Speta Legea 10/2001. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 277/

Ședința publică de la 27 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă

JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici

Grefier - -

Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta

reclamantă, cu domiciliul procesual ales în C,-, județ C (la cabinet avocat ), împotriva sentinței civile nr. 646/C din 14.05.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIUL, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C și, cu sediul în C, b-dul. 1 - nr. 21, -.18. parter, cererea de chemare în judecată având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001".

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul disp. art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 27.11.2009, dată când a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Asupra apelului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar și Cas olicitat instanței, obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în C, lotul nr.4 din careul 282/1921, cu adresa-, compus din 308 mp; imobilul teren, în suprafață de 2591,95 mp situat în C, str. -, la intersecția cu B-dul. - și imobilul teren în suprafață de 739,92 mp și construcții, în suprafață de 130 mp, situat în C,- bis, careul 273.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în referire la cele trei imobile, a depus notificări, în termenul prevăzut de legea nr.10/2001, notificări care nu au fost soluționate nici până în prezent.

În drept au fost invocate dispozițiile legii nr.10/2001.

În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri și anume: notificarea nr. 3098/08.11.2001 ( fila 5), copie de la arhivele statului nr. 9776/17.04.2008, act de donație nr. 3203/06.07.1935, act de partaj voluntar nr. 1458/04.09.1942, certificat de calitate de moștenitor nr. 416/29.10.2001, acte de stare civilă, notificarea nr. 265/05.02.2002 (fila 14), actul de partaj voluntar între frații și, certificate de deces, notificarea înregistrată sub nr.2979/01.11.2001 (fila 16), actul de vânzare-cumpărare nr.1402/1916 ( fila 20), act de partaj voluntar, certificatul grefei Tribunalului Constanța nr.1458/4.09.1942.

Deși nu a depus întâmpinare, pârâtul Municipiul C prin Primar a depus la dosar întreaga documentație aferentă notificărilor depuse, precum și situația juridică a imobilelor în litigiu.

Prin întâmpinare, pârâta Cai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție pe care instanța a admis-o în ședința publică din data de 21.06.2007 ( fila 80).

Pentru a hotărî în acest fel, instanța a avut în vedere dispozițiile art.25 alin.1 al legii nr.10/2001, potrivit cu care, asupra notificării depuse de persoana îndreptățită se pronunță unitatea deținătoare, ori în cauză această calitate îi aparține unității administrativ teritoriale, respectiv Municipiului C prin Primar, pârâta nejustificând pentru aceste considerente calitatea procesuală pasivă, acțiunea urmând a fi respinsă, ca atare față de aceasta.

În suplimentarea probatoriilor s-a efectuat expertiza tehnică imobiliară, având ca obiective - identificarea imobilelor în litigiu și a gradului de ocupare a acestora, concluziile expertului fiind materializate în raportul de expertiză depus la filele 91 și urm. Ale dosarului.

Față de constatările expertului, că pe terenul intravilan, situat în C, lotul nr.4, compus din suprafața de teren de 308 mp, cu adresa --, a fost edificată, cu autorizația de construire o fântână arteziană, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a autorizației nr. 410/19.03.2004, a nr.122/2000, prin care s-a aprobat trecerea terenului în domeniul public al municipiului

Constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.4 alin.1 al legii nr.554/2004, instanța a suspendat cauza și a dispus înaintarea acesteia secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 1495/30.10.2008 instanța a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.410/09.03.2004 emisă de Primarul municipiului C și a luat act totodată că, la termenul de judecată din data de 24.10.2008, reclamanta a renunțat la excepția de nelegalitate a nr.122/2000.

Prin sentința civilă nr. 646/14 mai 2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea față de pârâta C ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

A fost admisă acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul Muncipiului

A fost obligat pârâtul Municipiul C prin Primar să acorde reclamantei prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri bănești, în condițiile Titlului VII al legii nr. 247/ 2005, pentru următoarele imobile:

- imobilul situat în C,strada - cel M nr. 151, compus din 308. teren și construcție ( parter cu trei prăvălii), având următoarele vecinătăți:

la: -, careul 4 bis

la: Curtea Policlinicii nr. 2

la: Policlinica 2

la: careul 4

- imobilul situat în C, strada labirint cu intersecția -, în suprafață de 2591, 95, având următoarele vecinătăți:

la: str. -,

la: str. -

la: str. -

la: domeniul CFR.

- imobilul teren în suprafață de 739, 92. și construcții în suprafață de 130. situat în C, strada labirint, lotul nr. 9 bis, careul 273, având următoarele vecinătăți:

la: str. -

la: str. -

la: str. -

la: peron autogară.

