Speta Legea 10/2001. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 278/
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Tranfdafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra apelului declarate de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T și cererea de intervenție accesorie în sprijinul pârâtului Primarul Municipiului T formulată de către intervenienții și -, împotriva sentinței civile nr.618/PI/27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată prin mandatar cu procură specială, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 20 noiembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 27 noiembrie 2008.
CURTEA
Deliberând apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 07.12.2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T să se dispună anularea Dispoziției nr. 3152/23.11.2007 emisă de pârât, în sensul de admite în tot notificările formulate, și în consecință, să fie obligat pârâtul să dispună restituirea integrală în natură a apartamentelor nr. 1, 3 și 13 din imobilul situat în T, str. - nr. 6, înscris în CF 13201 T.
În subsidiar, în cazul în care se va constata că apartamentele 1 și 3 nu pot fi restituite în natură, reclamanta solicită obligarea pârâtului să facă propunere concretă privind cuantumul despăgubirilor.
În motivare, arată că în ceea ce privește apartamentul nr. 13 în mod greșit organul emitent a reținut că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire. Acest apartament este rezultatul unei dezmembrări a fostului apartament nr. 1, apartamentare ce a intervenit după preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român.
Astfel, întreg imobilul a fost preluat de la antecesorii săi - defuncții și Aladar, reclamanta având calitate de noră și respectiv soție supraviețuitoare. Calitatea sa se justifică astfel pentru întreg imobilul evidențiat supra conform certificatului de moștenitor pe care îl deține. Împrejurarea că din punct de vedere organizatoric apartamentul 1 fost împărțit în două unități locative, respectiv 1 și 13 nu este de natură să afecteze calitatea sa de moștenitor și de persoană îndreptățită la restituire, atâta timp cât imobilul nu a suportat nici un fel de modificări fizice, efective.
În aceste condiții, este evident că apartamentul nr. 13 fost proprietatea antecesorilor reclamantei și a făcut obiectul preluării abuzive, astfel încât trebuie restituit în natură, cu atât mai mult cu cât el este în continuare în proprietatea Statului Român, astfel că nu există nici un impediment la restituirea sa în natură.
Dreptul de proprietate invocat este dovedit cu cartea funciară, în care sunt menționați proprietari antecesorii săi asupra apartamentului 1, iar ulterior, acest apartament s-a împărțit în două, și anume. 1 și. 13.
Astfel, din succesiunea acestor înscrieri reiese în mod evident că și acest apartament nr. 13 fost proprietatea antecesorilor reclamantei, ca parte integrantă din fostul apartament nr. 1.
Referitor la apartamentele 1 și 3, în mod corect s-a reținut că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită, așa cum rezultă din actele doveditoare depuse în dosarul administrativ. Cu toate acestea, s-a respins solicitarea de restituire în natură, deoarece se invocă acte de înstrăinare ale acestor apartamente, fără însă a-i fi comunicate acte doveditoare.
În aceste condiții, reclamanta solicită în continuare să -i fie restituite în natură aceste apartamente în măsura în care nu sunt exceptate de lege de la regula restituirii în natură, ipoteză ce poate fi analizată în funcție de valabilitatea actelor de înstrăinare.
În subsidiar, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, solicită obligarea pârâtului să facă propunere concretă cu privire la acordarea de despăgubiri pentru apartamentele în litigiu.
În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005.
Pârâtul Primarul Municipiului Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, arătând că prin Notificarea nr. -/14.02.2002, s-a solicitat restituirea în natură a apartamentelor nr. 1 și nr. 13 și despăgubiri bănești pentru apartamentul nr. 3 din imobilul situat în T str. - nr. 6, înscris în CF nr. 13201
Prin notificarea nr. 190/14.02.2002, depusă la BEJ, reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentelor nr. 1 și nr. 13 și despăgubiri pentru apartamentul nr. 3 din imobilul sus evidențiat.
Pârâtul arată că prin Notificarea nr. 2/16.01.2005, depusă la BEJ B, notificatoarea a solicitat restituirea în natură a apartamentelor nr. 1 și 13 din imobilul mai sus arătat.
Prin notificarea nr. 85/09.11.2005, depusă la B, reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 3 din imobilul descris anterior.
