Speta Legea 10/2001. Decizia 284/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 284/A/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul și apelul declarat de pârâții MUNICIPIUL B ȘI PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 119/F din 29 februarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 16 octombrie 2008, care face parte integrantă din hotărârea care se va pronunța în cauză. De asemenea, se constată că prin registratura instanței, la data de 22.10.2008, reclamantul apelant a depus "Concluzii scrise" și cu titlu de practică judiciară: decizia civilă nr.1059/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, sentința civilă nr.640/F/2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița - N- Secția civilă în dosarul nr-, iar la data de 23.10.2008, pârâții apelanți Municipiul B și Primăria Municipiului B au depus "Concluzii scrise" (80-83).
CURTEA
Prin sentința civilă nr.119 din 29.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis în parte acțiunea reclamantului și s-a modificat art.1 din Dispoziția nr.2852/21.11.2005 emisă de Primarul municipiului B în sensul că s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a petentului asupra cotei de 1/1 părți din imobilele construcții în CF 573 B nr.top 2226, 2227, 2230/1 și imobilelel terenuri din CF 81 B nr.top 2238 în suprafață de 533 mp și top 2234 în suprafață de 1152 mp.s-au menținut restul dispozițiilor din dispoziția atacată și s-a respins ca neîntemeiată cererea privind constatarea caducității Hotărârii nr.108/2001 a Comisiei județene pentrus tabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B-
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului, Dispoziția nr.2852 din 21.11.2005 (9-14), copiile extraselor 573 B și 81 B (15-30), Certificatul de moștenitor după defunctul (32), HG905/2002 (51-53), Hotărârea nr.108/2001 a Comisiei Județene pentru Stabilirea dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor B-N (54-56), cererile petentului formulate în baza Legii 1/2000 și actele anexă (57-85), Raportul Comisiei interne privind soluționarea notificărilor (87-91), notificări petent (95,98), extrase cu privire la imobile proprietatea altor persoane (102-110), acte de stare civilă ale petentului și antecesorilor săi (139-150), actele de preluare a bunurilor proprietatea antecesorilor petentului de către Casa de Administrare și Supraveghere a - I (155-156), expertizele topografice și de evaluare extrajudiciare (158-177), declarația petentului că nici el și nici antecesorii săi nu au primit despăgubiri din partea Statului Român (182), declarația lui de renunțare la moștenire după defunctul său tată (183-184), certificatul privind starea de fapt a imobilului (185) și raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul, suplimentul nr.5 (260-268) și suplimentul nr.6 (275-279), tribunalul reține următoarea stare de fapt:
Prin notificările înaintate în baza Legii 10/2001 (95 și 98), înregistrate sub nr.318 și 319 din data de 15.08.2001 ale Executorului Judecătoresc, petentul, în calitate de moștenitor al proprietarilor tabulari și, a solicitat restituirea prin echivalent a imobilelor înscrise în 573 B nr.top.2233, 2234, 2235, 2236, 2231, 2230, 2227, 2228, 2225, 2226, respectiv 573 nr.top.2226, imobilele preluate de către Statul Român fără titlu valabil.
Urmare analizei situației imobilelor, a actelor depuse de petent, unitatea deținătoare municipiul B - prin primar a emis Dispoziția nr.2852 din 21.11.2005 prin care a admis în parte cererea de restituire formulată de petent pentru cota de din imobilele construcții înscrise în 573 B, nr.top.2226, 2227, 2230/1 și imobilele teren din 81 Bnr.top.2238 în suprafață de 533 mp și top.2234 în suprafață de 1152 mp pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând din despăgubiri acordate potrivit legii speciale și care vor fi stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a respins cererea de restituire în natură a imobilelor, deoarece construcțiile sunt demolate în întregime, iar terenul este ocupat în întregime după cum urmează:
-de SC""SRL - corpul B de clădire - în suprafață de 113 mp nr.top.2234/1; 1035 mp de sub top.2234/2 face parte din domeniul public potrivit HCL 85/1999 și HCL 60/2001 și HG905/2002 cu destinația de ștrand municipal; 533 mp cu nr.top.2238 este alee de acces și parcare auto, de asemenea înscrise în domeniul public.
