Speta Legea 10/2001. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 285/A/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva sentinței civile nr. 127 din 18 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 16 octombrie 2008, care face parte integrantă din hotărârea care se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 127/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N și, în consecință, s-a anulat dispoziția nr. 41406/27.12.2006 emisă de pârât; s-a dispus eliberarea unei noi dispoziții de soluționare a notificării în sensul restituirii în natură către reclamantă a terenului în litigiu în suprafață de 223 mp, înscris în CF 16765 C-N; pârâtul a fost obligat la 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, reclamanta este descendenta proprietarei tabulare din CF 16765 C, numita, imobilul din această carte funciară fiind expropriat de Statul Român prin Decretul de expropriere nr. 213/1985, cu plata de despăgubiri. Deși antecesoarea reclamantei era proprietară doar asupra cotei de din imobil, reclamantei îi profită și restul cotei de, conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, având în vedere că ceilalți coproprietari sau moștenitorii lor nu au făcut notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Expertiza efectuată în cauză relevă faptul că asupra imobilului pretins de reclamantă se exercită un drept de servitute în favoarea imobilelor cu nr. top. 3565 și 3566 însă, aceasta nu constituie un impediment la restituirea în natură a imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului C-N, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, invocând în motivarea apelului nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate.
Astfel, s-a arătat în motivarea apelului că deși în considerentele hotărârii instanța a reținut obligativitatea reclamantei la a restitui despăgubirile primite la expropriere, conform art. 12 din Legea nr. 10/2001, totuși, în dispozitiv nu se mai menționează nimic în acest sens.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta este moștenitoarea doar a unuia dintre coproprietarii tabulari ai imobilului, căsătorită, însă, nu este și moștenitoarea celorlalți coproprietari ai imobilului. Astfel, pe restul cotei de din imobil au fost inițial coproprietari și soția, care în 1968 au vândut cota lor lui și soția, și care la rândul lor au vândut această cotă lui și soția, în anul 1975, exproprierea fiind operată de la acești din urmă coproprietari. Întrucât reclamanta nu este moștenitoare a acestor coproprietari, nici legală nici testamentară, ea nu poate beneficia de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În plus, așa cum a arătat expertul, chiar dacă terenul este liber de construcții, asupra lui se exercită un drept de servitute în favoarea imobilelor cu nr. top 3565 și 3566, terenul constituind practic curtea imobilului din C-N-.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului ca nelegal și netemeinic, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că reclamanta nu a primit despăgubirile prevăzute în anexa la decretul de naționalizare și nici vreun document legat de expropriere; apelantul nu a făcut dovada plății despăgubirilor; reclamanta nu trebuie să facă dovada calității de moștenitor după familia, întrucât această familie nu a fost niciodată proprietara terenului naționalizat abuziv.
Servitutea de care se face vorbire în cartea funciară, și pe care a menționat-o și expertul în lucrarea sa, nu este una de utilitate publică ce ar justifica refuzul restituirii în natură a imobilului, ci reprezintă o cale de acces către niște apartamente private.
Apelul este fondat.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Prin dispoziția nr. 41406/27.12.2006, emisă de Primarul municipiului C-N, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în favoarea reclamantei, avându-se în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de parte din terenul revendicat situat în C-N,-, motivat pe faptul că restituirea în natură nu este posibilă, deoarece terenul este afectat de servituți. S-a mai reținut în considerentele acestei dispoziții faptul că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită doar cu privire la cota de parte din imobilul solicitat, teren în suprafață de 223 mp, situat în municipiul C-N,-, respectiv, doar cu privire la cota ce i-a aparținut mamei sale, ( 8 dosar fond).
Concret, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 1860/10.09.2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 223 mp. situat în C-N,-, înscris în CF nr. 16765 cu nr. top. 5367, în calitatea sa de descendentă a lui, căsătorită, proprietară tabulară a imobilului ( 20 dosar fond).
Din xerocopia cărții funciare evolutive nr. 16765 C rezultă că asupra numărului topografic 3567, nr. ser., constând în pasaj în--10, în suprafață de 62 stj.p., echivalentul a 223 mp. a fost întabulată inițial, sub 1, căsătorită, care era proprietară și asupra imobilului de sub, constând din case din cărămidă și curte în suprafață de 88 stj.p., imobil aferent nr. top. 3566, în speță prezentând relevanță doar nr. top. 3567 (fila 4-7 dosar fond).