În temeiul disp.art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul Municipiul C prin Primar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 850 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariul apărătorului ales și taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește imobilul din C, lotul nr. 4 din careul 282/1921, situat în-, compus din teren în suprafață de 308 mp și construcție, parter cu 3 prăvălii, acesta a constituit proprietatea numitului care prin actul de donație din data de 6 iulie 1935 l-a donat fiicei sale . Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950 unde la poziția nr.18114 a fost menționat numele.

S-a mai reținut că reclamanta s-a legitimat ca persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul notificat, dar întrucât imobilul nu poate fi atribuit în natură, pârâții au fost obligați să propună acordarea de bunuri sau servicii în compensare, sau despăgubiri, conform legii speciale.

Prima instanță a reținut că terenul a fost identificat prin expertiză tehnică imobiliară ca fiind afectat de spații verzi aferente Policlinicii nr. 2, iar o parte din teren este afectat de "Fântâna arteziană" și de instalații de apă, instalații electrice și de canalizare.

În ceea ce privește imobilul-teren în suprafață de 2591,95 mp situat în C, str. -, la intersecția cu b-dul. -, s-a reținut că acesta se regăsește în careul nr. 127 și este afectat de construcția Policlinicii și de spațiu.

Referitor la spațiul aferent Policlinicii, prin expertiză s-a constatat că pe acest teren sunt montate rețelele de apă, canalizare și cămine edificate cu autorizația seria - 062 categoria aprobată de Ministerul Administrației Publice (fila 119).

În referire la terenul în suprafață de 739,92 mp situat în C,-, careul 273, lotul 10, prima instanță a reținut că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar restituirea în natură a acestui teren nu este posibilă, terenul fiind ocupat integral de construcția "Autogara C Sud", o platformă de 25 cm grosime în care se află cămine de canalizare, geigere, scurgere ape meteorice, cămine telefonice, electricitate și rețele de canalizare, telefonie fiind deținut cu certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0589, de "- " - Autogara Sud (fila 60).

Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, constatând imposibilitatea restituirii în natură a acestor terenuri afectate de detalii de sistematizare ale orașului, prima instanță a dispus obligarea pârâtelor să acorde reclamantei ale bunuri în compensare, sau să propună acordarea de măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul modalității de reparare a prejudiciului înregistrat în urma preluării abuzive de către stat a bunurilor notificate în baza Legii nr. 10/2001.

Apelanta a susținut că prima instanță în mod greșit nu a acordat prioritate măsurii de restituire în natură a terenului în suprafață de 742,88 mp, din totalul de 2591,95 mp situat în C, str. -, la intersecția cu b-dul. -, deși din expertiză rezultă că terenul este liber de construcții și de utilități.

Aceeași critică este invocată de reclamantă și în referire la terenul situat în C, lotul 4 din careul 282/1921, situat în-. Apelanta susține că în expertiză s-a concluzionat că pe acest teren există mai multe spații verzi care pot fi restituite în natură reclamantei.

Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile reclamantei se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Legea nr. 10/2001 reglementează măsuri reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate abuziv de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite (art. 1 alin. 1) și consacră principiul restituirii în natură.

Ca urmare, numai în situațiile în care se interzice restituirea în natură prin dispoziții exprese sau prevede că măsurile reparatorii se pot acorda numai în echivalent, nu va avea loc o restituire în natură a imobilului.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar și expertizei efectuată de ing. (fila 118-dosar fond) imobilul-teren, situat în C, lotul 4 din careul 282/1921,- în suprafață de 308 mp, este ocupat de o fântână arteziană compusă din 4 bazine de 4 x 12,5 și 3 bazine cu circumferința de 3, placate cu piatră, iar pardoseala este din de ciment și zid de sprijin cu desen în relief, construcție realizată în baza unei autorizații de construcție. Pe terenul revendicat există și instalații de apă și canalizare, iar față de această destinație se constată că în mod corect a apreciat tribunalul că este afectat de amenajări de utilitate publică și că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) și (10) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit alin. (2) al textului de lege menționat, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Prin urmare, chiar legea care constituie fundamentul juridic al pretențiilor cu caracter reparator prevede posibilitatea refuzului restituirii în natură în cazurile expres reglementate prin art. 10, iar instanța de fond nu putea încălca aceste dispoziții legale.

Soluția privitoare la acest imobil nu încalcă principiul restituirii în natură consacrat de legea specială, cum în mod eronat susține reclamanta, deoarece tribunalul a constatat justificat că terenul nu este liber și că, pe cale de consecință nu poate fi restituit în natură, iar în acest context singura modalitate de rezolvare a solicitării în cadrul Legii nr. 10/2001 este acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Imposibilitatea restituirii în natură a fost corect apreciată pentru că actuala destinație a terenului intră în aria de cuprindere a sintagmei "amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale, astfel cum este determinată de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001; astfel din înscrisurile existente la dosar - autorizație de construire nr. 410/9.03.2004 și nr. 122/2000, cât și din raportul de expertiză realizat la instanța de fond, inclusiv răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă, reiese că pentru acest teren au fost emise documentații de urbanism, legal aprobate, că destinația lor actuală este aceea de teren aferent obiectivului "Fântână arteziană" și că a fost inclus în domeniul public de interes local al unității administrativ-teritoriale cu această destinație, fiind atestat cu acest caracter prin nr. 122/2000.