S-a respins cererea pentru restituirea imobilelor terenuri din 573 nr.top.2225, 2226, 2227, 2230/1, 2231/1, 2232, 2233, 2235, și 2236, deoarece prin Hotărârea nr.108/2001 cu privire la acestea a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petentului în baza Legii 1/2000 de către Comisia Județeană, fiind înscris în anexa 39 B, astfel că acestea nu mai cad sub incidența Legii 10/2001.
Decizia atacată este legală și temeinică în partea referitoare la admiterea cererii de restituire și propunerea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții din 573 nr.top.2226, 2227, 2230/1 și terenurile din 81 nr.top.2234, 2238 cu suprafețele respective, deoarece din actele dosarului, inclusiv raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă, pe de o parte că, construcțiile au fost demolate și, pe de altă parte că, terenurile sunt ocupate de alte construcții și lucrări de sistematizare, precum și în ceea ce privește respingerea cererii de restituire a terenurilor din 573 nr.top.2225, 2226, 2227, 2230/1, 2231/1, 2232, 2233, 2235 și 2236, deoarece pentru acestea petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 1/2000, dar este greșită în ceea ce privește stabilirea îndreptățirii petentului numai pentru cota de părți din imobilele pentru care i s-a recunoscut îndreptățirea.
Verificând dosarul se constată că imobilele înscrise în 573 B și 81 B au fost proprietatea tabulară a numitei soția lui (20,29-30) acestea revenind după decesul proprietarei, fiului acesteia, numitul, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor eliberat de Judecătoria la data de 24.08.1965 (144). Moștenitorii lui, decedat la data de 28 aprilie 1972, sunt soția supraviețuitoare în cotă de părți și fii ( petentul), dintr-o primă căsătorie și din cea de-a doua căsătorie, în cote de 3/8 părți, fiecare, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor (147).
După decesul lui, calitatea de moștenitor după aceasta a revenit lui (150), care prin declarația de la fila 183 arată că înțelege să renunțe la succesiunea după tatăl său, decedat la data de 28.04.1972.
Față de aceste acte și, văzând că numai petentul a depus notificări și a solicitat restituirea imobilelor în cauză, fostă proprietate a bunicii sale și a tatălui său, tribunalul a apreciat că, potrivit art.4 al.5 din Legea 10/2001 entitatea deținătoare - municipiul B, prin primar, trebuia să constate îndrituirea acestuia pentru cota de 1/1 din imobile.
Potrivit art.4 al.5 din Legea 10/2001 de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.3 (care reglementează procedurile de restituire), profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire, dispoziție în acord cu art.697 Cod civil, privind dreptul de acrescământ, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii 10/2001, culegând și cota celui care nu a depus notificare în termenul legal, devenind astfel străin de succesiune.
Dispoziția este legală și temeinică în partea ce privește obligarea la restituire prin măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele construcții din 573 B și terenuri din 81 B, din actele dosarului rezultând demolarea construcțiilor ce au aparținut antecesorilor petentului, iar diferite suprafețe de teren, ce nu au format obiectul Legii 1/2000 și al Hotărârii Comisiei Județene nr.108/2001, sunt ocupate de construcții proprietatea altor persoane sau deservește amenajări de interes public potrivit art.10 al.2 din Legea 10/2001. Atât din constatările intimatului, cât și din raportul de expertiză efectuat în cauză și din prevederile HG905/2002 (51-53) rezultă că suprafața de 59018 mp cu nr.top.2225, 2226, 2227, 2232, 2235, 2236, 2230/1, 2231/1 este ocupată de ștrandul municipal, compus din 3 bazine, clădiri administrative, grupuri sanitare și teren aG. făcând parte din domeniul public, iar celelalte terenuri sunt ocupate de construcții proprietatea altor persoane juridice întabulate ca atare în (102-110) sau parcări, străzi, alei de acces.
