Speta Legea 10/2001. Decizia 276/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 276/A/2008

Ședința publică din 17 octombrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Denisa Livia Băldean președintele secției

JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva sentinței civile nr. 281 din 21 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.

La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați și, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 9, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamanților intimați învederează instanței că nu a primit un exemplar din motivele de apel.

Curtea, procedând la verificarea dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare din dosar- fila 8, constată că motivele de apel au fost comunicate cu intimatul și pentru a da posibilitatea reprezentantului intimat de a studia motivele de apel, lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului apelant Primarul Municipiului C-N, consilier juridic reprezentantul reclamanților intimați și, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 9, lipsă fiind celelalte părți.

Reprezentanții părților prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.

Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.

Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca fiind nefondată, pentru motivele invocate în scris pe care le susține și oral, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul reclamanților intimați solicit respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.281 din 21 mai 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis plângerea precizată, formulată de petiționarii și, împotriva intimatului PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și în consecință, s-a constatat că terenul în suprafață de 720 mp situat în C-N,-, parte din parcela înscrisă în CF nr.14421 C-N, nr.top 18646 a fost preluat abuziv de stat.

S-a dispus anularea parțială a dispoziției nr.288 din 31.08.2006, emisă de Primarul municipiului C-N și anume în ceea ce privește soluția dată cu privire la notificarea formulată de petiționarii și.

A fost obligat intimatul Primarul municipiului C-N să emită pe seama petiționarilor, dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 720 mp situat în C-N,-, înscris în CF nr.14421 C-

Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că prin notificarea nr.2729/22.11.2001, petiționarul a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 700 mp, situat în C-N,-.

Prin dispoziția nr.2880/31.08.2006 emisă de Primarul municipiului C-N, s-a respins notificarea petiționarului, reținându-se că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat.

În procesul-verbal de preluare nr.730 din 12.06.1971 încheiat de Întreprinderea de Locuințe și Localuri C, s-a făcut mențiunea că preluarea imobilului în suprafață de 720 mp având destinația de teren, situat în C-N,-, identificat în CF nr.14421 C, s-a făcut de la petiționarul, în baza deciziei nr.8842 din 9.06.1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului

Este adevărat că în CF nr.14421 C erau menționați numiții și ca proprietari tabulari ai imobilului cu nr.top 18646, însă petiționarii au dovedit cu înscrisuri, șirul transmisiunilor dreptului de proprietate până la ei. Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.12.1961, și le-au vândut numiților și, și, suprafața de 1443 mp din imobilul cu nr.top 18646. Din declarațiile martorilor și, a rezultat că cele două familii de cumpărători și-au împărțit în două terenul cumpărat. Apoi, prin contractul de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 1967, familia și, le-a vândut petiționarilor parcela lor de teren pe care edificaseră și o casă de locuit.

În actul de executare a măsurii de preluare, a fost menționat petiționarul, ceea ce conduce la prezumția că acesta a deținut imobilul sub nume de proprietar. La data preluării termenului de către stat, petiționarii nu au fost despăgubiriți, întrucât nu s-a făcut dovada achitării unor despăgubiri juste, de unde rezultă că imobilul a fost preluat în mod abuziv.

Proprietarii anteriori ai terenului nu au formulat cereri de restituire cu privire la porțiunea de teren cumpărată de petiționari, ceea ce are semnificația necontestării dreptului de proprietate al cumpărătorilor.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâtul Primarul municipiului C-N, solicitând "modificarea" ei în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

În motivarea apelului, pârâtul a susținut că în mod greșit a admis tribunalul acțiunea reclamanților și a pronunțat o sentință cu încălcarea prevederilor legale în materie. Imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român prin Decizia nr.519 din 6 septembrie 1971, prin care au fost preluate mai multe imobile de la proprietari, iar în schimbul lor au primit apartamente. În art.1 alin.(10) al deciziei s-a prevăzut că "de la locuitorii și soția se preia imobilul situat în C,-, înscris în CF nr.14421 cu nr.top 18646, în cotă de 4332/57/55 parte, ca proprietate extratabulară, cumpărată de la și, născută. Se atribuie în schimbul acestuia, apartamentul nr.34,.II,.III, compus din 3 camere și accesorii, ca bun comun. Apartamentul fiind situat în municipiul C-N,-".