Este real că simpla încadrare a terenului din C,- în domeniul public de interes local nu are relevanță în aprecierea posibilității de restituire în natură a acestuia pentru că statul nu a avut un titlu valabil asupra bunului, și pe cale de consecință caracterul inalienabil, insesizabil și imprescriptibil al proprietății publice nu i se aplică, însă această imposibilitate rezultă din destinația actuală a terenului-aceea de teren aferent unei fântâni arteziene ce deservește interesul public, stabilită ca atare în documentația de amenajare a teritoriului, ori potrivit art. 10 alin. (2) din lege coroborat cu art. 10.3 din normele ei de aplicare, terenul cu o asemenea destinație nu poate fi restituit în natură.

Aceste considerente se rețin a fi valabile și cu privire la terenul în suprafață de 2591,95 mp situat în C, str. - la intersecția cu b-dul. -.

Conform situației juridice emisă de Primăria Municipiului C - Direcția Patrimoniu, imobilul se regăsește în careul nr. 127 și este afectat de construcția "Policlinicii " și spațiu. Prin Decizia nr. 90/1973 Comitetul Executiv al consiliului Popular Județean Cat ransmis din administrarea Întreprinderii de gospodărire locativă C în administrarea Direcției Regionale de ferate C, terenul proprietate de stat în suprafață de 4250 mp situat la intersecția străzilor - cu, în vederea construirii unei policlinici, iar în prezent în temeiul nr.HG 2060/24.11.2004 constituie domeniu public și se află în administrarea Spitalului Universitar C (filele 49,54 și 67).

Din expertiza efectuată de ing. rezultă că terenul este afectat de construcția Policlinicii și de spațiu aferent acestei construcții de interes public (fila 119, dosar fond).

De reținut că în spațiul ce delimitează construcția Policlinicii C de calea de acces - b-dul. - se află amplasate și conducte de alimentare cu apă și de canalizare.

Susținerea apelantei reclamante în sensul că terenul ce constituie spațiu aferent unității sanitare poate fi restituit în natură, sub forma unor loturi delimitate de conductele de apă și de canalizare nu poate fi reținută ca fondată, în raport de disp. art. 10 alin. 2 coroborat cu art. 10.3 din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aceste terenuri nefiind "libere" în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate.

Exploatarea normală a unității sanitare Policlinica C, cât și a instalațiilor de deservire cu apă și canalizare a unității sanitare impune respectarea planurilor de sistematizare ale zonei în cauză. Propunerea de îmbucătățire a terenului aferent acestei unității de interes public, prin crearea unor loturi cu suprafețe de 94,50 mp (careul 9), 70 mp (careul 8), 153 mp (careul 7) delimitate pe de o parte de zidurile Policlinici C și pe de altă parte de porțiunile de teren ce sunt afectate de traseul conductelor de apă și de canalizare (careul 3, careul 6 și careul 5 - colorate portocaliu pe schița anexă la expertiza (fila 16 dosar apel)) în mod judicios nu a fost însușită de instanța de fond, o asemenea delimitare a terenurilor fiind de natură să afecteze atât buna funcționare a unității sanitare cât și estetica și planul urbanistic al zonei.

În concluzie, nu poate fi reținută - ca fondată susținerea apelantei reclamante în sensul că poate fi restituit în natură terenul cuprins între traseele conductelor de apă și de canalizare care deservesc unitatea sanitară - acest teren reprezentând o zonă care este încadrată în planul sistematizare al localității și nu este liber, întrucât actuala destinație a terenului intră în aria de cuprindere a sintagmei "amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale" astfel cum este determinată de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Sintagma "amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității și anume căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări spații verzi din jurul blocurilor de locuit sau cum e cazul în speță din jurul unor unități sanitare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. civilă se va respinge apelul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă,

cu domiciliul procesual ales în C,-, județ C (la cabinet avocat ), împotriva sentinței civile nr. 646/C din 14.05.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIUL, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C și, cu sediul în C, b-dul. 1 - nr. 21, -.18. parter, ca nefondat.

Obligă apelanta la 357 lei cheltuieli de judecată către intimații Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiul

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Jud.fond-

Red.dec.jud./10.12.2009

Tehnored.gref./4ex./21.12.2009

Emis com/21.12.2009

Președinte:Mihaela Popoacă
Judecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Constanta