Potrivit art.10 al.2 din Legea 10/2001 pentru suprafețele ocupate de construcții noi, cele afectate de servituțile legale (alei, străzi acces, spații verzi, etc.) și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, astfel cum s-a procedat și în cauză. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe destinate a servi membrilor comunității, individualizarea acestora fiind atributul entității investite cu soluționarea notificării în cadrul procedurilor administrative, ținându-se cont și de documentațiile de urbanism aprobate, astfel cum prevăd și dispozițiile pct.103 din Normele aprobate prin HG250/2007.
Dispoziția atacată este temeinică și legală și în ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură a terenurilor de sub nr.top.2225, 2226, 2227, 2230/1, 2231/1, 2232, 2233, 2235 și 2236 din 573, deoarece cu privire la acestea, dreptul petentului a fost reconstituit prin Hotărârea nr.108/2001 a Comisiei Județene în temeiul Legii 1/2000 și prin înscrierea acestuia pe anexa 39. În acest caz situația imobilelor fiind deja soluționată prin aplicarea Legii 18/1991 și a Legii 1/2000, cum de altfel însuși petentul a solicitat prin cererile formulate în temeiul acestor acte normative (57-85), instanța apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.8 din Legea 10/2001, în sensul că nu pot face obiectul unei contestații prevăzute de Legea 10/2001 imobilele ce au format obiectul unor cereri soluționate definitiv în condițiile Legii 18/1991 și Legii 1/2000.
Petentul a solicitat instanței să constate caducitatea Hotărârii 108/2001, fără însă, a-și motiva contestația sub acest aspect, astfel că instanța a procedat la analizarea acestei cereri prin prisma fondului cererii de restituire a bunurilor mobile sau imobile reglementate de Legea 10/2001.
Prin caducitate se înțelege lipsirea de efecte a unui act juridic civil ca urmare a intervenirii unor cauze ulterioare încheierii sale și independente de voința autorului actului, condiții neîntâlnite în speță, deoarece Hotărârea 108/2001 își produce efecte în continuare, ea nefiind contestată, măsurile dispuse prin aceasta rezolvându-se de asemenea în condițiile Legii 247/2005 și este pronunțată ca urmare a voinței petentului, care a sesizat organele abilitate în acest sens.
De altfel, verificându-se numerele topo cuprinse în anexa la HG905/2002 anexa 2 poz.3 (52-53), se constată că sunt aceleași cu cele ce au format obiectul Hotărârii 108/2001, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, înscriindu-se petentul pe anexa 39 pentru despăgubiri, iar modul de calcul și de stabilire a întinderii acestora este același cu cele prevăzute de Legea 10/2001, fiind reglementate printr-un act normativ comun, respectiv titlul VII din Legea nr.247/2005.
Având în vedere considerentele expuse, s-a admis în parte acțiunea petentului, a constata calitatea sa de persoană îndreptățită pentru cota de 1/1 părți din imobilele construcții din 573 B, nr.top.2226, 2227, 2230/1 și imobilele teren din 81 B nr.top. 2238 în suprafață de 533 mp și nr.top. 2234 în suprafață de 1152 mp și s-a dispus modificarea art.1 din dispoziția atacată în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul B și Primarul municipiului B și reclamantul.
Astfel, pârâții Municipiul B și Primarul municipiului B, au criticat hotărârea instanțeid e fond pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
Se susține că petentul nu are vocație succesorală la succesiunea după charlotte și că prin certificatul de moștenitor nr.3A425/1972 acesteia i s-a stabilit calitatea de succesoare a defunctului pentru cota de parte.
Astfel, se susține de către pârâți că nu are nici o importanță faptul că imobilul a fost preluat la stat și din acest motiv nu s-a putut face acceptarea succesiunii, câtă vreme succesiunea este unitară și indivizibilă iar calitatea succesorilor și cotelor părți de moștenire au fost stabilite prin certificatul de moștenitor nr.3A425/72.