În anul 1957, printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3758/921/12.12.1957, asupra cotei de -a parte din imobilele cu nr. ser. și, s-a întabulat dreptul de proprietate, ca bun comun, sub 2 și 3, în favoarea lui G și.
Mai apoi, în anul 1968, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 24 din 03.01.1968, asupra porțiunilor de sub 2 și 3 aparținând lui G și soția, reprezentând cota de -a parte din imobilul de sub, s-a întabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept cumpărare, ca bun comun, în favoarea lui și sub 4 și 5.
La data de 22.02.1975, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1108/21.02.1975, imobilul de sub s-a dezlipit din nr. 16765 C și s-a transcris într-o carte funciară nou înființată cu nr. 29828, cu situația funciară neschimbată.
Din xerocopia cărții funciare evolutive nr. 29828 C, nr. top. 3566, nr. ser., rezultă faptul că asupra acestui nr. topografic constând din casă și curte în suprafață de 88 stj.p., în-, sub 1 era întabulat dreptul de proprietate, în cotă de -a parte, în favoarea lui, căsătorită, iar asupra cotei de -a parte, era întabulat dreptul de proprietate sub 2 și 3 în favoarea lui și. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1198/21.02.1975, și soția au vândut cota lor de -a parte din acest imobil în favoarea lui și soția, care s-a întabulat sub 4 și 5.
Concomitent cu operarea în cartea funciară a acestei vânzări în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, asupra cotei de -a parte din terenul ce reprezenta porțiunea de proprietate de sub 2 și 3, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român sub 6, iar sub 7 s-a notat faptul că imobilul de sub, este imobil dominant având drept de servitute de trecere cu piciorul și cu autovehicule asupra imobilului cu nr. top. 3567 din CF 16765 ( 26-30 dosar fond).
Din coroborarea datelor înscrise în cele două cărți funciare rezultă faptul că asupra imobilului solicitat de reclamantă prin notificare, cu nr. top. 3567, și care a rămas înscris în CF 16765, coproprietari erau, în cotă de câte -a parte, pe de o parte, antecesoarea reclamantei, iar pe de altă parte G și.
În consecință, în calitatea sa de succesoare a lui, reclamanta putea pretinde în temeiul Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii doar pentru cota de -a parte din terenul în suprafață de 223 mp. aferent nr. top. 3567.
Pentru ca reclamanta să poată emită pretenții în temeiul acestei legi și cu privire la cota de -a parte ce a aparținut lui G și, ar fi fost necesar să dovedească că are vocație succesorală la moștenirea acestora, că este moștenitor legal sau testamentar al acestora și că eventualii succesori ai lui G și nu au formulat la rândul lor notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru cota de din terenul cu nr. top. 3567, în suprafață de 223 mp.
Or, din actele de stare civilă depuse la dosarul de fond completate cu acte de stare civilă depuse în dosarul de apel rezultă faptul că reclamanta, este fiica lui, căsătorit cu, aceasta din urmă fiind fiica lui și ( 47, 48,49, 50, 52, dosar fond, 16-17 dosar apel).
Certificatul de moștenitor nr. 2126 din 21.12.1981, depus la fila 17 dosar apel, rezultă faptul că unica moștenitoare a lui este reclamanta, fiind renunțător la moștenire, soț supraviețuitor și, fiu.
În consecință, reclamanta nu poate dovedi prin acte de stare civilă, care este gradul de rudenie dintre mama sa, și ceilalți coproprietari ai cotei de -a parte din imobilul litigios, după cum, nu poate dovedi nici faptul dacă aceștia mai sunt sau nu în viață, dacă au sau nu succesori legali sau testamentari în viață și dacă aceștia, la rândul lor, au formulat sau nu notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru această cotă.