De asemenea, prin Notificarea nr. 86/09.11.2005, depusă la BEJ B, reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului situat în T str. - nr. 6, înscris în CF - T, nr. top. 17324-17325 în suprafață de 1091 mp.
Pârâtul mai arată că, prin notificarea nr. 87/09.11.2005, depusă la B, reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din imobilul situat în T str. - nr. 6, înscris în CF 13201
Prin notificarea nr. 88/09.11.2005 depusă la BEJ B, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a terenului situat în T, str. - nr. 6, înscris în CF nr. 13201 T nr. top.17324-17325 în suprafață de 1091 mp.
Pârâtul arată că reclamanta nu a respectat termenul prev. de art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1045 - 22 decembrie 1989 republicată,cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza actelor depuse la dosarul administrativ nr. 2337, aferent notificării, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a constatat faptul că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită cu privire la apartamentele nr. 1 și nr. 3 din imobilul situat în T str. - nr. 6, înscris inițial în CF 8380 T și transcris în CF 13201 T, nr. top. 17324 - 17325, conform dispozițiilor art. 3, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu CF nr. 8380 T, apartamentul nr. 1 din imobilul situat în T str. - nr. 6, fost trecut în proprietatea statului român cu titlu de naționalizare, în folosința Fabricii de T, de la numiții, în cotă de 5/8 parte și Aladar, în cotă de 3/8 parte, în baza Legii nr. 119/1948.
Potrivit CF-ului nr. 13201 T, apartamentele nr. 2 - 12 din imobilul situat în T str. - nr. 6, având nr. top. 17324 - 17325, au fost trecute în proprietatea statului român cu titlu de naționalizare, de la numiții, în cotă de 5/8 parte și Aladar, în cotă de 3/8 parte, în baza Decretului nr. 92/1950, iar apartamentul nr. 1 fost trecut în folosința Ministerului Transporturilor, Direcția Regională Feroviară
Pârâtul arată că notificarea face obiectul art. 2 alin 1 lit. a din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Referatul Biroului Locuințe datat 13.06.2007, cu privire la imobilul situat în T str. - nr. 6 se comunică faptul că apartamentul nr. 1 fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 de către, apartamentul nr. 3 fost cumpărat în anul 1982 de către, iar în evidențele pârâtei mai figurează apartamentul nr. 13, deținut cu contract de închiriere nr. 102 din 31.01.2000 de către numitul.
Potrivit procesului verbal întocmit la fața locului, în data de 10.06.2003, conform căruia, la fața locului s-a constatat că sunt 2 corpuri de clădire A și B, corpul A cu demisol, parter, 2 etaje, având destinația de locuință, iar corpul B cu parter, având destinația de locuință.
nu a făcut dovada construcției apartamentului nr. 13, care nu a fost o singură unitate locativă, deoarece apartamentul nr. 13 este situat în curtea imobilului, apărând construit după preluarea de către Statul Român și dat în administrare CFR.
Intimatul nu a indicat temeiul juridic al apărărilor formulate.
Prin sentința civilă nr. 618/PI/27.02.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș -secția civilă- admite în parte cererea formulată de reclamanta, prin mandatar cu procura specială, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
A anulat în parte Dispoziția nr. 3152/ 23 noiembrie 2007 emisă de pârât, respectiv punctul 2.
A obligat pârâtul să dispună restituirea integrală în natură a. 13 din T, strada -, nr. 6, înscris în nr. 13201 T, ce face obiectul notificării nr. 190/ 14 februarie 2002 depusă de Biroul Executorului Judecătoresc.
A menținut în rest dispoziția contestată.
A respins capetele de cerere privind restituirea în natură a apartamentelor 1 și 3 din imobilul menționat, obligarea pârâtei la emiterea unei propuneri concrete privind cuantumul despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că prin notificări succesive emise în anii 2004, 2005, reclamanta a solicitat în baza legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru. 1, 3, 13 din imobilul situat în T, strada -, nr. 6, înscris în nr. 13201 T, precum și pentru terenul cu nr. topografic 17324 - 17325 din aceeași carte funciară în suprafață de 1091 mp.