Se susține că a rneunțat la succesiune după astfel că cota de 3/8 parti i-a profitat petentului în virtutea dreptuluid e acrescământ, însă cota de 2/8 părți (respectiv ) nu-i poate profita potrivit art.654-658 civ. întrucât aceasta este cota pe care a moștenit-o mama sa, rosina și la a cărei concesiune nu a renunțat fratele vitreg al petentului (certificatul de moștenitor nr.28/A 257/87.
Reclamantul prin motivele de apel a solicitat schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii și a capătului de cerere privind restituirea în natură a cotei de 1/1 părți și a imobilelor evidențiate în tabelul de mișcare parcelară din suplimentul nr.5 al raportului de expertiză întocmit de expertul în suprafață de 47546 mp și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri pentru diferența de teren de 15270 mp care nu este liber și pentru construcțiile dmeolate.
Reclamantul a susținut că terenul din litigiu a fost la data preluării și este și în prezent intravilan și ca atare reclamantului nu i s-a restituit în natură nici o suprafață de teren în baza Legii 1/2000 deși retrocedarea terenului trebuia făcută în baza dispozițiilor Legii 1/2000.
Reclamantul a mai învederat că terenula strandului s-a trecut în domeniul public al municipiului B suprafața de 39018 mp pe când terenul aG. strandului este doar de 13.300 mp iar 22892 mp este fânaț și 15.667 mp s-au împădurit cu lăstaris tocmai urmare a nefolosinței.
Astfel, reclamantul solicită restituirea în natură a suprafețelor de teren arătate și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent fie prin compensare cu alte bunuri, fie prin despăgubiri pentru construcții și suprafața de teren ocupată de cele 2 hoteluri și parcare.
În ce privește caducitatea Hotărârii Comsiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sau nulitatea acestei hotărâri în parte în care ar avea dispoziții privitoare la terenurile obiect al notificării, reclamantul arată că nu este dovedit în nici un fel că Hotărârea nr.108/8 mai 2001 are dispoziții privitoare la terenurile obiect al notificării.
Or, susține reclamantul chiar dacă ar avea asemenea dispoziții ele ar fi lovite de nulitate întrucât Legea 1/2000 reglementează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere și nu a terenurilor intravilane cum sunt cele din litigiu, reprezentând la data preluării curtea și grădina aG.ă celor 5 construcții componente ale spitalului privat Dr.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel a dispoz.art.295-297 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Reclamantul a solicitat prin acțiunea sa anularea Dispoziției Primăriei municipiului B nr.2852/21.11.2005, cu obligarea pârâtului Primarul municipiului B la emiterea unei noi dispoziții pentru restituirea în cotă de 1/1 a tuturor imobileleor solicitate construcții și teren, combinat cu măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin dispoziția nr.2852/21.11.2005 a Primarului municipiului B s-a admis în parte notificarea reclamantului și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aG.e imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilul - cota de din construcțiile descrise în CF 573 nr.top 2226, 2227, 2230/1 și imobilele teren din CF 81 nr.top 2238 cu suprafața de 533 mp și nr.top 2234 cu suprafața de 1152 mp.
Instanța de fond reține că sunt incidente disp.art.4 alin.5 din Legea 10/2001, și că în condițiile dreptului de acrescamânt, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii 10/2001 (reclamantul) culege și cota celui care nu a depus notificare în termenul legal, devenind astfel străin de succesiune, reținând astfel că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită asupra cotei de 1/1 părți din imobilele construcții în CF 573 bistrița nr.top 2226, 2227, 2230/1 și imobilele terenuri din CF 81 B nr.top 2238 în suprafață de 533 mp și top 2234 în suprafață de 1152 mp.
În ce privește cota de 1/1 din imobilele arătate mai sus, reținută de instanța de fond, în favoarea reclamantului, este de reținut următoarea situație de fapt și de drept raportat la actele de la dosar, extrasele de CF și respectiv certificatele de moștenitor.