În urma acestui schimb, imobilul înscris în CF nr.14421, nr.top 18646, avea următorii proprietari: asupra cotei de 4322/5755, Statul Român în administrarea operativă a Consiliului Popular C, iar asupra cotei de 1453/5755 parte și născută.

Din contractul de vânzare-cumpărare prezentat de reclamanții și, rezultă că aceștia au cumpărat terenul și casa din-, de la numiții și, pe când în cartea funciară figurau ca proprietari asupra întregului teren, și, născută, iar în foaia de avere nu era înscrisă nici o construcție.

Așa fiind, în speță nu s-a dovedit transferul de proprietate de la numiții la numiții și nici nu s-a prezentat autorizația de construire pentru casă.

Expertul prin concluziile la raportul de expertiză, a confirmat faptul că și au cumpărat de la și, cota de 1453/5755 parte, apoi ulterior au înstrăinat din această cotă către reclamanți, iar diferența la familia, ceea ce înseamnă că dispoziția nr.2880/31.08.2006, este legală.

Chiar în situația în care reclamanții ar face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 720 mp identificat în nr.top inițial 18646, acest imobil nu se regăsește în cota deținută de Statul Român și în cota de 1453/5775 parte, care în CF nr.14421 se afla în proprietatea numiților și, motiv pentru care se impunea respingerea acțiunii, deoarece asupra imobilului situat în C-N,-, înscris în CF nr.14421 nr.top 18646 a devenit proprietar Statul Român în urma unui schimb de imobile.

Cota de 2332/3755 parte din imobilul cu nr.top 18646/1/1/1/1 înscrisă în CF nr.14421, nu se regăsește în proprietatea reclamanților.

În mod corect a reținut Primarul municipiului C-N, faptul că reclamanții nu au fost niciodată proprietari asupra imobilului revendicat, care a fost preluat de la fostul proprietar de carte funciară.

Reclamanții trebuiau să facă dovada că sunt persoane îndreptățite la restituire, calitatea de cumpărător nefiind identică aceleia de proprietar asupra imobilului revendicat; "pe cale de consecință, ar fi avut calitate procesuală fostul proprietar tabular, și nu reclamanții din prezentul dosar". Antecontractul de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 1967 nu a putut fi validat din cauza Decretului nr.151/1950 și a Decretului nr.221/1950.

Existența mandatului tacit între soți, nu justifică respingerea excepției de inadmisibilitate, reclamanta trebuind să confirme în mod expres existența acestui mandat.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:

Apelantul recunoaște că în privința restituirii în natură a imobilului în litigiu, "ar fi avut calitate procesuală fostul proprietar tabular și nu reclamanții din prezentul dosar", adică și, născută. Aceștia au fost proprietari asupra cotei de 1453/5755 parte din CF nr.14421 C-N, nr.top inițial 18646.

Totodată, apelantul susține că "reclamanții trebuiau să facă dovada că sunt persoane îndreptățite la restituire", de unde rezultă că se pune semnul egalității între "persoane îndreptățite la restituire" și "calitatea procesuală a fostului proprietar tabular". "Fostul proprietar tabular", recunoscând înstrăinarea făcută prin acte sub semnătură privată, nu a solicitat restituirea imobilului în litigiu.

Apoi, terenul în litigiu nu a fost preluat de stat prin decizia nr.8842/09.06.1971 de la "foștii proprietari tabulari", cum susține greșit apelantul, ci tot de la niște deținători în fapt, și.