Susținerea reprezentantei reclamantei, făcută verbal la termenul de judecată din 18.09.2008, în sensul că, căsătorit cu, este fratele reclamantei, este confirmată și de mențiunea înscrisă în certificatul de moștenitor 2126/21.12.1981, în sensul că este fiul lui ( 18 dosar apel), însă această susținere nu este de natură să dovedească, favorabil reclamantei, care este gradul de rudenie dintre mama sa, și ceilalți coproprietari ai cotei de -a parte din imobilul litigios, G și soția, după cum, nu poate dovedi nici faptul dacă aceștia mai sunt sau nu în viață, dacă au sau nu succesori legali sau testamentari în viață și dacă aceștia, la rândul lor, au formulat sau nu notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru această cotă, după cum, reclamanta nu poate dovedi că în absența unor moștenitori legali sau testamentari ai acestora ea ar avea vocație succesorală legală sau testamentară la succesiunea lor, pentru a se putea prevala de dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 repb.
Practic, imobilul din CF 16765 C nr. top. 3567 apărut în anexa la Decretul de expropriere nr. 213/19.10.1984, ca fiind expropriat de la și, deși numiții nu au fost niciodată proprietarii tabulari ai acestui imobil, ei fiind coproprietari, pe -a parte, asupra nr. top. 3566 din CF 29828 ( 41-45 dosar fond). În cartea funciară însă exproprierea s-a efectuat nu în CF 16765, ci în CF nr. 29828 ( 4-7,. 26-30 dosar fond), deși nr. top. 3567 rămas înscris în CF 16765, iar în CF 29828 fost transcris doar nr. topografic 3566.
Din cărțile funciare nr. 16765, 29828 C rezultă faptul că imobilul cu nr. top. 3567 reprezintă imobil aservit, asupra acestuia fiind întabulat un drept de trecere cu piciorul și cu autovehicule în favoarea imobilelor dominante cu nr. top. 3564 din CF 15802, nr. top. 3566 din CF 29828, respectiv, este întabulat asupra acestui imobil un drept de servitute de trecere cu carul, pentru lumina electrică, conducta de apă și canal în favoarea nr. top. 3565 din CF 16201 (filele 74 și 77 dosar fond).
Expertiza întocmită în fața primei instanțe de expert inginer, confirmă împrejurarea că terenul pretins de reclamantă din notificare reprezintă o curte, prin care se face accesul din str. -, pentru proprietarii imobilului din-, imobilele cu nr. top. 3565 din CF 16201, nr. top. 3566 din CF 29828 și supraedificatele cu nr. top. 3566/I și 3566/II, folosind toate servitutea de trecere asupra nr. top. 3567 (9. 91-96 dosar fond).De altfel și categoria de folosință a acestui imobil astfel cum acesta a fost întabulat la origine în CF nr. 16765, fost aceea de "pasaj de trecere" ( 4 dosar fond).
Cu privire la dispozițiile legale incidente în cauză
Art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 rpb. că sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizic, proprietari ai imobilelor, la data preluării în mod abuziv a acestora.
Conform art. 4 alin. 2 din aceeași lege, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai peroanelor fizice îndreptățite, alin. 3 din același articol precizând că succesibili care, după data de 06.03.1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită.
4 al art. 4 prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu urmat procedura prevăzută la capitolul 3 profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Din interpretarea art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 repb. rezultă faptul că nu pot fi restituite în natură, măsurile reparatorii urmând să fie stabilite prin echivalent, acele imobile care sunt afectate de servituți legale.
Art. 10.3 din HG250/2007 prevede că nu pot fi restituite în natură acele suprafețe de teren care sunt afectate fie unei utilități publice, fie sunt supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, reprezentând căi de comunicație, străzi, alei trotuare, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locui, etc.
În același timp art. 11.5 din același act normativ prevede că pentru terenurile afectate servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în natură nefiind posibilă.
Constatându-se așadar că terenul în litigiu reprezintă practic o servitute de trecere întabulată în cartea funciară în favoarea a altor trei imobile, servitutea fiind întabulată în CF încă din anul 1975, prin prisma textelor legale de mai sus enunțate, este evident că nu este posibilă restituirea în natură a terenului pretins de reclamantă, ci dosar acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Hotărârea primei instanțe este criticabilă nu numai sub aspectul că nesocotește dispozițiile legale mai sus evocate, ci și prin faptul că a ignorat Decizia în Interesul Legii nr. XX/2007 a ÎCCJ.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 295 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 127 din 18.03.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în tot, în sensul că, respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./dact. MM
5 ex./04.11.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Carmen Maria Conț