Astfel, potrivit extrasului de CF 570 B și CF 81 B, proprietari tabulari au fost soția lui (20,29-30 dos.instanței de fond).
După decesul proprietarei tabulare decedată la 27 mai 1949, a rămas ca moștenitor legal în calitate de descendent (tatăl reclamantului 144 dos.instanței de fond).
Din arborele genealogic depus de reclamant la fila 31 dos.instanței de fond rezultă că a fost căsătorit cu din căsătoria cărora a rezultat reclamantul.
(tatăl reclamantului s-a recăsătorit cu iar din această (a doua) căsătorie a rezultat născut la 31.03.1966 (fratele de tată al reclamantului, frați consingeni).
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.3A 425/72 32 dos.instanței de fond, calitatea de moștenitori după (tatăl reclamantului) și cotele de moștenire au fost stabilite astfel: - soție supraviețuitoare cu cota de, și cei 2 fii din căsătoriile diferite ale defunctului - născut la 31.03.1966 și (reclamantul) fiecare cu câte 3/8 părți din moștenire.
Cea de-a doua soție a lui a decedat la 28.08.1987 (31 dos.instanței de fond) iar unicul moștenitor al acesteia este - fiu - născut la 31.03.1966, căreia îi revine cota de parte pe care mama sa a dobândit-o cu titlu de moștenire după.
Este real că așa cum rezultă din declarația de la fila 183 dos.instanțeid e fond, (fratele de tată al reclamantului) a renunțat la cota luid e moștenire după tatăl său dec.la 28.04.1972, numai că acestuia i-a rămas octa de parte cota mamei sale stabilită în favoarea acesteia princ ertificatul de moștenitor nr.3A 425/72 fila 32 dos.instanței de fond, situație înc are reclamantul nu poate reclama întreaga cota de 1/1 din imobilele sus arătate, câtă vreme el nu are nici o calitate succesorală după (cea de-a doua soție a tatălui său) și a cărui moștenitor unic este doar.
Ca atare, neavând calitate de moștenitor după, reclamantul nu poate pretinde cota de 1/1 din imobilele arătate, fiind îndreptățit doar la cota de parte așa cum bine s-a reținut în Dispoziția nr.2852 din 21.11.2005.
Față de cele expuse, instanța urmează a admite apelurile pârâților Primarul municipiului B și Municipiul B reprezentați prin Primar și pe cale de consecință urmează a se respinge plângerea extinsă formulată de reclamant împotriva Dispoziției nr.2852/21.11.2005 emisă de Primarul municipiului B pe care o menține în totalitate.
În ce cprivește apelul reclamantului urmează a fi admis în parte față de cele ce urmează a fi expuse cu privire la petitul de constatarea caducității Hotărârii nr.108/8 mai 20001 emisă de Comisia județeană B-N pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Reclamantul prin acțiunea sa a solicitat a se constata și caducitatea Hotărârii nr.108/8.05.2001 emisă de Comisia Județeană B stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Or, acest petit, raportat la dispoz.art.53 alin.2 din Legea 18/1991 este de competența Judecătoriei Bistrița situație în care pdotrivit art.297 alin.2 pr.civ. urmează a se anula în parte sentința apelată în ce privește petitul privind caducitatea Hotărârii nr.108/8 mai 2001 și a se trimite cauza spre competentă soluționare a acestui petit, în primă instanță la Judecătoria Bistrița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B, reprezentat prin Primar și admite în parte apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr.119/F din 29.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge în întregime plângerea extinsă, formulată de reclamantul, împotriva Dispoziției nr.2852/21.11.2005 emisă de Primarul municipiului B, pe care o menține în tot.
Anulează în parte sentința apelată, în ceea ce privește soluția dată petitului și constatarea caducității Hotărârii nr.108/8.05.2001, emisă de Comisia Județeană B-N pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, și trimite cauza pentru competentă soluționare a acestui petit, în primă instanță, la Judecătoria Bistrița.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.PE/CA
09.12.2008 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Carmen Maria Conț