Așa după cum a reținut corect prima instanță, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.12.1961, și le-au vândut numiților și, împreună cu și, terenul în suprafață de 1443 mp din CF nr.14421 C-N, nr.top 18646 99 dos.tribunal.

Ulterior, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5 aprilie 1967, numiții și le-au vândut reclamanților și, terenul și casa din- A, pentru prețul de 16.000 lei, 5 același dosar. Așadar, casa exista pe teren la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, chiar dacă nu a fost evidențiată în cartea funciară.

realității că aceste antecontracte de vânzare-cumpărare nu au transmis proprietatea de la vânzători la cumpărători, dar reclamanții au plătit prețul și au intrat în posesia imobilului, astfel că prin procesul-verbal de preluare din 17.06.1971 încheiat de Întreprinderea de Locuințe și Localuri C, în baza deciziei nr.8842/09.06.1971 a Comitetului Executir al Consiliului Popular al muncipiului C-N, s-a preluat de la terenul în suprafață de 720 mp din CF nr.1442 C-N, nr.top 18646, situat în C-N,-, 50, dos.tribunal.

Potrivit art.24 alin. (1) din Legea nr.10/2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzivesau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. O asemenea probă o constituie procesul-verbal din 17.01.1971 încheiat de C, coroborat cu antecontractele de vânzare-cumpărare din 29.12.1961 și din 5 aprilie 1967.

Prin urmare, reclamanții au dovedit că sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului, pentru care nu au primit despăgubiri la preluare.

Faptul că prin decizia nr.519 din 6 septembrie 1971 s-a preluat imobilul din- C-N de la numiții și ca "proprietate extratabulară", cărora le-au acordat în schimb.nr.34 situat în C-N,-, 27-28 același dosar, este nerelevant în speță. Așa după cum am arătat, la momentul preluării "proprietatea extratabulară" aparținea reclamanților care au și fost trecuți în procesul-verbal de preluare, dresat în baza deciziei nr.8842 din 9.06.1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului C-

Pe de altă parte, în- a existat o suprafață mai mare de teren decât cea de 720 mp, deoarece înstrăinările făcându-se prin antecontracte de vânzare-cumpărare, nu s-au efectuat operațiunile de dezmembrare și înscriere în cartea funciară.

Apelantul încearcă să inducă instanța în eroare, susținând că imobilul din C-N,- nu ar fi identic cu cel din-, or tocmai organul administrativ deține evidența schimbărilor în timp a denumirilor de străzi, iar imobilul în litigiu a fost identificat și sub aspect de CF, nu doar din punct de vedere administrativ.

Faptul că pe terenul în litigiu nu se putea construi legal, deoarece destinația acestuia era de teren agricol, nu înseamnă că nu s-a edificat de către vânzătorii construcția cumpărată de reclamanți, chiar dacă nu s-a eliberat autorizație de construire. Existența construcției este dovedită prin probele de la dosar: antecontractul de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 1967, raportul de expertiză judiciară, inclusiv poziționarea casei pe schița de la fila 77 dos.tribunal.

Întrucât imobilul se află în proprietatea Statului Român, iar reclamanții au dovedit că sunt îndreptățiți la restituire, în mod corect prima instanță a admis acțiunea împotriva pârâtului.

În baza mandatului tacit reciproc, reclamantul putea să formuleze notificarea și în numele soției sale, care figurează în antecontractul de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 1967. Dar chiar dacă notificarea ar fi fost formulată numai de, acesta era îndreptățit la restituirea în întregime a imobilului, deoarece numai el a fost menționat în procesul-verbal de preluare din 17.06.1971, încheiat de

Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se va respinge apelul pârâtului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva sentinței civile nr.281 din 21 mai 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - - -

Red.DT: 17.10.2008

Dact.CA:20.10.2008 - 5 ex.

Jud.fond.

Președinte:Denisa Livia Băldean
Judecători:Denisa Livia Băldean, Traian Dârjan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 276/2008. Curtea de Apel Cluj