubiri bănești, ce vor fi acordate în conformitate cu prevederile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C, susținând că instanța a stabilit greșit că imobilul solicitat de reclamantă intră sub incidența Legii nr. 10/2001 și că despăgubirile nu puteau fi acordate reclamantei pentru întregul imobil. De asemenea, susțin că obligația de înaintare a dispozițiilor de despăgubiri către Comisia Centrală revine prefectului potrivit art. 16 alin. 21din Legea nr. 247/2005, iar nu primarului.
Arată apelanții că imobilul este exceptat de la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, prin care art. 5 din acest act normativ, în condițiile în care bunul a fost consemnat la poziția nr. 10 din Decizia nr. 532/1967, dată în aplicarea decretului nr. 956/1966, mama reclamantei fiind resortant la data încheierii Acordului dintre România și, semnat la la 2 septembrie 1966 și chiar având cetățenie dobândită prin căsătorie cu cetățeanul Curi.
Se mai arată că potrivit actului dotal imobilul a devenit bun comun al soților Curi și Curi astfel că, în ceea ce privește Ja din imobil care se afla în proprietatea cetățeanului, Decretul nr. 956/1966 s-a aplicat corect, acestei părți fiindu-i incidente disp. art. 5 din Legea nr. 10/2001.
Apelul este întemeiat.
Reclamanta a solicitat restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001a unui imobil despre care a afirmat că a aparținut în proprietatea mamei sale, Curi (, ).
Este real că autoarea reclamantei a dobândit cu caracter exclusiv un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 280 mp situat în C, b-dul. -, dar situația juridică a imobilului a evoluat în timp conform voinței proprietarului. Astfel, așa cum a reținut corect instanța de fond, prin actul dotal autentificat sub nr. 4130 din 2 1921, d-na. (căsătorită ) a consimțit ca, după încheierea căsătoriei în condițiile edificării unei construcții de către viitorul soț, dl. Curi, pe terenul de dotă, "încetează imediat dotalitatea și inalienabilitatea acestui teren, iar ambii soți împreună vom avea dreptul de a înstrăina, vinde sau ipoteca întregul imobil împreună și cu terenul", iar în caz de vânzare a imobilului "prețul rezultat din această vânzare se va împărți pe din două în părți egale între amândoi noi soții". Terenul constituit ca dotă în anul 1921 fost construit ulterior și, potrivit voinței cumpărătorului terenului, întregul imobil a devenit proprietate comună, în părți egale, a soților.
Natura dreptului asupra imobilului este importantă din perspectiva determinării categoriei din care face parte bunul, stabilită conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Ca regulă generală, imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sunt restituibile, aceste bunuri fiind incluse în categoria celor pentru care legiuitorul a dorit să realizeze o reparație.
Legea nr. 10/2001 nu se aplică însă în situațiile pe care chiar actul normativ le exceptează, fie pentru că există alte acte normative de restituire (art. 8 referitor la fondul funciar) fie pentru că legiuitorul a considerat că reparația a fost deja realizată.
În această situație, instanța reține că potrivit art. 5 din Legea nr.10/2001 "nu sunt îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa 1 care face parte integrantă din prezenta lege". Acordul încheiat de România cu, semnat la la 2 septembrie 1966, este inclus în anexa 1 lit. (e) din Legea nr. 10/2001.
Imobilul solicitat de reclamantă, situat în b-dul. - nr. 96 (actual -), este menționat ca fiind preluat în temeiul Decretului nr. 965 din 6 decembrie 1966 pentru ratificarea Acordului intervenit între Guvernul România și Guvernul Regatului Greciei și a Ordinului nr. 233 din 15 aprilie 1967 al Ministerul Finanțelor privind imobilele ce au aparținut resortanților eleni care au părăsit România până la 25 august 1966, imobilul fiind preluat efectiv prin Decizia nr. 532/27.06.1967 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului C, acesta figurând la poziția 10 din decizie.
Reclamanta a susținut că imobilul a fost greșit menționat în Decretul nr. 965/1966 pentru că proprietarul imobilului, d-na., era cetățean român la data aplicării decretului.
Această susținere nu este însă întemeiată pentru că așa cum s-a arătat în precedent, potrivit convenției dotale de la data edificării construcției, pe terenul cumpărat de mama reclamantei întregul imobil a devenit bun comun al soților, iar dl. era cetățean. Acesta din urmă nu avut cetățenie română și a decedat în, conform susținerilor reclamantei, după plecarea din România a soților, în anul 1950.
Pe de altă parte, potrivit Acordului, România a plătit Greciei o sumă forfetară cu titlu de indemnizare globală și pentru imobilele aparținând resortanților eleni care au părăsit România până la 25 august 1956 (lit. b din Acord), situație în care se încadrează și imobilul părinților reclamantei, aceștia părăsind România în anul 1950. Prin urmare, prevederile Acordului erau aplicabile ambilor părinți ai reclamantei, și (), și nu are relevanță repatrierea d-nei. anterior ratificării Acordului câtă vreme includerea bunului în categoria celor pentru care Statul Român a plătit Regatului Greciei o plătit o indemnizare globală s-a făcut cu respectarea prevederilor Acordului.
Rezultă din cele menționate anterior că, de esență în aceste litigii, este determinarea încadrării corecte sau nu a bunului în acordul internațional încheiat de România pentru reglementarea problemelor financiare în suspensie (art. 5din Legea nr. 10/2001) iar nu dovada că persoana în cauză a încasat sau nu despăgubirile cuvenite.
Chestiunea plății despăgubirilor către persoanele afectate de situațiile prevăzute în Acordul internațional nu este numai dificil de verificat - din cauză că dovada presupune obținerea unor înscrisuri emise de statele semnatare ale acordurilor internaționale, dar nici nu mai este în sarcina Statului Român câtă vreme, potrivit art. 3 din Acordul încheiat cu Regatul Greciei "repartizarea sumei prevăzută la art. 1 între cei în drept, cade exclusiv în competența Guvernului Regatului Greciei, fără ca din aceasta să rezulte vreo răspundere pentru Guvernul - România".
Prin urmare, constatând că tribunalul a aplicat greșit prevederile art. 5 din Legea nr. 10/2001 și a stabilit eronat că pentru imobilul în litigiu reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă, Curtea va admite apelul și va respinge acțiunea reclamantei.
Având în vedere că apelanții au solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 Cod proc. civilă va fi obligată intimata la plata sumei de 300 lei cu titlu de onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâți MUNICIPIUL C, PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 491/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în B, b-dul. - nr. 12-14,. B,.1,. 19, sector 1.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă intimata reclamantă la 300 cheltuieli de judecată către apelanți.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./15.01.2010
Tehnored.disp.gref./7ex./22.01.2010
Emis 3 com./22.01.2010
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