Prin Dispoziția emisă de pârât la data de 23 noiembrie 2007 cu nr. 3152 s-a dispus ca pentru apartamentele nr. 1, 3 din imobilul proprietatea autorilor reclamantei, aceasta din urmă să primească despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată, s-a respins notificarea nr. 190/ 14 februarie 2002 privind cererea de restituire în natură a apartamentului nr. 13 întrucât notificatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat. De asemenea, s-au respins notificările nr. 2/26 ianuarie 2005, 85/09 noiembrie 2005, 86/09 noiembrie 2005, 87/09 noiembrie 2005, 88/09 noiembrie 2005, deoarece notificarea nu a respectat termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 modificată.
Instanța constată că soluțiile date de pârât la punctul 1 și 3 din Dispoziție sunt corecte.
Astfel, punctul 1 fost criticat de reclamantă pentru faptul că actele de înstrăinare ale apartamentelor 1, 3 din imobil nu i-au fost comunicate, iar pârâtul nu a precizat în concret că se acordă despăgubiri bănești.
Pârâtul nu avea obligația de a comunica actele doveditoare ale vânzării, dar mai ales, reclamanta avea posibilitatea de a solicita anularea contractelor.
În lipsa acestei cereri, pârâtul a apreciat corect conform art. 18 din Legea 10/2001, că se impune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată. Prin urmare, conform art. 16 din Titlu nu mai există posibilitatea ca pârâtul să fixeze cuantumul despăgubirii, urmând ca dosarul să fie trimis în acest sens la Comisia Specială de la B, după cum nu se face confuzie în formularea propunerii întrucât cuvântul "despăgubiri" exclude orice alte măsuri reparatorii prin echivalent (bunuri sau servicii).
Punctul 3 al Dispoziției a fost emis cu respectarea art. 22 din Legea ne. 10/2001, iar susținerea reclamantei că notificările emise în anul 2005 sunt o completare a celei din anul 2002 nu înlătură aplicarea prevederilor menționate. Orice completare sau cerere nouă trebuia să fie trimisă în termenul prevăzut de legea specială.
Cu privire la punctul 2 din Dispoziție, instanța constată că soluția de respingere nu este corectă. Din referatul datat 08 august 2007 - fila 23, rezultă că. 13, corpul B situat în curtea imobilului "este posibil să fie spălătoria casei, care după naționalizare, a fost transformat în locuință". Pârâtul nu a dovedit faptul că ar fi existat o transformare după naționalizare, dar recunoaște astfel că face parte din imobilul preluat prin naționalizare.
Dovada certă se află însă la fila - 27, constând în fila de carte funciară nr. 13201, partea a - II - a, unde la nr. 7 apare operațiunea de dezmembrare a. 1 în. 1 și. 13, cu mențiunea: "Din. 1 se formează 2 apartamente prin dezlipire și reapartamentare,.".
În același sens, sunt și mențiunile din nr. 13202 T, aflat la fila nr. 43, înscrierile privitoare la proprietate fiind în favoarea "Statului Român - naționalizare nr. 119/1948.".
Prin prisma acestor considerente prima instanță constată că acțiunea este întemeiată în parte, urmând a fi admisă ca atare, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului T, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, motivând în esență că aceasta nu a făcut dovada construcției apartamentului nr. 13, întrucât acesta nu a fost o singură unitate locativă, fiind situat în curtea imobilului, apărând construit după preluarea de către Statul Român și dat în administrare către CFR, astfel încât, în mod eronat, prima instanță a anulat punctul 2 al dispoziției sus menționate și a dispus restituire integrală a apartamentului nr. 13 către reclamantă.
Reclamanta - prin mandatar cu procură specială, - a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului pârâtului Primarul municipiului
Pentru termenul de judecată din 12.06.2008, și - au formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâtului Primarul municipiului T, motivând în esență că greșit prima instanță a obligat Primarul municipiului T să restituie reclamantei în natură apartamentul nr. 13 din imobilul dedus judecății, deoarece nu s-a făcut dovada construcției acestuia.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel și în raport de probele de la dosar administrate la prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art. 282 raportat la art.295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul de față al pârâtului de mai sus este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, soluția primei instanțe fiind corectă.
Într-adevăr, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că sentința apelată este legală și temeinică, întrucât prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzut de art.18 și 22 din Legea nr.10/2001, ca și de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv), neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă nulitatea hotărârii apelate, bine și cu temei fiind, așadar, admisă acțiunea reclamantei, în modul arătat și pentru considerentele expuse judicios și pe larg de către prima instanță, însușite în totalitate de către C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în apel nefiind întemeiate.
Astfel, din studiul tuturor probelor dosarului rezultă în mod clar că prima instanță -bazându-se pe întreg materialul probator în cauză- admis în mod corect capătul cererii reclamantei referitor la anularea Dispoziției nr.3152/23.11.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului T, privind punctul nr. 2, respectiv obligând acest pârât să-i restituie reclamantei, integral, în natură apartamentul nr. 13, în litigiu, întrucât este dovedit în dosar că reclamanta este îndreptățită la această restituire, câtă vreme apartamentul nr.13 din imobilul în cauză este rezultatul unei dezmembrări a fostului apartament nr.1, această reapartamentare făcându-se după preluarea abuzivă întregului imobil.
Această stare de fapt este dovedită în dosar cu extrasul de carte funciară (de la fila 27 dosar fond), cu nr.13201 - partea II - în care sub nr.7 apare operațiunea dezmembrării apartamentului nr.1 în două apartamente și anume: apartamentul nr.1 și apartamentul nr.13, prin dezlipire și reapartamentare, precum și cu extrasul de carte funciară (de la fila 43), privitor la același apartament nr.13 care figurează, ca având drept proprietar Statul Român - prin naționalizare (nr.119/1948 și nr.1873/1949), din aceste probe rezultând, așadar, calitatea de proprietari avută de antecesorii reclamantei, atât asupra apartamentului nr.1, cât și a apartamentului nr.13, care inițial a făcut parte integrantă a apartamentului nr.1, dar apoi s-a produs reapartamentarea.
Curtea, stabilește că acest apartament nr.13 exista deci anterior naționalizării, chiar dacă nu purta această denumire -de apartamentul nr.13-, ci cea de spălătorie, așa cum reiese din însăși referatul Municipiului T - Primăria- Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din dosar nr.-918/08.08.2007, (de la fila 23 din același dosar de fond), în care de precizează clar că "actualul apartament 13 este posibil să fie spălătoria casei, care după naționalizare a fost transformată în locuință".
Prin urmare însăși pârâtul recunoaște, în mod implicit, că acest apartament nr. 13 face parte din imobilul preluat prin naționalizare.
Ca atare, Curtea consideră că deși pârâtul apelant afirmă că acest apartament nr.13, fiind un corp separat a fost construit după naționalizare, nu produce în instanță nici un fel de probă în dovedirea acestei simple afirmații (contrar art.1169 Cod civil, care prevede că cel ce face propunere înaintea judecății trebuie să și o dovedească), iar din probele dosarului rezultând în mod evident că acest apartament nr.13 exista dinainte de naționalizare și a aparținut antecesorilor reclamantei, fiind deci cazul respingerii apelului pârâtului de față.
Așa fiind, în raport de considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în apel nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să-l facă admisibil și să influențeze soluția pronunțată de prima instanță, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest apel al pârâtului de mai sus, menținând în vigoare sentința civilă apelată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței,apelantul pârât nedovedind că în mod greșit prima instanță a dispus restituirea integrală a apartamentului nr.13 către reclamantă, așa cum doar susține în apelul său.
Ca o consecință a respingerii apelului acestui pârât, în modul arătat, în temeiul dispozițiilor art.49 alin.3, 51,52 și 55 Cod procedură civilă, Curtea va respinge și cererea de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Primarul municipiului T, formulată de intervenienții și -.
Intimata reclamantă nu a solicitata cheltuieli de judecată, în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului împotriva sentinței civile nr. 618/Pi/27.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - prin mandatar cu procură specială - având ca obiect Legea 10/2001.
Respinge și cererea de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Primarul Municipiului formulată de intervenienții și -.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, din 27 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 5.12.2008
Dact. NF/5.12.2008
Ex.2
Tribunalul Timiș -Președinte.
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Tranfdafir Purcărița
